vasile
"vasile" rezultate au fost gasite 22
Vasile Voiculescu |
|
În Grădina Ghetsemani
Sonetul CLXXXIII(183) . Vasile, voiculescu, in gradina ghetsemani, sonetul clxxxiii, 183 | Vasile Voiculescu N?scut la 27 noiembrie 1884 ?n satul Parscov din Mun?ii Buz?ului are o oper? ce se ?ntinde pe o lung? perioad? de timp, din 1916 ?i p?n? ?n 1963. P?n? la r?zboiul al doilea scrie poezie tradi?ionalist?. Debuteaz? la 32 ani ?n cea mai deplin? tradi?ie s?m?n?torist?. Temele ?i expresia pastreaz? ecouri din Alecsandri, Vlahu??, Cerna sau Goga. Faptele eroice ale osta?ilor romani, peisajul rom?nesc, poemele religioase (o constant? a ?ntregii opere a lui Voiculescu ), sunt c?... |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
8. vasile Conta (1845-1882) |
|
"vasile Conta a fost primul gânditor român care a elaborat un sistem filosofic materialist. Născut într-o familie modestă, el şi-a făcut studiile elementare la Târgul Neamţ şi liceul la Iaşi, unde are o perioadă boemă, în care colindă ţara într-o trupă ambulantă de teatru ca sufleur şi actor, prilej cu care citeşte foarte multă literatură. Doi ani îşi dă examenele în particular, apoi revine la viaţa de studiu sedentară, terminând liceul cu rezultate foarte bune. Urmează apoi cursurile Institutului de comerţ din Anvers şi obţine tot în străinătate titlul de doctor în ştiinţe juridice. Întors în 1872 în ţară îşi câştigă existenţa ca avocat, profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, publicist şi om politic..........."
BIBLIOGRAFIE 1. vasile Conta, Teoria fatalismului şi Încercări de metafizică materialistă, în: Filosofie şi religie în evoluţia culturii române moderne, Vol. I, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1984, p. 188-231 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Vasile, conta, ganditor, filosofic, materialist, anvers, teoria fatalismului, teoria ondulatiunii universale, originea speciilor, incercari de metafizica, bazele metafizicii, intaile principii care alcatuiesc lumea, introducere in metafizica, ipoteza, unitati, relative, alcatuire, materie, geologice, siderale, eterice, miscarea, universala, indeterminism, psihologic, istoric, determinism, universal, statistica, fatalismul, religios, teoria ondulatiei universale, totului, principiul, ipoteticul, existenta, realitatea, relativul, absolutul, cantitatea, numarul infinit, forma, calitatea si substanta, reducerea la unitate, unitatea intelegerii, unitatea lumii, metafizica |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
28. Mircea Eliade |
|
"Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonanţă tematică şi, până la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit şi filosofie; în plus, datorită deosebitei sale familiarităţi cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut să o şi ilstreze apelând la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-şi expune punctul de vedere, Eliade porneşte şi el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea trăirilor lui, care este o caracteristică a omului de oriunde şi de oricând. Numai că Eliade ştie să facă diferenţe în cadrul acestei trăsături general umane, descoperindu-ne faptul că există deosebiri radicale între omul modern, nereligios, şi omul religios al societăţilor primitive – în ceea ce priveşte trăirea discontinuă a timpului. Desigur, şi omul nereligios contemporan „cunoaşte o oarecare discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, «timpul festiv»; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă; atunci când ascultă muzica preferată sau, îndrăgostit, aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte, evident, un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte.” Totuşi, pentru el timpul nu prezintă denivelări radicale în interiorul propriei esenţe ci are o singură natură, în armonie cu structura fiinţei sale şi de aceea „constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, este legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit, care este moartea, stingerea existenţei. În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină.”
BIBLIOGRAFIE 1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992 2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992 3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990 4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991 5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993 7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946 8. vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general㸠Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 . Mircea, eliade, filosof, cultura, enigma, mit, filosofie, spirit, uman, timp, omul nereligios, eterogenitate, discontinuitate, ritmuri, temporale, timpul profan, desacralizat, timpul mitic, revenire, inceput, platon, timaios, phaeton, helios, pamant, timpul, circular, marele timp, fiinta, timpul sacru, responsabilitate pe plan cosmic, timpul originii, obsesia ontologica, prezenta zeilor, lumea puternica si pura, parmenidian, receptacol, loc natural, neant, timpul forte, eternitatea, omul religios arhaic, sacrul si profanul, tratat de istorie a religiilor, incercarea labirintului, istoria credintelor si ideilor religioase, victor kernbach, vasile tonoiu, wilhelm dilthey |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 8
|
Pasteluri - vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie, cu înoiri remarcabile pentru fiecare gen şi specie literară. În evoluţia literaturii sale se pot distinge trei momente, trei vârste: prima, a unui romantism tipic, entuziast, liric; a doua, de limpezire, de obiectivare a viziunii şi mijloacelor sale artistice (în care crează şi pastelurile) şi a treia perioadă, îl face să revină spre teatru, redevine romantică într-un fel prin viziunea generală a pieselor sale, dar prin mijloacele folosite îl apropie de clasicism.
Pastelul este o specie a genului liric cunoscută în această formă numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri în ciclul „Pasteluri” publicat în revista „Convorbiri literare”, între 1868-1869. Pastelul preia de la pozia descriptivă a vechilor romantici nu numai..........". Pasteluri, vasile alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pasteluri - vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie, cu înoiri remarcabile pentru fiecare gen şi specie literară. În evoluţia literaturii sale se pot distinge trei momente, trei vârste: prima, a unui romantism tipic, entuziast, liric; a doua, de limpezire, de obiectivare a viziunii şi mijloacelor sale artistice (în care crează şi pastelurile) şi a treia perioadă, îl face să revină spre teatru, redevine romantică într-un fel prin viziunea generală a pieselor sale, dar prin mijloacele folosite îl apropie de clasicism.
Pastelul este o specie a genului liric cunoscută în această formă numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri în ciclul „Pasteluri” publicat în revista „Convorbiri literare”, între 1868-1869. Pastelul preia de la pozia descriptivă a vechilor romantici nu numai..........". Pasteluri, vasile alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pasteluri - vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor săi o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie.
„Pastelurile“ au apărut în „Convorbiri literare“ (1868-1869), iar în 1875, au apărut în „Opere complete“ într-o selecţie unitară, propusă chiar de poet şi cumprinzând 30 de poezii cărora le adaugă 10 piese. În fruntea ciclului de „poeme sublime“, autorul a aşezat „Serile de la Mirceşti“, o idilă de interior, şi pastel ce exprimă personalitatea creatorului său." Primăvara Vara Toamna Iarna . Pasteluri, vasile, alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pasteluri - vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor săi o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie.
„Pastelurile“ au apărut în „Convorbiri literare“ (1868-1869), iar în 1875, au apărut în „Opere complete“ într-o selecţie unitară, propusă chiar de poet şi cumprinzând 30 de poezii cărora le adaugă 10 piese. În fruntea ciclului de „poeme sublime“, autorul a aşezat „Serile de la Mirceşti“, o idilă de interior, şi pastel ce exprimă personalitatea creatorului său." Primăvara Vara Toamna Iarna . Pasteluri, vasile, alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
26. vasile Pârvan şi Dumitru Drăghicescu |
|
"vasile Pârvan s-a născut în 1882 în comuna Hurueşu, jud. Tecuci. Şcoala primară o urmează la Bereşti şi în parte la Bârlad. Tot aici urmează liceul, sec¬ţia clasică. Se înscrie apoi la Universi¬tatea din Bucureşti, urmând istoria şi luându-şi licenţa în 1904. Tot în 1904 obţine din partea Academiei Române o bursă de studii pen¬tru străinătate, pleacă în Germania unde stă patru ani, dându-şi doc¬toratul la universitatea din Breslau în 1908. Întors în ţară, este numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche şi epigrafie de pe lingă Universitatea din Bucureşti pe care o ocupă ca titular în 1913. Ajuns profesor la o vîrsta foarte tînără, Pârvan are timpul să se consacre problemelor ştiinţifice ce-1 preocupă şi să se impună nu numai în ţară, ci şi peste hotare. El este ales, rând pe rând, membru al Academiei Române şi în diferite institute de specialitate româneşti şi străine. El dobândeşte un enorm prestigiu şi, ca profesor, ştie să descopere o întreagă serie de elemente bine dotate şi să le pregătească serios în specialitatea lui. În 1927 se îmbolnăveşte şi, cu toate străduinţele doctorilor din ţară şi din străi¬nătate, după ce este supus unei operaţii chirurgicale, moare în acelaşi an............."
"O preocupare specială pentru filosofia socială găsim la Dumitru Drăghicescu (1870-1945). Acesta s-a născut în comuna Zăvoieni din judeţul Vâlcea; după ce face şcoala primară în satul natal, iar cursul secun¬dar la Liceul Carol din Craiova, se înscrie la Universitatea din Bucureşti, ca student la drept şi filosofie. În ianuarie 1901 pleacă pen¬tru studii la Paris, unde rămâne patru ani. Aici a lucrat la Universi¬tate cu Espinas, H. Michel, Boutroux şi Durkheim, iar la „College de France” a audiat pe Ribot, Tarde şi Bergson. În acest timp a călătorit şi în Germania unde, la Berlin, a audiat cursurile lui Simmel şi Paulsen, Schmoller şi A. Wagner, iar unele din vacante petrecîndu-le în Anglia şi Italia. Întors în ţară, D. Drăghicescu este numit, în 1905, conferen¬ţiar de sociologie la Universitatea din Bucureşti, dar nu deţine această demnitate în învăţămîntul superior decît pînă în 1913, când îşi dă demisia. De la plecarea din învăţământ, adică aproape trei decenii, D. Drăghi¬cescu a dus o viaţă închinată cercetării ştiinţifice şi filosofice destul de variate, abordând, cu pregătirea şi compe¬tenţa lui de sociolog, atât probleme de filosofia religiei cât şi probleme de filosofia istoriei.................." BIBLIOGRAFIE 1. Dumitru Drăghicescu, Ontologia umană, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1987 2. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 3. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 4. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 . Vasile, parvan, dumitru, draghicescu, xenopol, iorga, logice, epistemologice, cosmos, isiorie, filosofia, plasarea, perspectivica, fenomen, fictiune, spatiala, timp, devenire, infinite, entitatea, metafizica, devenirea, cosmica, cultura, geografie, umana, antropologie, economie, politica, sociologie, suflet, omenesc, omul, pamant, natiune, timpul, biologic, sociologic, individual, material, spiritual, individ, mediul social, libertate, determinism, geniu, epoca, imprejurarile istorice, masa, libertatea, determinism, morala, arta, teorie, tehnica, ratiune, practica, kant, dinamism, molecular, mozaism, civilizatia, omenire |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
24. Camil Petrescu (1894-1957) |
|
"S-a născut la Bucureşti. După colegiul „Sf. Sava” s-a înscris, în toamna lui 1913, la secţia de filosofie a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Aici a fost remarcat de Negulescu şi de Rădulescu-Motru. Dădea câte un articol la publicaţiile lui Cocea şi Arghezi. Camil urmează, în paralel, şcoala militară, pentru a lupta apoi ca voluntar în primul război mondial. Şi-a dat licenţa abia în 1919.
Şi-a început cariera la Timişoara, ca profesor şi ziarist. Din caietul versurilor de război publică un grupaj în Sburătorul. Revine la Bucureşti, unde viaţa i se împleteşte strâns cu vasta sa activitate de publicist, cronicar dramatic, om de teatru, eseist, teoretician mereu contestat şi contestatar........." BIBLIOGRAFIE 1. Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Vol. I-II, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1988 2. vasile Dem. Zamfirescu, Studiu introductiv la Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Vol. I-II, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1988 3. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 4. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 . Camil, petrescu, sburatorul, teze si antiteze, revistei fundatiilor, substatialism, modalitatea estetica a teatrulului, motru, negulescu, pogoneanu, caracostea, kantism, hegelianism, ontologia concretului, problema cosmologica, mircea florian, iosif brucar, epistemologica, logicism, hegel, bergson, husserl, leibniz, panlogic, evolutia creatoare, constantin noica, viziunea, camilpetresciana, perspectivismul, absolutist, realitatea, miscare, concreta, intreg, valoare, noocratica, spiritualitate, materia, evolutiva, evolutia in subspecie, devolutiva, inteligenta, suprapersonala, pseudovalori, vasile dem, zamfirescu |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Evul Mediu |
| "In conditii favorabile pe plan international, fara de amestecul ungar si amenintarea tatarilor, in secolul XIV au luat nastere la sud si est de Carpati, statele romanesti de sine statatoare, Valahia Maior (Muntenia) si Valahia Minor (Moldova). Acest lucru a deschis calea unei vieti politice a provinciilor romanesti, care va fi ilustrata de-a lungul istoriei prin mari valori create intr-una sau intr-alta dintre acestea si unei afirmari internationale. ". Plan, international, evul, mediu, unguri, tatari, sec, xiv, sud, est, carpati, state, romanesti, valahia maior, muntenia, valahia minor, moldova, vieti, politice, provincii, istorie, valori, afirmari, deplasari, permanente, populatiei, conditii, politice, socio, legaturile, economice, politice, culturale, unitatii, etnice, transilvania, romaneasca, tara, independent, stat, unitar, domnitorii, mircea cel batran, secolul, xiv, conducatori, apararea, aliante, schimbarea, alexandru cel bun, iancu de hunedoara, stefan cel mare, ioan voda cel cumplit, mihai viteazul, asigurarea, militare, cooperarii, dacii, mihai viteazul, domn al munteniei, transilvaniei si moldovei, calugareni, pace, bizantul, dominatia, otomana, ridicarea, rusiei, avangarda, crestinatatii, ortodoxe, scut, bisericii, rasaritene, literaturii, bisericesti, carti, bisericesti, neagoe basarab, matei basarab, vasile lupu, constantin brancoveanu, traditiei, bizantine, cancelariile, operele, arta, picturile, arhitectura, originalitate, medievale, imperiului rus, imperiului austriac, poarta otomana, regimul fanariot, autonomie, politica, reformatoare, stapanirea, habsburgica, structurilor, feudale, dezintegrarea, xviii, productie, capitaliste, scoala ardeleana, marea, rascoala, taranilor, modernizare, 1784, 1821, tudor vladimirescu, xix, transilvaneni |
|
Istorie Numar pagini: 2
|
Fraţii Jderi – Mihail Sadoveanu |
|
"La baza romanului stau în primul rând cronicile, precum şi un vast material legat de figura lui Ştefan cel Mare, erou intrat în legendă,de la Ureche şi Neculce la vasile Alecsandri, Eminescu, Delavrancea. Romanul Fraţii Jderi implică prelucrări subtile ale motivelor caracteristice basmelor şi baladelor, ale credinţei vechi, lunecând permanent într real şi fabulos.
Scriitorul przintă societatea medievală românească într-un ce-l apropie ideologic de Nicolae Bălcescu şi Mihail Kogălniceanu. Istoria se explică prin ea însăşi, prin fapte desfăşurate obiectiv sau, uneori, scriitorul întrerupe povestirea, spre a oferi explicaţii........." UCENICIA LUI IONUŢ IZVORUL ALB OAMENII MĂRIEI SALE . Fratii, jderi, mihail sadoveanu, ucenicia lui ionut, izvorul alb, oamenii mariei sale, stefan cel mare |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pastelul Sfarsit de toamna (demonstratie si apartenenta) |
| . Pastel, sfarsit de toamna, demonstratie, apartenenta, limba, romana, teste, teze, evaluari nationale, examene, invatatura, vasile alecsandri | |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
20. Mircea Vulcănescu (1904-1952) |
|
"
Format la şcoala lui Gusti şi cea a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai „tinerei generaţii” interbelice. El s-a impus ca filosof, sociolog, economist, profesor de etică, realizându-se ca o personalitate complexă a culturii române. Deschiderea sa filosofică a mers de la filosofia antică, prin cea medievală şi cea modernă, până la filosofia contemporană, de la cea universală la cea românească, de la istoria filosofiei la filosofia sistematică, de la metafizică la etică sau la filosofia religiei, de la ontologia generală la ontologia regională. Rădăcinile concepţiei filosofice a lui Mircea Vulcănescu se află în lumea românească; el se străduieşte să contribuie la determinarea ontologică a „omului românesc", a „ispitelor" acestuia, a fundamentelor perene pe care se înalţă şi devine această lume românească, a specificului ei în ansamblul umanităţii............" BIBLIOGRAFIE 1. Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei, Buc., Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1991 2. Vlăduţescu, Gheorghe, Neconvenţional despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 3. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 4. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. II, 1980 . Mircea, vulcanescu, nae ionescu, c, radulescu-motru, dumitru draghicescu, vasile parvan, lucian blaga, dan botta, vasile bancila, stefan barsanescu, ovidiu papadima, anton dumitriu, athanase joja, orientare, trairista, dinamism, vital, spiritualitate, criza, morala, cultura, spirituala, evului mediu, renastere, protestantism, filosofia, romantica, germana, fichte, schelling, nietzsche, bergson, sestov, unamuno, kant, goethe, marx, dumnezeirea, sfintenia, patericul, regulile, sf, pahomie, sf, vasile, filocalia, consolatiile spirituale, eckhardt, podoaba nuntilor spirituale, ruysbroeck, istorism, prin, resemnare, cultura, exaltarilor, anarhice, negatie, ispita, dacica, existenta, concreta, omul, de, maine, omul romanesc, ernst robert curtius, max scheler, max weber, metoda, fenomenologica, studierea, limbajul, cosmos, aici, dincolo, prezenta, neprezenta, atunci, acum, vesnicie, vama, firea, fiintei, insusire, faptul, felul, tagaduirea, vladutescu, gheorghe |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Miorita |
|
"Mioriţa este o baladă populară, o creaţie în versuri care aparţine genului epic. A fost descoperită de Alecu Russo la Soveja şi publicată de vasile Alecsandri în ziarul Bucovina, în 1950, şi ulterior, în volumul „Poezii populare“.
G.Călinescu consideră că balada „Mioriţa sintetizează unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale literaturii noastre populare, mitul existenţei pastorale. Două lucrări: -Lucian Blaga „Spaţiul mioritic“ 1936 şi G.Călinescu „Istoria literaturii române de la origini şi pânăn-n prezent“ 1941 au jucat un rol deosebit pentru destinul baladei, subliniindu-i din perspective diferite, aptitudinea de valoare ordonatoare al universului nostru spiritual." . Miori?a, balad?, popular?, genul, epic, alecu russo, soveja, vasile alecsandri, bucovina, 1950, tranhuman?a, ciobani, ungurean, moldovean, vrâncean, motivul, oi?ei, n?zdr?vane, testamentul, ciob?na?ului, moldovean, moartea, ritualul, înmormânt?rii, moarte-nunt?, alegoria, monologul, liric, eminescu, sadoveanu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Miorita |
|
"Mioriţa este o baladă populară, o creaţie în versuri care aparţine genului epic. A fost descoperită de Alecu Russo la Soveja şi publicată de vasile Alecsandri în ziarul Bucovina, în 1950, şi ulterior, în volumul „Poezii populare“.
G.Călinescu consideră că balada „Mioriţa sintetizează unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale literaturii noastre populare, mitul existenţei pastorale. Două lucrări: -Lucian Blaga „Spaţiul mioritic“ 1936 şi G.Călinescu „Istoria literaturii române de la origini şi pânăn-n prezent“ 1941 au jucat un rol deosebit pentru destinul baladei, subliniindu-i din perspective diferite, aptitudinea de valoare ordonatoare al universului nostru spiritual." . Miori?a, balad?, popular?, genul, epic, alecu russo, soveja, vasile alecsandri, bucovina, 1950, tranhuman?a, ciobani, ungurean, moldovean, vrâncean, motivul, oi?ei, n?zdr?vane, testamentul, ciob?na?ului, moldovean, moartea, ritualul, înmormânt?rii, moarte-nunt?, alegoria, monologul, liric, eminescu, sadoveanu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 10. Antropologia filosofică a lui Max Scheler |
|
" Format în mediul fenomenologiei husserliene, Max Scheler a elaborat o concepţie specifică, determinând veritabile mutaţii în elaborarea eticii, axiologiei, antropologiei filosofice, sociologiei culturii etc, exercitând, la rândul său, o netăgăduită influenţă asupra cercetărilor de etică ale lui Husserl.
În procesul elaborării unei antropologii filosofice, autorul se preocupă de poziţia omului în cosmos, pe fondul clarificării raporturilor dintre metafizică şi teologie, fenome¬nologie şi axiologie. Metafizica modernă - preciza Scheler - nu mai este astfel o cosmologie şi o metafizică a obiectului, ci o metaantropologie şi o metafizică a actului. Punctul de vedere călăuzitor aici constă în a releva că temeiul suprem a tot ceea ce este apt de obiectualitate nu este el însuşi obiectual, ci numai o actualitate pură, de efectuat numai ca atribut al fiinţei care se dă la iveală ea însăşi fără încetare. Unicul acces la Dumnezeu nu este, astfel, teoretic, adică, o examinare obiectualizată, ci o angajare personală, activă a omu¬lui pentru Dumnezeu şi pentru Devenirea autorealizării sale, o realizare - împreună a unui act etern - atât al acti¬vităţii spirituale făuritoare de idei, cât şi al forţei sale de impulsiune sesizabilă în viaţa noastră instinctivă..........." BIBLIOGRAFIE 1. Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001 2. Alexandru Boboc, „Max Scheler în gândirea contemporană”, în: Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001 . Antropologia, filosofica, max, scheler, fenomenologie, husserliana, axiologie, etica, sociologie, cultura, antropologie, metafizica, moderna, ideea, om, dumnezeu, viata, problematica, kant, husserl, consubstantialitate, a priori, agreabilulul, emotionalul, valorile, ordinea, etica, pozitia omului in cosmos, reductia, alexandru boboc |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
2. Circulaţia literaturii filosofice universale în mediile culturale de pe teritoriul României |
|
"Dacă folclorul reprezintă una din premisele esenţiale ale filosofiei româneşti, trebuie să menţionăm că aceasta a fost făcută posibilă şi de contactul intelectualilor noştri cu marile opere ale filosofiei universale. Chiar dacă acest lucru s-a făcut într-o manieră semnificativă târziu în istorie, pe teritoriul ţării noastre au circulat aproape în permanenţă, chiar dacă în medii restrânse, opere ale marilor filosofi, aşa încât se poate vorbi de o oarecare continuitate a gândului filosofic pe aceste meleaguri.
Pentru a arăta acest lucru trebuie să ne întoarcem din nou în antichitate, pe vremea în care grecii au întemeiat în Dobrogea coloniile Tomis şi Callatis. În aceste colonii, înfiinţate începând din sec. al VII-le î.Hr., s-a dezvoltat o cultură superioară, care a permis afirmarea unor oameni de litere, biografi, gramatici, istorici, geografi, iar mai târziu, după cucerirea romană, a unor teologi, cu o vastă cultură filosofică.............." BIBLIOGRAFIE 1. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 . Circulatia, literatura, filosofica, universala, medii, culturale, romania, folclorul, dobrogea, tomis, callatis, biografi, gramatici, istorici, geografi, satyros, pitagora, empedocle, socrate, platon, diogene laertios, vietile, doctrinele, filosofilor, heracleides lembos, viata lui arhimede, constantinopol, nestorianismul, hristos, monofizitismul, eutyches, laodiceea, dumnezeu, logos, bretanion, vetranion, valens, arianismul, teotim, scitul, sacra parallela, sfintele paralele, ioan damaschin, biblie, ioan, leon, ioan maxentiu, dionosie exigul, etica, pelagius, augustin, valentinianus, papa virgilius, vasile cel mare, ioan hrisostom, grigore de nazians, pseudo-dionisie areopagitul, grigore palamas, aristotel, apollonius din rhodos, dimitrie cantemir, nicolae milescu, greceanu, margaritarele, ioan hrisostom, despre ratiunea dominanta, pseudo-josephus, intrebari si raspunsuri, floarea darurilor, sofocle, homer |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Martisor de Ion Pillat pastel – demonstratie |
|
Ion Pillat (1891 – 1945) este, asemenea lui vasile Alecsandri, un iubitor de privelisti pe care le-a “imobilizat” cu talentul unui pictor in poeziile sale.
Poezia “Martisor” face parte din volumul “Limpezimi”, fiind prima din suita de pasteluri in “Calendarul viei”; poetul construieste un tablou al primaverii, incantator si sugestiv din punct de vedere vizual. Aceasta specie literara se numara printre preferatele lui Pillat care marturiseste “Un pastel devine o partitura”. Cristian Livescu afirma: “In interiorul acestor privelisti sufletesti, <timpul muzical> apare ca o sublimare a timpului real, devenit convenabil in poezie”.. Martisor, ion pillat, pastel, demonstratie, privelisti sufletesti, vestitor, sufletul poetului, privelisti campenesti, epitete, personificari, metafora, inversiuni, repetitie, imagini auditive |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Martisor de Ion Pillat pastel – demonstratie |
|
Ion Pillat (1891 – 1945) este, asemenea lui vasile Alecsandri, un iubitor de privelisti pe care le-a “imobilizat” cu talentul unui pictor in poeziile sale.
Poezia “Martisor” face parte din volumul “Limpezimi”, fiind prima din suita de pasteluri in “Calendarul viei”; poetul construieste un tablou al primaverii, incantator si sugestiv din punct de vedere vizual. Aceasta specie literara se numara printre preferatele lui Pillat care marturiseste “Un pastel devine o partitura”. Cristian Livescu afirma: “In interiorul acestor privelisti sufletesti, <timpul muzical> apare ca o sublimare a timpului real, devenit convenabil in poezie”.. Martisor, ion pillat, pastel, demonstratie, privelisti sufletesti, vestitor, sufletul poetului, privelisti campenesti, epitete, personificari, metafora, inversiuni, repetitie, imagini auditive |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Modernism şi tradiţionalism în perioada interbelică – Ideologii literare, elemente de estetică |
|
Reviste şi curente
„Viaţa românească” „Sburătorul” Obiectivele grupării: Teoria imitaţiei Principiul sincronismului „Gândirea” „Contimporanul” Constructivismul Suprarealismul . Modernism, tradi?ionalism, perioada, interbelic?, ideologii, literare, elemente, estetic?, românia, tendin?a de sincronizare, europenizare, valorificare, originalit??ii na?ionale, reviste, curente, mihail sadoveanu, liviu rebreanu, camil petrescu, h, p, bengescu, mateiu caragiale, t, arghezi, l, blaga, i, barbu, eugen lovinescu, g, c?linescu, tudor vianu, via?a româneasc?, jean bart, gala galaction, mihail ralea, ionel teodoreanu, al, philippide, paul zarifopol, liviu rebreanu, o, goga, tudor vianu, ion pillat, g, topârceanu, ion barbu, mateiu caragiale, ion vinea, autenticitate, specificul, na?ional, poporul, s?m?n?torismului, poporanismului, simbolismului, sbur?torul, pompiliu constantinescu, camil baltazar, harie voronca, anton holban, gh, br?iescu, e, lovinescu, teoria, imita?iei, principiul, sincronismului, gândirea, adrian maniu, vasile voiculescu, contimporanul, avangardismul, dadaism, tristan tzara, constructivismul, suprarealismul, urmuz, alge, psihanaliza, freud, bergson |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Hanu Ancutei |
|
“Hanu-Ancutei”,tiparit in intregime in 1928,dar inceput cu sapte ani inainte,prin publicarea povestirii
“Iapa lui Voda”,in “Adevarul literar si artistic”,trebuie citit in intregime ,daca vrem sa intelegem arta prozatorului, caci “Hanu-Ancutei” este “Decameronul” lui Sadoveanu. Garabet Ibraileanu afirma ca,daca i s-ar cere sa aleaga cinci din cele mai valoroase lucrari sadoveniene, “Hanu-Ancutei” s-ar situa categoric printre ele,iar Sadoveanu insusi aseza aceasta opera intre cartile pe care”… le socotesc opere de maturitate,opere care vor ramane…Ma reprezinta bine.”(din interviul acordat in 1942 lui vasile Netea). Tehnica povestirii in povestire,sau a “povestirii in rama”-“rahmenerzählung”,cum numesc acest procedeu teoreticienii germani ,sau “roman à tiroir”,cum ii spun francezii-este mult mai veche .............. . Hanu, ancutei, mihail, sadoveanu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Vasile Voiculescu - In gradina Ghetsemani - Lostrita |
| vasile Voiculescu - In gradina Ghetsemani - Lostrita. Vasile, voiculescu, in, gradina, ghetsemani, lostrita, dorul, convorbiri literare, poezii, din ?ara zimbrului, pârg?, poeme cu îngeri, urcu?, capul de zimbru, zahei orbul, la marginea minunii, umbra, fata ursului, poezii, pârg?, poeme cu îngeri, destin, urcu?, Înzestr?ri, biblie, evanghelia, sfântului luca, mântuitorul, miori?a, sezon mort, ultimul berevoi, vladimir streinu, iubire magic? |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
"vasile" rezultate au fost gasite 22
