sentiment
"sentiment" rezultate au fost gasite 32
Adolescenta |
|
Pubertatea
Corpurile noastre se schimba din momentul în care ne nastem si continua sa se schimbe pe parcursul vietii. Se schimba deoarece tot ceea ce este viu creste si se dezvolta. Câteodata, între vârstele de 9 si 15 ani fetele si baietii fac mai mult decât sa creasca în înaltime si în greutate asa cum au facut de la nastere. Fetele încep sa devina femei, iar baietii încep sa devina barbati. Aceasta perioada este numita pubertate. Cuvâtul pubertate vine de la cuvântul latinesc “pubertas” care înseamna adult. Când oamenii folosesc cuvântul pubertate, de obicei se refera la toate modificarile fizice ce au loc în corpul unui copil în aceasta perioada. Majoritatea acestor schimbari dau posibilitatea unei femei si unui barbat sa conceapa un copil. Celalalt cuvânt folosit pentru a descrie perioada dintre copilarie si maturitate este adolescenta. Cuvântul adolescenta vine din cuvântul latinesc “adolescere”, care înseamna a creste. Când oamenii folosesc cuvântul adolescenta, de obicei se refera nu numai la schimbarile fizice ci si la noile gânduri, sentimente, relatii si responsabilitati pe care le au copiii care devin tineri adulti. . Adolescenta, pubertate, schimbari, sex |
|
Biologie Numar pagini: 6
|
Un aspect al titanismului eminescian |
|
"Importanta deosebita a temei titaniene in creatia eminesciana a fost subliniata de amploarea unor studii care i-au fost consacrate de D. Popovici, G. Calinescu si Tudor Vianu.
Un aspect mai putin important al acestei teme fundamentale il constituie nazuinta titanica, nemarginita, a recuceririi din moarte a unei finite scumpe, reluata obsedant in numeroase poeme antume si postme, ceea ce insusi marele poet numea asa de sugestiv in “Rugaciunea unui dac” “moartea mortii si invierea vietii”. Prima dezvaluirea a sentimentelor titanice, a revoltei impotriva mortii, impotriva fragilei conditii umane se stie ca apare in “Mortua est” si este legata de momentul depresionar al disparitiei iubitei de la Ipotesti, moment biographic cu largi ecouri in creatia eminesciana. In una dintre versiunile poemului “Mortua est”, datata octombrie 1866, cu titlul “Elena” si subtitlul “Meditatiune, rabufneste razvratirea, cutezanta titanului romantic care nu se poate consola cu pierderea definitiva a iubitei, cu labilitatea vietii omenesti si incearca sa modifice oranduirea nedreapta a universului." Un eseu destul de amplu pe tema titanismului eminescian, cu citate din opera lirica si epica, bazat pe studiile unor critici literari precum G. Calinescu, Tudor Vianu, Caracostea, Titu Maiorescu, Perpessicius s. a. . Eminescu, titanism, eminescian, venetia, mortua est, strigoii, popovici, calinescu, tudor vianu, revolta, moarte, viziunea, romantica, scrisoarea i, o dulce inger bland, cezara, geniu pustiu, avatarii faraonului tla, mircea eliade, zamolxis, zamolxe |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Despre libertate |
|
Conceptele de “libertate negativă” si “libertate pozitivă”
Libertatea negativă Libertatea pozitivă . Statul, atenian, aristotel, solon, democra?ia, participativ?, opinie, vota, cuvântului, opta, participare, neparticipare, îngr?dire, obstruc?ionarea, anularea, friedman, limitele, relativ?, no?iune, utopie, isaiah, berlin, libertate pozitiv?, libertate negativ?, mill, capitalism si libertate, moralitatea, homo oeconomicus, smith, teoriei sentimentelor morale, hayek, kant, rousseau, fische, david ricardo, adam smith, isaiah berlin, aristotel |
|
Filozofie Numar pagini: 4
|
Aporia tristetii |
| Atât în calitatea de sentiment “empiric” al vieţii, cât şi în calitatea de sentiment metafizic al acesteia, tristeţea are o configuraţie aporetică, ceea ce înseamnă că în ambele ipostaze ea coincide cu o situaţie afectivă conflictuală. Tristeţea este o formă specifică a luptelor dintre contrarii. Fără îndoială, individul care se instalează în tristeţe ca într-un fel de concluzie afectivă a unei serii de evenimente cu un caracter strict personal nu va resimţi niciodată nevoia de a teoretiza pe marginea ei şi de a-i atribui prin urmare, un sens mai profund şi mai general. El nu va defini niciodată tristeţea în termeni aporetici. Dar el o va percepe ca o tonalitate aporetică, o va percepe, deci, ca o contradicţie afectivă.... . Aporia, tristetii sentiment, empiric, metafizic, tristetea, filozofica, empirica |
|
Filozofie Numar pagini: 4
|
Modele la adolescenti |
| Adolescenţa (Latin adolescentia, de la adolescere) este perioada de tranziţie biologică, psihologică şi socială de la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziţie este uşor diferit de la un individ la altul şi depinde de mai mulţi factori: sex (în general fetele intră în adolescenţă înaintea băieţilor), cadrul socio-cultural etc. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte adolescenţa ca fiind perioada dintre 10 şi 19 ani, dar în numeroase ţări occidentale se consideră că adolescenţa începe între 11 şi 13 ani la fete, 12-14 ani la băieţi, şi se termină în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe.. Adolescenta, comportamentul, influenta anturajului, sentimentele si emotiile, consilierea tinerilor, autocunoastere |
|
Pedagogie Modul I Numar pagini: 3
|
Modele la adolescenti |
| Adolescenţa (Latin adolescentia, de la adolescere) este perioada de tranziţie biologică, psihologică şi socială de la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziţie este uşor diferit de la un individ la altul şi depinde de mai mulţi factori: sex (în general fetele intră în adolescenţă înaintea băieţilor), cadrul socio-cultural etc. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte adolescenţa ca fiind perioada dintre 10 şi 19 ani, dar în numeroase ţări occidentale se consideră că adolescenţa începe între 11 şi 13 ani la fete, 12-14 ani la băieţi, şi se termină în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe.. Adolescenta, comportamentul, influenta anturajului, sentimentele si emotiile, consilierea tinerilor, autocunoastere |
|
Pedagogie Modul I Numar pagini: 3
|
22.Constantin Noica (1909-1987) |
|
"Constantin Noica s-a născut în localitatea Vităneşti, judeţul Teleorman. Urmează cursuri la liceele Dimitrie Cantemir şi Spiru Haret din Bucureşti, apoi, între 1928 şi 1931 este student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. A urmat studii pentru specializare în Franţa 1938-1939. Îşi ia doctoratul în filosofie la Universitatea din Bucureşti, cu teza Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (publicată în acelaşi an, 1940). În anii războiului este referent pentru filosofie în cadrul Institutului Româno-German de la Berlin. Între anii 1949 şi 1958 are domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 şi august 1964 este deţinut politic. Din 1965 este cercetator principal la Centrul de Logică al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975. În 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a fost primit membru post-mortem al Academiei Române.
O preocupare constantă a lui Noica a fost de a pune în discuţie statutul filosofiei. Astfel, în Încercare asupra filosofiei tradiţionale el socoteşte că filosofia se opune ştiinţei. Ştiinţa e teoretică, obiectivă, un univers închis. Filosofia reacţionează împotriva teoreticului pur, se întoarce spre concret, coboară pe pământ, îşi asumă un univers deschis. Certitudinile ştiinţei sunt incertitudinile filosofiei. Mai important este însă reversul. Filosofia obţine din incertitudinile sale trei tipuri de certitudine: 1) întâlnirea cu sinele (nu cu lucrul) conştiinţa existenţei omului. 2) întâlnirea cu îngrădirea omului – conştiinţa existenţei îngiăciite, 3) întâlnirea cu un dincolo de sine – conştiinţa posibilităţii de a depăşi îngrădirea................." BIBLIOGRAFIE 1. Noica, Constantin, sentimentul românesc al fiinţei, Buc., Ed. Humanitas, 1996 2. Noica, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Buc., Ed. Şt. şi Enciclopedică, 1980 3. Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Buc., Ed. Eminescu, 1987 4. Noica, Constantin, Jurnal de idei, Buc., Ed. Humanitas, 1991 1. Noica Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Buc., Ed. Cartea românească, 1986 2. Noica, Constantin, Modelul cultural european, Buc., Ed. Humanitas, 1993 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 . Constantin, noica, incercare asupra filosofiei traditionale, ingradirea, omului, constiinta, dincolo, de, sine, criza, omului, heraclt, parmenide, ratiunea, libertatea, supunere, adevar, infinitate, hegel, kant, teza, parmenide, heraclit, actul, estetic, frumosul, ambivalent, arta, ambigua, umila, precara, fiinta, fiinta din sanul realului, spatialitate, temporalitate, camp, natura, eterogena, haosul, fiinta autentica, antropomorfizare, modelul cultural european, platon, unu, multiplu, cunoasterea libera, bizantul, niceea, spengler, frobenius, toynbee, ion ianosi, gheorghe vladutescu |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Kant, Analitica sublimului |
|
1.1. Trecere de la facultatea de judecare a frumosului la facultatea de judecare a sublimului
1.2. Despre împărţirea unei cercetări asupra sentimentului sublimului 1.2.1. Despre sublimul matematic 1.2.2. Despre sublimul dinamic al naturii . Kant, analitica, sublimului, immanuel kant, critica facultatii de judecare, trecere, facultatea, judecare, frumosul, sublim, calitate, cantitate, frumusetea, natura, autonoma, relatie, modalitati, matematic, dinamic, magnitudo, quantitas, mare, absolut, comparatie, quantum, a priori, forta, natura înfricosator, dumnezeu, bucurie, sanatate, viata, concept, ideea, omul, vointa |
|
Estetică Numar pagini: 6
|
Iubirea si natura in lirica eminesciana |
|
Descrierea temei Intre marile teme ale liricii eminesciene, elogiul iubirii si al naturii isi are rezervat un loc special, prin lirismul si melancolia poeziilor, prin aspiratia eului catre absolut si perfectiune. Ingemanate mereu, natura si iubirea se constituie intr-o singura tema in care spatiul poetic primeste valoare filosofica si este caracterizat de emotii puternice si sentimente profunde. Desi sunt aproape inseparabile, fiecare dintre aceste doua teme comporta o suita de motive, semnificatii si ipostaze proprii. Cultivarea cu predilectie a simbolurilor iubirii si naturii este unul dintre elementele decisive in integrarea liricii eminesciene in curentul romantic literar. . Eminescu, iubirea, natura, lirica, eminesciana |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 7
|
Mihai Beniuc - Marul de langa drum |
|
"In opera lui Mihai Beniuc, „Marul de langa drum" constituie fara indoiala un text sintetic reprezentativ, adunand in cele cateva strofe ale sale esenta atitudinilor lirice ale creatiei poetului de dupa 1944. sentimentului dominant al revoltei si al amenintarilor profetice i-a luat locul in anii constructiei socialiste acela al implinirii idealurilor si al daruirii civice. Sunt nenumarate poeziile care pot ilustra acest proces mai general, dar intre ele „Marul de langa drum" reprezinta neaparat o piesa lrica de mare rezistenta, intrata pe drept cuvant in randul operelor emblematice, care identifica fundamental sensul viziunii artistice a unui creator.
Avand origini foarte indepartate, biblice si folclorice, simbolul marului semnifica cel mai adesea dragostea sau, intr-un numar apreciabil de poezii populare, instrainarea si pustiirea sufleteasca. Pastrand si amplificand prin detalii si nuante prima semnificatie, Beniuc o converteste pe a doua in contrariul ei, incat „marul de linga drum si fara gard" sa devina simbolul rodniciei si al comuniunii cu tara si cu poporul. Copacul atinge astfel proportiile grandioase ale unui sentiment social cuprinzator si adanc, sentimentul apartenentei anteice la o anume colectivitate umana ce patroneaza tutelar destinul tuturor membrilor sai. Simplitatea folclorica a motivului esential al poemului asigura o transparenta cristalina a semnificatiilor lirice mai sus indicate si, daca la acestea se pot adauga oricand note suplimentare, sensul ramane esentialmente acelasi in acord deplin cu insesi intentiile poetului. In raport cu evolutia poeziei moderne spre complexitate si bogatie semantica, imprejurarea ar putea angaja o anume insatisfactie estetica. Faptul revelator ca aceasta nu se produce se explica desigur prin perfecta coerenta artistica a textului, care, in limitele lui asumate, isi dezvaluie o ireprosabila functionalitate............." Dupa cum se stie, Mihai Beniuc a fost unul din poetii "iubiti" ai perioadei ceausiste, poezia "Marul de langa drum" este prin urmare una comunista insotita de un referat la fel de comunist. So enjoy! (a se folosi ca studiu de caz in ce priveste literatura comunista, nu luati de buna ce cititi p-aci) . Mihai, beniuc, marul de langa drum |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Sara pe deal |
|
"Seara pe deal a apărut în Convorbiri literare, la 1 iulie 1885 şi este o idilă cu elemente de pastel, structurată pe două planuri: unul obiectiv (natura) şi altul subiectiv (iubirea). Poezia „Sara pe deal“ este o idilă – pastel, o poezie construită cu elemnte de natură şi sentimentul de dragoste, exprimat într-o viziune specific eminesciană.
Tema poeziei o constituie aspiraţia poetului pentru o dragoste ideală, o poveste de dragoste ce se imaginează într-un cadru natural rustic. Ideea poetică ilustrează intensitatea iubirii, dorinţa celor doi îndrăgostiţi de a fi fericiţi prin trăirea deplină a sentimentului, fapt ce înalţă dragostea la valori cosmice, universale, prin puternice şi profunde accente filozofice. Titlul este specific pastelului şi ilustrează locul şi timpul în care urmează să se manifeste iubirea. Poezia este o idilă cu puternice note de pastel şi ..........". Sara pe deal, mihai, eminescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Tudor Vianu, De la sentimentul tragic al vieţii la estetica tragicului |
| "Cine a pierdut, de pildă, o fiinţă de care îl lega o mare iubire, nu poate ajunge uşor la ideea că faptul aparţine structurii totalitare a lumii, unităţii ei de stil. Căci, această din urmă recunoaştere presupune pietate faţă de aşezarea lucrurilor, pe când deocamdată, şi chiar dacă lupta este pierdută, în sufletul nostru stăruie revolta. Nu consimţim să cedăm ordinii universale fiinţa pe care am iubit-o din tot sufletul şi pe care continuăm s-o socotim răpită cu injustiţie şi brutalitate. Căci, dacă am recunoaşte în acest fapt un aspect al ordinii nezdruncinate a lucrurilor, ar trebui să tăiem şi ultimul fir care ne mai ţine de fiinţa iubită şi anume, acela al dragostei noastre în revoltă! Şi multă vreme sufletul nostru nu consimte să reteze acest fir preţios. Abia după revoltă şi luptă, după dispreţ şi deznădejde, intervine ideea destinului, care trebuie acceptat ca singura soluţie într-o luptă în care puterile noastre ameninţă să se zdrobească................" . Tudor, vianu, sentiment, tragic, vieta, estetica, tragicului, acceptarea, destinului, sufletul, revolta, lupta, dispret, deznadejde, nietzsche, iubirea, amor fati, antinomie, destin, vointa, viata omeneasca, durere, umana, metafizica, omul, starea, mistica, stoici, johannes volkelt, cerinta, esentiala, fondul, pesimist, eschil, sofocle, shakespeare, goethe, schiller, vischer, sistem de estetica, stare de spirit, pesimista, forte, salutare, funeste, oportune, inoportune, pozitive, negative, ratiune, nonratiune, rational, irational, hegel, kant |
|
Estetică Numar pagini: 5
|
Hegel, Estetica este filosofia artei |
| Aceste prelegeri sunt dedicate esteticii; obiectul ei este întinsa împărăţie a frumosului; mai exact: domeniul ei este arta, şi anume artele frumoase. Bineînţeles, numele de estetică la drept vorbind nu se potriveşte întocmai acestui obiect. Deoarece ,,estetică" înseamnă mai precis ştiinţa simţurilor, a perceperii; cu acest înţeles a luat naştere ea ca ştiinţă nouă - sau, mai curând, ca ceva ce urma abia să devină o disciplină filozofică - în şcoala lui Wolf, pe timpul când în Germania obiectele de artă erau privite ţinându-se seama de sentimentele pe care ele trebuiau să le trezească, ca, de exemplu, sentimentul agreabilului, al admiraţiei, al fricii, al milei etc. Dată fiind nepotrivirea sau, mai propriu, caracterul superficial al acestui nume, unii au încercat să făurească alte nume, de exemplu numele de calistică. Cu toate acestea, şi termenul acesta se dovedeşte a fi nesatisfăcător, căci ştiinţa care se înţelege prin el nu tratează despre frumos în general, ci numai despre frumosul artistic. Din acest motiv, noi voim să rămânem la numele de ,,estetică", deoarece ca simplu nume ne este indiferent, şi-n afară de aceasta el a pătruns între timp atât de mult în limbajul curent, încât ca nume el poate fi păstrat. Totuşi, adevărata expresie care poate servi de nume ştiinţei noastre este: ,,filozofia artei" şi, mai exact, ,,filozofia artelor frumoase". . Hegel, estetica, filosofia, artei, georg wilhelm friedrich hegel, prelegeri, frumosul, perceptie, calistica, artistic, natura, limitare, frumoasa, frumos, soarele, materia, medica, spiritul, sensibil, arta, expresie, infatisare, esenta |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
Marin sorescu-iona |
|
Setea muntelui de sare (trilogie) – Iona, Paracliserul, Matca
-nivel al aspiratiilor; -teatru simbolic, poetic, deschideri spre existenţialism (Martin Heidegger, Karl Jaspers, Jean Paul Sartre, Albert Camus); - teatru-parabolă – semnificaţii plurivalente – operă deschisă (Umberto Eco); - tema destinului; - reconsiderarea miturilor si demitizarea; - repere spaţio- temporale simbolice; - Iona – personaj generic – voci si ipostaze; - ,,vina tragică,, a personajului- starea de destin, dedublarea, asumarea sau neasumarea condiţiei existenţiale, marile întrebări privitoare la sensul vieţii, la limită; moartea ca limită; - sentimentul acut al claustrării; dorinţa de libertate; conştientizarea limitei, a determinismului, absurdul existenţial; cugetările despre naştere, înviere, moarte etc. . Iona, marin, sorescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Basmul cult |
|
Opera scriitorului reprezintă un depozitar unic al spiritualităţii populare româneşti prin originalitatea artei povestirii, constând în oralitate, în sinteza unică a spectacolului ficţiunii şi al erudiţiei paremiologice, uneori de tip sofistic. Alături de Mihai Eminescu, I. L. Caragiale şi Ioan Slavici, Ion Creangă este un mare clasic al literaturii române, încadrat în Epoca Marilor Clasici. Scriitorul avea simţul instinctiv al limbii şi al etosului popular nealterat, deşi recunoştea că scrisul îl chinuia cumplit, tocmai pentru că ştia că e ,,treabă de gust, nu de silinţă”. Scrierile lui Creangă creează sentimentul că proza cultă românească renaşte, indiferent de modelele exterioare, fiind universală, fără să imite universalitatea.
În anul 1875 a avut loc debutul scriitorului în revista ,,Convorbiri literare” cu Soacra cu trei nurori, după care a publicat poveşti (Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb), povestiri (Moş Ion Roată, Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă, Popa Duhu, Inul şi cămeşa, Povestea unui om leneş), nuvele (Moş Nechifor Coţcariul), Amintiri din copilărie. . Basmul cult, ion, creanga, harap-alb |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Nazismul |
| "La început a fost Adolf Hitler. Adolf era un copil cinstit care nu avea o viata foarte interesantã. Tatãl sãu care era functionar la granita dintre Austria si Germania era un om foarte aspru si dominant. La vârsta de 14 ani lui Adolf i-a murit tatãl, si de atunci au inceput sã se observe semnele de urã si viciozitate pe care avea sã le manifeste mai târziu. Când avea 19 ani, Adolf a plecat la Viena, unde, visând sa devina pictor, a vrut sã intre la o scoalã de arta dar a fost respins. În anii petrecuti în Viena, Hitler dezvoltã un puternic sentiment de urã pentru evrei si dupa spusele lui, tot acolo îsi formeazã si teoriile privind rasa supremã.". Adolf, hitler, nazism, austria, germania, viena, pictor, scoala, arta, respins, evrei, ura, teorii, rasa, suprema, primul razboi, mondial, europa, armata, curier, munchen, partidul, german, muncii, 1919, pivnitã, bere, orator, ein kampf, cartea, autobiograficã, propagandei, revolutionarii, marxisti, 24 februarie, 1920, comunisti, lozinci, swastika, partidul national socialist al muncitorilor din germania, partidul nazist, 1920, rusia, 1921, berlin, fuhrer, 1923, beer hall putsch, bavaria, inchisoare, 1933, organizatia, tineretul hitlerist, reich, polonezi, crestini, minoritati, etnice, religioase, japonia, africa |
|
Istorie Numar pagini: 3
|
Simbolismul – Estetica – Teme şi motive poetice |
| "Simbolismul este un curent literar de circulaţie universală care a apărut în a doua jumătate a secolului al- XIX-lea ca reacţie împotriva parnasianismului (curent literar, apărut în Franţa împotriva sentimentalismului, abuzurilor fanteziei). Numele curentului l-a dat poetul francez Jean Moreas (de la grecescul symbolon=semn). Arta poetică simbolistă promovează conceptul modern de poezie, caracterizându-se prin următoarele trăsături mai importante:...........". Simbolismul, curent, literar, franta, sentimentalismul, jean moreas, symbolon, semn, arta, poetica, poezie, respingerea, prozaismului, cultivarea, simbolului, folosirea, sugestiei, muzicalitate, iubire, nevroza, natura macedonski, mircea demetriad, ion theo, tudor arghezi, traian demetrescu, iuliu savescu, stefan petica, dimitrie anghel, directia, pseudosimbolista, poezie, citadina, ion minulescu, depresiv, george bacovia |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Mikel Dufrenne, Gustul şi publicul |
|
"Gustul şi publicul
Opera formează, în primul rând, gustul. Mai înainte însă de a dezvolta această idee, trebuie să distingem două concepţii asupra gustului. În general, gustul exprimă subiectivitatea în ceea ce acesta are mai arbitrar şi mai imperios: în înclinaţiile şi preferinţele sale. E un fapt că muzicii romantice îi prefer muzica clasică, după cum tot aşa, e un fapt că prefer carnea bine friptă şi vinul sec: non disputandum. O psihanaliză existenţială ar putea arăta, probabil, că fiecare alegere exprimă şi confirmă o manieră unică de a fi în lume, alegere atemporală care îmi pecetluieşte destinul: gusturile mele sunt ireductibil pentru că ele participă la însuşi ireductibilul care este, în fond, natura mea şi mărturia finitudinii mele. Dar, astfel înţeleasă, şi chiar dacă încă se defineşte ca proiect al unei lumi - subiectivitatea se recunoaşte în conţinuturile sau în reacţiile sale: ea se referă la sine mai curând decât la lume. În acest fel, gusturile estetice exprimă reacţia naturii mele în raport cu obiectul estetic; ele presupun faptul că trebuie să fiu mai atent la mine, decât la obiect - mai atent, în primul rând, la plăcerea mea - căci ele se măsoară prin plăcerea pe care o găsesc în experienţa estetică, plăcere care nu-şi are obârşia, ca atare, în obiect cât în mine sau, mai degrabă, în acordul meu cu obiectul, în sentimentul pe care îl încerc, şi anume acela de a fi confirmat în fiinţa mea sau de a fi relevat mie însumi. Judecata de gust decide asupra a ceea ce prefer, în virtutea a ceea ce sunt..............." . Mikel dufrenne, gustul si publicul, gustul, publicul, subiectivitatea, înclinatiile, preferintele, muzica, clasica, carnea, fripta, vinul, sec, non disputandum, psihanaliza, existentiala, sentimentul, înstrainarii, obiectul, estetic, kant, arta, autentica, opera, martorul, lectura, relatii, interumane, comte, marx, scheler, a iubi, sociabilitatea, umanitate, planul, statut |
|
Estetică Numar pagini: 5
|
Aglae Tulea - Caracterizare |
| Aparent paradoxal, adevaratul avar al romanului ramane incontestabil Aglae Tulea. De la caracterizarile celorlalte personaje: “baba absoluta, fara cusur in rau” (Weissmann), “vipera, vrajitoarea” (Stanica Ratiu), “femeie-tip…care nu poate fi ocupata decat de un sentiment deodata” (Pascalopol), pana la aspectele concrete, complexe si energice, intreprinse in absenta oricaror criterii morale, Aglae Tulea simbolizeaza femeia avar, umbra urbana a ruralei Mara, din prima parte a romanului cu acelasi nume, imaginat de Ioan Slavici.. Aglae tulea, enigma otilei, caracterizare, avar |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Mikel Dufrenne, Categorii estetice - categorii afective |
| " Calităţile afective dezvăluie, într-adevăr, un aspect important care trebuie pus acum în discuţie. Ele constituie, mai întâi, a priori-urile care suntem şi, de asemenea, pe cele pe care le cunoaştem. În general, cunoaştem deja a priori-urile corporale, intelectuale sau afective şi trăim având ca temei această cunoaştere ce precede orice achiziţie. Le cunoaştem, adică, înaintea oricărei experienţe. Să precizăm însă că e vorba de o cunoaştere care poate să rămână implicită, chiar dacă acţionează, dar care, în momentul explicitării, se traduce în propoziţii care forţează asentimentul. Chiar dacă a priori-urile sunt indefinibile, aşa cum am văzut în cazul calităţilor afective, ele sunt, totuşi, cunoscute. E vorba de o cunoaştere care nu înşeală. A priori -urile prezenţei apar, mai întâi, ca insesizabile: cum să exprimăm modul singular în care un organism singular, potrivit constituţiei proprii, se raportează la un mediu, se instalează în el şi i se ajustează, trăieşte şi moare? Şi totuşi, ştim să recunoaştem imediat o fiinţă vie şi să-i înţelegem demersurile. Pe temeiul acestei cunoaşteri a priori, biologia şi psihologia comprehensivă - cărora Goldstein le-a trasat programul - pot institui o ştiinţă a comportamentului, pot arăta în ce fel fiinţa vie îşi utilizează corpul potrivit modului în care utilizează.........." . Mikel dufrenne, fenomenologia experientei estetice, perceptia estetica, calitatile, afective, a priori, stiinta, comportament, biologia, psihologia, comprehensiva, goldstein, heidegger, racine, tragicul, pateticul, beethoven, seninatatea, bach, kant, frumosul, adevarul, estetic, valori, estetice, frumos, sublim, amuzant gratios, esente, reflexive, etienne, souriau, ethosul, a posteriori, scop, victor basch, bayer, cvintetul, franck, el greco, cvartete, faure, oda funebra, mozart, fedra, rembrandt, ecce homo |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
George Bacovia - Plumb |
|
"Substanta poeziei bacoviene se extrage de cele mai multe ori din “banalul metafizic, categorial, inspaimantator pentru imaginatie” (Matei Calinescu). Acestui banal i se elibereaza toata puterea de simbolizare, transmisa apoi ca o forta de sugestie neasteptata, fara cea mai mica intentie retorica: “Poezia bacoviana se interiorizeaza pana la claustrare in cuprinsul eului” (Al. Dima).
Stand sub aureola simbolista, Bacovia aspira tot la principiul sinesteziei, corespondentelor baudelairene, asociindu-li-se transpozitiile de senzatii. Se supune chiar si principiului verlairian: “Car nous voulons la Nuance encore/ Pas la Couleur, rien que la nuance”. “Cand Bacovia isi alegea prin urmare titlul primului sau volum PLUMB, trimiterea era la Verlaine, dar si la corespondentele Baudelairiene. Pentru Rimbaud vocala A este neagra, caci Alpha, inceputul, haosul din care ia nastere pamantul, e intunecat. Insa, pamantul vulgar, e impur, pamantul magic se aflu, operand in plumb, in centrul sau, in mercur care e un aur degradat. Poate de aceea Macedonski, alchimist amator, a ascultat poezia “Plumb”, citita in cenaclul sau in 1903, declarandu-l pe Bacovia, poet care singur pana atunci a facut din plumb aur.” (Al. Piru). Poetul insusi declara: “Fiecarui sentiment, scrie Bacovia, ii corespunde o culoare. Acum, in urma, m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei. De aceea, ultimul volum poarta titlul “Scantei galbene” (1926)." . Bacovia, plumb, simbolism |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Activitati ale creierului |
|
Creierul uman ,asezat in interiorul craniului, este mai sofisticat decat cel mai performant computer.Cu ajutorul milioanelor de celule , acesta directioneaza si monitorizeaza toate activitatile noastre–chiar si atunci cand dormim.
Creierul este principalul coordonator si centrul de comanda al organismului. Asemenea unei centrale telefonice, preia mesaje provenind de la ochi, urechi, nas, limba si piele si trimite semnale spre muschi si glande. Creierul functioneaza ca si un computer, procesand si inmagazinand informatii. In interiorul sau se afla un sistem postal care timite mesaje spre acea regiune a creierului, unde aceasta trebuie sa fie descifrate. Activitatea creierului nu se rezuma doar lamanipularea datelor. El este centrul sentimentelor, emotiilor si dorintelor, cu ajutorul caruia puteam invata si crea ganduri si idei. . Creier, memorie |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 4. Omul în viziunea raţionaliştilor. Descartes şi Spinoza |
|
"În ansamblul filosofiei lui Descartes, omul leagă două lumi, două substanţe. Prin corpul său omul e integrat naturii mecanice, prin suflet el este substanţa spirituală. Dar sufletul încetează, cu toate acestea, de a fi principiul vieţii şi cel care mişcă trupul: acesta nu moare pentru că îl părăseşte sufletul, ci sufletul îl părăseşte pentru că el, corpul se opreşte ca un ceasornic, sau alt automat din mersul său de mecanism.
Astfel, spune Descartes, s-a crezut fără temei că şi căldura noastră naturală şi toate mişcările corpului nostru depind de suflet, în timp ce trebuia să se creadă, din contră, că sufletul atunci cînd murim nu mai e deoarece această căl¬dură încetează iar organele care servesc pentru a pune în mişcare corpul, se corup. În Meditaţia a şasea, Descartes ruinează concepţia medievală despre suflet ca pilot, făcând apel la natură. Natura ne învaţă prin sentimentele de durere, foame, sete etc., că nu suntem numai cazaţi în corpul nostru, ca un pilot pe o navă... Căci, în definitiv, toate aceste senti¬mente de foame, sete, durere etc, nu sunt altceva decît anumite..........." BIBLIOGRAFIE 1. *** Istoria filosofiei moderne şi contemporane, Volumul I, Bucureşti, Editura Academiei, 1984 2. Roger Scruton, Spinoza, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1996 . Omul, viziunea, rationalisti, descartes, spinoza, meditatia a sasea, corp, suflet, fapt, primar, inanalizabil, geometrie, intelectul, pasiuni, spiritele animale, tratatul despre pasiuni, vointa, sentimente, emotii, i monismul, efemeritate, fragilitate, nulitate, metafizica, cogito, dumnezeu, fericirea, libertate, iubire, roger scruton |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 6. Rousseau şi ideea reîntoarcerii omului la starea sa naturală |
|
"Dacă Pascal încă mai credea cu ardoare în ajutorul divin pentru salvarea genului uman, secolul al XVIII-lea, intens raţionalist, dă naştere concepţiei rousseauiste a omului lipsit de orice raport esenţial cu absolutul, liber şi bun de la natură, care printr-un mecanism firesc al evoluţiei şi-a creat pretutindeni lanţuri înrobitoare, de care nu va putea scăpa decât prin întoarcerea, în condiţiile ireversibile ale societăţii, la valorile originare.
Printr-o anumită înclinaţie proprie naturii sale, Rousseau e un contemplativ, o fire visătoare, puţin predispusă la efort metodic şi acţiune efectivă. Dar inerţia, voluptatea sentimentului cultivată în izolare, acel individualism orgolios care se traduce în dispreţul tuturor regulilor şi convenţiilor pe care înţelpciunea umană le consideră indispensabile vieţii sociale, nu a reprezentat de fapt decât forma indirectă, deghizată, mai mult sau mai puţin conştientă, a unui protest........" BIBLIOGRAFIE 1. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Rousseau, ideea, reintoarcerii, om, starea, naturala, pasca, l rationalist, rousseauiste, conceptie, liber, bun, contemplativ, revolutia, 1789, teza, raul, discursul, stiinte, arte, discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni, montaigne, locke, contractul social, dumnezeu, libertatea, onoarea, viata, bunurile, vointa generala, hobbes, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 13. Omul ca libertate absolută la Sartre |
|
"În numele concepţiei sale despre existenţa concretă, existenţialismul reproşează raţionalismului optimismul ontologic, acea filosofie care, pe urmele lui Hegel, tinde să afirme că în miezul său „realul e raţional”. Împotriva acestui punct de vedere, filosofii existenţialişti vor invoca existenţa răului şi absurdului, a neantului chiar, impli¬cat în inima existenţei. Raţiunea tinde la stabilirea unor adevăruri universale, ea caută să demonstreze şi să explice, preocupată a scoate în relief legăturile logice dintre fenomene. Dar logica - susţine existenţialismul - e un instrument superficial şi artifi¬cial, care, urmărind a organiza fenomenele în clase omogene, ignoră trăsăturile lor particulare, originalitatea lor proprie. Caracterelor generale care constituie esenţa trebuie să li se substituie particularităţile concrete, proprii fiecărui lucru, fiecărui fenomen....................."
BIBLIOGRAFIE 1. Jean Paul Sartre, Fiinţa şi neantul, trad. Adriana Neacşu, Piteşti-Bucureşti, Ed. Paralela 45, 2004 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, libertate, absoluta, sartre, existenta, concreta, existentialism, rationalism, optimism, ontologic, hegel, ratiune, logica, caractere, universul, realitatea, sentiment, izolare, anxietate, angoasa, greata, fiinta si neantul, temperamentul, structura, mentala, libertate, elita, les salauds, conformism, fariseii, lasii, morala, traditionala, credinciosul, indragostitul, burghezul, omul, rea-credinta, l\'etre-pour-la-mort, condamnat la libertate, conditia, umana, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 12. Omul ca loc de deschidere a fiinţei la Martin Heidegger |
|
"Luând poziţie critică faţă de orientarea speculativă, abstractă a gândirii filosofice şi etice, existenţialismul va face din „concretul" fiinţei umane obiectul central al reflec¬ţiei filosofice. Referindu-se la natura preocupărilor şi la valoarea rezultatelor obţinute de filosofia contemporană în problema omului, unul din principalii reprezentanţi ai existenţialismului, Martin Heidegger, declara: „Nici o epocă nu a avut atâtea cunoştinţe variate despre om câte are cea actuală. Nici o epocă nu a putut obţine atât de repede şi atât de uşor aceste cunoştinţe, precum cea actuală. Şi totuşi, nici o epocă nu a ştiut atât de puţin ce este omul, ca epoca actuală. Niciodată omul nu a constituit în aşa măsură o problemă, ca în epoca noastră".
Constituie, fără îndoială, unul din meritele remarcabile ale existenţialismului faptul de a fi analizat cu atâta patos şi pregnanţă condiţia fiinţei umane şi, implicit, problema raportului dintre individ şi societate. După cum se ştie, existenţialismul s-a dezvoltat în două direcţii diferite, una atee (Sartre, Camus, Heidegger ş.a.) şi alta religioasă (Karl Jaspers, Gabriel Marcel ş.a.), comportând nuanţe particulare în tratarea unor probleme fundamenale, ca problema existenţei, aceea a libertăţii etc............." BIBLIOGRAFIE 1. Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2003 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, loc, deschidere, fiinta, martin, heidegger, existentialismul, constiinta, originalitate, omul, lumea, fiinta si timp, ontologie, fiintare, dasein, incertitudine, eu, neant, existent, obiect, liniste, tentatie, impotmolire, decadere, angoasa, sentiment, tragic, pesimism, existentialist, jaspers, moartea, fatalitate, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 8. Limbajul drept cheie a înţelegerii omului în antropologia lui Herder |
|
"Contemporan cu Kant, Herder joacă un rol proeminent în antropologia filosofică. Antropologia lui Herder va fi dezvoltată pornind de la problema limbajului. Herder ajunge la teza sa, potrivit căreia limbajul este un monopol al omului, prin critica îndreptată împotriva a două puncte de vedere răspândite în vremea lui privind originea limbii. Prima, cea teologică, consideră că din perfecţiunea gramaticală şi logică a limbajului se poate deduce că Dumnezeu este Creatorul său. Herder susţine că omul dispune de un bogat „limbaj al senzaţiilor” care nu poate fi transcris în mod univoc în litere. Interjecţiile sunt involuntare, legate de context şi totodată au putere de comunicare, adică pot fi înţelese de semeni. Cu toate aces¬tea, „limbajul senzaţiilor” este comun oamenilor şi animalelor:
Interjecţiile sunt nespecifice doar atâta vreme cât sunt considerate în mod abstract, într-o situaţie concretă, „oh”-ul unui îndrăgostit ce oftează se deosebeşte net de „oh”-ul care exprimă surprinderea. Herder respinge aşadar teza teologică privind originea limbaju¬lui prin referirea la interjecţii. Dar, în acelaşi timp, o va continua cu presupunerea că Dumnezeu i-a dat omului raţiunea. Aceasta însă are nevoie de limbă pentru a se putea dezivolta................." BIBLIOGRAFIE 1. Heinz Paetzold, „Omul”, trad. Camelia Simion, în: Filosofie Curs de bază, Editori: Ekkehard Martens, Herbert Schnädelbach, Buc., Ed. Ştiinţifică, 2000 . Limbajul, cheie, intelegere, omul, antropologia, herder, kant, teologic, dumnezeu, creatorul, teza, aporie, senzualista, condillac, rousseau, omul, reflectie, chibzuinta, sentimente, senzatii, vis, recunoastere, organizare, simturi, omenesti, auzul, vazul, pipaitul, legile evolutiei, perfectibilitatii, exprimare, reglare, nevoi, sociabilitate, individualizare, heinz paetzold |
|
Antropologie Numar pagini: 4
|
III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 5. Descoperirea tragismului existenţei umane (Pascal) |
|
"Dar Renaşterea, insistând atâta asupra forţei omului, a capacităţii lui de a-şi depăşi limitele, a introdus un puternic germene destabilizator. Încrederea în măreţia omului se sprijinea pe credinţa într-o ordine fermă a lumii, stabilită de către Dumnezeu, în care omul avea sau îşi cucerea un loc şi un rost care-i confereau sens existenţei. Stabilitatea universului îl ferea pe om de nelinişte şi el putea să creadă că este centrul lumii. La un moment dat, este formulată teza infinităţii lumilor şi ea a răsturnat toate principiile socotite până atunci sigure, lăsând omul pradă derutei. sentimentul de nesiguranţă a sporit şi mai mult în secolul al XVI-lea care, datorită Reformei, a cunoscut o răsturnare a valorilor şi o zguduire a ordinii sociale.
Cu acest sentiment de criză a omului începe epoca modernă şi el este sugestiv exprimat de Blaise Pascal (secolul al XVII-lea), care arată că omul, în raport cu infinitatea universului, este un nimic, un neant dar în raport cu infinitul mic........" BIBLIOGRAFIE 1.Pascal, Cugetări, trad. Maria Ivănescu, Cezar Ivănescu, Oradea, Ed. Aion, 2000 2. François Cavallier, Jean Paul Ferrand, Philippe Ducat, Pierre Magnard, Omul. Sinteze filosofice, trad. din fr., Oradea, Editura Antet, 1999 . Descoperire, tragismul, existenta, umana, pascal, blaise pascal, criza, epoca, moderna, viata, amenintare, infinitul, fericire, epicurieni, ratiune, mizeria, maretia, grandoarea, antropologie, paradox, orgoliul, slabiciunile, virtutea, vicii, omul, moral, adaptare, maleabilitate, intelepciune, dumnezeu, adam, iisus, hristos, mantuire, cugetari, françois cavallier, jean paul ferrand, philippe ducat, pierre magnard |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
Frunza verde magheran |
|
Poporul roman a creat un adevarat tezaur artistic si acesta cuprinde:
basme, legende, snoave, doine, etc. Doina este poezia lirica specifica folclorului romanesc prin care sunt exprimate sentimente de dor, de jale, de revolta, de dragoste, etc. De obicei, ea nu se recita, ci se canta pe o melodie trista, domoala, numindu-se si “cantec”, “hora”, etc. In functie de sentimentele pe care le exprima, care sunt deosebit de intense si profunde, doinele se clasifica astfel: doine de dor, doine de jale, doine de instrainare, doine de catanie. Fiind creatii populare, doinele au caracter anonim, oral, sincretic, colectiv si expresiv.. Frunza verde magheran, doina, opera lirica, eul liric, creatie populara, epitet metaforic |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Frunza verde magheran |
|
Poporul roman a creat un adevarat tezaur artistic si acesta cuprinde:
basme, legende, snoave, doine, etc. Doina este poezia lirica specifica folclorului romanesc prin care sunt exprimate sentimente de dor, de jale, de revolta, de dragoste, etc. De obicei, ea nu se recita, ci se canta pe o melodie trista, domoala, numindu-se si “cantec”, “hora”, etc. In functie de sentimentele pe care le exprima, care sunt deosebit de intense si profunde, doinele se clasifica astfel: doine de dor, doine de jale, doine de instrainare, doine de catanie. Fiind creatii populare, doinele au caracter anonim, oral, sincretic, colectiv si expresiv.. Frunza verde magheran, doina, eul liric, opera lirica, creatie populara, epitet mataforic |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Drogurile |
|
Persoanele care recurg la droguri au o problema cu increderea in sine, de obicei. Ei apeleaza la substante daunatoare pentru a produce o schimbare temporara in perceptia realitatii si comportamentului pentru a se impresiona pe sine sau pe altii.
Drogul este o substanta solida, lichida sau gazoasa, a carei folosinta se transforma in obicei si care afecteaza direct functionarea sistemului nervos, schimba dispozitia, perceptia si/sau starea de constiinta. Drogul modifica sentimentele, dispozitia si gandirea si dauneaza grav sanatatii............................................................. Droguri |
|
Economie Numar pagini: 2
|
Leoaică tânără iubirea – Nichita Stănescu |
|
Tema
Titlul Structură şi semnificaţii Prima strofă Strofa a II-a Strofa a III-a . Leoaica, tanara, iubirea, nichita, stanescu, extaz, cuvântul, poetic, esen?ial, iubirea, o viziune a sentimentelor |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 1
|
"sentiment" rezultate au fost gasite 32
