relativ
Pielea |
|
Vǎ puteţi imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care acoperǎ corpul de la cap pânǎ la picioare, apǎrǎ de vânt, rezistǎ la apǎ este puternicǎ, totuşi elasticǎ, iar pe deasupra se reînnoieşte mereu? Nu? O purtaţi în fiecare zi: e pielea!
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsǎ a unui om adult acoperǎ o suprafaţǎ de circa 2 metri pǎtraţi, cam cât un cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnǎ cam a douǎzecea parte din greutatea întregului corp. Grosimea pielii varieazǎ între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în regiunile corporale puţin expuse la uzurǎ sau presiune, şi mai groasǎ pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi. Reînnoirea pielii Rolul pielii Supraîncǎlzire şi rǎcire Râia . Pielea, straturi, cornos, epiderma, celule, moarte, reinnoirea, pielii, germinativ, stratul, pigmentare, melanocitele, pigmentii, melanina, rolul, razelor, solare, vitamina d, supraincalzire, racire, derma, sangele, vase, sangvine, glandele, sudoripare, transpiratia, raia |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Despre libertate |
|
Conceptele de “libertate negativă” si “libertate pozitivă”
Libertatea negativă Libertatea pozitivă . Statul, atenian, aristotel, solon, democra?ia, participativ?, opinie, vota, cuvântului, opta, participare, neparticipare, îngr?dire, obstruc?ionarea, anularea, friedman, limitele, relativ?, no?iune, utopie, isaiah, berlin, libertate pozitiv?, libertate negativ?, mill, capitalism si libertate, moralitatea, homo oeconomicus, smith, teoriei sentimentelor morale, hayek, kant, rousseau, fische, david ricardo, adam smith, isaiah berlin, aristotel |
|
Filozofie Numar pagini: 4
|
Albert Einstein |
|
Of all the scientists to emerge from the nineteenth and
twentieth centuries there is one whose name is known by almost all living people. While most of these do not understand this man's work, everyone knows that its impact on the world of science is astonishing. Yes,many have heard of Albert Einstein's General Theory of relativity, but few know about the intriguing life that led this scientist to discover what some have called, "The greatest single achievement of human thought." Bibliography Clark, Ronald W., Einstein - The Life and Times, New York: World Publishing, 1971. Dank, Milton, Albert Einstein, New York: An Impact Biography, 1920. Dukas, Helen and Banesh Hoffman, eds., Albert Einstein: The Human Side, Princeton: University Press, 1979. Einstein, Albert, Carl Seelig, ed., Ideas and Opinions, New York: Bonanza Books, 1954. "Einstein, Albert." Random House Encyclopedia, Random House Press, 1990 edition. Hunter, Nigel, Einstein, New York: Bookwright Press, 1987. Nourse, Dr. Alan E., Universe, Earth, and Atom: The Story of Physics, New York and Evanston: Harper & Row, Publishers, 1969. . Albert, einstein |
|
Engleza Numar pagini: 5
|
George Bacovia - Lacustra |
|
Calitatea cea mai importanta a acestei capodopere a liricii bacoviene este, dincolo de sugestia de atmosfera, functiunea simbolica. Poezie mai intai de toate a unei stari de spirit, ca dealtfel intreaga opera a autorului, “Lacustra” reprezinta in miezul ei o reverie temporala in cadrele unei imprejurari banale, dupa cum in cadre relativ asemanatoare “Noaptea de decemvrie” de Macedonski este o reverie spatiala.
Sensibilitatea, activata la maximum de monotonia enervanta a ploii care nu se mai sfarseste, inregistreaza faptul, in fond inexpresiv, semnificandu-l si transformandu-l intr-un dublu simbol: in primul rand evocativ si in al doilea – existential, cel dintai revelat ca atare in continutul imaginii, celalalt sugerat cu discretie, dar indiscutabil evident daca inseram poezia in ansamblul operei bacoviene. Cadrele reveriei lirice sunt marcate in planul expresiei lingvistice si prin quasi identitatea dintre prima si ultima strofa. Celelalte doua strofe, interioare, reconstituie spatiul imaginar al evocarii. Deplasarea este de la realitate la vis, ca in genere in poezia noastra simbolista, dar spre deosebire de Macedonski, de exemplu, visul.............. George, bacovia, lacustra |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Polimerizarea stereospecifica |
| În drumul mereu ascendent al materialelor plastice, o deosebita importanta a avut descoperirea facuta de Karl Ziegler, în anul 1954, si anume ca amestecul de combinatii organo-aluminice si tetraclorura de titan catalizeaza polimerizarea etilenei la presiuni joase. Pâna la acea data, polietilena se obtinea numai prin polimerizarea radicalica la presiuni de ordinul câtorva mii sau chiar zeci de mii de atmosfere (5000-20.000) atmosfere, conducând la asa numita polietilena de presiune înalta si foarte înalta sau polietilena de densitate joasa (0,92 g/cm3). Macromoleculele acestui polimer prezinta numeroase ramificatii, ceea ce face ca materialul plastic sa aiba o cristalinitate de numai 40-50%. Ca urmare, polietilena de densitate joasa se caracterizeaza prin rezistenta termica si mecanica relativ scazute (polietilena moale)....................................... Polimerizarea, stereospecifica |
|
Chimie Numar pagini: 5
|
1.Introducere |
|
1.POZITIA GEOGRAFICA SI CONDITIILE
NATURALE ALE ROMANIEI 2. OBIECTIVUL SI PERIODIZAREA ISTORIEI VECHI A ROMANIEI 3. IZVOARELE ISTORIEI VECHI A ROMANIEI 3.1. Izvoarele nescrise 3.2. Izvoarele scrise. Pozitie, geografica, conditii, naturale, romania, obiectivul, periodizarea, istorie, veche, izvoare, nescrise, scrise, statul, geto-dac, paleoliticul, neo-eneoliticul, preistoria, hallstatt, organizare social-politica, latene, etnogeneza, romanilor, stapanirea, dacia, moesia, inferior, cronologia, absoluta, relativa, fixe, mobile, geologia, etnografia, istoriografice, geografico-etnografice, beletristice, stiintifico-tehnice, epigrafice, theodor mommsen, corpus inscriptionum graecorum, inscriptiones graecae, cil, corpus inscriptionum latinarum, idr, inscriptiile daciei romane, scythia minor, papirologice, papirus, hunt, callatis |
|
Istoria Veche a Romaniei Numar pagini: 7
|
Curs II - Structuri de date |
|
TIPURI ŞI STRUCTURI DE DATE
FIŞIERE FIŞIERE SECVENŢIALE FIŞIERE CU ACCES SELECTIV (RELATIV, DIRECT ) FIŞIERE INDEXATE . Structuri, date, tipuri, fisiere, secventiale, acces, selectiv, relativ, direct, indexate |
|
I N F O R M A T I C Ă E C O N O M I C Ă Numar pagini: 5
|
Judecata de valoare estetică |
| "Doresc să dezbat două probleme: a) în ce constă esenţa judecăţii de valoare estetică şi b) cât este de îndreptăţit relativismul estetic subiectiv. La prima vedere între aceste două probleme ar părea să nu existe nici o legătură. De fapt, se poate demonstra că relativismul estetic subiectiv se însoţeşte de obicei cu o interpretare greşită sau cel puţin unilaterală a judecăţii de valoare estetice..........." . Judecata, valoare, estetica, roman ingarden, studii, probleme, subiectiv, esenta, sensu stricto, frumos, urat, par excellence, natura, intelectuala, primordiala, originara, subiectul, percepe, orb, critica, dignitas, de gustibus non est disputandum, scepticismul, opera, catedrala, tablou, aparenta, experienta, receptarea, literara, muzicala, pictura, partiala, comportament, neutra, das literarische kunstwerk, potential, cum fundamento in re, raspuns, emotional, valoare, vizibil, calitatile, calitatea, dimensiunile, dignitas, respingerea, dezgustul, admiratia, gustus |
|
Estetică Numar pagini: 5
|
Tragicul |
|
"La o primă vedere tragicul pare a fi o categorie estetică necontroversată. Orice cercetare însă mai amănunţită asupra spiritualităţii greco-latine şi iudeo-creştine va evidenţia faptul că, formula binecunoscută „tragic este, în primul rând «ceea ce este relativ la tragedie»" spune mult dar nu totul despre esenţa acestei categorii estetice. Astfel, observaţia de început este aceea că tragicul se găseşte în formă concentrată şi specializată în tragedie. Aceasta înseamnă că tragicul şi tragedia sunt puternic legate genetic: tragicul se naşte cu adevărat în tragedie, dar el nu se reduce la ea. De aici rezultă câteva sugestii teoretice deloc de neglijat. Astfel, fenomenul tragic este mult mai larg decât ceea ce este conţinut şi reprezentat în tragedia însăşi. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, tragicul se găseşte şi în alte genuri literare şi în alte arte decât cele dramatice propriu-zise: pictura şi sculptura, într-o oarecare măsură, sigur însă în dramaturgia muzicală, în operă şi balet, în oratoriu şi cantată, în întreg simfonismul european sau în forma sonatei, construită antitetic şi, desigur, în muzica de cameră. Oricum, teoretizările cu privire la tragedie au fost însoţite de regulă, de evoluţia însăşi a dramaturgiei, şi, în acest sens, nu este dificil să se surprindă legăturile fireşti dintre tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide şi teoria aristotelică a catharsis-ului dintre Corneille şi Racine şi consideraţiile lui Boilleau asupra „unităţii celor trei reguli", dintre Shakespeare şi revalorizarea teoretică a lui Voltaire asupra ,,noii etape" elisabetane în dezvoltarea tragediei, dintre Ionesco, Brecht sau Becket, şi, de exemplu, evaluările lui Camus asupra ,,viitorului tragediei" ................
. Tragicul, eschil, sofocle, euripide, corneille, racine, boilleau, shakespeare, voltaire, ionesco, brecht, beckett, camus, christophe, cusset, la tragédie grecque, spectacolul nenorocirii, necesitate, libertate, homer, bun, valoros, valori, absolute, viata, demnitatea, egalitatea, dreptatea, transcendenta, metafizic, reusita, omul, karl jaspers, d, d, rosca, kierkegaard, pesimismul, optimismul, atitudinea, spectaculara, eroica, johannes volkelt, paradisiacul, biblicul, nostalgicul, reveria, oniricul, misteriosul, fantasticul, cosmarul, dantescul, demonicul, titanicul, bahicul, prometeicul, eroicul, captivantul, inaltatorul, stimulantul, atragatorul, imbatatorul, violentul, deturnantul, minunatul, zguduitorul, pateticul, eroticul, seriosul, solemnul, pitorescul, exoticul, descriptivul, cosmopolitismul, folcloricul, naivul, arhaicul, avangardismul, clasicul, romanticul, primitivul, manieristul, simbolicul, souriau, nicolai hartmann |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
Istoria chimiei |
|
Chimia este ştiinţa care are ca obiect studierea substanţelor şi a transformărilor lor. Este definită şi ca ştiinţă despre atomi (elemente chimice) şi combinaţiile lor, deoarece studiază procesele de transformare a substanţelor dintr-una în alta prin regruparea atomilor şi modificarea legăturilor dintre atomi. Chimia are strânse legături cu alte ştiinţe, dintre care în primul rând cu fizica (limita dintre ele fiind relativă şi făcând obiectul a două discipline, chimie fizică şi fizică chimică), precum şi cu biologia (biochimia) şi cu geologia (geochimia) etc. Domeniul chimiei se împarete în: chimia anorganică, chimia organică şi chimia fizică. Chimia anorganică studiază proprietăţile fizice şi chimice ale elementelor şi combinaţiilor lor (în afară de compuşii carbonului, studiaţi de chimia organică),precum şi legile generale ale combinării chimice. Chimia organică studiază combinaţiile carbonului cu câteva elemente (hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogeni etc.). ...................................... Istoria, chimie, boyle, wohler, lomonosov, avogadro, dalton, mendeleev, butlerov, frankland, meyer, mosely, kossel, lewis, bohr, heitler, london, bernath, salygni, edeleanu, istrati, zaharia, munteanu, spacu, gheorghiu, minovici, maxim, longinescu, bogdan |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Necesitate şi întâmplare |
|
Necesitatea
întâmplarea Cauzele de ordin gnoseologic Caracterul Necesitatea şi întâmplarea nu au caracter absolut, ci relativ Necesitatea şi întâmplarea sunt într-un raport dialectic întâmplarea este forma de manifestare a necesităţii Probabilitatea statului ontologic şi gnoseologic al probabilităţii . Necesitate, intamplare, probabilitate, cauze, ordin, gnoseologic, caracter, absolut, relativ, raport, dialectic, manifestare, statut, gnoseologic, existenta, imposibilul, posibilul, gândirea, materialist?, democrit, spinoza, d?holbach, hazard, helvetius, hegel, engels, j, bernoulli |
|
Psihologie Numar pagini: 9
|
Necesitate şi întâmplare |
|
Necesitatea
întâmplarea Cauzele de ordin gnoseologic Caracterul Necesitatea şi întâmplarea nu au caracter absolut, ci relativ Necesitatea şi întâmplarea sunt într-un raport dialectic întâmplarea este forma de manifestare a necesităţii Probabilitatea statului ontologic şi gnoseologic al probabilităţii . Necesitate, intamplare, probabilitate, cauze, ordin, gnoseologic, caracter, absolut, relativ, raport, dialectic, manifestare, statut, gnoseologic, existenta, imposibilul, posibilul, gândirea, materialist?, democrit, spinoza, d?holbach, hazard, helvetius, hegel, engels, j, bernoulli |
|
Filozofie Numar pagini: 9
|
15. Ion Petrovici |
|
"S-a născut în 1882, la Tecuci, făcându-şi studiile medii la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. În toamna lui 1899 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, având printre profesori pe Titu Maiorescu şi pe Nicolae Iorga. În 1904 îşi ia licenţa în Filosofie în 1905 devine primul Doctor în Filosofie al unei universităţi româneşti, cu teza Paralelismul psiho-fizic. În anul universitar 1905-1906 frecventează cursuri de filozofie la Leipzig.
În noiembrie 1906 este numit conferenţiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi iar în 1912 este definitivat ca profesor. Între anii 1923-1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna şi la Academia de Ştiinţe morale şi politice din Paris, unde prezintă comunicările La Nationalité en Philosophie şi L'Idée de néant. Stabileşte legături de colaborare cu André Lalande şi Paul Gaultier. La 28 mai 1935 este ales membru al Academiei Române..........." BIBLIOGRAFIE 1. Ion Petrovici, Introducere în metafizică, în: Antologie de filosofie românească, Vol. II, Buc., Ed. Minerva, 1988 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Tendinte spiritualiste, ion, petrovici, conferentiar, octavian goga, lucian blaga, cunoasterea, obstacole, pasiuni, individuale, colective, aspect, obiectiv, realitatate, ratiune, prejudecati, adevar, kant, stiinta, metafizica, relativ, suprasensibil, religie, metoda, empirica, pura, neant, bergson, memoria, ratiunea, forme, apriorice, cultura, arta, morala, ion ianosi, cazan, gheorghe vladutescu, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Sarmanul Dionis - Mihai Eminescu |
|
"Fara a insista asupra impresiei de extravaganta pe care ar fi produs-o nuvela asupra Junimii, dupa marturia lui G. Panu, absent insa din procesul verbal al sedintei de lectura din 1 septembrie 1872, impresie altfel fireasca data ne gandim la caracterul de pionierat al operei eminesciene, ceea ce se poate retine din insemnarile memorialistului este caracterizarea lui continand cel putin o obiectie fundamentala: „Necontestat ca Sarmanul Dionis are o con¬ceptiune puternica si ca este iesita dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai conceptiune. Ca nuvela, ca descriere adica, ca intrare in detalii, ca punere in relief de caractere, ca viata traitoare, ea este slaba de tot". H. Sanielevici a replicat la acestea ca „Panu aplica nuvelei Sarmanul Dionis un criteriu de judecata realist". Dar memorialistul Junimii merge chiar mai departe si contesta valoarea prozei lui Eminescu si din punctul de vedere al mo¬dalitatilor artei fantastice, caci iata ce scrie el in continuarea pasajului de mai sus: ,,Se vede de departe ca Eminescu nu mistuise bine ceea ce citise si ca nu izbutise sa dea Sarmanului Dionis macar caracterul unei nuvele fantastice ..."
Primul lucru care trebuie asadar demonstrat, daca fireste textul o permite................". Mihai, eminescu, sarmanul, dionis, proza, relativitate, timp, spatiu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Descompunerea termica a hidrocarburilor |
| Ca toate combinaţiile organice, hidrocarburile sunt stabile numai la tem¬peraturi relativ joase. Când sunt încălzite destul de sus, un timp destul de lung, ele se desfac în carbon şi hidrogen. Se ştie demult că această transformare nu se produce direct, ci printr-o serie de prefaceri intermediare, care dau naştere altor hidrocarburi, cu o stabilitate relativă mai mare la temperaturi înalte. Prin aceasta, descompunerea termică poate fi o sursă de noi hidrocar¬buri şi ea stă la baza unor importante procedee tehnice. Deşi reacţiile chimice sunt de acelaşi tip, se deosebesc de obicei, după temperatura la care are loc descompunerea unei hidrocarburi, reacţii de cracare sau de rupere (sub 650°) şi, reacţii de piroliză (peste această temperatură).............................. Descompunere, termica, hidrocarburi |
|
Chimie Numar pagini: 5
|
Viata si opera lui Albert Einstein |
|
"Atunci când unei persoane i se cere să numească un fizician, aproape întotdeauna numele care îi vine in gând este cel al lui Albert Einstein, cel mai celebru om de ştiinţa al secolului 20. Cunoscut pentru crearea şi dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativităţii, ca şi pentru indrăzneaţa sa ipoteză cu privire la natura luminii, Einstein a fost fără îndoiala una din cele mai stralucite minţi ştiinţifice ale umanităţii."
Primele lucrari ştiinţifice Teoria specială a relativităţii Primele reacţii Teoria generalizată a relativităţii Cetăţean al lumii . Via?a, opera, einstein, albert, fizician, om de ?tiin?a, secolul, 20, natura, luminii, ipotez?, origine, german?, ulm, munchen, geometrie, euclidiana, milano, arrau, elve?ia, politehnica, zurich, biroul de patente din berna, mileva, maric, lucrari, ?tiin?ifice, doctoratul, dizerta?ie, teoretic?, dimensiunii, moleculelor, miscarea browniana, energia, radia?iei, constanta, universal?, constanta lui planck, robert andrews millikan, teoria special? a relativit??ii, electrodinamicii, corpurilor, mi?care, newton, savanti, max planck, kaiser wilhelm, relativit??ii, teoria, cuantica, dualismului, und?-particul?, hitler, germania, emigreze, statele, unite, princeton, new jersey, franklin delano, roosevelt, bombe, atomice, despre sionism, constructori ai universului, de ce r?zboi, sigmund freud, din ultimii mei ani, evolu?ia fizicii, lumea a?a cum o v?d eu |
|
Fizica Numar pagini: 4
|
8. Vasile Conta (1845-1882) |
|
"Vasile Conta a fost primul gânditor român care a elaborat un sistem filosofic materialist. Născut într-o familie modestă, el şi-a făcut studiile elementare la Târgul Neamţ şi liceul la Iaşi, unde are o perioadă boemă, în care colindă ţara într-o trupă ambulantă de teatru ca sufleur şi actor, prilej cu care citeşte foarte multă literatură. Doi ani îşi dă examenele în particular, apoi revine la viaţa de studiu sedentară, terminând liceul cu rezultate foarte bune. Urmează apoi cursurile Institutului de comerţ din Anvers şi obţine tot în străinătate titlul de doctor în ştiinţe juridice. Întors în 1872 în ţară îşi câştigă existenţa ca avocat, profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, publicist şi om politic..........."
BIBLIOGRAFIE 1. Vasile Conta, Teoria fatalismului şi Încercări de metafizică materialistă, în: Filosofie şi religie în evoluţia culturii române moderne, Vol. I, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1984, p. 188-231 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Vasile, conta, ganditor, filosofic, materialist, anvers, teoria fatalismului, teoria ondulatiunii universale, originea speciilor, incercari de metafizica, bazele metafizicii, intaile principii care alcatuiesc lumea, introducere in metafizica, ipoteza, unitati, relative, alcatuire, materie, geologice, siderale, eterice, miscarea, universala, indeterminism, psihologic, istoric, determinism, universal, statistica, fatalismul, religios, teoria ondulatiei universale, totului, principiul, ipoteticul, existenta, realitatea, relativul, absolutul, cantitatea, numarul infinit, forma, calitatea si substanta, reducerea la unitate, unitatea intelegerii, unitatea lumii, metafizica |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Opoziţia dintre determinismul dialectic şi cel mecanicist în înţelegerea libertăţii |
| "Orice cercetare a determinismului în fizică porneşte de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesităţii absolute, a legilor de fier, a identităţii desăvârşite dintre efect şi cauză, a explicării relaţiilor dintre obiecte şi a succesiunii stărilor printr-o liniaritate perfectă sub acţiunea unor cauze exclusiv exterioare. În evoluţia gândirii fizice, teoria electromagnetismului a întărit ideea materialităţii relaţiei cauzale prin reliefarea acţiunii din aproape în aproape, iar teoria restrânsă a relativităţii a reliefat dependenţa efectului de cauză. Ambele teorii rămân compatibile, cu tezele cauzalităţii liniare, a necesităţii în succesiune şi în repetarea fenomenelor, teze susţinute de determinismul mecanic. Ideea necesităţii absolute în desfăşurarea evenimentelor fizice a fost zdruncinată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care evidenţia natura statistică a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adevărat că sub influenţa gândirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese încă, staticitatea fenomenelor termodinamice a fost multă vreme interpretată ca rezultat al ignoranţei umane, deci în spiritul materialismul metafizic, continuând să domine speranţa unei reductibilităţi a comportamentului statistic la cel dinamic...........". Determinism |
|
Fizica Numar pagini: 4
|
Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului în limitele geografiei fiinţei |
|
"§ 1
Registrele fiinţei se determină în raport cu conceptul de limită: animalitatea reprezintă limita care nu se cunoaşte pe sine; supra-umanul este conştiinţa de sine a limitei. § 2 Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinţei populată de existenţe finite şi conştiente. Situaţia tragică nu este compatibilă decât cu fiinţe conştiente finite confruntate cu limita. § 3 Dacă tragicul se înscrie în zona dialogului între conştiinţă şi limită, înseamnă că terminarea lui nu se poate face decât prin determinarea calităţii limitei. O fenomenologie a limitei poate fi întreprinsă pornind de la o ierarhie a gazdelor de posibilitate în depăşirea limitei devine la limită, o limită principal nedepăşibilă. § 4 Singura limită de nedepăşit este finitudinea însăşi. Tragicul trebuie căutat în întâlnirea unei fiinţe conştiente cu propria sa finitudine percepută ca limită.........." "............§ 23 Există două modalităţi majore de anulare a tragicului descris în limitele peratologiei: a) relativizarea limitei absolute, care trimite la anularea tragicului existenţial prin postularea unui paradis extramundan; b) absolutizarea limitei relative, care trimite la anularea tragicului istoriei prin ,,îngheţarea" istoriei şi postularea unui paradis terestru. § 24 Orice tentativă de anulare a tragicului reprezintă o formă a desolidarizării fiinţei conştiente finite de propriul ei statut ontologic, respectiv un refuz al omului de a-şi trăi viaţa, şi al omenirii, istoria. § 25 Tragicul deci s-ar putea defini: dacă-ţi depăşeşti limitele, eşti ,,pedepsit"; dacă nu ţi le depăşeşti, nu eşti om..........." . Fiinta, constiinta, gabriel, liiceanu, determinare, tragic, limite, fenomenologie, animalitatea, supra-umanul, finitudinea, moartea, individ, istoria, omenirea, opera, pesimismul |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Tudor Vianu, Tezele unei filosofii a operei |
|
"Munca şi opera
Prima lumină pe care o putem obţine asupra esenţei operei o dobândim actualizând reprezentările implicate de cuvântul care o denumeşte, mai cu seamă dacă alăturăm acest cuvânt de termeni apropiaţi şi pe care vorbirea curentă îi asociază adeseori. Desigur, opera este produsul muncii, un rezultat al ei. Nu orice muncă produce însă opere. Există munci inproductive, activităţi care se desfăşoară în van: opera nu le încunună. Dar, chiar muncile productive, ca, de pildă, acele cu rol pozitiv în economia unei societăţi, nu se concretizează, până la urmă, într-o operă. Munca unui salahor, a unui muncitor care controlează şi face să funcţioneze o maşină, nu produce o operă. Opera este produsul singurelor munci capabile să sfârşească într-un rezultat concret şi relativ durabil. Vorbim, apoi, de munca organismului, dar nu de opera lui. Inima munceşte din greu în timpul ascensiunilor laborioase. Vorbim apoi, printr-o metaforă abia simţită, şi de munca unei maşini. Dacă vorbim de munca organismului şi de aceea a maşinilor, dar nu de opera lor, împrejurarea provine nu numai din lipsa rezultatului concret şi durabil, dar şi din aceea a finalităţii sau a agentului moral sau a valorii. Nu asociem cu munca unei maşini sau a unui organ, ideea unei cauze finale, adică a reprezentării unui scop care ar călăuzi-o în timpul efortului său. Fiziologii vorbesc de mecanismul inimii; ipoteza finalistă le este inutilă pentru a explica modul în care muşchiul cardiac absoarbe şi respinge lichidul sanguin. Desigur, activitatea inimii face parte din unitatea funcţională a unui agent fizic şi maşina nu lucrează decât supravegheată de un lucrător. Agentul fizic nu este însă şi unul moral, şi lucrătorul, cu însuşirile lui de atenţie, conştiinciozitate şi abilitate, rămâne exterior muncii însăşi a maşinii. Când vorbim de munca maşinii, iar nu de aceea a lucrătorului care o conduce, nu ne reprezentăm în ea o prezentă umană, calitatea morală a unei persoane. Deşi, din maşină pot ieşi obiecte concrete, durabile şi valoroase, lipsa calităţii, ei de persoană, de agent moral, ne împiedică a vorbi despre operele ei. Tot astfel, cu toate că şi organismul, prin produsele lui, poate produce unele obiecte concrete şi de o oarecare durabilitate, lipsa de valoare a acestora ne opreşte a vorbi despre opera lui. Lipsa unuia singur din atributele amintite, produs concret şi durabil, finalist, al unui agent moral, posedând o valoare, retrage rezultatului unei munci calitatea unei opere. Opera întruneşte, însă, toate aceste atribute. Prelungind aceste prime indicaţii, furnizate de analiza vorbirii, putem obţine o definiţie a operei...................." . Tudor, vianu, teze, filosofie, munca, opera, morala, materie, definitie, creator, auguste, comte, pictor, sculptor, unitas multiplex, valoarea, natura, cuvinte, sunete, miscari, linie, forme, volume, culori, inteles, simbolul, artistic, originalitate, arta, unitar, multiplu, cauzalitate, finala, material, obiect, calitativ, nou, original, imutabil, ilimitat, simbolic |
|
Estetică Numar pagini: 4
|