ratiune

Alege conditiile

Cautare precisa:
Subiect:
Tip:
Format:

"ratiune" rezultate au fost gasite 20

Operatiunile in afara bilantului

1. Argument
Operatiunile in afara bilantului reprezinta angajamente date si primite in relatiile cu tertii, precum si unele bunuri si operatiuni ce nu pot fi incluse in activul sau pasivul bilantier bancar. Angajamentele sunt de fapt drepturi si obligatii ale caror efecte asupra marimii si structurii patrimoniului bancii sunt conditionate de realizarea unor operatiuni ulterioare. De exemplu, banca se angajeaza printr-o scrisoare de garantie sa plateasca la scadenta, in locul unui client, daca acesta nu o face. Pana la scadenta, angajamentul bancii nu creaza fluxuri financiare,
nu aduce modificari in patrimoniu. Acestea sunt conditionate de o alta operatiune si anume de neexecutarea obligatiei de plata. In acest moment, angajamentul inregistrat in conturi extrabilantiere se transforma intr-o operatiune bilantiera.
Pentru contabilizarea operatiunilor extrabilantiere exista clasa 9 – Operatiuni in afara bilantului. Specific acestor inregistrari contabile este faptul ca pentru majoritatea conturilor (exceptie fac conturile utilizate la operatiunile in devize) se foloseste drept cont corespondent in operatiune contul 999 – Contrapartida.
Operatiunile in afara bilantului sunt grupate in functie de natura lor astfel:
• angajamente de finantare;
• angajamente de garantie;
• angajamente privind titlurile;
• angajamente privind operatiunile in devize;
• angajamente diverse;
• angajamente inoielnice;
• conturi de evidenta.
Aceasta grupare a operatiunilor in afara bilantului se regaseste si in planul contabil al societatilor bancare. Conturile clasei 9 sunt conturi de activ sau de pasiv care se debiteaza sau crediteaza la aparitia angajamentului si la data realizarii sau la scadenta operatiunii bilantiere care conditionaza angajamentul, in functie de sensul acesteia.. Operatiuni, bilant, angajamente, finantare, garantie, devize, aplicatii, cheltuielile, veniturile, rezultatele bancare, dobanda

Economie

Numar pagini: 36

Baltagul

Mihail Sadoveanu
Subiectul
Titlu
Naraţiunea
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Modul de viaţă
Evenimentele fundamentale
Caracterizarea personajelor
Vitoria Lipan
Manifestările exterioare
Elementele şi fenomenele naturii
Nechifor Lipan
. Baltagul, mihail, sadoveanu, subiect, titlu, naratiune, partea, i, ii, iii, modul de viata, evenimente, fundamentale, caracterizare, personaje, vitoria lipan, manifestari, exterioare, elemente, fenomene, natura, nechifor lipan

Limba si literatura romana

Numar pagini: 4

Sarmanul Dionis

"Proza lui Eminescu este mai redusă ca număr decît poezia dar ca şi în poezie şi în proză, Eminescu este un deschizător de drumuri.
Eminescu este creatorul basmului cult prin Făt Frumos din lacrimă. Apoi este creatorul prozei fantastice Sărmanul Dionis în care realizează nu numai o nuvela fantastică ci şi una filosofică. Valorificînd idei filosofice antice cît şi idei moderne.
În afara de acest tip de proză Eminescu a scris şi proză de dragoste estetică ca în Cezara la aniversara.
Tematica prozei Eminesciene se poate grupa astfel..........."
. Sarmanul, dionis, mihai, eminescu, proza filosofia, literatura, europeana, viena, junimea, kant, naratiunea, fantastica, descrierea, timpul, conditia, omului, de, geniu

Limba si literatura romana

Numar pagini: 3

Clasicismul

\\\\\\\\\\\\\\\"Termenul de clasicism comporta sensuri largi,exprimind o atitudine estetica fundamentala ce se carecaterizeaza prin tendinta de a observa fenomenele in contextul universului si de a le inchega intr-un sistem proportional si armonios,corespunzator frumosului si concordat cu norme rationale care impun tipuri model,prefectiunea,idealul.\\\\\\\\\\\\\\\"

Trasaturile clasicismului. Clasicism, atitudine estetica, grecia, fidias, moliere, la fontaine, racine, bossuet, rabelais, miron costin, cantemir, antim ivireanul, secolul lui pericle, atena, august, roma, secolul lui ludovic al xiv-lea, voltaire, renasterii florentine, arta poetica, ratiunea, mitizarea, etica, masura, omul cugetator, omul faurar, omul lumesc, destinul schimbator, analogia, rationalismul, obeictivismul, eternul, spatialitatea, utilul, placutul, homeostasia

Istorie

Numar pagini: 3

Aristotel

Două din cele mai cunoscute tratate ale sale, “Politica” şi “Etica Nicomahică”, aparţin domeniului practic al filozofiei. Lucrările nu sunt “practice”, în sensul că nu sunt manuale didactice. Din contră, ele abundă în analize şi în argumente, bazându-se mai mult pe cercetări istorice şi ştiinţifice. Ele sunt lucrări de filozofie practică; “practică”, deoarece scopul sau ţelul lor nu este de a oferi adevărul, ci de a schimba faptele.
Oamenii se disting de alte animale prin faptul că posedă raţiune şi putere de gândire. Oamenii “conţin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin”, iar intelectul nostru este “divinul înăuntrul nostru”. Într-adevăr fiecare dintre noi este un adevărat intelect, “căci el [intelectul] reprezintă ceea ce natura umană are mai nobil şi mai elevat”...........
. Aristotel, politica, etica nicomahica?, oamenii, animale, ratiune, putere, gândire, activitatea, intelectuala, indivizi, izolati, aforism, teorie, stat, libertate, restrictie, totalitarism, jonathan barnes

Filozofie

Numar pagini: 1

D-l Goe - demonstratie

Motto: “Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentarea directa a omului. Viziunea omului este in proza lui efectul chipului in care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul incantarii mereu reinnoite pe care o sorbim din paginile sale.”
I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste a fi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul “Momente si schite”: “Lantul slabiciunilor” , “Vizita”, “Domnul Goe”.
Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, avand actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii intamplarilor este restrans, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentionate in text sunt putine, dar semnificative.. D-l goe, domnul goe, i, l, caragiale, momente si schite, cadrul desfasurarii actiunii, atitudine ironica, narator, discursul naratorului, naratiunea

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

D-l Goe - demonstratie

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

22.Constantin Noica (1909-1987)

"Constantin Noica s-a născut în localitatea Vităneşti, judeţul Teleorman. Urmează cursuri la liceele Dimitrie Cantemir şi Spiru Haret din Bucureşti, apoi, între 1928 şi 1931 este student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. A urmat studii pentru specializare în Franţa 1938-1939. Îşi ia doctoratul în filosofie la Universitatea din Bucureşti, cu teza Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (publicată în acelaşi an, 1940). În anii războiului este referent pentru filosofie în cadrul Institutului Româno-German de la Berlin. Între anii 1949 şi 1958 are domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 şi august 1964 este deţinut politic. Din 1965 este cercetator principal la Centrul de Logică al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975. În 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a fost primit membru post-mortem al Academiei Române.
O preocupare constantă a lui Noica a fost de a pune în discuţie statutul filosofiei. Astfel, în Încercare asupra filosofiei tradiţionale el socoteşte că filosofia se opune ştiinţei. Ştiinţa e teoretică, obiectivă, un univers închis. Filosofia reacţionează împotriva teoreticului pur, se întoarce spre concret, coboară pe pământ, îşi asumă un univers deschis. Certitudinile ştiinţei sunt incertitudinile filosofiei. Mai important este însă reversul. Filosofia obţine din incertitudinile sale trei tipuri de certitudine: 1) întâlnirea cu sinele (nu cu lucrul) conştiinţa existenţei omului. 2) întâlnirea cu îngrădirea omului – conştiinţa existenţei îngiăciite, 3) întâlnirea cu un dincolo de sine – conştiinţa posibilităţii de a depăşi îngrădirea................."

BIBLIOGRAFIE

1. Noica, Constantin, Sentimentul românesc al fiinţei, Buc., Ed. Humanitas, 1996
2. Noica, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Buc., Ed. Şt. şi Enciclopedică, 1980
3. Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Buc., Ed.
Eminescu, 1987
4. Noica, Constantin, Jurnal de idei, Buc., Ed. Humanitas, 1991
1. Noica Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Buc., Ed. Cartea românească, 1986
2. Noica, Constantin, Modelul cultural european, Buc., Ed. Humanitas, 1993
3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
4. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002

. Constantin, noica, incercare asupra filosofiei traditionale, ingradirea, omului, constiinta, dincolo, de, sine, criza, omului, heraclt, parmenide, ratiunea, libertatea, supunere, adevar, infinitate, hegel, kant, teza, parmenide, heraclit, actul, estetic, frumosul, ambivalent, arta, ambigua, umila, precara, fiinta, fiinta din sanul realului, spatialitate, temporalitate, camp, natura, eterogena, haosul, fiinta autentica, antropomorfizare, modelul cultural european, platon, unu, multiplu, cunoasterea libera, bizantul, niceea, spengler, frobenius, toynbee, ion ianosi, gheorghe vladutescu

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

Bivolul si cotofana - demonstratie

George Topirceanu este unul dintre cei mai importanti poeti romani. Un loc aparte in creatia sa il au fabulele printre care si “Bivolul si cotofana”, inclusa in volumul “Fabule pentru copii”.
Fabula este o specie in versuri sau proza a genului epic, in care personajele sunt animale, plante sau lucruri, puse in situatii omenesti.
Fabula “Bivolul si cotofana” povesteste o intamplare la care iau parte trei personaje: un bivol, o cotofana si un catel.. Bivolul si cotofana, fabula, demonstratie, george topirceanu, personificarea, modul de expunere, naratiunea, ritmul povestirii, echilibrul compozitiei, figuri de stil, locutiuni si expresii populare

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

26. Vasile Pârvan şi Dumitru Drăghicescu

"Vasile Pârvan s-a născut în 1882 în comuna Hurueşu, jud. Tecuci. Şcoala primară o urmează la Bereşti şi în parte la Bârlad. Tot aici urmează liceul, sec¬ţia clasică. Se înscrie apoi la Universi¬tatea din Bucureşti, urmând istoria şi luându-şi licenţa în 1904. Tot în 1904 obţine din partea Academiei Române o bursă de studii pen¬tru străinătate, pleacă în Germania unde stă patru ani, dându-şi doc¬toratul la universitatea din Breslau în 1908. Întors în ţară, este numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche şi epigrafie de pe lingă Universitatea din Bucureşti pe care o ocupă ca titular în 1913. Ajuns profesor la o vîrsta foarte tînără, Pârvan are timpul să se consacre problemelor ştiinţifice ce-1 preocupă şi să se impună nu numai în ţară, ci şi peste hotare. El este ales, rând pe rând, membru al Academiei Române şi în diferite institute de specialitate româneşti şi străine. El dobândeşte un enorm prestigiu şi, ca profesor, ştie să descopere o întreagă serie de elemente bine dotate şi să le pregătească serios în specialitatea lui. În 1927 se îmbolnăveşte şi, cu toate străduinţele doctorilor din ţară şi din străi¬nătate, după ce este supus unei operaţii chirurgicale, moare în acelaşi an............."

"O preocupare specială pentru filosofia socială găsim la Dumitru Drăghicescu (1870-1945). Acesta s-a născut în comuna Zăvoieni din judeţul Vâlcea; după ce face şcoala primară în satul natal, iar cursul secun¬dar la Liceul Carol din Craiova, se înscrie la Universitatea din Bucureşti, ca student la drept şi filosofie. În ianuarie 1901 pleacă pen¬tru studii la Paris, unde rămâne patru ani. Aici a lucrat la Universi¬tate cu Espinas, H. Michel, Boutroux şi Durkheim, iar la „College de France” a audiat pe Ribot, Tarde şi Bergson. În acest timp a călătorit şi în Germania unde, la Berlin, a audiat cursurile lui Simmel şi Paulsen, Schmoller şi A. Wagner, iar unele din vacante petrecîndu-le în Anglia şi Italia. Întors în ţară, D. Drăghicescu este numit, în 1905, conferen¬ţiar de sociologie la Universitatea din Bucureşti, dar nu deţine această demnitate în învăţămîntul superior decît pînă în 1913, când îşi dă demisia.
De la plecarea din învăţământ, adică aproape trei decenii, D. Drăghi¬cescu a dus o viaţă închinată cercetării ştiinţifice şi filosofice destul de variate, abordând, cu pregătirea şi compe¬tenţa lui de sociolog, atât probleme de filosofia religiei cât şi probleme de filosofia istoriei.................."

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru Drăghicescu, Ontologia umană, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1987
2. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988
3. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
4. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997

. Vasile, parvan, dumitru, draghicescu, xenopol, iorga, logice, epistemologice, cosmos, isiorie, filosofia, plasarea, perspectivica, fenomen, fictiune, spatiala, timp, devenire, infinite, entitatea, metafizica, devenirea, cosmica, cultura, geografie, umana, antropologie, economie, politica, sociologie, suflet, omenesc, omul, pamant, natiune, timpul, biologic, sociologic, individual, material, spiritual, individ, mediul social, libertate, determinism, geniu, epoca, imprejurarile istorice, masa, libertatea, determinism, morala, arta, teorie, tehnica, ratiune, practica, kant, dinamism, molecular, mozaism, civilizatia, omenire

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

21.Emil Cioran (1911-1995)

"S-a născut la Răşinari, unde tatăl său era preot. A făcut studiile liceale la Sibiu, apoi Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti. După o bursă de studii în Germania a fost un an de zile profesor la un liceu din Braşov. Din 1937, când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat se stabileşte la Paris iar din 1947 scrie numai în limba franceză.
În România a colaborat la „Gândirea”, „Vremea”, „Revista de filosofie”, făcând parte dintre discipolii lui Nae Ionescu. A publicat cinci cărţi în ţară şi mai bine de zece în Franţa, unde devine unul din cei mai apreciaţi eseişti contemporani.
Ca produs exclusiv al gândirii, filosofia nu a constituit pentru Cioran decât o preocupare accidentală. De la apariţia primei sale cărţi, Pe culmile disperării, în 1934, Cioran îşi va asuma pentru totdeauna rolul filosofului fără filosofie, a gânditorului care abandonează principiile în favoarea actului trăit cu deplinele sale semnificaţii. Originalitatea operei sale constă în faptul că a abordat filosofia din perspectiva unui „eu” ce nu avea nimic în comun cu cel al filosofilor de sistem – care utilizau un „eu” depersonalizat, generalizat – ci care se centrează în propria persoană, obsedată de moarte, de singurătate sau de timp, eul mizeriilor personale şi al „nimicurilor metafizice”......................."

BIBLIOGRAFIE

1. Cioran, Emil, Amurgul gândurilor, Buc., Ed. Humanitas, 1991
2. Cioran, Emil, Cartea amăgirilor, Buc., Ed. Humanitas, 1991
3. Cioran, Emil, Lacrimi şi sfinţi, Buc., Ed. Humanitas, 1991
4. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002

. Emil, cioran, gandirea, vremea, revista de filosofie, nae ionescu, franta, pe culmile disperarii, eu, singuratate, apologia, spiritului, ratiunea, ontologic, omul, obsesia, perfectiune, dubla, epuizare, vitala, spirituala, schimbarea la fata a romaniei, ratacirea, suferinta, absoluta, capitularii, sinucidere, constiinta, sine, unicitatea, orgoliul, luciditatea, rascolirea, permanenta, a, sinelui, cearta, cu, divinitatea, scepticism, forma, mistica, extaz, erotic, vid, criza, religioasa, munca, blestem, literarura, stil, ion ianosi, gheorghe vladutescu

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

Bivolul si cotofana - demonstratie

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

15. Ion Petrovici

"S-a născut în 1882, la Tecuci, făcându-şi studiile medii la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. În toamna lui 1899 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, având printre profesori pe Titu Maiorescu şi pe Nicolae Iorga. În 1904 îşi ia licenţa în Filosofie în 1905 devine primul Doctor în Filosofie al unei universităţi româneşti, cu teza Paralelismul psiho-fizic. În anul universitar 1905-1906 frecventează cursuri de filozofie la Leipzig.
În noiembrie 1906 este numit conferenţiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi iar în 1912 este definitivat ca profesor. Între anii 1923-1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna şi la Academia de Ştiinţe morale şi politice din Paris, unde prezintă comunicările La Nationalité en Philosophie şi L'Idée de néant. Stabileşte legături de colaborare cu André Lalande şi Paul Gaultier. La 28 mai 1935 este ales membru al Academiei Române..........."

BIBLIOGRAFIE

1. Ion Petrovici, Introducere în metafizică, în: Antologie de filosofie românească, Vol. II, Buc., Ed. Minerva, 1988
2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984
5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002
6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988

. Tendinte spiritualiste, ion, petrovici, conferentiar, octavian goga, lucian blaga, cunoasterea, obstacole, pasiuni, individuale, colective, aspect, obiectiv, realitatate, ratiune, prejudecati, adevar, kant, stiinta, metafizica, relativ, suprasensibil, religie, metoda, empirica, pura, neant, bergson, memoria, ratiunea, forme, apriorice, cultura, arta, morala, ion ianosi, cazan, gheorghe vladutescu, bagdasar nicolae

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

3. Reflecţii de tip filosofic în primele scrieri ale literaturii culte române

" Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie constituie cel mai vechi monument literar românesc cunoscut în epoca feudală, cu un conţinut esenţialmente politic şi moral, deşi totul se proiectează pe un fundal religios. Învăţăturile… se înscriu printre lucrările în care se teoretizează politica domnească autoritară şi centralizatoare, lucrări oboşnuite pentru acel timp, aşa cum au fost Il Principe, a lui Miachiavelli, scrisă în 1513, adică pe timpul domniei luii Neagoe în Ţara Românească (1512-1521) sau lucrarea lui Peresvetov care, la mijlocul sec. XVI, a scris Învăţături adresate lui Ivan cel Groaznic al Rusiei, atribuite însă lui Petru Rareş, domnul Moldovei.
Scrisă în limba slavonă, această lucrare este reprezentativă pentru filosofia şi cultura religioasă medievală creştină de nuanţă bizantino-slavă, în care sunt prezente importante elemente ale stoicismului. A trăi conform raţiunii, a fi înţelept, adomina afestele şi pasiunile, a avea o atitudine fermă în faţa vicisitudinilor vieţii, sunt imperative morale susţinute de Neagoe pentru modul de viaţă al conducătorilor, care-l apropie de marele împărat Marc Aureliu..........."

BIBLIOGRAFIE

1. Basarab, Neagoe, Învăţăturile către Theodosie, Buc., Ed. Minerva, 1970

. Reflectii, tip, filosofic, primele, scrieri, literatura, culta, romana, invataturile lui neagoe basarab catre fiul sau theodosie, il principe, miachiavelli, neagoe, tara romaneasca, ivan cel groaznic, petru rares, slavona, dumnezeu, omul, politic, lume, viata, dualista, conceptia, mintea, gandire, guvernari, centralizate, nicolaus olahus, huniazilor, hungaria, grigore ureche, letopisetul tarii moldovei, miron costin, letopisetul tarii moldovei de la aaron voda incoace, de unde este parasitu de ureche vornicu?, viata lumii, nicolae milescu, biblia, despre ratiunea dominanta, josephus flavius, constantin cantacuzino stolnicul, basarab, neagoe, invataturile catre theodosie

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

Relaţia dintre raţiune şi credinţă. Disputa lui Leibniz cu Pierre Bayle

Leibniz face parte din grupul marilor metafizicieni raţionalişti alături de Descartes şi Spinoza – gânditori care au încredere profundă în puterile raţiunii omeneşti, de a pătrunde până în ultimele temeiuri ale existenţei. Filosoful de la Hanovra a înţeles că tot ce există exprimă o finalitate ultimă, iar realitatea şi perfecţiunea universului îi vor apărea, în ciuda multor aparenţe contrare drept inseparabile.. Ratiune, credinta, dumnezeu, teodicee

Filosofia culturii

Numar pagini: 5

2. Circulaţia literaturii filosofice universale în mediile culturale de pe teritoriul României

"Dacă folclorul reprezintă una din premisele esenţiale ale filosofiei româneşti, trebuie să menţionăm că aceasta a fost făcută posibilă şi de contactul intelectualilor noştri cu marile opere ale filosofiei universale. Chiar dacă acest lucru s-a făcut într-o manieră semnificativă târziu în istorie, pe teritoriul ţării noastre au circulat aproape în permanenţă, chiar dacă în medii restrânse, opere ale marilor filosofi, aşa încât se poate vorbi de o oarecare continuitate a gândului filosofic pe aceste meleaguri.
Pentru a arăta acest lucru trebuie să ne întoarcem din nou în antichitate, pe vremea în care grecii au întemeiat în Dobrogea coloniile Tomis şi Callatis. În aceste colonii, înfiinţate începând din sec. al VII-le î.Hr., s-a dezvoltat o cultură superioară, care a permis afirmarea unor oameni de litere, biografi, gramatici, istorici, geografi, iar mai târziu, după cucerirea romană, a unor teologi, cu o vastă cultură filosofică.............."

BIBLIOGRAFIE

1. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985

. Circulatia, literatura, filosofica, universala, medii, culturale, romania, folclorul, dobrogea, tomis, callatis, biografi, gramatici, istorici, geografi, satyros, pitagora, empedocle, socrate, platon, diogene laertios, vietile, doctrinele, filosofilor, heracleides lembos, viata lui arhimede, constantinopol, nestorianismul, hristos, monofizitismul, eutyches, laodiceea, dumnezeu, logos, bretanion, vetranion, valens, arianismul, teotim, scitul, sacra parallela, sfintele paralele, ioan damaschin, biblie, ioan, leon, ioan maxentiu, dionosie exigul, etica, pelagius, augustin, valentinianus, papa virgilius, vasile cel mare, ioan hrisostom, grigore de nazians, pseudo-dionisie areopagitul, grigore palamas, aristotel, apollonius din rhodos, dimitrie cantemir, nicolae milescu, greceanu, margaritarele, ioan hrisostom, despre ratiunea dominanta, pseudo-josephus, intrebari si raspunsuri, floarea darurilor, sofocle, homer

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

Tudor Vianu, De la sentimentul tragic al vieţii la estetica tragicului

"Cine a pierdut, de pildă, o fiinţă de care îl lega o mare iubire, nu poate ajunge uşor la ideea că faptul aparţine structurii totalitare a lumii, unităţii ei de stil. Căci, această din urmă recunoaştere presupune pietate faţă de aşezarea lucrurilor, pe când deocamdată, şi chiar dacă lupta este pierdută, în sufletul nostru stăruie revolta. Nu consimţim să cedăm ordinii universale fiinţa pe care am iubit-o din tot sufletul şi pe care continuăm s-o socotim răpită cu injustiţie şi brutalitate. Căci, dacă am recunoaşte în acest fapt un aspect al ordinii nezdruncinate a lucrurilor, ar trebui să tăiem şi ultimul fir care ne mai ţine de fiinţa iubită şi anume, acela al dragostei noastre în revoltă! Şi multă vreme sufletul nostru nu consimte să reteze acest fir preţios. Abia după revoltă şi luptă, după dispreţ şi deznădejde, intervine ideea destinului, care trebuie acceptat ca singura soluţie într-o luptă în care puterile noastre ameninţă să se zdrobească................" . Tudor, vianu, sentiment, tragic, vieta, estetica, tragicului, acceptarea, destinului, sufletul, revolta, lupta, dispret, deznadejde, nietzsche, iubirea, amor fati, antinomie, destin, vointa, viata omeneasca, durere, umana, metafizica, omul, starea, mistica, stoici, johannes volkelt, cerinta, esentiala, fondul, pesimist, eschil, sofocle, shakespeare, goethe, schiller, vischer, sistem de estetica, stare de spirit, pesimista, forte, salutare, funeste, oportune, inoportune, pozitive, negative, ratiune, nonratiune, rational, irational, hegel, kant

Estetică

Numar pagini: 5

III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 5. Descoperirea tragismului existenţei umane (Pascal)

"Dar Renaşterea, insistând atâta asupra forţei omului, a capacităţii lui de a-şi depăşi limitele, a introdus un puternic germene destabilizator. Încrederea în măreţia omului se sprijinea pe credinţa într-o ordine fermă a lumii, stabilită de către Dumnezeu, în care omul avea sau îşi cucerea un loc şi un rost care-i confereau sens existenţei. Stabilitatea universului îl ferea pe om de nelinişte şi el putea să creadă că este centrul lumii. La un moment dat, este formulată teza infinităţii lumilor şi ea a răsturnat toate principiile socotite până atunci sigure, lăsând omul pradă derutei. Sentimentul de nesiguranţă a sporit şi mai mult în secolul al XVI-lea care, datorită Reformei, a cunoscut o răsturnare a valorilor şi o zguduire a ordinii sociale.
Cu acest sentiment de criză a omului începe epoca modernă şi el este sugestiv exprimat de Blaise Pascal (secolul al XVII-lea), care arată că omul, în raport cu infinitatea universului, este un nimic, un neant dar în raport cu infinitul mic........"

BIBLIOGRAFIE

1.Pascal, Cugetări, trad. Maria Ivănescu, Cezar Ivănescu, Oradea, Ed. Aion, 2000
2. François Cavallier, Jean Paul Ferrand, Philippe Ducat, Pierre Magnard, Omul.
Sinteze filosofice, trad. din fr., Oradea, Editura Antet, 1999

. Descoperire, tragismul, existenta, umana, pascal, blaise pascal, criza, epoca, moderna, viata, amenintare, infinitul, fericire, epicurieni, ratiune, mizeria, maretia, grandoarea, antropologie, paradox, orgoliul, slabiciunile, virtutea, vicii, omul, moral, adaptare, maleabilitate, intelepciune, dumnezeu, adam, iisus, hristos, mantuire, cugetari, françois cavallier, jean paul ferrand, philippe ducat, pierre magnard

Antropologie

Numar pagini: 5

V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 13. Omul ca libertate absolută la Sartre

"În numele concepţiei sale despre existenţa concretă, existenţialismul reproşează raţionalismului optimismul ontologic, acea filosofie care, pe urmele lui Hegel, tinde să afirme că în miezul său „realul e raţional”. Împotriva acestui punct de vedere, filosofii existenţialişti vor invoca existenţa răului şi absurdului, a neantului chiar, impli¬cat în inima existenţei. Raţiunea tinde la stabilirea unor adevăruri universale, ea caută să demonstreze şi să explice, preocupată a scoate în relief legăturile logice dintre fenomene. Dar logica - susţine existenţialismul - e un instrument superficial şi artifi¬cial, care, urmărind a organiza fenomenele în clase omogene, ignoră trăsăturile lor particulare, originalitatea lor proprie. Caracterelor generale care constituie esenţa trebuie să li se substituie particularităţile concrete, proprii fiecărui lucru, fiecărui fenomen....................."

BIBLIOGRAFIE

1. Jean Paul Sartre, Fiinţa şi neantul, trad. Adriana Neacşu, Piteşti-Bucureşti, Ed. Paralela
45, 2004
2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998
. Omul, libertate, absoluta, sartre, existenta, concreta, existentialism, rationalism, optimism, ontologic, hegel, ratiune, logica, caractere, universul, realitatea, sentiment, izolare, anxietate, angoasa, greata, fiinta si neantul, temperamentul, structura, mentala, libertate, elita, les salauds, conformism, fariseii, lasii, morala, traditionala, credinciosul, indragostitul, burghezul, omul, rea-credinta, l\'etre-pour-la-mort, condamnat la libertate, conditia, umana, ernest stere

Antropologie

Numar pagini: 5

Pascal filosof si Pascal savant

Pascal, încă din fragedă adolescenţă, a manifestat pentru ştiinţă un gust şi aptitudini remarcabile, iar acest fapt se datorează nu numai fiindcă aceasta era una „din tendinţele înnăscute ale geniului său fulgurant, ci şi fiindcă găsise în familia sa un mediu favorabil dezvoltării acestei tendinţe. În anul 1646, vine în contact cu gândirea janseistă prin citirea operelor lui Jansenius, Saint-Cyran şi ale Marelui Arnauld, care-l convertesc la noua doctrină al cărui focar de răspândire era mănăstirea Port-Royal. Devent jansenist, Pascal nu renunţă la cercetările sale ştiinţifice, stabilind la acea dată o distincţie între ştiinţele întemeiate pe autoritate, al căror adevăr se află în carţile sfinte, şi ştiinţele întemeiate pe raţionament la a căror cunoaştere nu se poate ajunge decât prin intermediul raţiunii şi al experienţei, iar acestea sunt hărăzite unui progres continuu.. Cunoastere, ratiune, stiinta, vid, problema, jansenism

Filosofia culturii

Numar pagini: 4

"ratiune" rezultate au fost gasite 20

ratiune

Alege conditiile

"ratiune" rezultate au fost gasite 20

"ratiune" rezultate au fost gasite 20

Sondaj de opinie

Camp de cuvinte cheie

Liceu

Scoala profesionala

Scoala generala

Facultate