punct

Alege conditiile

Cautare precisa:
Subiect:
Tip:
Format:

"punct" rezultate au fost gasite 67

1 2 ... 2

INTERCULTURALITATE CERCETARI SI PERSPECTIVE ROMANESTI

Minorităţi etnice, naţionale sau multiculturalism?
Totuşi, această primă distincţie între etnie şi cultură nu ne permite să evităm o a doua distincţie,
stabilită de legislaţia şi de politica din România, şi anume: distincţia între o majoritate, niciodată
numită ca atare, românii, şi ceilalţi cetăţeni numiţi minorităţi. Cele două criterii se conjugă deci
pentru a da termenul de minoritate etnică, cu nimic mai satisfăcător, deoarece el este de două ori
exclusiv. Problema aferentă acestei terminologii, politic corecte în sensul primar al termenului,
adică conforme uzanţelor politice actuale, este legată de faptul că ea subliniază de la început un
raport de forţă între cei mai numeroşi şi cei mai puţin numeroşi, trecând sub tăcere statutul istoric
şi diversitatea minorităţilor în cauză. Dată fiind istoria constituirii României ca stat naţional,
aceste apelative riscă astfel să creeze mai multă confuzie şi frustrări decât să le rezolve. Dacă
ţinem cont, între altele, de noţiunea de minoritate, aşa cum este ea cel mai frecvent utilizată în
Europa occidentală, în contextul imigraţiei, opunând noii veniţi cetăţenilor mai vechi, ceea ce nu
este deloc cazul României, sau utilizarea sa în America de Nord şi în Australia, cuvântul îşi
pierde sensul. Kymlicka (1995) a evidenţiat confuzia provocată deseori de termenul
« multicultural » şi propune distingerea a două forme de pluralism în cadrul statului-naţiune. Am
avea astfel de-a face cu state multinaţionale, adică state ce găzduiesc minorităţi istorice, pe care
le numeşte « naţionale », şi cu state poli-etnice, adică cele ce conţin comunităţi de imigranţi mai
recente ce nu au participat la construcţia naţiunii. El semnalează între altele că cele două
caracteristici pot foarte bine coexista în cadrul aceleiaşi naţiuni. O soluţie ar fi deci adoptarea
acestei terminologii ce distinge minorităţi etnice şi minorităţi naţionale şi, în cazul României,
reţinerea celor din urmă. Nici această soluţie nu este însă mai satisfăcătoare, datorită conotaţiei
termenului de minoritate care, după cum am spus, induce din start un raport de putere între
grupurile în cauză. Ar trebui deci să recurgem mai degrabă la termenul « multicultural » ce are
avantajul, din punct de vedere semantic cel puţin, de a rămâne neutru ? Se întâmplă însă că în
dezbaterea asupra prezenţei şi coexistenţei mai multor culturi în cadrul politic al naţiunii,
termenul « multicultural » să fie asociat cu ceea ce a devenit « multiculturalismul 3». Acesta din
urmă face de acum referinţă la reflecţii politice precise, cărora nu li se poate ignora contextul
socio-istoric particular. Este vorba în principal de multiculturalismul nord-american aşa cum este
el practicat, revendicat şi discutat în Statele Unite, în Canada şi în Australia de aproximativ
treizeci de ani, în opoziţie cu vechiul şi tradiţionalul mono-culturalism bine cunoscut sub numele
de « melting-pot ». Or istoria şi tradiţia politică nord-americană ne interzic aplicarea unui astfel
de « model » multiculturalist în Europa central-orientală fără a i se fi demonstrat în prealabil
pertinenţa. Am menţionat între altele că multiculturalismul (Kymlicka: 1995), împinge spre
confuzie şi că, în cazul Statelor Unite, el tinde să se intereseze doar de « poli-etnic » şi să uite
« multinaţionalul », adică populaţiile autohtone colonizate. Aceasta constituie un argument în
plus pentru respingerea termenului.
Ar rămâne termenul « pluri-cultural » ce semnalează diferenţa fără a o cuantifica. Totuşi,
exceptând descrierile statistice ale populaţiilor, acest termen nu permite abordarea relaţiilor între
comunităţi. Iată de ce i-am preferat termenul de « intercultural » ce lasă să se înţeleagă, nu doar
prezenţa mai multor culturi sau « naţiuni » în cadrul unui stat, ci şi o anumită relaţie între
entităţile culturale distincte. Cum unul dintre scopurile demersului nostru este tocmai
aprofundarea şi sistematizarea cercetărilor îm domeniul relaţiilor între comunităţile culturale din
România, ni se pare legitim să recurgem la termenul de « intercultural » ceea ce ne permite
3
A se vedea pe acest subiect Ch. Taylor, Multiculturalisme, Paris 1994
6
simultan evitarea importării prea rapide – deşi comode – a unor modele inadecvate, legate atât de
analiză, cât şi de practici.
Se cuvine subliniat aici că, dezbaterea asupra terminologiei nu a avut loc în manieră formală între
partenerii proiectului şi că nu am dorit impunerea unei terminologii celor ce au contribuit la
cercetările cuprinse în acest volum. Este interesant în final de observat, în anchetele ce fac
referire directă la aceste diferite « minorităţi »4, cum sunt percepute mai exact apartenenţele la
naţiune şi la « minoritate ». Este evident că această reflecţie va trebui făcută în faza a doua a
proiectului şi că ea va putea reprezenta un câştig pentru cercetare.
. Interculturalitate cercetari si perspective romanesti, - multiculturalismul normativ, relatii interetnice, etnicitate, minoritate etnic?, valori identitare

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 204

ELECTRONICA

Cuprins
Introducere
1 DISPOZITIVE ELECTRONICE
1.1 Joncţiunea p-n
1.1.1 Joncţiunea p-n la echilibru termic
1.1.2 Caracteristica statică a joncţiunii p-n. Ecuaţia diodei ideale
1.1.3 Străpungerea joncţiunii p-n
1.1.4 Circuitul echivalent al joncţiunii p-n
1.2.Diode semiconductoare
1.2.1 Diode redresoare. Caracteristica statică. Funcţionare
1.2.2 Diode varicap.
1.2.3 Diode stabilizatoare (ZENER) Caracteristica statică. Funcţionare. Stabilizator parametric.
1.3 Tranzistorul bipolar
1.3.1. Introducere. Simboluri. Tipuri de caracteristici.
1.3.2 Principiul de funcţionare (efectul de tranzistor)
1.3.3 Componentele curenţilor prin tranzistor
1.3.4 Descrierea funcţionării în regiunea activă normală (conexiunile BC, EC)
1.3.5 Modelul de semnal mare (EBERS - MOLL) al tranzistorului bipolar
1.3.6.Caracteristicile statice ale tranzistorului bipolar
1.3.6.1. Caracteristicile statice în conexiunea bază comună (BC)
1.3.6.2. Caracteristicile statice în conexiune emitor comun (EC)
1.3.7 Polarizarea tranzistorului într-un punct dat de funcţionare, în regiunea activă
1.3.8.Limitări în funcţionare datorată variaţiei temperaturii şi disipaţiei de putere
1.3.8.1 Variaţia caracteristicilor electrice cu temperatura
1.3.8.2 Stabilizarea PSF în raport cu variaţiile de temperatură
1.3.9.Tranzistorul bipolar în regim dinamic
1.3.9.1 Modelul de semnal mic. Circuit echivalent natural
1.3.9.2. Circuit echivalent cu parametri hibrizi
1.3.9.3 Exemplu de utilizare a circuitului echivalent. Etaj de amplificare cu emitorul comun
1.3.10 Caracteristica dinamică şi limitarea amplitudinii semnalului
1.4 Tranzistorul cu efect de câmp cu joncţiune (TEC-J)
1.4.1 Introducere. Simboluri.Notaţii.Funcţionare
1.4.2 Caracteristici statice de ieşire şi de transfer (canale n şi p). Regim liniar. Regim de saturaţie
1.4.3 Polarizarea TEC-J.Scheme de polarizare. Dreapta de sarcină. punct static de funcţionare
1.4.4 Modelul de semnal mic pentru TEC-J. Frecvenţe joase şi înalte.
1.5 Tranzistorul cu efect de câmp tip "MOS" (TEC-MOS)
1.5.1.Introducere. Simboluri.Notaţii.Funcţionare. Tipuri de caracteristici.
1.5.2.Caracteristici statice de ieşire şi de transfer (canale n şi p). Regim liniar. Regim de saturaţie
1.5.3.Polarizarea TEC-MOS (canal iniţial şi indus). Scheme de polarizare pentru canal indus şi
canal iniţial. Dreapta de sarcină. punct static de funcţionare.
1.5.4.Model de semnal mic pentru TEC-MOS. Frecvenţe joase şi înalte.
1.6 Dispozitive electronice uni- şi multijoncţiune
1.6.1.Dioda pnpn. Caracteristica curent-tensiune
1.6.2 Tiristorul convenţional. Caracteristica curent-tensiune. Amorsarea tiristorului. Blocarea
tiristorului. Aplicaţii
1.6.2.Diacul, triacul. Caracteristici curent-tensiune. Amorsare. Blocare. Aplicaţii
1.7 Dispozitive optoelectronice
1.7.1 Fotorezistenţa.
1.7.2 Fotoelementul. Fototranzistorul.Fotodioda. Fototiristorul
1.7.2.Dioda electroluminescentă(LED).Optocuplorul.. Dispozitive, electronice, jonctiune, echilibru, termic, p-n, ecuatie, dioda, ideala, semiconductoare, redresoare, varicap, tranzistor, bipolar, parametri, circuit

Arhitectura calculatoarelor

Numar pagini: 41

Poluarea cu petrol

"De fapt, problema raportului dintre om si mediul ambiant nu este noua.Ea a aparut o data cu cele dintai colectivitati omenesti, caci omul cu inteligenta si spiritul creator care il definesc, nu s-a multumit cu natura asa cum era ea, ci a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale"

I.DESCRIEREA SI REZULTATELE INVESTIGATIILOR
Metode de analiza
1. Metode gravimetrice
2. Metode instrumentale
Caracterizarea probelor
Punctul I de prelevare
II CONCLUZII SI RECOMANDARI
A. Rezumatul neconformarii cuantificate
B. Rezumatul obligatiilor necuantificate si al obligatiilor conditionate de un viitor incert
C.Recomandari pentru elementele programului de conformare
. Poluare, petrol, descriere, rezultate, investigatii, metode, analiza, gravimetrice, instrumentale, caracterizare, probe, punct, prelevare, concluzii, recomandari, rezumat, neconformare, cuantificata, necuantificata, obligatii, conditionate, viitor, incert, recoomandari, elemente

Chimie

Numar pagini: 13

PIATA VALUTARA

Piata valutara reprezinta sistemul de relatii financiar-valutare prin intermediul caruia se desfasoara vanzarea si cumpararea de valuta efectiva sau in cont precum si vanzarea-cumpararea de devize (trate si bilete la ordin) exprimate in moneda straina.
Aceasta activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezinta un gen specific de comert, iar in cazul acestui gen, moneda este tratata ca o marfa.
Aceasta piata valutara trebuie reprezentata si de institutiile:
bancile autorizate sa participe la acest comert specific (autorizarea se face de catre Banca Centrala)
casele de schimb autorizate
alte institutii financiar-valutare abilitate in acest sens.
Ceea ce rezulta in urma acestui comert este un pret (cursul valutar) ce depinde de conditiile de cerere si oferta existente pe piata, acest pret putand fi limitat din punct de vedere legal.
Piata valutara este supusa unor reglementari nationale (piata valutara din Romania este diferita de piata valutara din Franta, de exemplu), dar pe langa aceste piete valutare nationale care au o legislatie specifica apar si situatii in care pietele valutare au caracter international, deservind interesele unor zone ( zone economice de mare interes: Frankfurt, Tokyo, Londra, New York).
Aceste piete cu caracter international reprezinta exceptari de la legislatia nationala (se dereglementeaza), fapt ce le face atractive.. Piata valutara, speculatia valutara, arbitrajul valutar, interventia statului, operatiuni spot, operatiuni la termen, cursul valutar, operatiunile de tip swap, operatiuni valutare asiguratorii, operatiunile la vedere in scop speculativ

Macroeconomie

Numar pagini: 11

PIATA VALUTARA

Macroeconomie

Numar pagini: 11

Sisteme Satelit

Cuprins:
1. Introducere……………………………………………………………………………………….4
2. Orbitele sateliţilor..........................................................................................................................5
2.1. Clasificarea orbitelor......................................................................................................5
2.1.1. Orbite de joasă altitudine (LEO)…………………………………………….6
2.1.2. Orbite de medie altitudine (MEO)…………………………………………...6
2.1.3. Orbite eliptice foarte alungite (HEO)………………………………..............7
2.2. Orbita geostaţionară………………………………………………………………..….7
2.3. Orbite non-geostaţionare……………………………………………………………...8
3. Funcţionarea sistemelor satelit……………………………………………………………….…9
4. Tipuri de conexiuni ………………………………………………………………………..…….11
4.1. Benzi de frecvenţă………………………………………………………………..……11
4.2.Conectivitate…………………………………………………………………………....11
4.2.1. Conectivitatea punct cu punct……………………………………………..…12
4.2.2. Conectivitatea punct cu multipunct…………………………………….……12
4.2.3. Conectivitatea multipunct cu punct…………………………………….……12
4.2.4. Conectivitatea multipunct cu multipunct…………………………………….13
5. Tipuri şi componente ale sistemelor prin satelit……………………………………………...….14
5.1. Transmisie prin satelit…………………………………………………………………14
5.2. Clasificarea sistemelor satelit………………………………………………………….14
5.2.1. Sateliţi de comunicaţii………………………………………………………..15
5.2.2. Sateliţi de navigare…………………………………………………………...15
5.2.3. Sateliţi meteorologici………………………………………………………...15
5.2.4. Sateliţi militari……………………………………………………………….15
5.2.5. Sateliţii ştiinţifici…………………………………………………………….16
6. Organizaţii internaţionale de sateliţi…………………………………………………………….17
6.1. Organizaţia Internaţională de Telecomunicaţii prin Satelit (ITSO)…………...17
6.2. Organizaţia Internaţională de Telecomunicaţii Mobile prin Satelit (IMSO)…..18
6.3. Organizaţia Internaţională pentru Comunicaţii Spaţiale INTERSPUTNIK…...18
6.4. Organizaţia europeană de telecomunicaţii prin satelit ’’EUTELSAT ‘‘……….19
. Clasificarea, orbitelor, functionarea, conectivitate, sateliti, organizatii, internationale, de, benzi, frecventa

Electronica digitala

Numar pagini: 19

Semnele de punctuatie

. Punct, virgula, ghilimele | Semnele de punctuatie Virgula este semnul de punctua?ie care delimiteaz? grafic o pauz? ?ntre p?r?i de propozi?ie sau ?ntre propozi?iile unei fraze , desp?r?indu-le pe baza raporturilor sintactice. Semnul intrebarii -este foloseit in scriere pentru a marca intonatia propozitiilor sau a frazelor interogative.-se pune dupa cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii si fraze care au un caracter interogativ si care sunt intrebari directe.-titlurile care au caracter interogativ (Ce-I ...

Limba si literatura romana

Numar pagini: 3

Distante

Distanţa dintre două puncte
Distanţa de la un punct la o dreaptă
Distanţa de la un punct la un plan
Distanţa dintre două drepte paralele
Distanţa dintre două plane paralele
Aplicaţii
. Distanta, distante, doua, puncte, punct, dreapta, plan, drepte, paralele, plane, aplicatii

Matematica

Numar pagini: 6

Functii continue

Functii continue intr-un punct
DEFINITII
OBSERVATII
. Functii, continue, intr-un, punct, definitii, observatii | Fie f : D ( R o functie reala de argument real .In capitolul Limite de functiis-a studiat comportarea functiei in jurul unui punct de acumulare X0 D ,fara a fi luata in considerare valoarea functiei f in punctul X0 . DEFINITII Functia f se numeste continua in punctual X0 D ,daca pentru oricare sir (Xn) ,Xn D convergent la X0 ,sirul (f(Xn)) este convergent si lim.unde f(Xn) unde n ( ? = f(X0). Punctul X0 D se numeste punct de continuitate al functiei f ,daca f...

Matematica

Numar pagini: 1

Introducere

Sistemele cu microprocesoare vor fi abordate ín acest curs, ín principal, din punctul de
vedere al inginerului automatist; astfel, sistemele cu microprocesoare stau la baza sistemelor
moderne de conducere.

Conducerea
METODOLOGII DE CONDUCERE
A. Conducerea cu mijloace tradiþionale
B. Conducerea cu ajutorul calculatoarelor de proces
Limitárile structurilor clasice de calculatoare de proces
Structuri moderne de sisteme de conducere
. Smp, sisteme, microprocesoare, introducere, conducere, metodologii, mijloace, traditionale, calculatoare, proces, structuri, moderne

SMP - Sisteme cu microprocesoare

Numar pagini: 7

Redresoare-monofazate

1.3. Scheme redresoare cu punct median şi scheme în punte
1.3.1. Schema monofazată monoalternanţă
1.3.2. Schema bifazată monoalternanţă cu priză mediană
1.3.3. Redresor monofazat în punte. Redresor punte de redresare

Electronica digitala

Numar pagini: 12

Vulcanii

Ce este un vulcan?
Adincurile mocnesc
Puncte fierbinti
Tipuri de lava

. Vulcan, eruptie, lava, gaura, scoarta, terestra, roci, inalti, conici, crater, subacvatici, litosfera, placi, tectonice, mantaua, camera, magmatica, magma, tipuri

Geografie

Numar pagini: 2

Rugaciune - Octavian Goga

"Opera sa, în ceea ce are mai bun, este o monografie lirică a satului, a „pătimirii noastre”, a istoriei vitrge şi îndurerate a neamului său de plugari din Transilvania, înrobită de asuprirea naţională şi socială. Solidar cu răzvrătirea surdă a maselor, în poezia lui Goga e cântecul mândriei naţionale jignite, dar şi al nădejdilor izbăvitoare ale poporului nostru de la sfârşitul secolului al XIX – leaşi începutul celui de-al XX – lea.
„Rugăciune”, este o evocare lirică a satului trsansilvănean. Satul lui Goga, robit de veacuri, tânjeşte după libertate socială şi demnitate naţională. Poetul dă glas pătimirii unui neam îmbătrânit într-o experienţă dureroasă, răvăşit de doruri şi răzvrătiri neîmplinite, vestind credinţă în alte vremuri de înfricoşată izbăvire.
Poezia este un manifest literar, ilustrând punctul de vedere al poetului........" . Rugaciune, octavian goga

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

Tudor Arghezi - Testament

"Artele poetice, din categoria carora face parte si „Testament", sunt interpretate de regula drept simple transpuneri versificate ale unor concepte estetice si, in consecinta, analizate ca atare. Or daca realmente in foarte multe cazuri lucrurile stau astfel, poezia lui Arghezi este inainte de toate poezie si atentia noastra trebuie concentrata prin urmare asupra zacamintelor ei de ordin artistic.
Publicata in fruntea primului volum de versuri al autorului, „Cuvinte potrivite", „Testament" se prezinta intr-adevar ca o ex¬presie a unui program de creatie. Virtutile ei izvorasc de aceea atat din originalitatea conceptiei, cit si din originalitatea artei literare argheziene, de unde nu rezulta insa posibilitatea de a le analiza separat, intrucat unitatea lor este indestructibila. Asimilarea viziu¬nii in expresie se realizeaza intr-un chip atit de desavarsit, incat poezia nu poate fi rezumata, ci doar sistematizata dupa structura motivului liric, reprezentat de incercarea de a defini particularitatile unei creatii artistice insolite.
,,Testament" se organizeaza succesiv in trei componente funda¬mentale, a caror ordine e absolut coerenta din punct de vedere logic: 1) mesajul testamentar al poetului catre urrnasul sau ereditar, cu sublinierea izvoarelor si demnitatii bunului spiritual incredintat; 2) dezvaluirea procesului genetic al creatiei si a ipostazelor lui contradictorii, in sfIrsit 3) impletirea detaliilor genetice (in prelungirea momentului anterior) cu sugestia metaforica si simbolica a finalitatii ideale a artei.
Sa le urmarim pe rand..................". Tudor, arghezi, testament

Limba si literatura romana

Numar pagini: 5

COMPETENTA DIDACTICA-NUCLEU AL PERSONALITATII

Competenta didactica profesionala presupune cunostinte temeinice,pregatire metidica si psihopedagogica deosebite,presupune stil pedagogic si tehnici pedagogice,maiestrie didactica.Acestea sunt singurele care confera autoritate profesionala.
Un plus de atentie trebuie sa se acorde raportului optim dintre informativ si formativ cu preocuparea realizarii feed-back-lui educator-educat.
ATITUDINEA PROFESIONALA este una dintre calitati si cere maxima responsabilitate,prezenta placuta si impunatoare,calitati vocale excelente(vorbire fluenta,clara si coerenta,expresiva,ritm adecvat),tinuta ireprosabila si punctualitate,stil de predare stimulativ.Un cadru didactic competent are abilitatea de a relationa cu copiii creand o atmosfera relaxanta prietenoasa si productiva folosindu-se de comunicarea verbala si nonverbala,verticala si orizontala in permanenta.
CAPACITATEA DE REFLECTIE SI CONSTIENTIZARE este o alta calitate care urmareste capacitatea cadrului didactic de a fi pe deplin cooperant cu cei din jur realizand fees-back-ul constructiv in cadrul activitatilor desfasurate sugerand cai de imbunatatire a prestatiei didactice cadrelor didactice,parintilor,altor factori implicati.
ADECVAREA LA SITUATIE.Capacitatea de a se adapta si de a improviza este una din calitati care cere flexibilitate si competenta de a face fata neprevazutului adoptand o alta strategie decat cea planificata si modificarea cursului unei activitati care nu pare sa fie eficienta.
SURSA,RESURSA SI MODEL DE INVATARE.Cadrul didactic prin fisa postului trebuie sa ofere competenta in calitatea proiectarii activitatii didactice si activitatii extracurriculare,calitatea comportamentului de predare si evaluare reprezentand o conditie esentiala pentru realizarea managementului procesului de invatamant contemporan.
ABILITATEA DE A REZOLVA CONFLICTE.Fiind inerenta aparitia conflictelor,cadrul didactic trebuie sa aiba competenta de rezolvare a lor prin mentinerea unei relatii pozitive,prin ascultare activa,focalizarea pe problema si nu pe persoana,prin utilizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea ,mesajelor si evitarea invinovatirii si etichetarii.. Competenta profesionala, atitudinea profesionala, capacitatea de reflectie si constientizare, adecvarea la situatie, sursa, resursa si model de invatare, abilitatea de a rezolva conflicte, competente psiho-sociale, competente manageriale, competente de relationare si de comunicare, competente evaluative

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 7

COMPETENTA DIDACTICA-NUCLEU AL PERSONALITATII

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 7

INIMA

Inima este, din punct de vedere anatomic, un organ musculos, cavitar care pompează ritmic sângele în corp. Inima, sângele şi vasele de sânge alcătuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului şi a substanţelor hrănitoare şi eliminarea dioxidului de carbon şi a altor produse reziduale. Inima reprezintă motorul sistemului circulator. Ea trebuie să funcţioneze neîncetat deoarece ţesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continuă cu oxigen şi substanţe hrănitoare transportate de sânge.
Inima umană are forma unei pere de mărimea unui pumn închis şi este situată în partea stângă, la circa patru sau cinci centimetri faţă de linia mediană. Este alcătuită în principal din ţesut muscular care se contractă ritmic împingând sângele către toate părţile corpului. Contracţiile încep în embrion la circa trei săptămâni de la concepere şi continuă de-a lungul întregii vieţi a individului. Muşchiul nu se odihneşte decât pentru o fracţiune de secundă între bătăi. Într-o viaţă de 76 de ani inima va bate de aproape 2,8 miliarde de ori şi va pompa 169 de milioane de litri de sânge.. Inima, referat, biologie, structura inimii, func?iile inimii, ciclul cardiac, generarea b?t?ilor inimii, controlul frecven?ei cardiace, debitul cardiac, Îngrijirea inimii

Biologie

Numar pagini: 5

Amino-acizi, proteine, monozaharide si viata

AMINO-ACIZI
Amino-acizi mai importanti
PROTEINE
PROTEINELE PROPRIU-ZISE
MONOZAHARIDE
MONOZAHARIDE MAI IMPORTANTE

. Amino-acizi, proteine, monozaharide, viata, amfioni, solutii, tampon, acizi, minerali, baze, cloruri, anhidriade, acide, punct, izoelectric, halogenuri, sulfati, alchili, acid, azotos, metale, grele, incalzire, glicocol, glicina, alanina, valina, leucina, aspariagic, glutamic, serina, tirosina, cisteina, metionina, ornitina, prolina, hidroxiprolina, triptofanul, o-aminobenzoic, p-aminobenzoic, peptidele, albuminele, globuline, prolamine, protamine, histone, scleroproteine, keratina, colagen, elastina, fibroina, aldoze, cetoze, bioze, trioze, tetroze, pentoze, hexoze, heptoze, zahar, amidon, celuloza, glicerin aldehida, glucoza, fructoza, vitamine

Chimie

Numar pagini: 8

4. Dimitrie Cantemir

"Dimitrie Cantemir s-a născut în 1673 la Silişteni, ca fiu al serdarului Constantin şi al Anei, o femeie de o largă cultură. Tatăl, deşi analfabet, ajunge domn şi le asigură celor doi copii, Antioh şi Dimitrie, condiţii alese de învăţătură. Dimitrie a învăţat la curtea domnească din Iaşi, cu preotul grec Irimie Cacavela, atât filosofia cât şi limbile latină, greacă, slavonă, ajungând până la urmă să stăpânească în jur de 20 de limbi. La 15 ani, Dimitrie Cantemir este trimis ostatic la Constantinopol, zălog al tatălui pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh. Va sta 22 de ani în capitala otomană şi va face studii diverse, cu vestiţi profesori ai epocii, la Academia Grecească. Din punct de vedere filosofic însă, acolo nu ajunsese încă influenţa celei mai înaintate filosofii a timpului, astfel încât pregătirea lui Cantemir în acest domeniu a fost totuşi din start depăşită, îngustându-i orizontul, ceea ce i-a diminuat capacitatea creatoare şi, mai ales, originalitatea...............". Dimitrie, cantemir, academia greceasca, domn, moldova, serban cantacuzino, casandra, lutk, petru cel mare, ion neculce, harcov, moscova, dimitrievska, divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul, sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, icoana de nezugravit a stiintei sacre, micul compendiu de logica generala, tratatul de muzica turceasca, istoria cresterii si descresterii imperiului otoman, cercetare naturala a monarhiilor, descrierea moldovei, hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, aristotel, fizica, facerea, istoria ieroglifica, cercetare naturala a monarhiilor gnoseologica

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 6

Alexandru Lapusneanul

Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana,fiind totodata publicist , traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog.El este creatorul nuvelei istorice romanesti si primul scriitor modern din Moldova..
Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569).
Punctul de plecare al nuvelei se afla in "Letopisetul" lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa de "reconstituire" istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric.......
. Alexandru, lapusneanul, costache negruzzi

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

Problema determinismului în ştiintele contemporane ale naturii

"Cercetarea categoriilor care constată şi explică caracterul determinat al proceselor reale (materiale şi spirituale sau rezultând din împletirea materialului cu spiritualul) şi mecanismele determinării ne permite să privim asupra teoriei determinismului, gândită sub două aspecte:
 ca determinism universal, căruia i se înglobează determinismele parţiale ale diferitelor nivele ale existenţei
 din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiecărui nivel de structurare a existenţei în parte
Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetărilor, şi de un determinism global, caracteristic fiecărui nivel de organizare a existenţei în veşnică devenire, şi apoi de corelaţiile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, înglobatoare.
Cele mai esenţiale verigi ale explicării deterministe le reprezintă nivelul fizic (incluzând oarecum pe cel chimic), nivelul biologic şi cel al activităţii umane, în care se desprinde raportarea omului al determinismul global, cosmic şi includerea sa în determinismul cel mai complex din câte ne-a fost dat să cunoaştem, determinismul social..........."
. Determinism

Fizica

Numar pagini: 6

Pestera Ursilor

"Cea mai spectaculoasă din punct de vedere fosilifer.Se găseşte la marginea satului Chişinău,comuna
Pietroasa,judeţul Bihor.
Peştera a fost descoperită în anul 1975,ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran în timpul lucrărilor
de exploatare a calcarului în cariera de la Chişinău.În puţul
deschis a coborât minerul Traian Curta care a parcus galeria
de acces până la Sala Mare.Prima exploatare completă a fost realizată la 20 septembrie 1975 de către cercul.........". Pestera, ursilor, chi?in?u pietroasa, bihor, speodava, stalactite, galeria lumân?rilor, galeria, emil racovi??

Geografie

Numar pagini: 3

Sarmanul Dionis - Mihai Eminescu

"Fara a insista asupra impresiei de extravaganta pe care ar fi produs-o nuvela asupra Junimii, dupa marturia lui G. Panu, absent insa din procesul verbal al sedintei de lectura din 1 septembrie 1872, impresie altfel fireasca data ne gandim la caracterul de pionierat al operei eminesciene, ceea ce se poate retine din insemnarile memorialistului este caracterizarea lui continand cel putin o obiectie fundamentala: „Necontestat ca Sarmanul Dionis are o con¬ceptiune puternica si ca este iesita dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai conceptiune. Ca nuvela, ca descriere adica, ca intrare in detalii, ca punere in relief de caractere, ca viata traitoare, ea este slaba de tot". H. Sanielevici a replicat la acestea ca „Panu aplica nuvelei Sarmanul Dionis un criteriu de judecata realist". Dar memorialistul Junimii merge chiar mai departe si contesta valoarea prozei lui Eminescu si din punctul de vedere al mo¬dalitatilor artei fantastice, caci iata ce scrie el in continuarea pasajului de mai sus: ,,Se vede de departe ca Eminescu nu mistuise bine ceea ce citise si ca nu izbutise sa dea Sarmanului Dionis macar caracterul unei nuvele fantastice ..."
Primul lucru care trebuie asadar demonstrat, daca fireste textul o permite................". Mihai, eminescu, sarmanul, dionis, proza, relativitate, timp, spatiu

Limba si literatura romana

Numar pagini: 5

28. Mircea Eliade

"Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonanţă tematică şi, până la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit şi filosofie; în plus, datorită deosebitei sale familiarităţi cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut să o şi ilstreze apelând la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-şi expune punctul de vedere, Eliade porneşte şi el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea trăirilor lui, care este o caracteristică a omului de oriunde şi de oricând. Numai că Eliade ştie să facă diferenţe în cadrul acestei trăsături general umane, descoperindu-ne faptul că există deosebiri radicale între omul modern, nereligios, şi omul religios al societăţilor primitive – în ceea ce priveşte trăirea discontinuă a timpului. Desigur, şi omul nereligios contemporan „cunoaşte o oarecare discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, «timpul festiv»; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă; atunci când ascultă muzica preferată sau, îndrăgostit, aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte, evident, un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte.” Totuşi, pentru el timpul nu prezintă denivelări radicale în interiorul propriei esenţe ci are o singură natură, în armonie cu structura fiinţei sale şi de aceea „constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, este legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit, care este moartea, stingerea existenţei. În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină.”

BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992
2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992
3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990
4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991
5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946
8. Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală¸ Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

. Mircea, eliade, filosof, cultura, enigma, mit, filosofie, spirit, uman, timp, omul nereligios, eterogenitate, discontinuitate, ritmuri, temporale, timpul profan, desacralizat, timpul mitic, revenire, inceput, platon, timaios, phaeton, helios, pamant, timpul, circular, marele timp, fiinta, timpul sacru, responsabilitate pe plan cosmic, timpul originii, obsesia ontologica, prezenta zeilor, lumea puternica si pura, parmenidian, receptacol, loc natural, neant, timpul forte, eternitatea, omul religios arhaic, sacrul si profanul, tratat de istorie a religiilor, incercarea labirintului, istoria credintelor si ideilor religioase, victor kernbach, vasile tonoiu, wilhelm dilthey

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 8

Istoria religiilor

In sistemul stiintelor, Istoria religiilor in dimensiunea sa laica, nepartinitoare, infatiseaza fenomenele si procesele care s-au petrecut si care s-au succedat din punct de vedere religios in istoria lumii.Din perspectiva teologica, istoria religiilor cerceteaza si descrie credintele oamenilor, manifestarile lor religioase, modurile de receptare si simtire a sfinteniei si de exprimare a ei, institutiile sacre si sperantele de realizare mai directa a legaturii cu divinul.
1.Istoria religiilor ca disciplina teologica si laica
2 Repere axiologice in aparitia si constituirea istoriei religiilor
3 Sistemul conceptual si metodele de cercetare.
4. Principalele sisteme explicative a fiintei si originii religiei.
5 Impactul social al studierii Istoriei religiilor.

. Istoria religiilor, mircea, eliade, homo, faber, homo, ludens, homo, sapiens, homo, religiosus, sacru, profan, realitatea, ultima, transcendenta, dumnezeu, paradis, adam, pacat, religie, credinta, dogma, cult, herodot, teologic, laic, repere, axiologice, toma, dí, aquino, etic, morala, a, n, whitehead, s, kirkegaard, mituri, mit, cosmogonie, antropologie, escatologie, max, muller, metoda, filologica, metoda, antropologica-etnologica, e, b, taylor, metoda, comparativa, metoda, istorica, metodele, psihologica, si, sociologica, a, comte, j, lubbok, fetisism, naturism, max, muller, animism, magism, toteism, monoteism, civilizatie,

Religie

Numar pagini: 8

Marin Preda - Morometii

MARIN PREDA
"Prozator, eseist, dramaturg, editor, traducător, scriitorul rămas nemuritor, născut în satul Siliştea-Gumeşti din zona teleormăneană, a pus la temelia gândirii sale scriitoriceşti noţiuni fundamentale de istorie, adevăr, realitate......"

MOROMEŢII

"Apărut în 1955 (volumul întâi), rod al unei preocupări îndelungate (de prin 1948), romanul Moromeţii este nu numai un punct de reper în proza postbelică, dar şi cea mai reprezentativă conturare a universului moromeţian pe care l-a proiectat scriitorul.
Volumul al doilea apare târziu, abia în 1967, cu intenţia mărturisită a scriitorului de a realiza o tetralogie din Moromeţii şi Delirul, unele personaje continuându-şi existenţa şi în Marele singuratic din 1972......"
. Marin preda, morometi, observatie psihologica, ilie moromete, niculaie

Limba si literatura romana

Numar pagini: 5

Sarmanul Dionis - Eseu

"Fara a insista asupra impresiei de extravaganta pe care ar fi produs-o nuvela asupra Junimii, dupa marturia lui G.PANU , absent insa din procesul verbal al sedintei de lectura din 1 septembrie 1872 , impresie altfel firesca daca ne gandim la caracterul de pionirat al operei eminesciene , ceea ce se poate retine din insemnarile memorialistului este caracterizarea lui , continand cel putin o obiectie fundamentala : ’’ Necontestat ca Sarmanul Dionis are o conceptiune puternica si ca este iesita dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu , dar e numai conceptiune .Ca nuvela , ca descriere adica , ca intrare in detalii , ca punere in relief de caractere , ca viata traitoare , ea este slaba de tot ’’ . H. SANIELEVICI a replicat la acesta ca ‘’ Panu aplica nuvelei Sarmanul Dionis un criteriu de judecata realist ‘’ .Dar memorialistul Junimii merge chiar mai departe si contesta valoare poeziei lui Eminescu si din punct de vedere al modalitatilor artei fantastice , caci iata ce scrie el in continuarea pasajului de mai sus : ‘’ Se vede de departe ca Eminescu nu mistuie bine ceea ce citise si ca nu izbutise sa dea Sarmanului Dionis macar caracterul unei nuvele fantastice … ‘’
Primul lucru care trebiua asa dar demonstrat , daca fireste textul o permite , este valoarea de arta a acestei opere eminesciene , operatie cu atat mai necesara cu cat analizele se invartesc de obicei in jurul implicatiilor filozifice , studiindu-le in sine si prin raportare la sursele kantiene si schopenhaueriene si nu, asa cum totusi e mai normal ca epifenomene ale fictiunii literare.Fie in poezie , fie in proza , meditatia filozofica nu poate constitui un scop in sine , ea trebuie sa serveasca puterii de viata si de sensibilitate a operei , altfel , oricat de interesanta ar fi , dauneaza conditiei estetice . Nu e greu de observat de altfel ca in Sarmanul Dionis , ca si in poemele lui Eminescu, meditatia nu e una propiu-zisa filozofica , neavand nici precizia..........". Sarmanul, dionis, geniu, pustiu, eseu, mihai, eminescu

Limba si literatura romana

Numar pagini: 5

Hegel, O perspectivă filosofică asupra formelor evolutive ale artei

"Avem de considerat aici trei raporturi ale ideii faţă de forma ei de expresie artistică. Anume, în primul rând, începutul îl face ideea când, fiind încă în stare de nedeterminare şi indistincţie, ori în stare de proastă şi neadevărată determinare, ea însăşi devine conţinut al plăsmuirilor artistice. Fiind nedeterminată, ea încă nu posedă acea individualitate pe care o pretinde idealul; caracterul ei abstract şi unilateralitatea ei fac ca forma să fie din punct de vedere exterior defectuoasă şi întâmplătoare. De aceea, prima formă a artei e mai mult simplă căutare a figurării decât capacitate de plăsmuire veritabilă. Ideea încă n-a găsit în sine însăşi forma, şi rămâne astfel numai lupta şi aspiraţia spre ea. Putem numi în general forma aceasta - formă simbolică a artei. În această formă de artă, ideea abstractă îşi are forma artistică în aflarea ei, în materia sensibilă naturală, de la care pleacă acum plăsmuirea artistică şi de care apare legată. Obiectele intuiţiei naturii sunt, pe de o parte, lăsate mai întâi aşa cum sunt ele, totuşi în acelaşi timp e introdusă în ele ideea substanţială ca semnificaţie a lor, încât acestor obiecte le revine acum sarcina s-o exprime, ele trebuind să fie interpretate ca şi când ideea însăşi ar fi prezentă în ele. Lucru posibil datorită faptului că obiectele realităţii au în ele o latură care le face apte de a înfăţişa o semnificaţie generală. Cum însă nu este posibilă o corespondenţă completă, această raportare nu se poate referi decât la o determinaţie abstractă, cum ar fi, de exemplu cazul când prin reprezentarea leului se înţelege forţa..............". Hegel, perspectiva, filosofica, asupra, formelor, evolutive, arta, raporturi, forma, expresie, artistica, idee, cautare, figurare, simbolica, determinatie, abstracta, caracter, l strain, fenomene, natura, sublim, clasica, simbolice, originar, subiectiv, formal, figura, omeneasca, metempsihoza, fiziologia, corpul, omenesc, romantica, sensibila, corespondenta, adevarat, concept, sine, stiinta, unitate, infinit, omul, animal, spirituala, spirit, spiritualitate, interiorul, spiritual, interioara, existenta, exterioare, lumii, durere, crima, deosebire, speciale, particular, lume, arhitectura, calm, fericit, sculptura, comunitate, templul, culoarea, tonul, pictura, muzica, poezie

Estetică

Numar pagini: 8

7. Titu Maiorescu (1840-1917)

"
Titu Maiorescu s-a născut la Craiova, ca fiu al profesorului ardelean Ion Maiorescu. Îşi face studiile primare la Braşov, liceul la Viena iar studiile universitare la Berlin şi Giessen, unde-şi ia doctoratul în filosofie (1859). Termină apoi şi Facultatea de Drept din Paris (1861). Va fi profesor la Universitatea din Iaşi (1862), localitate unde va sta până în 1874, întemeind societatea celebră Junimea (1863) şi revista Convorbiri literare (1867). Între anii 1874-1917 stă în Bucuresti ca avocat, profesor universitar, deputat conservator, ministru şi chiar prim-ministru, prezidând Conferinţa de pace de la Bucureşti (1913), în urma războiului balcanic. Sub patronajul său s-au format marii clasici ai literaturii române.
Din punct de vedere filosofic general, Maiorescu a încercat să aşeze filosofia pe un nou fundament, acela al relaţiei. Obiectul de studiu al filosofiei sunt, aşadar, relaţiile pure. Concepţia lui este idealistă, un idealism raţionalist, care contestă existenţa relaţiei la nivelul lumii obiective, plasând-o în sfera inteligibilului şi aprioricului. Considerând sensibilul doar ca individual şi perisabil, iar inteligibilul ca general, idealismul lui Maiorescu este apropiat de platonism şi de idealismul obiectiv al lui Leibniz. Întrucât însă, pe de altă parte, idealis¬mul lucrărilor de tinereţe operează încă nedesluşit cu termeni de apriori şi pur, el este apropiat şi de kantianism................"

BIBLIOGRAFIE

1. Filosofie şi religie în evoluţia culturii române moderne, Vol. I, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1984
2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984

. Titu, maiorescu, relatie, sensibilul, individual, perisabil, herbart, hegel, feuerbach, rationalismul, consideratii filosofice, logica, estetica, analizele, metafizica, platon, aristotel, descartes, spinoza, locke, kant, fichte, schelling, din experienta, cunoasterea de sine, cunoasterea altora, intelesul cuvintelor, limba si inteligenta, originea limbajului, limba romana in jurnalele din austria, psihologia

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 6

11. Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957)

"Născut în 1868 într-un sat din Mehedinţi, Constantin Rădulescu-Motru studiază dreptul şi filosofia la Universitatea din Bucureşti, desăvârşindu-şi studiile în Franţa şi Germania. Deşi a suferit influenţa lui Kant, Wundt şi Ostwald, reuşeşte să-şi păstreze independenţa de gândire, aducând, prin operele sale, o importantă contribuţie la dezvoltarea filosofiei româneşti.
La început a simţit nevoia să mediteze asupra specificului metafizicii, delimitând-o de ştiinţă, artă şi religie. În acest sens, el consideră că fiecare dintre ştiinţele particulare studiază realitatea dintr-un anume punct de vedere dar privirea de ansamblu, unitatea supremă a realităţii, nici una dintre ele, nici toate la un loc nu sunt capabile s-o realizeze; ea cade în sarcina metafizicii. Aceasta din urmă, deşi nu are metode proprii şi le foloseşte pe cele ale ştiinţelor, le utilizează comparativ şi astfel îşi atinge scopul............"

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic şi alte scrieri, Bucureşti, Ed. Eminescu, 1984
2. Constantin Rădulescu-Motru, Românismul, catehismul unei noi spiritualităţi, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1992
3. Cazan, Gh. Al., Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984
4. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997

. Constantin, radulescu-motru, specificul, metafizicii, stiinta, arta, religie, logica, gandirii, personalism, energetic, personalitatea, umana, eul, cunoasterea, vocatia, conceptia, dinamica, materia, spiritul, romanismul, catehismul unei noi spiritualitati, materialist, mecanicista, viziunea, nationalism, antisemitism, xenofobism, titu maiorescu, cazan

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

16-18. LUCIAN BLAGA (1895-1961)

"Născut în comuna Lancrăm, judeţul Alba, Blaga urmează filosofia la Viena, parcurge apoi o carieră diplomatică în strinătate şi în 1938 se întoarce în ţară, unde predă la Universitatea din Cluj filosofia culturii. Poet de cea mai înaltă valoare, Blaga a reuşit să ne ofere şi un sistem filosofic original, pe care l-a construit de-a lungul celor patru trilogii: Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii, Trilogia valorilor şi Trilogia cosmologică.
Viziunea lui general filosofică este aplicată unor probleme filosofice diverse, a căror rezolvare capătă în felul acesta o importantă notă de originalitate. Un exemplu grăitor este poziţia lui Blaga privind progresul istoric. Familiarizat cu varietatea de poziţii filosofice asupra acestei probleme, Lucian Blaga îşi conturează propriul punct de vedere întemeindu-l pe concepţia sa asupra omului, iar aceasta, la rândul său, este integrată în sistemul său filosofic, a cărui bază o reprezintă cosmologia/ontologia dar care, pentru a fi complet, cere cu necesitate o metafizică a istoriei. Astfel, argumentaţia pe care o desfăşoară Blaga pentru a-şi demonstra teza asupra progresului are o arie de curprindere care-i acoperă întreaga viziune filosofică iar gradul de rigoare, coerenţa precum şi forţa ei de sugestie se imprimă automat şi asupra celei dintâi, care nu este decât o aplicaţie la o problemă punctuală, arătând, o dată în plus, funcţionalitatea sistemului în cazuri particulare............"

BIBLIOGRAFIE

1. Lucian Blaga, Fiinţa istorică, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1977
2. Lucian Blaga, Trilogia culturii, Bucureşti, Ed. Minerva, 1985
3. Lucian Blaga, Trilogia cosmologică, Bucureşti, Ed. Minerva, 1988
4. Lucian Blaga, Trilogia cunoaşterii, Bucureşti, Ed. Fundaţia Regală Pentru Literatură şi Artă, 1943
5. Mircea Florian, „Schimbare-evoluţie, progres”, în: Recesivitatea ca structură a lumii, Vol. II, Buc., Ed. Eminescu, 1987

. Blaga, lucian, absolut, demon, divin, omul, marele anonim, marele absolut, misterul, existentei, progresul, istoric, permanenta, preistorie, geneza metaforei si sensul culturii arta, orizontul, cognitiv, fizic, cunoastere, adecvata, realitate, stiinta, filosofie, cusanus, bruno, spinoza, fichte, hegel, platon, descartes, kant, trezire, spiritul, mircea florian

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 6

Elemente de teorie a organizatiilor

M-am decis să strudiez managementul organizaţiei, modul de conducere a unei inteprinderi, instituţii etc. din punct de vedere sistemic, datorită faptului că:
sistemul a fost apreciat de Aristotel ca fiind mai mult decât suma părţilor (compartimentelor); el reprezintă un ansamblu unitar de elemente aflate într-o permanentă legătură, urmărind înfăptuirea unui scop;
aşa cum arată Mircea Maliţa în cartea sa AURUL CENUŞIU - Eseuri Rostite - "Sistemele sunt de două feluri: unele care pot să fie nemijlocit controlate de om şi altele care pot fi numai mijlocit controlate de om";
ştiinţa managementului devine una din ştiinţele cele mai importante, oferind metode raţionale, sigure de tratare a unor probleme;
întregul univers este compus din sisteme simple sau complexe sub şi/sau supraordonate. . Elemente, teorie, teorie a organizatiilor, managementul organiza?iei, mircea malita, aurul cenusiu, teoriile clasice, taylor, fayol, elton mayo, dikson, roethlisberger

Economia intreprinderii

Numar pagini: 5

Elemente de teorie a organizatiilor

M-am decis să strudiez managementul organizaţiei, modul de conducere a unei inteprinderi, instituţii etc. din punct de vedere sistemic, datorită faptului că:
sistemul a fost apreciat de Aristotel ca fiind mai mult decât suma părţilor (compartimentelor); el reprezintă un ansamblu unitar de elemente aflate într-o permanentă legătură, urmărind înfăptuirea unui scop;
aşa cum arată Mircea Maliţa în cartea sa AURUL CENUŞIU - Eseuri Rostite - \\\"Sistemele sunt de două feluri: unele care pot să fie nemijlocit controlate de om şi altele care pot fi numai mijlocit controlate de om\\\";
ştiinţa managementului devine una din ştiinţele cele mai importante, oferind metode raţionale, sigure de tratare a unor probleme;
întregul univers este compus din sisteme simple sau complexe sub şi/sau supraordonate.
Acestea reprezintă principalele motivaţii care m-au condus la luarea deciziei de a studia managementul organizaţiei, arta de a conduce, din punct de vedere sistemic.
. Elemente, teorie, teorie a organizatiilor, managementul organiza?iei, mircea malita, aurul cenusiu, teoriile clasice, taylor, fayol, elton mayo, dikson, roethlisberger

Economia intreprinderii

Numar pagini: 5

Tudor Vianu, Atitudinea estetică şi estetismul

"Posibilitatea de a subordona oricare din aspectele realului în sfera valorii estetice, despre care am amintit mai înainte, determină aşa-numita atitudine estetică în faţa lumii şi a vieţii. Atitudinea estetică trebuie însă limpede distinsă de estetism, cu care confuzia este adeseori făcută. Estetismul este acea atitudine care reactivează în realitate numai valori de artă, rămânând într-acestea închisă celorlalte valori ale culturii sau profesând chiar o anumită ostilitate faţă de ele. Stăpâneşte un punct de vedere estetic acela care în faţa unei opere ştiinţifice, în loc să se intereseze de substanţa cercetării, de justeţea sau profunzimea adevărurilor pe care le atinge, judecă numai darul de scriitor al cercetătorului. Estetismul inspiră pe acela care apreciază în conduitele practice ale vieţii nu valoarea lor morală, binele sau răul pe care ele îl pot conţine, ci pitorescul lor, forţa plastică a unui gest sau atitudini, caracterul sugestiv al unui cuvânt exprimat într-o anumită împrejurare concretă. Dintr-un punct de vedere estetic se aşează acela care, din complexul de valori al religiei, reţine şi preţuieşte numai frumuseţea ceremoniilor şi a cadrului în care ele se desfăşoară. Nici adevărul, nici binele, nici sacrul nu au un preţ adevărat pentru estet. ,,Lumea nu este justificabilă decât ca fenomen estetic", spunea odată Fr. Nietzsche, un om care avea de altfel în sine o posibilitate mai largă de îmbrăţişare a lumii. Lupta unul Flaubert cu formele burgheze ale societăţii timpului său, fanatismul său estetic provenea poate dintr-o antipatie radicală faţă de toate valorile extraestetice care se întrunesc în cuprinsul vieţii sociale. ,,Nimic din ce se întâmplă cu adevărat n-ar o importanţă cât de mică", scria odată Oscar Wilde. Şi altădată: ,,Mulţi oameni acţionează bine, dar foarte puţini vorbesc la fel, ceea ce înseamnă că a vorbi este cu mult mai greu şi în acelaşi timp mai frumos". ..................... Tudor, vianu, atitudinea, estetica, estetismul, valori, arta, adevarul, binele, sacrul, nietzsche, flaubert, oscar wilde, j, j, weiss, umanitatea, egoismul, frumos, excentric, spranger, formele vietii, banausi, religie, omul, artistul

Estetică

Numar pagini: 2

Evanghelos Moutsopolous, Prolegomene la un sistem al categoriilor estetice

"§1. Dacă, din punct de vedere filosofic, vom considera obiect tot ceea ce constituie pentru conştiinţă un termen de referinţă, exterior sau interior, prin urmare şi termen de experienţă trăită; dacă în aceeaşi ordine de idei vom defini ca obiect estetic acel obiect amintit care, întâlnit în natură sau în artă, ori realmente creat printr-un elan al lumii spirituale a artistului, este capabil........"

"§2. Dezavantajul respectiv s-a făcut curând remarcat, însă Kant a fost cu siguranţă cel dintâi care a trecut la depăşirea terminologiei aristotelice, prin atribuirea unui nou înţeles cuvântului ,,categorie", adică semnificaţia de concept mai general şi fundamental al gândirii ce nu trimite la vreun alt concept; el a distins un sistem de douăsprezece categorii formând patru clase, iar acesta........."

"§3. Din perspectiva echivalenţei unicităţii unui obiect estetic cu posibilităţile lexicale de determinare şi interpretare a acesteia, se poate susţine că orice adjectiv poate folosi la numirea unei categorii estetice, presupunând că aceasta va caracteriza un obiect estetic. În faţa acestui număr nedeterminat de categorii estetice, apare primejdia unei totale fărâmiţări a nuanţelor estetice........."

"§4. Este firesc ca o estetică liberală sau deschisă să tindă spre adoptarea de sisteme ale categoriilor estetice desprinse de orice exigenţă de ierarhizare. Desigur, aici se pune problema dialecticii între tendinţa către fărâmiţare a valorilor estetice şi nevoia stăvilirii acestei fărâmiţări. Oricum, criteriul, în cazul de faţă, nu poate fi decât distincţia severă între categoriile autentic estetice şi categoriile nonestetice; acesta permite reunirea de categorii independente între ele, adică nesupuse unei ierarhizări, aşa cum se întâmplă, bunăoară, în sistemul compus din douăzeci şi patru de categorii............." . Evanghelos moutsopolous, prolegomene, sistem, categorii, estetice, axiologie, obiect, estetic, artist, a, cournot, kant, filosofia post-kantiana, e, boutroux, platon, burke, lalo, souriau, tolstoi

Estetică

Numar pagini: 3

N. Hartmann, Unitatea şi convergenţa întregii arte mari

"Straturile ontic superioare se află ascunse mai adânc în interiorul operei de artă şi apar numai în transparenţa straturilor exterioare. Lucrul acesta îşi are temeiul lui ontic: artele se îndreaptă spre simţuri, simţurile sunt însă legate de lucrul fizic, şi numai prin mijlocirea acestuia pot face sesizabil un conţinut ulterior. punctul acesta de inserţie nu poate fi dat la o parte sau schimbat. Simţurile, în adevăr, nu mijlocesc direct nici elementul sufletesc, nici viaţa, ci cu desăvârşire numai ceea ce ţine de lucruri - ceea ce aparţine domeniilor largi ale fizicului. De aceea, straturile ontic mai înalte trebuie să fie cele estetic ,,mai adânci". Nici din acest raport nu se poate elimina nimic. El este valabil, numai cu puţine schimbări, pentru toate domeniile artei. Şi pentru frumosul uman şi pentru frumosul naturii.
Rezultă de aici ceva remarcabil. Diferite sunt pretutindeni............". Hartmann, unitatea, convergenta, arte, mari, creatie, artistice, diversitate, simturi, henric al iv-lea, shakespeare, partenonul, arta fugii, falstaff, rembrandt, apollo, simfonia a cincea, simfonia a saptea, beethoven, bach, michelangelo

Estetică

Numar pagini: 3

V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 13. Omul ca libertate absolută la Sartre

"În numele concepţiei sale despre existenţa concretă, existenţialismul reproşează raţionalismului optimismul ontologic, acea filosofie care, pe urmele lui Hegel, tinde să afirme că în miezul său „realul e raţional”. Împotriva acestui punct de vedere, filosofii existenţialişti vor invoca existenţa răului şi absurdului, a neantului chiar, impli¬cat în inima existenţei. Raţiunea tinde la stabilirea unor adevăruri universale, ea caută să demonstreze şi să explice, preocupată a scoate în relief legăturile logice dintre fenomene. Dar logica - susţine existenţialismul - e un instrument superficial şi artifi¬cial, care, urmărind a organiza fenomenele în clase omogene, ignoră trăsăturile lor particulare, originalitatea lor proprie. Caracterelor generale care constituie esenţa trebuie să li se substituie particularităţile concrete, proprii fiecărui lucru, fiecărui fenomen....................."

BIBLIOGRAFIE

1. Jean Paul Sartre, Fiinţa şi neantul, trad. Adriana Neacşu, Piteşti-Bucureşti, Ed. Paralela
45, 2004
2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998
. Omul, libertate, absoluta, sartre, existenta, concreta, existentialism, rationalism, optimism, ontologic, hegel, ratiune, logica, caractere, universul, realitatea, sentiment, izolare, anxietate, angoasa, greata, fiinta si neantul, temperamentul, structura, mentala, libertate, elita, les salauds, conformism, fariseii, lasii, morala, traditionala, credinciosul, indragostitul, burghezul, omul, rea-credinta, l\'etre-pour-la-mort, condamnat la libertate, conditia, umana, ernest stere

Antropologie

Numar pagini: 5

V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 11. Fenomenologia franceză. M. Merleau-Ponty

"Ideea pe care se concentrează concepţia lui M. Merleau-Ponty despre om şi care constiuie premisa sine qua non a conceputului său de libertate defineşte corpul uman ca unitate între aspectul fizic, biologic, obiectiv şi cel psihic, subiectiv. În istoria filosofiei întâlnim ideea amintită într-o primă formă chiar la vechii filosofi greci. Mai mult, prin hilozoismul lor, aceştia susţineau că orice corp este însufleţit.
În perioada modernă s-a impus însă punctul de vedere obiectivist, potrivit căruia corpul ar fi un obiect fizic, situat în spaţiu şi timp. Această viziune şi-a găsit cea mai netă expresie în dualismul cartezian. Gândirea mea, spunea Descartes, nu influenţează întinderea mea şi nici invers, întinderea mea nu-mi influenţează gândirea. Ce-i drept, în Meditaţii despre filosofia primă şi Pasiunile sufletului el vorbea şi despre strânsa legătură dintre corp şi suflet, dar fără a-şi anula ideea separaţiei lor de principiu, substanţiale. Or, dacă se consideră că orice parte a corpului poate fi schimbată artificial, se va nega identitatea corporală, corpul fiind conceput ca obiect care poate lipsi din definiţia omului, cum gândea şi Descartes. Bunăoară, însuşi creierul, ca purtător al sufletului, ar putea fi detaşat dintr-un corp şi ataşat altui corp. În acest caz, afirmaţia „Eu sunt corpul meu” nu ar mai fi îndreptăţită. Concepţia fizicalistă despre corpul uman este prezentă şi la sfârşitul perioadei moderne, de exemplu la Marx, care afirma în lucrarea sa Manuscrise economico-filosofice că natura anorganică reprezintă o prelungire a corpului omenesc..........."

BIBLIOGRAFIE

1. Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia percepţiei, trad. Ilieş Câmpeanu şi Giorgiana Vătăşelu, Buc., Ed. Aion, 1999
2. Ioan N. Roşca, Specificul fenomenologiei franceze. Maurice Merleau-Ponty, Târgu-Mureş, editura Ardealul, 2001. Fenomenologia, francez, m, merleau-ponty, sine qua non, libertate, corpul, uman, unitate, fizic, biologic, obiectiv, psihic, subiectiv, filosofi, greci, dualism, cartezian, descartes, meditatii despre filosofia prima si pasiunile sufletului, eu sunt corpul meu, manuscrise economico-filosofice, marx, celalalt, j, piaget, husserl, libertate, prereflexiv, eul, viata, sens, individ, ioan n, rosca

Antropologie

Numar pagini: 5

III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 7. Afirmarea demnităţii umane; omul – scop în sine în filosofia lui Kant

"Mare admirator al lui Rousseau, Immanuel Kant va face din om în calitate de fiinţă morală un scop în sine şi totodată scop al naturii. De altfel, el este primul care conştientizează individul în calitate de persoană, fără să mai facă apel pentru aceasta la modelul unei divinităţi personale. În acest sens, el face o distincţie explicită între lucruri, în care include obiectele neînsufleţite dar şi fiinţele lipsite de raţiune, a căror singură valoare este de mijloace – şi persoane, fiinţele raţionale printre care şi omul, a căror natură este de a fi totodată scopuri obiective, cu neputinţă de subordonat unui scop mai înalt decât ele.
Valoarea omului în calitate de persoană este atât de mare încât Kant consideră că doar prin simpla calitate de persoană omul este obligat să-şi întreţină viaţa. Natura omului este însă duală, căci prin corpul său material el este membru al lumii sensibile, supus legilor cauzalităţii fizice, care reprezintă pentru voinţa lui principii exterioare ale acţiunilor, simple fenomene printre alte fenomene. Integrat sistemului naturii, omul este o fiinţă de importanţă redusă şi are o valoare comună cu a celorlalte animale. Faptul că le este superior prin intelect şi îşi poate formula el însuşi scopuri îi conferă numai o valoare exterioară a utilităţii sale, în cadrul schimbului între semeni, unde este considerat tot ca un lucru.............."

BIBLIOGRAFIE

1. Kant, Critica raţiunii practice trad. Nicolae Bagdasar, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică, 1972
2. Kant, Scrieri moral politice, trad. Rodica Croitoru, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1991
3. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998

. Afirmarea, demnitate, uman, omul, scop, filosofia, kant, immanuel kant, rousseau, fiinta, morala, natura, lucruri, persoane, valoarea, vointa, principii, exterioare, antropolgia din punct de vedere pragmatic, fiziologic, pragmatic, cunoastere, logica generala, critica ratiunii practice, vointa pura, vointa buna, buna-vointa, sensibila, dorinta, formalismul, metafizica moravurilor, umanitatea, autonomia, basel, spre pacea eterna, ernest stere

Antropologie

Numar pagini: 5

V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 10. Antropologia filosofică a lui Max Scheler

" Format în mediul fenomenologiei husserliene, Max Scheler a elaborat o concepţie specifică, determinând veritabile mutaţii în elaborarea eticii, axiologiei, antropologiei filosofice, sociologiei culturii etc, exercitând, la rândul său, o netăgăduită influenţă asupra cercetărilor de etică ale lui Husserl.
În procesul elaborării unei antropologii filosofice, autorul se preocupă de poziţia omului în cosmos, pe fondul clarificării raporturilor dintre metafizică şi teologie, fenome¬nologie şi axiologie. Metafizica modernă - preciza Scheler - nu mai este astfel o cosmologie şi o metafizică a obiectului, ci o metaantropologie şi o metafizică a actului. punctul de vedere călăuzitor aici constă în a releva că temeiul suprem a tot ceea ce este apt de obiectualitate nu este el însuşi obiectual, ci numai o actualitate pură, de efectuat numai ca atribut al fiinţei care se dă la iveală ea însăşi fără încetare. Unicul acces la Dumnezeu nu este, astfel, teoretic, adică, o examinare obiectualizată, ci o angajare personală, activă a omu¬lui pentru Dumnezeu şi pentru Devenirea autorealizării sale, o realizare - împreună a unui act etern - atât al acti¬vităţii spirituale făuritoare de idei, cât şi al forţei sale de impulsiune sesizabilă în viaţa noastră instinctivă..........."

BIBLIOGRAFIE

1. Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. Vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001
2. Alexandru Boboc, „Max Scheler în gândirea contemporană”, în: Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. Vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001

. Antropologia, filosofica, max, scheler, fenomenologie, husserliana, axiologie, etica, sociologie, cultura, antropologie, metafizica, moderna, ideea, om, dumnezeu, viata, problematica, kant, husserl, consubstantialitate, a priori, agreabilulul, emotionalul, valorile, ordinea, etica, pozitia omului in cosmos, reductia, alexandru boboc

Antropologie

Numar pagini: 5

Martisor de Ion Pillat pastel – demonstratie

Ion Pillat (1891 – 1945) este, asemenea lui Vasile Alecsandri, un iubitor de privelisti pe care le-a “imobilizat” cu talentul unui pictor in poeziile sale.
Poezia “Martisor” face parte din volumul “Limpezimi”, fiind prima din suita de pasteluri in “Calendarul viei”; poetul construieste un tablou al primaverii, incantator si sugestiv din punct de vedere vizual. Aceasta specie literara se numara printre preferatele lui Pillat care marturiseste “Un pastel devine o partitura”. Cristian Livescu afirma: “In interiorul acestor privelisti sufletesti, <timpul muzical> apare ca o sublimare a timpului real, devenit convenabil in poezie”.. Martisor, ion pillat, pastel, demonstratie, privelisti sufletesti, vestitor, sufletul poetului, privelisti campenesti, epitete, personificari, metafora, inversiuni, repetitie, imagini auditive

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

Martisor de Ion Pillat pastel – demonstratie

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

Creaţii epice – balada Mioriţa

Momentele subiectului
Expoziţiunea
Intriga
Desfăşurarea acţiunii
Punctul culminant
Deznodământul
Motive populare
Motivul transhumanţei
Motivul complotului
Motivul mioarei năzdrăvane
Motivul testamentului
Motivul alegoriei moarte-nuntă
Motivul măicuţei bătrâne
Limbajul artistic . Creatii, epice, balada, miorita, motive, populare, trashumanta, complot, mioara, nazdravana, testament, alegorie, moarte-nunta, maicuta, batrana, limbaj, artistic

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 8. Limbajul drept cheie a înţelegerii omului în antropologia lui Herder

"Contemporan cu Kant, Herder joacă un rol proeminent în antropologia filosofică. Antropologia lui Herder va fi dezvoltată pornind de la problema limbajului. Herder ajunge la teza sa, potrivit căreia limbajul este un monopol al omului, prin critica îndreptată împotriva a două puncte de vedere răspândite în vremea lui privind originea limbii. Prima, cea teologică, consideră că din perfecţiunea gramaticală şi logică a limbajului se poate deduce că Dumnezeu este Creatorul său. Herder susţine că omul dispune de un bogat „limbaj al senzaţiilor” care nu poate fi transcris în mod univoc în litere. Interjecţiile sunt involuntare, legate de context şi totodată au putere de comunicare, adică pot fi înţelese de semeni. Cu toate aces¬tea, „limbajul senzaţiilor” este comun oamenilor şi animalelor:
Interjecţiile sunt nespecifice doar atâta vreme cât sunt considerate în mod abstract, într-o situaţie concretă, „oh”-ul unui îndrăgostit ce oftează se deosebeşte net de „oh”-ul care exprimă surprinderea. Herder respinge aşadar teza teologică privind originea limbaju¬lui prin referirea la interjecţii. Dar, în acelaşi timp, o va continua cu presupunerea că Dumnezeu i-a dat omului raţiunea. Aceasta însă are nevoie de limbă pentru a se putea dezivolta................."

BIBLIOGRAFIE

1. Heinz Paetzold, „Omul”, trad. Camelia Simion, în: Filosofie Curs de bază, Editori: Ekkehard Martens, Herbert Schnädelbach, Buc., Ed. Ştiinţifică, 2000

. Limbajul, cheie, intelegere, omul, antropologia, herder, kant, teologic, dumnezeu, creatorul, teza, aporie, senzualista, condillac, rousseau, omul, reflectie, chibzuinta, sentimente, senzatii, vis, recunoastere, organizare, simturi, omenesti, auzul, vazul, pipaitul, legile evolutiei, perfectibilitatii, exprimare, reglare, nevoi, sociabilitate, individualizare, heinz paetzold

Antropologie

Numar pagini: 4

Razvan si Vidra

"„Poemă drmatică în cinci cânturi“, reprezentată în premieră în 1876, este „drama individului apăsat de prejudecata publică“. punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Bălcescu despre Răzvan-Vodă, publicat postum în „România literară“ (1852).
Destinul lui Răzvan, ţigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic, de excepţie. El v-a cunoaşte de-a lungul celor cinci cânturi, cu titluri semnificative: Un rob pentr-un galben, Răzbunarea, Nepoata lui Moţoc, încă un pas, Mărirea. Răzvan, ţigan rob devenit liber, urcă treaptă cu treaptă: devine căpitan de haiduci, ofiţer de armată leşească, hatman şi apoi domn, demonstrând calităţi deosebite.
Lupta împotriva prejudecăţilor epocii constituie principalul element al conflictului dramatic de esenţă etică şi psihologică. Pe măsura desfăşurării acţiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) rămâne în umbră, conturându-se din ce în ce mai........"
. Razvan, vidra, teatru, istoric, piesa, hasdeu

Limba si literatura romana

Numar pagini: 1

Mikel Dufrenne, Atitudinile în faţa frumosului şi adevărului

"Respectul pe care-l impune obiectul estetic e comparabil cu atitudinea pe care o solicită adevărul? Ni se pare că, oricare ar fi apropierea dintre frumos şi adevăr, aceste două atitudini diferă sub trei aspecte. Nu stăpânim în acelaşi fel, mai întâi, adevărul şi frumosul. Evident, şi unul şi altul pot să apară ca un dat; sunt tot atât de dezarmat şi de convins prin evidenţa raţională cât şi prin evidenţa estetică, astfel încât pot spune deopotrivă: verum index sui şi pulchrum index sui. Şi dacă se pretinde că adevărul presupune, spre deosebire de frumos, o activitate care nu e deloc scutită de ambiţie sau de avariţie, ne putem aştepta la protestul apostolilor cunoaşterii dezinteresate şi care consideră cunoaşterea ca ultim scop al contemplării. Trebuie să dezvoltăm, totuşi, această diferenţă: chiar când parvine la acel punct maxim de puritate, în abdicarea puterii, cercetarea adevărului vizează o apropiere, operaţiune ce se pretează la manevre care o opun frumosului. Contemplarea adevărului rămâne întotdeauna preţul unei asceze: plăcerea pe care o încerc e aceea a unei cuceriri. Adevărul poate să mi se impună ca o graţie - ,,atenţia este o rugăciune naturală" - şi a trebuit............" . Mikel dufrenne, atitudinile, frumosul, adevarul, fenomenologia experientei estetice, perceptia estetica, obiectul, estetic, verum index sui, pulchrum index sui, experienta, estetica, judecata, universalitatea

Estetică

Numar pagini: 2

Semnificatia invatarii in contextul scolar

Eseu
"Invatarea reprezinta, din punct de vedere pedagogic, activitatea
proiectata de cadrul didactic pentru a determina schimbari comportamentale la
nivelul personalitatii prescolarului, elevului, studentului prin valorificarea
capacitatii acestora de dobandire a cunostintelor, a deprinderilor, a strategiilor
si a atitudinilor cognitive.
Invatarea, in calitate de activitate umana fundamentala, are un scop
propriu, angajat la nivel de finalitate adaptativa, transmisa..........". Invatarea, context, scolar

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 1

Semnificatia invatarii in contextul scolar

Invatarea reprezinta, din punct de vedere pedagogic, activitatea proiectata de cadrul didactic pentru a determina schimbari comportamentale la nivelul personalitatii prescolarului, elevului, studentului prin valorificarea capacitatii acestora de dobandire a cunostintelor, a deprinderilor, a strategiilor si a atitudinilor cognitive. . Semnificatia invatarii, contextul scolar, produsul invatarii, factorii activitatii de invatare, capacitate cognitiva, comportament

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 1

Semnificatia invatarii in contextul scolar

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 1

Creaţii epice – balada Mioriţa

Momentele subiectului
Expoziţiunea
Intriga
Desfăşurarea acţiunii
Punctul culminant
Deznodământul
Motive populare
Motivul transhumanţei
Motivul complotului
Motivul mioarei năzdrăvane
Motivul testamentului
Motivul alegoriei moarte-nuntă
Motivul măicuţei bătrâne
Limbajul artistic
. Creatii, epice, balada, miorita, motive, populare, trashumanta, complot, mioara, nazdravana, testament, alegorie, moarte-nunta, maicuta, batrana, limbaj, artistic

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

1 2 ... 2

"punct" rezultate au fost gasite 67

punct

Alege conditiile

"punct" rezultate au fost gasite 67

"punct" rezultate au fost gasite 67

Sondaj de opinie

Camp de cuvinte cheie

Liceu

Scoala profesionala

Scoala generala

Facultate