proprietati
"proprietati" rezultate au fost gasite 41
A. Millea - Electronica Elementara - Elemente si Circuite |
|
Electronica Elementara - Elemente si Circuite
A. Millea Editura Tehnica Bucuresti - 1969 Cartea contine notiuni elementare privind dispozitivele electronice (elementele de circuit si circuitele electronice fundamentale) : tuburi electronice, dispozitive semiconductoare, amplificatoare, oscilatoare, detectoare, circuite de comutatie etc , putând servi ca baza pentru studierea ulterioara a aplicatiilor electronicii. Este adresata muncitorilor si elevilor care au o pregatire minima de algebra si cunostinte elementare de fizica. Ea poate fi utila tuturor celor care doresc sa se initieze in electronica tehnica, la un nivel de larga accesibilitate. 1. Notiuni introductive 11 1.1. Curentul electric 11 1.2. Circuite electrice 14 1.3. Condensatoare si bobine 20 1.4. Curentul alternativ 26 2. Circuite electrice simple 36 2.1. Circuite sursa-receptor 36 2.2. Adaptarea receptorului la sursa 39 3. Circuite oscilante 42 3.1. Oscilatii mecanice si oscilatii electrice 42 3.1.1. Producerea oscilatiilor mecanice 42 3.1.2. proprietati ale oscilatiilor mecanice 43 3.1.3. Producerea oscilatiilor electrice 43 3.2. proprietati ale oscilatiilor din circuitul inductanta-capacitate 45 3.2.1. Frecventa oscilatiilor libere 45 3.2.2. Oscilatii intretinute (fortate) 46 3.2.3. Rezonanta 47 3.3. Circuite oscilante serie si paralel 49 3.3.1. Circuitul oscilant serie 50 3.3.2. Circuitul oscilant paralel 52 3.3.3. Largimea de banda a circuitelor oscilante 54 3.4. Circuite oscilante cuplate 55 4. Tuburi electronice 57 4.1. Introducere 57 4.2. Emisia electronica 58 4.3. Dioda 59 4.3.1. Functionarea diodei 60 4.3.2. Caracteristicile si parametrii diodei 62 4.3.3. Puterea consumata in dioda 64 4.3.4. Constructia tuburilor electronice 65 4.4. Trioda 66 4.4.1. Functionarea triodei 67 4.4.2. Caracteristicile triodei 68 4.4.3. Parametrii triodei 69 4.5. Tetroda si pentoda 73 4.6. Alte tuburi electronice cu vid 76 4.6.1. Tuburi multigrile 76 4.6.2. Tuburi multiple 77 4.7. Tuburi cu gaz 77 4.7.1. Tuburi cu gaz cu catod cald 78 4.7.2. Tuburi cu gaz cu catod rece 79 4.8. Tuburi catodice 80 5. Dispozitive semiconductoare 82 5.1. Introducere 82 5.2. proprietatile corpurilor semiconductoare 82 5.2.1. Conductibilitatea electrica a semiconductoarelor pure 83 5.2.2. Conductibilitatea semiconductoarelor cu impuritati 86 5.3. Dioda semiconductoare 88 5.3.1. Jonctiunea pn 88 5.3.2. Constructia diodelor semiconductoare 91 5.3.3. Caracteristicile si parametrii diodelor semiconductoare93 5.4. Tranzistorul 94 5.4.1. Principiul de functionare a tranzistorului 95 5.4.2. Constructia tranzistoarelor 97 5.4.3. Caracteristicile tranzistoarelor 99 5.4.4. Parametrii tranzistoarelor 103 5.5. Alte dispozitive semiconductoare 106 5.5.1. Dioda Zener 106 5.5.2. Dioda tunel 107 5.5.3. Dioda varicap 108 5.5.4. Tiristorul 108 5.5.5. Termistorul 110 5.5.6. Fotodioda si fototranzistorul 111 5.5.7. Fotorezistentele 113 6. Redresoare 114 6.1. Circuite electronice 114 6.2. Transformatoare de retea 114 6.3. scheme de redresare 116 6.3.1. Redresarea unei singure alternante 116 6.3.2. Redresarea ambelor alternante 118 6.3.3. Redresarea cu dublarea tensiunii 120 6.4. Filtre de netezire 121 6.5. stabilizatoare de tensiune 124 6.5.1. stabilizatoare de tensiune continua cu tuburi cu gaz 124 6.5.2. stabilizatoare de tensiune cu diode semiconductoare 126 7. Amplificatoare 128 7.1. Introducere 128 7.2. Trioda ca amplificatoare 131 7.2.1. Functionarea amplificatorului cu trioda 131 7.2.2. schema echivalenta a triodei ca amplificatoare 134 7.3. Tranzistorul ca amplificator 135 7.3.1. Functionarea amplificatorului cu tranzistor in conexiune cu baza comuna 135 7.3.2. Functionarea amplificatorului cu tranzistor in conexiune cu emitor comun 138 7.3.3. Functionarea amplificatorului cu tranzistor in conexiune cu colector comun 140 7.3.4. Comparatie intre cele trei montaje de amplificare cu tranzistor 141 7.4. Amplificatoare de audiofrecventa 142 7.4.1. Amplificatoare de semnal mic, cu tuburi electronice 142 7.4.2. Amplificatoare de putere cu tuburi electronice 153 7.4.3. Amplificatoare de semnal mic, cu tranzistoare 159 7.4.4. Amplificatoare de putere cu tranzistoare 166 7.4.5. Reactia in amplificatoarele de audiofrecventa 169 7.5. Amplificatoare de inalta frecventa 181 7.5.1. Amplificatoare de radiofrecventa cu tuburi electronice 182 7.5.2. Amplificatoare de radiofrecventa cu tranzistoare . . 184 7.6. Amplificatoare de curent continuu 185 8. Oscilatoare 188 8.1. Introducere 188 8.2 Oscilatoare cu inductanta si capacitate (L.C.) 189 8.1.1. Negativarea automata prin curenti de grila 192 8.1.2. Amorsarea si amplitudinea oscilatiilor 194 8.1.3. Notiunea de rezistenta negativa 196 8.1.4. scheme de oscilatoare LC 199 8.3. Oscilatoare cu rezistenta si capacitate (RC) 201 8.3.1. Oscilatoare RC cu un etaj de amplificare 203 8.3.2. Oscilatoare RC cu doua etaje de amplificare 204 9. Modulatoare, demodulatoare, schimbatoare de frecventa 207 9.1. Introducere 208 9.2. Modulatoare 208 9.2.1. Tipuri de modulatie 208 9.2.2. Circuite de modulatie 211 9.3. Circuite de detectie 215 9.4. Circuite de schimbare a frecventei 217 10. Circuite de comutatie 221 10.1. Introducere 221 10.2. Comutare electromecanica si comutare electronica 222 10.3. Circuite logice 225 10.3.1. Circuit de negatie (circuit NU) 225 10.3.2. Circuit de conjunctie (circuit sI) 226 10.3.3. Circuit de disjunctie (circuit sAU) 288 10.3.4. Circuit NICI 229 10.4. Circuite basculante 230 10.4.1. Circuit basculant bistabil 231 10.4.2. Circuit basculant monostabil 233 10.4.3. Circuit basculant astabil (multivibrator) 234 Bibliografie 236 . Electronica |
|
Electronica Elementara Numar pagini: 242
|
Aminoacizii |
|
Definitie
Aminoacizii esenţiali Nomenclatură Caracteristici generale Proprietăţi fizice Stereochimia aminoacizilor Proprietăţi spectrale Proprietăţi electrochimice Proprietăţi chimice Transformări biochimice Identificarea şi dozarea aminoacizilor Metode de preparare Obţinerea formelor optic active Utilizările aminoacizilor PEPTIDE PROPRIETĂŢI STRUCTURĂ SINTEZE DE PEPTIDE Metode de blocare şi activare a grupărilor amino şi carboxil Reprezentanţi PROTEINE Structură Structura primară Structura secundară Structura terţiară Organizarea pe domenii a proteinelor /2,3/ Structura cuaternară a proteinelor METODE DE DETERMINARE A STRUCTURII Identificarea şi dozarea aminoacizilor . Aminoacizii, natura, catenei, clasificare, numarul, gruparilor, pozitia, prezenta, radical, nepolar, polar, esentiali, nomenclatura, formula, structura, denumire, uzuala, rationala, glicina, alanina, valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, metionina, neproteinogeni, ornitina, betaina, sarcozina, caracteristici, generale, proprietati, fizice, stereochimia, spectrale, electrochimice, chimice, transformari, biochimice, identificarea, dozarea, metode, preparare, obtinerea, formelor, optic, active, utilizarile, peptide, sinteze, metode, blocare, activare, gruparilor, amino, carboxil, reprezentanti, carnozina, glutationul, oxitocina, vasopresina, insulina, proteine, primara, secundara, tertiara, organizarea, domenii, cuaternara, determinare |
|
Chimie Numar pagini: 33
|
Proprietati ale legilor de compozitie |
|
Asociativitatea
Comutativitatea Element neutru Element simetrizabil Aplicatii . Proprietati, legi, compozitie, asocietivitate, comutativitate, element, neutru, element simetrizabil, aplicatii |
|
Matematica Numar pagini: 12
|
Permutari |
|
1.Notiunea de permutare.
2.Produsul (compunerea) permutarilor. 3.proprietati ale compunerii permutarilor. 4.Transpozitii. 5.Inversiunile unei permutari. 6.Signatura unei permutari. Aplicatii. . Permutari, permutare, notiune, produs, compunere, proprietati, transpozitii, inversiune, signatura, aplicatii |
|
Matematica Numar pagini: 13
|
Clorul si compusii sai |
|
Cuprins
Clorul si compusii lui Starea naturala ------------------------------------pag 1 Obtinere ------------------------------------pag 2 proprietati fizice -----------------------------------pag 4 proprietati chimice---------------------------------pag 5 proprietati fiziologice------------------------------pag 6 Intrebuintari -------------------------------------pag 6 Combinatiile clorului cu hidrogenul-------------pag 8 Acidul clorhidric -----------------------------------pag 8 Combinatiile oxigenate ale clorului--------------pag 11 Monoxidul de diclor--------------------------------pag 11 Acidul hipocloros ----------------------------------pag11 Oxidul de clor -------------------------------------pag 12 Trioxidul de clor------------------------------------pag 12 Acidul cloros ---------------------------------------pag 12 Dioxidul de clor ------------------------------------pag 12 Acidul cloric-----------------------------------------pag 13 Hexaoxidul de diclor-------------------------------pag 13 Heptaoxidul de diclor ----------------------------- pag 13 Acidul percloric ------------------------------------pag 13 Bibliografie D.NEGOIU TRATAT DE CHIMIE ANORGANICA EDITURA TEHNICA 1972 . Clorul, compusii, starea, naturala, obtinere, proprietati, fizice, chimice, fiziologice, intrebuintari, combinatiile, clorului, hidrogenul, acidul, clorhidric, oxigenate, monoxidul, diclor, acidul, hipocloros, oxidul, trioxidul, acidul cloros, dioxidul de clor, acidul cloric, acidul percloric, heptaoxidul de diclor, hexaoxidul de diclor |
|
Chimie Numar pagini: 13
|
Hidrocarburi alifatice |
|
I ALCANI (PARAFINE)
1. DEFINITIE 2. FORMULA GENERALA 3. NOMENCLATURA 4. STRUCTURA 5. RADICALI 6. IZOMERIE 7. proprietati FIZICE 8. proprietati CHIMICE . Hidrocarburi, alifatice, alcani, parafine, definitie, formula, generala, nomenclatura, structura, radicali, izomerie, izomeri, proprietati, fizice, chimice |
|
Chimie Numar pagini: 4
|
Masele plastice |
|
\\\" Se numesc mase plastice materialele produse pe baza de polimeri, capabile de a capata la incalzire forma ce li se da si de a o pastra dupa racier. Dupa cantitatea in care se produc ele ocupa primul loc printer materialele polimere. Ele se caracterizeaza printr-o rezistenta mecanica mare, densitate mica, stabilitate chimica inalta, proprietati termoizolante si electroizolante etc. Masele plastice se fabrica din materii prime usor accesibile, din ele pot fi confectionate usor cele mai felurite articole. Toate aceste avantaje au determinat utilizarea lor in diversele ramuri ale economiei nationale si ale tehnicii, in viata de toate zilele.\\\"
POLIETILENA POLIPROPILENA POLISTIRENUL MASELE PLASTICE FENOLFORMALDEHIDE . Liant, plastifianti, stabilizatori, antioxidanti, fotostabilizatori, polimer termoplastici, termoreactivi, karl ziegler, macromolecule, giulio natta, monomeri, fibre, sticla, grafit, fibre de azbest, ranforsare, armare, olimerizare, ch3, clorura de polivinil, hidrocarburi saturate, nesaturate, penopolistirenul, rezistent, lovire, rasina, fenol, ch2, pulberi de presare, materialele, fibre, straturi lemnoase, textolitul de sticla, industria, ambalaje, constructii, electrotehnica, electronica, masini, agricultura, aerospatiala, nucleara, chimica, electronica, aditivare, electronic, tip ionic |
|
Chimie Numar pagini: 9
|
Etena (Etilena) |
|
"Etena este prima hidrocarbură din seria hidrocarburilor aciclice nesaturate.
În molecula etenei, cei doi atomi de carbon sunt uniţi între ei prin două legături, care au însă energii diferite, deoarece una dintre ele se poate rupe mult mai uşor decât cealaltă. Una din legăturile dintre atomii de carbon este o legătură covalentă obişnuită, iar cealaltă, o legătură mai puţin puternică." Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice. Întrebuinţări. Bibliografie 1. Neniţescu, C.D.: ”Chimie Organică”, vol.1, ediţia a VII-a, EDP, Bucureşti, 1973. 2. Rişavi, I., Ionescu, I.: „Chimie şi Probleme Chimie”, ET, Bucureşti, 1971. . Etena, etilena, hidrocarbura, aciclice, nesaturate, molecula, atomi, carbon, legatura, covalenta, proprietati, fizice, chimice, intrebuintari, chimie organica, nenitescu, risavi, ionescu, chimie si probleme chimie |
|
Chimie Numar pagini: 4
|
Determinanti trigonometrici |
|
Unele proprietati si reguli de calculare a determinantilor:
Regula lui Laplace Determinant Vandermonde B)Formule trigonometrice folosite: APLICATII . Determinanti, trigonometrici, proprietati, reguli, calcul, calculare, laplace, vandermonde, formule, trigonometrice, aplicatii |
|
Matematica Numar pagini: 7
|
Fenoli monohidroxilici |
|
Fenolii au o grupare hidroxil legată direct de un inel aromatic. Ei sunt denumiţi după cel mai simplu reprezentant al clasei fenolul. Metifenolii sunt denumiţi crezoli iar dimetifenolii xilenoli. Uneori, fenolii sunt denumiţi ca hidroxi-compuşi, de exemplu:...........................
METODE DE OBŢINERE PROPRIETĂŢI CHIMICE REACŢII ALE NUCLEULUI AROMATIC REPREZENTANŢI . Fenolii, hidroxil, metifenolii, crezoli, dimetifenolii, xilenoli, metode, obtinere, gudroanele, tratarea, sarurilor, sodiu, fenoxidul, substitutia, nucleofila, oxidarea, alchilbenzenilor, tratarea, aminelor, proprietati, chimice, anioni, ionul, fenoxid, ciclohexanoid, nucleului, aromatic, substitutie, electrofila, halogenfenolii, tetraiododifenilenchinona, rosul lui lautemann, mononitrofenoli, polinitrofenoli, reprezentanti, runge, crezolii |
|
Chimie Numar pagini: 9
|
Istoria descoperirii elementelor chmice si a substantelor compuse |
|
Multe capitole din istoria chimiei s-au dovedit foarte pasionante, dar nici unul nu are amploarea si stralucirea descoperirii elementelor chimice si a substantelor compuse.
In evolutia chimiei fiecare element nou descoperit a marcat o etapa care a deschs un nou camp de cercetari, atat prin studierea proprietatilor noului element in comparatie cu cele cunoscute cat si din punctul de vedere al aplicatiilor practice ale elementului ca atare si ale compusilor sai......................................... . Istoria, descoperirii, elementelor, chimice, substantelor, compuse, aurul, argintul, cuprul, mercurul, fierul, sulful, carbunele, diamantul, arsenul, stibiul, fosforul, zincul, gazele, azotul, oxigenul, amoniacul, gazos, acidul, clorhidric, oxizi de azot, ozonul, cobaltul, nichelul, manganul, molibdenul, telurul, tungsten, wolframul, platina, paladiul, rodiul, iridiul, litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul, varul, borul, siliciul, zirconiul, ilmenit, aluminiul, beriliul, clorul, iodul, bronzul, cesiul, rubidiu, taliu, indiu, radioactivitate |
|
Chimie Numar pagini: 9
|
Aminoacizii |
|
Definitie
CLASIFICARE Aminoacizii esenţiali Nomenclatură: Proprietăţi fizice Proprietăţi chimice . Aminoacizii, unitatile, constituente, proteinelor, carboxil, amino, proteinogeni, clasificare, natura, catenei, numarul, gruparilor, pozitia, prezenta, radical, nepolar, polar, esentiali, nomenclatura, proprietati, fizice, chimice, reactia |
|
Chimie Numar pagini: 5
|
Zaharide |
|
Oxidarea glucozei
Oxidarea glucozei cu reactiv Tollens Oxiadarea cu reactiv Fehling Mod de lucru Oxidare cu reactiv Tollens Oxidarea cu reactiv Fehling Zaharoza Proprietăţi Activitate experimentală Carbonizarea zaharozei Amidonul Hidroliza totală a amidonului Reacţia amidonului cu iodul Celuloza Proprietăţi Activitate experimentală Dizolvarea celulozei Nitrarea celulozei . Zaharide, oxidarea, glucozei, reactiv, tollens, fehling, zaharoza, proprietati, carbonizarea, amidonul, hidroliza, totala, reactia amidonului cu iodul, celuloza, dizolvarea, nitrarea |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Functii trigonometrice |
|
Functia sinus
PROPRIETATI Functia cosinus proprietati Functia tangenta proprietati Functia cotangenta PROPRIETATI . Functii, trigonometrice, functia, sinus, cosinus, tangenta, cotangenta, proprietati |
|
Matematica Numar pagini: 3
|
Laborator nr. 4 |
|
Proprietăţi ale sistemelor hibride
Automatul hibrid Traiectorii hibride şi execuţii Tangibilitatea şi stări de tranziţie Existenţa locală şi unicitatea Execuţii Zeno . Sisteme hibriide, laborator, proprietati, automatul, hibrid, traiectorii, executii, tangibilitate, stari, tranzitie, existenta, locala, unicitate, zeno |
|
Sisteme hibride Numar pagini: 6
|
Alcoolii |
|
Proprietăţile alcoolilor
Răspândirea şi producerea alcoolilor Importanţa alcoolilor . Alcoolii, proprietatile, etanol, butanolul, propanolul, metanolul, fenolii, enolii, punti, hidrogen, raspandirea, producerea, zaharuri, enzimelor, fermentatie, etenei, apa, monoxid, hidrogen, importanta |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Apa H2O si petrolul |
|
Cuprins
I. Apa H2O a) Structura moleculei de apă. b) Propietăţile fizice ale apei. c) Propietăţile chimice ale apei. d) Acţiunea apei asupra metalelor. e) Acţiunea apei asupra nemetalelor. f) Acţiunea apei asupra oxizilor g) Importanţa apei pentru viaţă h) Întrebuinţările apei II. Petrolul a) Petrolul b) Poluarea activă . Apa, h2o, petrol, structura moleculei, proprietati fizice, proprietati chimice, actiune, asupra, metalelor, oxizilor, importanta, viata, intrebuintari, poluarea activa |
|
Chimie Numar pagini: 7
|
Poloarea mediului |
|
"Poluarea atmosferica – dupa definitia Comisiei Europene din 1967 – corespunde prezentei substantelor straine sau unei variatii importante a proprietatilor componentelor aerului, variatie care este susceptibila, tinand cont de cunostintele stiintifice in etapa respectiva, sa provoace un efect nociv, sau o imbolnavire."
Bibliografie : “Pamantenii – dusmanii Terrei ?” Autori : Cristina Mandravel, Melania Gutul – Valuta Editura : Albatros, 1987, Bucuresti . Poloarea, mediului, atmosferica, comisia europeana, aer, efect, nociv, imbatranire, dioxid de carbon, co2, oxid, de carbon, gaze, hidrocarburi nearse, hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, amoniac, fluor, clor, aerosoli, metale, oxizi, particule, lichide, solide, fumuri, ardere, prafuri, industriale, vulcanice, explozii, atomice, izotopi, radioactiv, industriala, casnica, mijloace, transport, clima, pozitia, geografica, natura, extinderea, activitatii, industriale |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Comparatie intre alcooli si fenoli |
|
A. Deosebiri intre alcooli si fenoli
1. DEFINITIE 2. CLASIFICARE 3. METODE DE PREPARARE 4. proprietati CHIMICE 5. proprietati FIZICE B. ASEMANARI BIBLIOGRAFIE . Alcooli, comparatie, fenoli, deosebiri, definitie, clasificare, saturati, nesaturati, aromatici, monohidroxilici, polihidroxilici, primari, secundari, tertiari, monohidroxilici, ploihidroxilici, metode, preparare, hidroliza, aditia, hidrogenarea, reactia, grignard, tratarea, topirea, oxidarea, separarea, proprietati, chimice, fizice, asemanari |
|
Chimie Numar pagini: 6
|
Comparatie intre alcooli si fenoli |
|
A. Deosebiri intre alcooli si fenoli
1. DEFINITIE 2. CLASIFICARE 3. METODE DE PREPARARE 5. proprietati FIZICE B. ASEMANARI BIBLIOGRAFIE . Alcooli, fenoli |
|
Chimie Numar pagini: 6
|
Formule la algebra |
|
Numere reale conjugate
Formula de rezolvare a ecuatie de gradul 2 Dependenta funcionala Probabilitatea Proprietatile egalitatii cu nr. reale Medii Media Aritmetica Media Geometrica Media (h)Armonica Media Ponderata Metode de rezolvare a sistemelor de ecuatie 1)Metoda Grafica 2)metoda Substitutiei 3)Metoda Reducerii Multimi Relatii X –produs cartezian N –numere naturale Z – numere intregi Q – numere rationale R-Q –numere irationale R - numere reale MINIME MAXIME Puteri . Formule, algebra, numere, reale, formula, rezolvare, ecuatie, gradul 2, dependenta, functionala, probabilitate, egalitate, medii, media, aritmetica, geometrica, armonica, ponderata, metode, rezolvare, sisteme, metoda, grafica, substitutie, reducere, multimi, relatii, produs cartezian, naturale, intregi, rationale, irationale, reale, minime, maxime, puteri |
|
Matematica Numar pagini: 6
|
Alchine |
|
Def
Caracteristici Nomenclatura. Serie Omoloaga Radicalii alchinici: Izomeria la alchine. Structura alchinelor proprietati fizice proprietati chimice . Alchine, hidrocarburi, aciclice, nesaturate, caracteristici, nomenclatura, serie, omoloaga, radicalii, alchinici, izomeria, structura, acetilena, obtinerea, metan, carbon, ca, proprietati, fizice, chimice, hidrogenare |
|
Chimie Numar pagini: 5
|
Sodiul |
|
Definitie
Reteaua metalica a sodiului Legatura metalica proprietati fizice ale sodiului proprietati chimice ale sodiului Reactia sodiului cu oxigenul Reactia sodiului cu hidrogenul Reactia sodiului cu clorul Reactia sodiului cu apa Reactia cu acizii Proprietatile fiziologice ale sodiului Intrebuintarile sodiului . Sodiu |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Solutii apoase |
|
Definitie
Proprietaţile unei soluţii apoase acide Proprietaţile unei soluţii apoase bazice Definiţii operaţionale ale acizilor şi bazelor Comparaţie între acizii tari şi acizii slabi Proprietăţile electrice ale fazelor condensate Căldura de reacţie BIBLIOGRAFIE . Solutii, apoase, proprietatile, acide, bazice, definitii, operationale, acizilor, bazelor, comparatie, acizii, tari, slabi, electrice, condensate, fazelor, caldura, reactie |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Arsenul |
|
Numele grec “arsenicon” în traducere “bãrbat”,era atribuit în
antichitate unor sulfuri de arsen si acidului arsenios. Pentru prima datã Platon si Strabon amintesc de existenta si exploatarea arsenicului din muntele Sandaracurgium – provincia Pont.Ca elemnt se pare cã a fost preparat pentru prima datã de Albertus Magnus în anul 1250 din auri-pigment si sãpun, si apoi de Paracelsus prin sublimarea sandaracului cu coji de ou.Alchimisti foloseau arsenicul pentru albirea metalelor colorate ca fierul si cuprul.Acestea frecate cu arsenic primeau un luciu alb................. . Arsenul, arsenicon, acidului, arsenios, platon, strabon, sandaracurgium, albertus magnus, paracelsus, lèmery, scroeder, brandt, proprietatile, fizico, chimice, alchimistii, papa pius al iii-lea, clement al xiv-lea, otraviti, aqua toffana di napoli, napoleon, forme, alotropice, arsenul, cenusiu, galben, inlocuitori |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Forme alotropice ale Carbonului - Diamantul si grafitul - |
| Alotropia este proprietatea unor elemente chimice de a se prezenta in una sau mai multe forme cristaline (sau moleculare). Ea este determinata de formarea unor molecule cu numar diferit de atomi si modificatii cristaline diferite. Formele alotropice difera prin proprietatile fizice si chimice....................... Forme, alotropice, carbonului, diamantul, grafitul, alotropia, carbonul, covalenta, proprietatiile, fizice, masa, sintetic, diamant |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Celula |
| Celulele – baza chimica a vietii – sunt “caramizile” din care este construit organismul pluricelular. Materialele chimice care alcatuiesc celule au drept unitati moleculele. Moleculele sunt grupari de atomi. Atomii sunt legati prin forte chimice. Dintre elementele chimice, carbonul este nelipsit din substantele organice. Compusii carbonului sunt numerosi si cu proprietati chimice foarte variate. Pentru viata sunt importante legaturile C-H ce pot constitui adevarate rezerve de energie. Energia este pusa in libertate prin procese de oxidare si reducere............. Celula, carbon, molecule, bacteriana, bacteriile, vegetala, animala, membrana, citoplasma, adn, amiba, parameci |
|
Biologie Numar pagini: 2
|
Sistemul circulator |
| Sistemul ciculator este format din inimă, vasele sangvine şi limfatice care alcătuiesc o unitate funcţională coordonată şi permanent adaptată nevoilor organismului.. Sistemul, circulator, inima, vasele sangvine, limfatice, venticule, structura, histologica, endocardul, miocardul, epicardul, vascularizatia, inervatia, extrinseca, proprietatile, muschiului, cardiac, ritmicitatea, conductibilitatea, excitabilitatea, contractilitatea |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Aluminiul |
| Aluminiul, cel mai răspândit element metalic din scoarţa pământului, a căpătat, în secolul nostru, o importanţă deosebită. După fier, a devenit metalul cu cea mai largă întrebuinţare. Datorită proprietăţilor sale s-ar putea spune că fără aluminiu progresul civilizaţiei umane şi chiar naşterea unor noi domenii de activitate tehnico – industrială, inclusiv zborurile cosmice, ar fi de neconceput............................... . Aluminiul, element, metalic, sulfatul, dublu, potasiu, oxizi, silico, aluminati, minereu, bauxita, les baux, oersted, wohler, deville, proprietatile, fizice, maleabil, ductil, bayer, alumina, hidratata |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Aluminiul |
|
Răspândire în natură
Preparare Proprietăţi fizice Proprietăţi chimice. Aluminiul, raspandire, micele, feldspatii, caolinul, argila, corindonul, bauxita, criobitul, preparare, fabricarea, oxidului, al, obtinerea, alumina, bayer, hidroxidul, proprietati, fizice, metal, alb, argintiu, chimice, cubic, conducator, caldura, electricitate, sistemul |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Petrolul - sursa naturala de hidrocarburi |
|
Planul referatului:
1. Compoziţia petrolului. Clasificări. Proprietăţi. 2. Formarea petrolului. Teoria organică şi anorganică. 3. Petrolul şi utilizările acestuia paralel cu evoluţia evenimentelor istorice (secolele industriale) şi necesităţile omenirii. • Cărbunele raportat la petrol; • Ţiţeiul. Date statisticereferitoare la acest combustibil. 4. Importanţa şi utilizările petrolului. . Petrolul, sursa, naturala, hidrocarburi, compozitia, clasificari, proprietati, formarea, teoria, organica, anorganica, utilizarile, carbunele, titeiul, importanta |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Euclid |
|
Euclid
From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to: navigation, search For other uses, see Euclid (disambiguation). Euclid (/ˈjuːklɪd/ EWK-lid; Ancient Greek: Εὐκλείδης Eukleidēs), fl. 300 BC, also known as Euclid of Alexandria, was a Greek mathematician, often referred to as the "Father of Geometry". He was active in Alexandria during the reign of Ptolemy I (323–283 BC). His Elements is one of the most influential works in the history of mathematics, serving as the main textbook for teaching mathematics (especially geometry) from the time of its publication until the late 19th or early 20th century.[1][2][3] In the Elements, Euclid deduced the principles of what is now called Euclidean geometry from a small set of axioms. Euclid also wrote works on perspective, conic sections, spherical geometry, number theory and rigor. "Euclid" is the anglicized version of the Greek name (Εὐκλείδης — Eukleídēs), meaning "Good Glory". Euclid - GEOMETRIA PLANA - PROPORTIILE - ARITMETICA - IRATIONALELE - SPATIUL - CORPURILE PLATONICE - LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios. In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre contemporanii acestuia. In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa cu opera lui Euclid. GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand, Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica elementara pana in secolul trecut. Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare. Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a, care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana. Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si XIII. La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci “cerinte” sau postulate si “notiunile comune” in numar variabil in diferitele editii, dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate, cel mai celebru este ultimul: “Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile mai mici decat doua unghiuri drepte.” Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre, preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul al XVIII-lea: “Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o singura paralela la o dreapta data”. In secolul al III-lea i.e.n., el constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie decat algebra babiloneana, adaptata la geometrie prin intermediul tehnicii aplicatiilor ariilor, erau nevoiti sau sa admita postulatul lui Euclid, sau sa abandoneze orice cercetare in domeniul geometriei. Ceea ce este remarcabil este ca, confruntat cu aceasta necesitate imperioasa, Euclid nu s-a multumit cu o referire la evidenta, cu un apel la bunul-simt exprerimental, ci a simtit nevoia sa formuleze un postulat. Este prima marturie istorica a unei atitudini specific matematice. Continutul propriu-zis al primei carti, care incepe cu problema construirii triunghiului echilateral (de fapt, un postulat deghizat in problema) si se termina cu teorema despre patratul ipotenuzei (teorema zisa “a lui Pitagora”) este, in ansamblu, de data foarte veche. Cartea a II-a, foarte scurta, se ocupa cu bazele algebrei geometrice, instrument de lucru indispensabil al geometriei elene. Dupa ce se admite existenta sumei si a diferentei a doua segmente rectilinii, se studiaza relatiile dintre dreptunghiurile care au aceeasi inaltime si apoi patratele construite pe suma sau diferenta a doua segmente. Ea contine, in particular, intr-o terminologie azi uitata, o rezolvare a ecuatiilor de gradul al doilea. Aceasta ultima tema va fi reluata, intr-o forma mai generala, in Cartea a VI-a, in care “parabolele in elipsa” si “in hiperbola” – adica “aplicarea ariilor in lipsa” si “in exces” – echivaleaza cu un studiu complet al ecuatiei . Cartea a III-a, si ea tot foarte elementara, trateaza proprietatile cercului. In particular, in ea se stabileste – fapt remarcabil – notiunea de putere a unui punct in raport cu un cerc, fara sa se foloseasca similitudinea, prin metode de aplicare a ariilor, adica prin algebra geometrica. Studiul tangentei intr-un punct determina aparitia, pentru prima data in istorie, a notiunii capitale de unghi de contingenta. Cartea a IV-a, cu savoare pitagoreica, studiaza problema inscrierii poligoanelor regulate intr-un cerc, precum si problema circumscrierii poligoanelor. Ea nu trateaza insa decat triunghiul echilateral, patratul, pentagonul si hexagonul, pentru care problema poate fi rezolvata cu ajutorul riglei si compasului. In ea se reuseste turul de forta de a inscrie pentagonul in cerc, fara a face apel la asemanare; asemenea detalii sunt dintre cele care ne fac sa recunoastem mana unui mare artist. PROPORTIILE. Partea a doua a Elementelor este mult mai dificila. Cartea a V-a constituie una dintre culmile gandirii matematice si se poate afirma ca ea n-a fost realmente asimilata si depasita decat de abia vreo suta de ani. Ea trateaza notiunea de raport, care este inclusa in urmatoarele patru definitii abstracte: “[3] Raport este relatia dupa cantitate a doua marimi de acelasi fel. [4] Se zice ca marimile au un raport intre ele daca, inmultite, una poate intrece in marime pe cealalta. [5] Se zice ca marimile sunt in acelasi raport, intaia catre a doua si a treia catre a patra, daca multiplii egali ai celei dintai si ai celei de a treia, deodata, sau intrec in marime respectiv multiplii egali ai celei de a doua si ai celei de a patra, pentru oricare multiplu, sau sunt egali, sau mai mici, in ordinea considerata… [7] Iar daca dintre multiplii egali, multiplul celei dintai intrece in marime multiplul celei de a doua, dar multiplul celei de a treia nu intrece in marime multiplul celei de a patra, se zice ca intaia catre a doua are un raport mai mare decat a treia catre a patra.” Dintre aceste definitii, cea mai importanta este definitia [4]. Ea apare aici, in mod cu totul justificat, sub aspectul ei de definitie, insa in Cartile VI, X, XI si XII se admite, implicit, ca segmentele rectilinii, ariile plane, volumele si unghiurile rectilinii satisfac aceasta definitie. Arhimede este cel care a simtit ca este vorba aici de o cerinta, de un postulat, care ar trebui explicitat, deoarece unghiurile curbilinii, in particular, unghiul de contingenta, nu satisfac aceasta definitie. Definitiile [5] si [7], foarte abstracte, permit sa se formuleze teoria rapoartelor in toata generalitatea ei si intr-o forma de o suprema eleganta. Ea constituie echivalentul notiunii moderne de taietura introdusa in secolul trecut. Nimic nu ne autorizeaza, in afara, poate, de o scolie anonima, sa atribuim aceasta teorie inca lui Eudoxos. Cartea a VI-a este importanta, dar elementara. In ea se gasesc cazurile de asemanare a triunghiurilor, teorema numita impropriu, pana in zilele noastre, “a lui Tales”, proportionalitatea intre arcurile de cerc si unghiurile la centru sau unghiurile inscrise in cerc, rezolvarea generala a ecuatiilor de gradul al doilea prin procedee pur geometrice. In felul acesta, algebra geometrica este solid constituita, devenind un admirabil instrument de lucru pe care Arhimede si Apollonius vor sti sa-l foloseasca la maximum. ARITMETICA. Cartile de aritmetica constituie cel mai vechi tratat de teorie a numerelor care a ajuns pana la noi si totodata si cel mai riguros, daca avem in vedere perioada de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ele nu trebuie cautata o aritmetica practica, ci un ansamblu de studii teoretice asupra naturii numarului intreg. Cartea a VII-a dezvolta din nou, in primele propozitii, tema Cartii a V-a, teoria proportiilor, dar numai pentru cazul rapoartelor rationale si, in general vorbind, intr-o forma mai arhaica si mai putin riguroasa. Luata insa in ansamblu, Cartea studiaza intregul, pornind de la urmatoarele consideratii: fara nici o incercare de a demonstra afirmatia si fara nici un postulat explicit, se afirma ca numarul, fiind o marime, se bucura de proprietatile generale ale marimilor, si anume, in principal, de proprietatile de existenta, unicitate, comutativitate si asociativitate a sumei. Demonstratiile se vor baza pe aceste proprietati intuitive si pe caracterul discret al intregului. Acest caracter discret este exprimat prin doua axiome principale implicite: 1) unitatea este o masura (divizor) a oricarui numar si 2) inaintea unui numar dat exista doar o multime finita de numere intregi, cu alte cuvinte, orice multime de numere intregi poseda un cel mai mic element. Cea de-a doua axioma este esentiala pentru gasirea, cu ajutorul algoritmului lui Euclid, a celui mai mare divizor comun a doua numere. Acest algoritm, care este instrumentul de baza al teoriei elementare a numerelor, apare aici pentru prima data, in legatura cu simplificarea aproximativa a rapoartelor asa cum o practicau, in aceeasi epoca, Aristarh din Samos si Arhimede. El constituie si punctul de plecare al teoriei fractiilor continue, care vor incepe sa joace un rol de prim rang incepand din secolul al XVII-lea. Tot in Cartea a VII-a mai gasim o teorie a numerelor prime intre ele si a numerelor prime absolute, teorie care s-a pastrat pana azi in invatamantul elementar, intr-o forma aproape neschimbata. Urmeaza apoi o scurta teorie a celui mai mic multiplu comun. Cartea a VIII-a, mult mai omogena decat precedenta, este consacrata aproape in intregime numerelor intregi in progresie geometrica sau, intr-un alt limbaj, puterilor numere intregi ale fractiilor. Scopul ei este, in ultima analiza, sa stabileasca, intr-o forma generala, cazurile de rationalitate a radacinilor de ordinul n ale unui intreg sau ale unei fractii. Cartea a IX-a cuprinde, pe de o parte, propozitii vetuste despre par si impar, bazate pe rationamente foarte slabe, iar pe de alta parte, teoreme foarte subtile si foarte frumoase, cum este cea care stabileste existenta unei infinitati de numere prime absolute sau cea care construieste numerele perfecte euclidiene. IRATIONALELE. Cartea a X-a este cea mai ampla dintre toate: contine 114 propozitii! Lectura ei cere din partea matematicianului modern o pregatire solida si un curaj perseverent.. In schimb, studiul ei recompenseaza pe deplin efortul. Tema generala o constituie clasificarea scrupuloasa a primelor lungimi irationale, rezultate din metodele de aplicare (transformare) a ariilor, pornind de la o lungime luata drept unitate (ultimele cuvinte nu sunt insa pronuntate explicit). Un singur termen a supravietuit in limbajul nostru ca unica amintire a acestei oprere considerabile: cuvantul “binom”, dupa modelul caruia algebristii nostri au fasonat “trinomul” si “polinomul”. Unii au incercat sa atribuie aceasta carte lui Teetet, eroul Dialogului lui Platon. Dar daca mai multe dintre propozitiile cele mai simple pe care le contine pot fi atribuite secolului al IV-lea, cartea, in ansamblu, se prezinta totusi ca o opera de mare perseverenta, minutioasa, un pic greoaie, elaborata de un bun matematician. Autorul ei este o minte riguroasa, un matematician de profesie, care se inrudeste mai mult cu Apollonios decat cu Arhimede. Prima propozitie, care poate fi atribuita inca lui Eudoxos, formuleaza elementul de baza al metodelor de exhaustiune despre care vom vorbi mai tarziu. Iat-o: “Fiind date doua marimi neegale, daca din cea mai mare se scade una mai mare decat jumatatea ei, iar din cea ramasa una mai mare decat jumatatea ei, si aceasta se repeta continuu, va ramane o marime oarecare care va fi mai mica decat marimea cea mai mica considerata.” Urmatoarele trei propozitii folosesc algoritmul lui Euclid, fie pentru a gasi cea mai mare masura comuna, daca cele doua marimi sunt comensurabile, fie pentru a trage concluzia ca marimile sunt incomensurabile, daca algoritmul nu se sfarseste dupa un numar finit de pasi. Urmeaza apoi cateva propozitii generale despre marimi. Dupa aceasta parte, care este doar un fel de introducere, nu va mai fi vorba decat de segmente rectilinii. Masurile lor, pornind de la un segment unitate, ar fi reprezentate de noi prin expresii de forma , unde a si b sunt numere rationale. Euclid studiaza diferitele cazuri cand aceasta forma poate fi simplificata si deduce o clasificare a acestora. SPATIUL. O data cu Cartea a XI-a incepe geometria spatiului. Putinul care se cunoaste despre lucrarile lui Arhytas si Eudoxos lasa sa se creada ca aceasta carte rezuma cunostintele secolului al IV-lea in acest domeniu, cu cateva adaptari efectuate in secolul urmator. Dintre definitiile initiale, cele care se refera la sfera, con si cilindru fac apel la miscare. Generarea acestor corpuri se face prin rotirea, respectiv, a unui semicerc in jurul bazei, a unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre laturile unghiului drept si a unui dreptunghi in jurul uneia dintre laturi. Astfel de consideratii cinematice, introduse aici, probabil, pentru a asigura continuitatea figurilor, erau evitate cu desavarsire in cartile de geometrie plana. Cele trei propozitii de la inceput, si anume: “Nu se poate ca o parte a unei linii drepte sa fie in planul de baza, iar o parte intr-unul mai ridicat”, “Daca doua drepte se taie, ele sunt intr-un plan, si orice triunghi este intr-un plan”, “Daca doua plane se taie, sectiunea lor comuna este o dreapta”, sunt demonstrate cu totul insuficient si de fapt sunt adevarate postulate. Insa cartea, in ansamblu – in care se studiaza notiunile de ortogonalitate si paralelism in cazul dreptelor si planelor, precum si volumele paralelipipedelor – este de inalta tinuta. Trebuie remarcata absenta totala a notiunii de orientare si a ideii inrudite de simetrie. Cartea a XII-a studiaza ariile cercurilor, precum si volumele piramidelor, conurilor, cilindrilor si sferelor. Aceste studii necesita folosirea procedeelor infinitezimale si, dupa marturia formala a lui Arhimede, ele vin de la Eudoxos. Propozitiile enuntate nu dau cvadratura acestor arii sau cubatura acestor solide, ei se multumesc sa dea numai rapoartele: “Cercurile sunt intre ele ca patratele diametrelor.” “Orice prisma avand baza triunghiulara se imparte in trei piramide egale intre ele avand baze triunghiulare.” “Sferele sunt intre ele in raportul cuburilor diametrelor.” Pentru a stabili echivalenta a doua volume, se arata ca primul nu este nici mai mic, nici mai mare decat cel de-al doilea. Tehnica demonstratiei se bazeaza pe ceea ce geometrii logicieni ai secolului al XVII-lea au numit exhaustiune, epuizare. Aceasta metoda, a carei utilizare este legitimata de prima propozitie a Cartii a X-a arata, in ultima analiza, ca diferenta dintre cele doua volume, daca ar exista, ar fi mai mica decat orice marime dinainte data. CORPURILE PLATONICE. Cartea a XIII-a, foarte frumoasa si foarte tehnica, este consacrata in intregime celor cinci poliedre regulate cunoscute de Platon. In secolul al II-lea i.e.n., Hipsicle a adaugat Elementelor o a XIV-a carte, care trateaza compararea dodecaedrului si icosaedrului inscrise intr-o aceeasi sfera. Dupa cum recunoaste autorul insusi in scrisoarea-prefata, tema aceasta fusese deja tratata de Aristeu si Apollonios. Bizantinii au mai adaugat o a XV-a carte, consacrata si ea tot corpurilor platonice. Ea este insa de un nivel foarte scazut. Una dintre cele doua parti care o compun pare sa fi fost scrisa in secolul al V-lea e.n., cealalta – intr-o epoca si mai recenta. LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE. Opera lui Euclid nu se limiteaza la Elemente. Catalogul scrierilor care ii sunt atribuite este mare. Unele dintre ele au ajuns pana la noi, altele au disparut complet sau partial. Dintre aceste scrieri cu caracter teoretic citam mai intai Datele, un fel de complement al Elementelor, dar cu o forma mai analitica. Lucrarea cuprinde 94 de propozitii. Primele stabilesc cateva proprietati ale marimilor proportionale sau “care au cresteri proportionale”, adica, in limbajul nostru, proprietatile functiilor liniare. Propozitiile urmatoare, cu caracter mai geometric, se refera la figurile asemenea, la aplicarea ariilor, adica la rezolvarea ecuatiilor de gradul al doilea, si la cerc. Lucrarea pastreaza inca un caracter foarte elementar. Nu acelasi lucru se poate afirma despre tratatul, astazi pierdut, despre porisme (Porismata). Pappus ne-a lasat o descriere destul de neclara. Pornind de la aceasta marturie, matematicienii moderni, in special Robert Simson si Chasles, au incercat reconstituiri care, ca toate lucrarile de acest gen, au un caracter foarte ipotetic. Se pare insa ca este destul de ferm stabilit ca in acest tratat pierdut, Euclid rezolva mai multe probleme care au oarecare afinitate cu geometria proiectiva si cu teoria transversalelor, asa cum le tratau matematicienii din prima jumatate a secolului trecut. In el figureaza, in particular, teorema lui Desargues cu privire la Triunghiurile omologice si teorema lui Pappus cu privire la hexagoanele inscrise intr-o conica degenerata in doua drepte. Incepand de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceste doua propozitii joaca un rol esential in geometria proiectiva. Vom mai mentiona, ceva mai departe, alte doua tratate pierdute: Conica (Conicele) si De locis ad superficiam (Despre locuri pe suprafata). Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor, Teorma, Definitii, Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu Paralelism in spatiu Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor. Intr-un plan, printr-un punct exterior unei drepte trece o dreapta paralela cu ea si numai una. Teorema 1. Doua drepte paralele determina un plan. Definitie. O dreapta d poate sa nu aiba nici un punct comun cu planul α ( d ∩ α = Ø ). In acest caz, vom spune, ca dreapta este paralela cu planul α si notam: α || d sau d || α. 34721nss32ulz6y Teorema 2. O dreapta paralela cu o dreapta dintr-un plan α este paralela cu planul α ( sau continuta in el). Teorema 3. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α, oricare plan β care contine aceasta dreapta si intersecteaza planul α, o face dupa o dreapta b paralela cu a. Teorema 4. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α paralela la dreapta a dusa printr-un punct A, al planului α, este continuta in α. Lema de paralelism. Daca doua drepte paralele a si b sunt situate, respectiv in doua plane α si β care se intersecteaza dupa o dreapta c atunci c este paralela si cu a si b. sl721n4332ullz Teorema 5. Daca doua drepte distincte a si b sunt paralele cu a treia dreapta c, atunci dreptele a si b sunt paralele intre ele. (Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu). Teorema 6. Daca un plan contine doua drepte concurente paralele cu un alt plan, atunci cele doua plane sunt paralele. Teorema 7. Doua unghiuri cu laturile respectiv paralele sunt congruente ( cand sunt amando-ua ascutite sau amandoua obtuze) sau suplementare ( cand unul din ele este ascutit, iar celalalt obtuz. Daca unul este drept, celalalt este asemenea drept. Teorema 8. Daca un plan intersecteaza doua plane paralele, intersectiile sunt drepte paralele. Teorema 9. Doua plane distincte paralele cu al treilea plan sunt paralele intre ele. Teorema 10. Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele, pe care le intersecteaza, segmente congruente. Teorema 11. (Teorema lui Thales in spatiu). Mai multe plane paralele determina pe doua drepte oarecare, care le intersecteaza pe acestea in segmente respectiv proportionale. . Euclid |
|
Matematica Numar pagini: 7
|
ALUMINIUL Metalul secolului al XXI-lea |
|
Aluminiul,cel mai abundent metal din scoarta Pamantului, a fost obtinut întaia data de catre HUMPHRY DAVY.
Aluminiul este un metal foarte electropozitiv si reactiv cu greutatea atomica 26,974 ; are o structura cristalina cubica,cu fetele centrate, ceea ce îl face maleabil si ductil, adica poate fi laminat în foi subtiri si tras în fire fine . Aluminiul, humphry, davy, electropozitiv, reactiv, proprietati, rol, fiziologic |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Carbonul |
|
"Carbonul are simbolul C, element crucial al existenţei organismelor şi care are mai multe aplicaţi industriale. Numărul atomic al C este 6; elementul este in gr. a IV al sistemului periodic al elementelor."
Proprietati Se gaseste Aplicatii stintifice . Carbon, simbol, c, element, sistem, periodic, proprietati, se gaseste, aplicatii, stiintifice |
|
Chimie Numar pagini: 1
|
Diamantul |
|
Structura cristalina
Proprietati Diamante artificiale . Diamant, structura, cristalina, proprietati, artificial | Diamantul Diamantul, incolor si straveziu , c?nd este pur, cristalizeaza in sistemul cubic. Densitatea este 3,51 g/cm3. Indicele de refractie, neobisnuit de mare, da nastere jocului de lumina specific al acestei pietre pretioase. Diamantul este rau conductor de lumina si electricitate. Diamantul este una dintre cele mai dure substante cunoscute si din aceasta cauza de neinlocuit pentru fabricarea de scule destinate a t?ia, g?uri sau lustrui materiale foarte dure. El ?nsu?i nu poate fi lust... |
|
Chimie Numar pagini: 1
|
Cauciucul |
|
Cauciucul natural
Proprietãti Întrebuintãri Cauciucul sintetic Cauciucul polibutadienic (Buna). Cauciucul poliizoprenic. Cauciucul butadienã-stiren (butadien-stirenic). Cauciucul butadien-acrilonitrilic. . Causiuc, proprietati, intrebuintari, sintetic, polibutadienic, buna, poliizoprenic, butadienã-stiren, butadien-stirenic, butadien-acrilonitrilic |
|
Chimie Numar pagini: 4
|
Sisteme de aliaje binare |
|
Aliaje
proprietati fizice ale aliajelor Aliaje cu importanta industriala Bibliografie: Chimie-Manual pentru clasa a IX-a –Luminita Vladescu, Olga Petrescu, Ileana Cosma, Editura Didactica si Pedegogica, Bucuresti 1998 Studiul Metalelor - Maria Radulescu, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1982 . Sisteme, aliaje, binare, proprietati, fizice, importanta, industriala, componenti, solubilitate, total solubili, partial, insolubili, densitate, duritate, temperatura, topire, conductabilitate, electrica, rezistenta, mecanica, coroziune, fonta, oteluri, oteluri-carbon, alame, bronzuri, lipit, tipografice, duraluminiul, amalgame, mercur |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Benzenul |
|
Benzenul este cel mai simplu si totodata cel mai important reprezentant al hidrocarburilor aromatice, o grupa de substante care se deosebesc in multe privinte de cele studiate pana acum.
Proprietatile hidrocarburilor romatice precum rezulta si o serie de proprietati cu totul noi.Toate acestea fac sa existe si astazi tratate in care chimia organica este impartita in studiul a doua serii: seria alifatica cuprinzand alcanii, alchenele, acetilenele si derivatii acestora, si seria aromatica, in care se includ hidrocarburile aromatice si substantele care deriva de la acestea. in care sunt prezente, au un caracter specific. Acesta consta in mare parte dintr-o imbinare a unor insusiri proprii substantelor nesaturate, cu insusiri caracteristice compusilor saturati.Din aceasta imbinare si influentele pe care le exercita resturile acestor hidrocarburi asupra celorlalte grupari din moleculele . Benzenul, formula, moleculara, structura |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Tabelul periodic al elementelor |
|
\\\"Au existat in decursul timpului mai multe tentative ale chimistilor de clasificare a elementelor chimice: in metale si nemetale, acizi si baze, in functie de valenta sau de alte proprietati. Aplicarea acestor metode facea insa ca o serie de elemente sa se regaseasca in mai multe grupe concomitent. O clasificare mai detaliata si mai utila s-a bazat la inceput pe greutatea atomica si apoi pe numarul atomic. Aceasta clasificare a condus la ceea ce cunoastem astazi sub denumirea de sistemul periodic, inclus in tabelul periodic care ilustreaza grafic legaturile dintre diferite elemente.\\\"
Notatia atomica 1. Scurt istoric 2. Gruparea elementelor in tabelul periodic 2.1 Perioade 2.2 Grupe 2.3 Legaturi pe diagonala 3. Blocurile de elemente de tip s, p, d si f 3.1 Elemente de tip bloc s 3.2 Elementele de tip bloc p 3.3 Elemente de tip bloc d 3.4 Elemente de tip bloc f . Tabelul periodic al elementelor, notatia, atomica, scurt, istoric, grupare, elemente, perioade, grupe, legaturi, diagonala, blocuri, tip s, p, d, f, numarul, atomic, de masa, triadele lui döbereiner, legea, octavelor, dmitry mendeleyev, strat de valenta, raza, atomica, metalele, alcaline, alcalino-pamintoase, electropozitive, electronegative, halogenii, cationi, anioni, orbitali, nemetale, metaloizii, carbonul, nitrogenul, oxigenul, gazele, nobile, tranzitionale, lantanidele, actinidele, legaturi, ionice |
|
Chimie Numar pagini: 10
|
Izotopi |
|
"Se numesc izotopi specii de atomi apartinand aceluiasi element, diferind prin masa lor,dar asemanandu-se extrem de mult prin proprietatile lor fizice si chimice.Din cauza marii asemanari a proprietatilor lor, izotopii aceluiasi element nu pot fi separati decat foarte greu, prin metode speciale."
. Izotopi, atomi, element, isos, topos, acelasi, loc, radioactiv, uraniu, numar, masa, atomic, simbol, chimic, hidrogen |
|
Chimie Numar pagini: 3
|
Aluminiul - Metalul secolului al XXI-lea |
|
"Aluminiul,cel mai abundent metal din scoarta Pamantului, a fost obtinut întaia data de catre HUMPHRY DAVY.
Aluminiul este un metal foarte electropozitiv si reactiv cu greutatea atomica 26,974 ; are o structura cristalina cubica,cu fetele centrate, ceea ce îl face maleabil si ductil, adica poate fi laminat în foi subtiri si tras în fire fine. PROPRIETATI ROL FIZIOLOGIC PRODUCTIE. Aluminiul, metal, secol, xxi, humphry davy, proprietati, rol fiziologic, productie |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
"proprietati" rezultate au fost gasite 41
