Inregistreaza | Ai uitat parola?

problema

  

Alege conditiile

Cautare precisa:
Subiect:
Tip:
Format:

Cautari similare: problema comis voiajor problema omului in filosofie problema n dame

"problema" rezultate au fost gasite 34


Mielu ZIate
Cuprins
Psihologia 2000: încotro? sau In loc de prefaŃă....................................................... 21
Bibliografie ........................................................................................................................ 26
PARTEA ÎNTÂI
PROBLEME TEORETICO-METODOLOGICE
ALE PSIHOLOGIEI
Capitolul I
PSIHOLOGIA CA STIINłĂ SI CA PROFESIE ......................................................... 33
1. Definirea psihologiei.................................................................................................... 33
1.1. Tipuri de definiŃii................................................................................................ 33
1.2. încercări integrative ............................................................................................ 36
2. TendinŃe controversate în psihologie ......................................................................... 38
2.1. Psihologia: stiinŃă sau artă? ............................................................................ 39
2.2. Psihologia: nomotetică, idiografică sau idiotetică ? ...................................... 41
2.3. Unitate sau diversitate în psihologie? ............................................................... 45
2.4. Impasul, criza sau progresul si expansiunea psihologiei? ............................ 49
3. Locul psihologiei în sistemul stiinŃelor ..................................................................... 54
3.1. Modele triunghiulare .......................................................................................... 54
3.2. Modelul circular ................................................................................................. 55
3.3. Modelul interpenetrării stiinŃelor ...................................................................... 56
3.4. Modelul bazat pe clasificarea stiinŃelor ............................................................ 58
3.5. Concluzii cu privire la locul psihologiei
în sistemul stiinŃelor .......................................................................................... 59
4. Psihologia ca profesie.................................................................................................. 60
4.1. Statutul profesiei de psiholog .............................................................................60
4.2. FuncŃiile psihologului......................................................................................... 62
4.3. Debuseele de plasare si integrare a psihologului ........................................... 63
4.4. Somajul în rândul psihologilor ......................................................................... 64
4.5. Codul deontologic al profesiunii de psiholog ....................................................64
5. Repere privind viitorul psihologiei ............................................................................ 67
5.1. „ProfeŃii" despre viitorul psihologiei................................................................ 67
5.2. Factori modelatori ai viitorului psihologiei ...................................................... 71
Bibliografie .........................................................................................................................73
Capitolul II
OBIECTUL PSIHOLOGIEI........................................................................................... 77
1. Obiectul psihologiei în disputa specialistilor ............................................................ 77
1.1. Psihologia în căutarea propriului ei obiect ....................................................... 77
1.2. Factori care au întârziat elaborarea obiectului unitar
al psihologiei ....................................................................................................... 78
1.3. Nevoia de sinteză ................................................................................................ 81
2. Perspective de abordare a obiectului psihologiei ..................................................... 83
2.1. ViaŃa psihică interioară ca obiect al psihologiei ............................................. 83
2.1.1. IntrospecŃionismul ................................................................................... 83
2.1.2. Psihanaliza ...............................................................................................86
2.1.3. Alte orientări .......................................................................................... 90
2.2. Comportamentul ca obiect al psihologiei .......................................................... 90
2.2.1. ReacŃii împotriva introspecŃionismului ................................................. 91
2.2.2. Behaviorismul tradiŃional ....................................................................... 92
2.2.3. Neo-behaviorismul................................................................................... 95
2.2.4. Opinii actuale cu privire la behaviorism............................................... 97
2.3. Conduita (activitatea) ca obiect al psihologiei.................................................. 99
2.3.1. „Psihologia conduitei"............................................................................ 99
2.3.2. Activitatea ca echivalent al conduitei ................................................... 102
2.3.3. ValenŃele activităŃii ................................................................................. 103
2.4. Omul concret ca obiect al psihologiei..............................................................103
2.4.1. Sinele individual si unic al omului ca obiect
al psihologiei .......................................................................................... 104
2.4.2. Psihologia umanistă despre metodă si metodologie............................ 106
3. Constatări conclusive cu privire la obiectul psihologiei .......................................... 107
3.1. Repere comparative si evaluative ...................................................................... 107
3.2. Tipuri de soluŃii la problema obiectului psihologiei ....................................... 110
3.3. Un punct de vedere personal cu privire
la obiectul psihologiei ........................................................................................ 111
Bibliografie ....................................................................................................................... 112
Capitolul III
METODĂ SI METODOLOGIE ÎN PSIHOLOGIE.................................................... 115
1. Premise teoretice ale metodelor psihologiei ............................................................ 115
1.1. Conceptul de „metodă" .................................................................................... 115
1.2. Enumerarea si clasificarea metodelor psihologiei ........................................... 116
2. Principalele metode ale psihologiei........................................................................... 118
2.1. Metoda observaŃiei ........................................................................................... 118
2.2. Metoda experimentului...................................................................................... 124
2.3. Metoda convorbirii ............................................................................................ 133
2.4. Metoda anchetei psihologice............................................................................. 134
2.5. Metoda biografică.............................................................................................. 137
2.6. Metoda povestirilor de viaŃă ............................................................................. 139
2.7. Metoda analizei produselor activităŃii .............................................................. 140
2.8. Metodele psihometrice ...................................................................................... 141
2.9. Metoda modelării si simulării .......................................................................... 146
3. Comentarii generale cu privire la metodele psihologiei ..........................................147
3.1. Specificul metodelor psihologiei .....................................................................147
3.2. Obiectivitatea metodelor psihologiei ...............................................................148
3.3. Efectele prezenŃei cercetătorului ......................................................................149
4. Metodologia psihologică ............................................................................................152
4.1. Conceptul de „metodologie".............................................................................152
4.2. Componentele si domeniile metodologiei psihologice.................................... 152
5. Tipuri de metodologii psihologice ............................................................................ 155
5.1. Metodologiile obiective, subiectiv-interpretative si mixte............................... 155
5.2. Metodologiile coercitive si non-coercitive ....................................................... 156
6. RelaŃia dintre metodă si metodologie în psihologie ................................................ 157
Bibliografie ....................................................................................................................... 158
Capitolul IV
LEGE, EXPLICAłIE SI TEORIE ÎN PSIHOLOGIE............................................... 161
1. Există o legitate psihologică?.................................................................................... 161
1.1. PoziŃii contestatare ............................................................................................ 161
1.2. Exemple de legi psihologice............................................................................. 163
1.3. Specificul legilor psihologice ........................................................................... 165
2. ExplicaŃia în psihologie.............................................................................................. 168
2.1. Descriere, explicaŃie, previziune ..................................................................... 168
2.2. înŃelegere, explicaŃie si lege ............................................................................. 171
2.3. Interpretare si explicaŃie.................................................................................... 175
3. Tipuri si niveluri de explicaŃie................................................................................... 178
3.1. Clasificarea filosofică ........................................................................................ 178
3.2. Tipologii psihologice......................................................................................... 181
4. CerinŃe metodologice ale explicaŃiei în psihologie ................................................. 183
4.1. Necesitatea selecŃiei modelelor explicative...................................................... 183
4.2. Necesitatea corelării modelelor explicative .................................................... 183
5. Teoria psihologică ...................................................................................................... 184
5.1. Conceptul de „teorie" ...................................................................................... 184
5.2. Clasificarea teoriilor psihologice ..................................................................... 186
5.3. „ForŃa teoretică" a concepŃiilor psihologice ................................................... 188
Bibliografie ...................................................................................................................... 190
PARTEA A DOUA
PSIHICUL - DOMENIU DE CERCETARE AL
PSIHOLOGIEI
Capitolul V
NATURA PSIHICULUI UMAN ...................................................................................197
1. Psihicul ca obiect de cercetare al psihologiei ......................................................... 197
1.1. Complexitatea psihicului....................................................................................197
1.2. Natura contradictorie a psihicului ....................................................................198
1.3. ConsecinŃe asupra conceperii obiectului psihologiei.......................................200
1.4. Definirea psihicului ..........................................................................................201
2. Caracteristicile fundamentale ale psihicului ............................................................202
2.1. Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie .................................................................202
2.1.1. SupoziŃii...................................................................................................202
2.1.2. Dovezi......................................................................................................203
2.2. Psihicul ca funcŃie a creierului .........................................................................205
2.2.1. Teză cu valoare de principiu metodologic............................................205
2.2.2. Argumente în sprijinul relaŃiei dintre psihic si creier .........................206
2.2.3. Modele explicativ-interpretative ale relaŃiei
dintre psihic si creier.............................................................................207
2.3. Psihicul ca re-producere a realităŃii naturale....................................................219
2.3.1. Caracteristicile re-producerii psihice....................................................219
2.3.2. Criteriile individualizării re-producerii psihice....................................223
2.5.1. Notele definitorii ale psihicului uman ..................................................224
2.4. Psihicul ca fenomen condiŃionat si determinat
socio-istoric si socio-cultural............................................................................224
2.4.1. De la socio-istoric si socio-cultural la psihic ......................................224
2.4.2. De la psihic la socio-istoric si socio-cultural ......................................226
3. Manifestări neobisnuite ale psihicului .......................................................................227
3.1. Tipuri de fenomene psihice neobisnuite..........................................................227
3.2. încercări de cercetare si explicare stiinŃifică
a fenomenelor parapsihologice ........................................................................229
3.3. Argumente pro si contra parapsihologici ........................................................231
4. Perspective noi de abordare a psihicului ................................................................. 233
4.1. Teoria informaŃiei .............................................................................................. 233
4.2. Cognitivismul ..................................................................................................... 234
4.3. Neo-evoluŃionismul ............................................................................................ 238
Bibliografie ...................................................................................................................... 240
Capitolul VI
IPOSTAZELE PSIHICULUI ........................................................................................ 243
1. ConstiinŃa ca ipostază a psihicului ............................................................................ 243
1.1. Locul constiinŃei în psihologie ......................................................................... 243
1.2. Etape în definirea constiinŃei ............................................................................ 244
1.3. Modele explicativ-interpretative ale constiinŃei............................................... 248
1.3.1. Modele explicativ-interpretative tradiŃionale....................................... 248
1.3.2. Modele explicativ-interpretative actuale .............................................. 251
1.4. DiscuŃii si controverse actuale cu privire la constiinŃă ................................... 258
2. Subconstientul ca ipostază a psihicului .................................................................... 260
2.1. Ce loc ocupă subconstientul în psihologie ? .................................................. 260
2.2. Două etape în definirea subconstientului ........................................................ 261
2.3. Caracteristicile si rolurile subconstientului ..................................................... 262
3. Inconstientul ca ipostază a psihicului ...................................................................... 263
3.1. Negarea si afirmarea inconstientului .............................................................. 263
3.2. „Impunerea" inconstientului în psihologie ..................................................... 264
3.3. Definirea inconstientului................................................................................... 267
3.4. Natura si rolurile inconstientului ..................................................................... 268
3.4.1. Natura inconstientului............................................................................268
3.4.2. Rolurile inconstientului ..........................................................................269
3.5. Tipuri de inconstient..........................................................................................
270
3.5.1. Inconstientul cerebral ............................................................................270
3.5.2. Inconstientul colectiv .............................................................................272
3.5.3. Inconstientul cognitiv.............................................................................275
4. RelaŃia dintre constient si inconstient .......................................................................277
4.1. Probleme generale..............................................................................................277
4.2. Tipuri de relaŃii între constient si inconstient ..................................................278
4.3. Terapii derivate din relaŃiile „constient - inconstient" ...................................279
Bibliografie .......................................................................................................................279
Capitolul VII
STĂRILE DE CONSTIINłĂ........................................................................................283
1. Stările de constiinŃă - obiect al investigaŃiei psihologice ....................................... 283
1.1. Ce este o „stare de constiinŃă"? ..................................................................... 283
1.2. Multitudinea si varietatea stărilor de constiinŃă ............................................. 284
1.3. Noul context de abordare a stărilor de constiinŃă ........................................... 288
2. Stări de constiinŃă modificată .................................................................................... 290
2.1. Somnul ................................................................................................................ 290
2.1.1. Natura somnului ...................................................................................290
2.1.2. Somn versus veghe sau funcŃiile somnului ...........................................290
2.1.3. Ce se întâmplă cu reactivitatea neurofiziologică
si psihică în timpul somnului ? ........................................................... 292
2.1.4. Privarea de somn si insomnia............................................................... 294
2.1.5. De ce' dormim ? sau teoriile explicative ale somnului ....................... 295
2.1.6. Necesitatea studierii somnului ............................................................. 297
2.2. Visul........................................................................................................... . ....... 297
2.2.1. Visul ca stare de mentaŃie sau natura psihică a visului..................... 298
2.2.2. Visul - perturbator sau protector al somnului ? ................................. 299
2.2.3. Metode obiective de studiere a visului ................................................ 300
2.2.4. Cum au fost explicate visele ? ............................................................. 303
2.2.5. Pot fi controlate visele ?........................................................................ 305
2.3. Hipnoza .............................................................................................................. 307
2.3.1. Hipnoza - fenomen complex si contradictoriu .................................... 307
2.3.2. Hipnoza - stare de somn sau stare de veghe ? ................................... 308
2.3.3. Teorii explicativ-interpretative ale hipnozei ........................................ 310
2.3.4. Legitimitatea hipnozei în dispută......................................................... 313
3. Căi de acces la stările de constiinŃă modificată........................................................314
3.1. MeditaŃia ............................................................................................................ 314
3.1.1. AccepŃii .................................................................................................. 314
3.1.2. Formele meditaŃiei.................................................................................. 315
3.1.3. Studiul stiinŃific al meditaŃiei................................................................ 316
3.2. Bio-feed-back-ul ................................................................................................ 317
3.2.1. Ce este bio-feed-back-ul ? .................................................................... 317
3.2.2. Tipuri de bio-feed-back ......................................................................... 318
3.2.3. Specificul bio-feed-back-ului ................................................................ 320
3.2.4. Ce se asteaptă de la bio-feed-back ?...................................................321
3.3. SubstanŃele psihoactive ..................................................................................... 322
3.3.1. încercare de definire si clasificare ....................................................... 322
3.3.2. Efectele substanŃelor psihoactive .........................................................322
3.3.3. Controverse si dubii ............................................................................... 325
4. Câteva probleme generale ale stărilor de constiinŃă modificată.............................. 327
4.1. Inducere ............................................................................................................. 327
4.2. Efecte ................................................................................................................. 328
4.3. UtilităŃi.................................................................... .' .......................................... 328
Bibliografie ...................................................................................................................... 329
Capitolul VIII
ABORDAREA „PLANĂ" SI „PIRAMIDALĂ" A PSIHICULUI ........................... 333
1. Abordarea „plană", „orizontală" a psihicului ......................................................... 333
1.1. AsociaŃionismul clasic....................................................................................... 333
1.2. Variante de asociaŃionism renovate................................................................... 336
1.3. Principiile abordării „plane" a psihicului....................................................... 337
2. Abordarea structural-dinamică a psihicului.............................................................. 338
2.1. Etape în evoluŃia abordării structural-dinamice a psihicului.......................... 338
2.1.1. „IntuiŃii" din trecut................................................................................ 338
2.1.2. Fundamentarea si consolidarea abordării
structural-dinamice a psihicului .......................................................... 339
2.1.3. Expansiunea si adâncirea abordării
structural-dinamice în psihologia contemporană ................................ 343
2.2. Specificul abordării structural-dinamice a psihicului .......................................346
2.2.1. Conceptul de „structură"...................................................................... 346
2.2.2. Demersuri în abordarea structural-dinamică a psihicului...................348
2.2.3. Principiile abordării structural-dinamice a psihicului.........................350
2.3. DificultăŃile abordării structural-dinamice a psihicului...................................350
Bibliografie .......................................................................................................................351
Capitolul IX
ABORDAREA SISTEMICĂ SI SINERGETICĂ A PSIHICULUI ...........................353
1. Premisele abordării sistemice a psihicului ................................................................353
1.1. Premise din afara psihologiei ...........................................................................353
1.2. Premise din interiorul psihologiei ....................................................................360
2. Coordonate sistemice ale psihicului .........................................................................362
2.1. Conceptul de „sistem" .......................................................................................362
2.2. Psihicul ca sistem: caracteristicile sistemului psihic uman ..........................363
3. ParticularităŃile abordării sistemice a psihicului .....................................................368
3.1. CerinŃele abordării sistemice a psihicului .......................................................368
3.1.1. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihice ..................................369
3.1.2. Clasificarea actuală a fenomenelor psihice.........................................370
3.2. Principiile si valenŃele abordării sistemice a psihicului ..................................371
3.2.1. Principiile abordării sistemice ..............................................................371
3.2.2. Valoare metodologică ............................................................................371
4. Abordarea sinergetică a psihicului ............................................................................372
4.1. Ce este sinergetica ? ......................................................................................... 372
4.2. Principiile abordării sinergetice ...................................................................... 374
4.3. încercări de abordare sinergetica a psihicului ................................................ 375
Bibliografie ...................................................................................................................... 377
Capitolul X
CERCETAREA PSIHOLOGICĂ..................................................................................379
1. Probleme generale ale cercetării psihologice............................................................379
1.1. Tipurile cercetării psihologice ..........................................................................379
1.2. Generalizarea disputei dintre cercetarea pură
si cercetarea aplicativă.......................................................................................383
1.3. Strategii de cercetare psihologică .....................................................................385
2. Procesualitatea si problemele cercetării psihologice ................................................386
2.1. Ciclurile cercetării psihologice .........................................................................386
2.2. Etapele cercetării psihologice ...........................................................................388
2.2.1. Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare .................388
2.2.2. Informarea si documentarea ................................................................389
2.2.3. Specificarea obiectivelor sau a scopurilor ........................................391
2.2.4. Formularea ipotezelor si a variabilelor ..............................................391
2.2.5. Definitivarea metodelor, procedeelor si tehnicilor
de in ^stigare ........................................................................................395
2.2.6. Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor .............397
2.2.7. Aplicarea metodelor si recoltarea datelor..........................................398
2.2.8. Prelucrarea datelor recoltate ...............................................................400
2.2.9. Formularea concluziilor .......................................................................402
2.2.10. Validarea concluziilor în vederea generalizării lor............................403
2.2.11. Comunicarea sau publicarea rezultatelor
si a concluziilor cercetării...................................................................404
2.2.12. Reluarea întregului ciclu ......................................................................405
3. DificultăŃile cercetării psihologice; evitarea si înlăturarea lor ...............................405
3.1. Premise ...............................................................................................................405
3.2. „Pericole" si „capcane" în cercetarea psihologică .........................................406
3.2.1. Alegerea (selecŃia) subiecŃilor ............................................................406
3.2.2. Aplicarea metodelor.............................................................................406
3.2.3. Asteptările cercetătorului sau „autoprofeŃia
care se îndeplineste" ...........................................................................407
3.2.4. Asteptările subiecŃilor sau „ caracteristicile cerute " ..........................407
3.2.5. Administrarea repetată a unui instrument de cercetare .....................407
3.2.6. Modificarea subiecŃilor în timp...........................................................408
3.2.7. Pierderea subiecŃilor ............................................................................409
3.2.8. Comunicarea rezultatelor obŃinute ...................................................... 409
3.2.9. Efectul de contaminare ........................................................................ 410
3.2.10. Formularea prematură a concluziilor ................................................410
3.3. ModalităŃi ameliorative...................................................................................... 410
Bibliografie ....................................................................................................................... 412
. Psihologie, mielu, zlate
Psihologia Educatiei
Numar pagini: 407

INTERCULTURALITATE CERCETARI SI PERSPECTIVE ROMANESTI
Minorităţi etnice, naţionale sau multiculturalism?
Totuşi, această primă distincţie între etnie şi cultură nu ne permite să evităm o a doua distincţie,
stabilită de legislaţia şi de politica din România, şi anume: distincţia între o majoritate, niciodată
numită ca atare, românii, şi ceilalţi cetăţeni numiţi minorităţi. Cele două criterii se conjugă deci
pentru a da termenul de minoritate etnică, cu nimic mai satisfăcător, deoarece el este de două ori
exclusiv. problema aferentă acestei terminologii, politic corecte în sensul primar al termenului,
adică conforme uzanţelor politice actuale, este legată de faptul că ea subliniază de la început un
raport de forţă între cei mai numeroşi şi cei mai puţin numeroşi, trecând sub tăcere statutul istoric
şi diversitatea minorităţilor în cauză. Dată fiind istoria constituirii României ca stat naţional,
aceste apelative riscă astfel să creeze mai multă confuzie şi frustrări decât să le rezolve. Dacă
ţinem cont, între altele, de noţiunea de minoritate, aşa cum este ea cel mai frecvent utilizată în
Europa occidentală, în contextul imigraţiei, opunând noii veniţi cetăţenilor mai vechi, ceea ce nu
este deloc cazul României, sau utilizarea sa în America de Nord şi în Australia, cuvântul îşi
pierde sensul. Kymlicka (1995) a evidenţiat confuzia provocată deseori de termenul
« multicultural » şi propune distingerea a două forme de pluralism în cadrul statului-naţiune. Am
avea astfel de-a face cu state multinaţionale, adică state ce găzduiesc minorităţi istorice, pe care
le numeşte « naţionale », şi cu state poli-etnice, adică cele ce conţin comunităţi de imigranţi mai
recente ce nu au participat la construcţia naţiunii. El semnalează între altele că cele două
caracteristici pot foarte bine coexista în cadrul aceleiaşi naţiuni. O soluţie ar fi deci adoptarea
acestei terminologii ce distinge minorităţi etnice şi minorităţi naţionale şi, în cazul României,
reţinerea celor din urmă. Nici această soluţie nu este însă mai satisfăcătoare, datorită conotaţiei
termenului de minoritate care, după cum am spus, induce din start un raport de putere între
grupurile în cauză. Ar trebui deci să recurgem mai degrabă la termenul « multicultural » ce are
avantajul, din punct de vedere semantic cel puţin, de a rămâne neutru ? Se întâmplă însă că în
dezbaterea asupra prezenţei şi coexistenţei mai multor culturi în cadrul politic al naţiunii,
termenul « multicultural » să fie asociat cu ceea ce a devenit « multiculturalismul 3». Acesta din
urmă face de acum referinţă la reflecţii politice precise, cărora nu li se poate ignora contextul
socio-istoric particular. Este vorba în principal de multiculturalismul nord-american aşa cum este
el practicat, revendicat şi discutat în Statele Unite, în Canada şi în Australia de aproximativ
treizeci de ani, în opoziţie cu vechiul şi tradiţionalul mono-culturalism bine cunoscut sub numele
de « melting-pot ». Or istoria şi tradiţia politică nord-americană ne interzic aplicarea unui astfel
de « model » multiculturalist în Europa central-orientală fără a i se fi demonstrat în prealabil
pertinenţa. Am menţionat între altele că multiculturalismul (Kymlicka: 1995), împinge spre
confuzie şi că, în cazul Statelor Unite, el tinde să se intereseze doar de « poli-etnic » şi să uite
« multinaţionalul », adică populaţiile autohtone colonizate. Aceasta constituie un argument în
plus pentru respingerea termenului.
Ar rămâne termenul « pluri-cultural » ce semnalează diferenţa fără a o cuantifica. Totuşi,
exceptând descrierile statistice ale populaţiilor, acest termen nu permite abordarea relaţiilor între
comunităţi. Iată de ce i-am preferat termenul de « intercultural » ce lasă să se înţeleagă, nu doar
prezenţa mai multor culturi sau « naţiuni » în cadrul unui stat, ci şi o anumită relaţie între
entităţile culturale distincte. Cum unul dintre scopurile demersului nostru este tocmai
aprofundarea şi sistematizarea cercetărilor îm domeniul relaţiilor între comunităţile culturale din
România, ni se pare legitim să recurgem la termenul de « intercultural » ceea ce ne permite
3
A se vedea pe acest subiect Ch. Taylor, Multiculturalisme, Paris 1994
6
simultan evitarea importării prea rapide – deşi comode – a unor modele inadecvate, legate atât de
analiză, cât şi de practici.
Se cuvine subliniat aici că, dezbaterea asupra terminologiei nu a avut loc în manieră formală între
partenerii proiectului şi că nu am dorit impunerea unei terminologii celor ce au contribuit la
cercetările cuprinse în acest volum. Este interesant în final de observat, în anchetele ce fac
referire directă la aceste diferite « minorităţi »4, cum sunt percepute mai exact apartenenţele la
naţiune şi la « minoritate ». Este evident că această reflecţie va trebui făcută în faza a doua a
proiectului şi că ea va putea reprezenta un câştig pentru cercetare.
. Interculturalitate cercetari si perspective romanesti, - multiculturalismul normativ, relatii interetnice, etnicitate, minoritate etnic?, valori identitare
Psihologia Educatiei
Numar pagini: 204

Metoda BACKTRACKING
"Este o tehnica de programare aplicabila algoritmilor care oferă mai multe soluţii şi are ca rezultat obţinerea tuturor soluţiilor problemei. Fiecare soluţie se memorează într-o structura de date de tip stivă implementată cu ajutorul unui vector. Deci fiecare soluţie poate fi pusă sub forma unui vector......"

Rutina Backtracking
Probleme rezolvate
Backtracking iterativ
1. Generarea permutărilor.
2. Generarea aranjamentelor.
3. Generarea combinărilor
4. Numerele care îi plac lui Gigel
5. problema celor n dame.
6. problema Comis-voiajor
7. Turnuri de cuburi
8. Generarea partiţiilor unui nr.
9. Drapele
Backtracking recursiv(după schemă)
10. Generarea permutărilor.
11. Generarea aranjamentelor.
12. Generarea combinărilor.
Backtracking recursiv(fără schemă)
13. Generarea permutărilor.
14. Generarea aranjamentelor.
15. Generarea combinărilor.
. Metoda, backtracking, tehnica, programare, algoritmi, rutina, probleme, iterativ, generare, permutari, aranjamente, combinari, recursiv, schema
Informatica
Numar pagini: 33

Problema apei in lume
RESURSELE DE APA ALE GLOBULUI
POLUAREA APELOR
Efectele asupra florei si faunei
POLUAREA OCEANELOR
Efectul asupra ecosistemelor
MAREA NEAGRA
. Problema, apei, lume, resursele, apa, terra, poluarea, efectele, asupra, florei, faunei, oceanelor, ecosistemelor, marea, neagra
Chimie
Numar pagini: 5

Poluarea cu petrol
"De fapt, problema raportului dintre om si mediul ambiant nu este noua.Ea a aparut o data cu cele dintai colectivitati omenesti, caci omul cu inteligenta si spiritul creator care il definesc, nu s-a multumit cu natura asa cum era ea, ci a pornit cu curaj si tenacitate la opera de transformare a ei potrivit nevoilor sale"

I.DESCRIEREA SI REZULTATELE INVESTIGATIILOR
Metode de analiza
1. Metode gravimetrice
2. Metode instrumentale
Caracterizarea probelor
Punctul I de prelevare
II CONCLUZII SI RECOMANDARI
A. Rezumatul neconformarii cuantificate
B. Rezumatul obligatiilor necuantificate si al obligatiilor conditionate de un viitor incert
C.Recomandari pentru elementele programului de conformare
. Poluare, petrol, descriere, rezultate, investigatii, metode, analiza, gravimetrice, instrumentale, caracterizare, probe, punct, prelevare, concluzii, recomandari, rezumat, neconformare, cuantificata, necuantificata, obligatii, conditionate, viitor, incert, recoomandari, elemente
Chimie
Numar pagini: 13

Accizele
CUPRINS

1.Analiza accizelor
1.1Scurta introducere in problematica accizelor
1.2Studiu legislativ privind accizele
1.3Modul de calcul si baza de impozitare conform legii nr. 42/1 iulie 1993
1.4Evolutia accizelor in perioada 1991-1997 precum si exemplificarea modului de calcul
2.Accizele
3.Accizele pentru alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, bauturile alcoolice si orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului care contin alcool etilic.
4.Accizele datorate pentru produsele din tutun
5.Accizele pentru produsele petroliere
6.Accizele pentru alte produse si grupe de produse
7.Scutiri acordate la plata accizelor, momentul datorarii accizelor si obligatiile platitorilor de accize
8.Practica comunitara
9.Perfectionarea legislatiei privind accizele
. Accizele, analiza, accizelor, taxele, problematica, tva, sursa, venit, inflatie, studiul, legislativ, sfera, aplicare, cota, modul, calcul, baza, impozitare, impozitul, hg
Economie
Numar pagini: 13

Drogurile
Persoanele care recurg la droguri au o problema cu increderea in sine, de obicei. Ei apeleaza la substante daunatoare pentru a produce o schimbare temporara in perceptia realitatii si comportamentului pentru a se impresiona pe sine sau pe altii.

Drogul este o substanta solida, lichida sau gazoasa, a carei folosinta se transforma in obicei si care afecteaza direct functionarea sistemului nervos, schimba dispozitia, perceptia si/sau starea de constiinta.
Drogul modifica sentimentele, dispozitia si gandirea si dauneaza grav sanatatii............................................................. Droguri
Economie
Numar pagini: 2

Somajul
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile tuturor tarilor.
Notiunrea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau preluat din limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate.
Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.
Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri. . Somaj, revolutia industriala, piata muncii, salariul minim impus, certificarea profesional?, ?omajul voluntar, ?omajul involuntar
Macroeconomie
Numar pagini: 5

Somajul
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile tuturor tarilor.
Notiunrea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau preluat din limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate.
Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.
Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri. . Somaj, revolutia industriala, piata muncii, salariul minim impus, certificarea profesional?, ?omajul voluntar, ?omajul involuntar
Macroeconomie
Numar pagini: 5

Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel
Ideea fundamentală a încercării noastre este aceea de a înţelege modul în care Gabriel Marcel îşi elaborează teoria existenţei având la bază reinterpretarea conceptului de transcendenţă. Demersul marcelian îi aminteşte omului că este doar un oaspete cu drept de şedere limitat. Transcendenţa-i permite să-şi recunoască neputinţa, finitudinea, failibilitatea şi culpabilitatea, ea este răspunsul spiritual la limita a ceea ce poate fi făptuit. Este important să aruncăm o privire de ansamblu asupra vieţii şi operei, deoarece, el însuşi nu s-ar fi opus, considerând că elementul biografic pe de o parte şi cel spiritual, de cealaltă parte, nu pot fi disociate. Filosofia lui este o „experienţă transformată în gândire”, precupările lui, sunt imaginea micului orfan (de mamă) care îşi întreabă mătuşa: „unde sunt morţii?”, nelinişte precoce care i-a determinat întreaga sa căutate posterioară. . Fiinta, existenta, problema, mister, transcendenta, comprehensiune
Filosofia culturii
Numar pagini: 13

28. Mircea Eliade
"Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonanţă tematică şi, până la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit şi filosofie; în plus, datorită deosebitei sale familiarităţi cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut să o şi ilstreze apelând la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-şi expune punctul de vedere, Eliade porneşte şi el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea trăirilor lui, care este o caracteristică a omului de oriunde şi de oricând. Numai că Eliade ştie să facă diferenţe în cadrul acestei trăsături general umane, descoperindu-ne faptul că există deosebiri radicale între omul modern, nereligios, şi omul religios al societăţilor primitive – în ceea ce priveşte trăirea discontinuă a timpului. Desigur, şi omul nereligios contemporan „cunoaşte o oarecare discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, «timpul festiv»; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă; atunci când ascultă muzica preferată sau, îndrăgostit, aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte, evident, un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte.” Totuşi, pentru el timpul nu prezintă denivelări radicale în interiorul propriei esenţe ci are o singură natură, în armonie cu structura fiinţei sale şi de aceea „constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, este legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit, care este moartea, stingerea existenţei. În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină.”


BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992
2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992
3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990
4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991
5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946
8. Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general㸠Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

. Mircea, eliade, filosof, cultura, enigma, mit, filosofie, spirit, uman, timp, omul nereligios, eterogenitate, discontinuitate, ritmuri, temporale, timpul profan, desacralizat, timpul mitic, revenire, inceput, platon, timaios, phaeton, helios, pamant, timpul, circular, marele timp, fiinta, timpul sacru, responsabilitate pe plan cosmic, timpul originii, obsesia ontologica, prezenta zeilor, lumea puternica si pura, parmenidian, receptacol, loc natural, neant, timpul forte, eternitatea, omul religios arhaic, sacrul si profanul, tratat de istorie a religiilor, incercarea labirintului, istoria credintelor si ideilor religioase, victor kernbach, vasile tonoiu, wilhelm dilthey
Istoria filosofiei româneşti
Numar pagini: 8

Mister şi dogmatic în epistemologia blagiană
În accepţie blagiană misterul nu desemnează defel ceva precum enigmă, secret sau taină, neavând de-a face nici cu miracolul sau minunea, necomportând nici o notă de sacru sau supranatural. Dacă vrem să-i găsim misterului un corespondent „aproape sinonimic în limbaj gândit” acela este „problematicul” (incomprehensibil, incognoscibil). „Sintetizând la maxim misterul este ce-ul problematic. A cunoaşte înseamnă în sensul blagian cel mai caracteristic – a opera cu mistere în orizontul misterului. Demersul filosofic al „Eonului Dogmatic” e consacrat individualizării metodologice şi reabilitării epistemologice a dogmaticului ca mod de a gândi, ca tip de cunoaştere sau tip de ideaţie valabil ca atare. Un exemplu tipic de dogmă examinat de Blaga e cea a Sf. Treimi „Dumnezeu o fiinţă” în trei persoane. Dogma este o formulă complexă, intenţionat şi explicit contradictorie, de neînţeles, totuşi folosită în scop de cunoaştere. Modul dogmatic de gândire consideră că ea poate avea totuşi un înţeles ascuns, inaccesibil inteligenţei umane.. Mister, dogmatic, transcendental, luciferic, paradisiac, cunoastere, epistemologie
Filosofia culturii
Numar pagini: 9

Problema determinismului în ştiintele contemporane ale naturii
"Cercetarea categoriilor care constată şi explică caracterul determinat al proceselor reale (materiale şi spirituale sau rezultând din împletirea materialului cu spiritualul) şi mecanismele determinării ne permite să privim asupra teoriei determinismului, gândită sub două aspecte:
 ca determinism universal, căruia i se înglobează determinismele parţiale ale diferitelor nivele ale existenţei
 din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiecărui nivel de structurare a existenţei în parte
Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetărilor, şi de un determinism global, caracteristic fiecărui nivel de organizare a existenţei în veşnică devenire, şi apoi de corelaţiile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, înglobatoare.
Cele mai esenţiale verigi ale explicării deterministe le reprezintă nivelul fizic (incluzând oarecum pe cel chimic), nivelul biologic şi cel al activităţii umane, în care se desprinde raportarea omului al determinismul global, cosmic şi includerea sa în determinismul cel mai complex din câte ne-a fost dat să cunoaştem, determinismul social..........."
. Determinism
Fizica
Numar pagini: 6

Curs III
Cuprinde continuarea cursului II:
1.4.2 Reprezentarea fracţiilor în sistemul binar
1.5 Stocarea numerelor întregi
1.5.1 Notaţia în exces
1.5.2 Notaţia în complement faţă de doi
1.5.3 Adunarea numerelor reprezentate în complement faţă de doi
1.5.4 problema depăşirii superioare
1.6 Stocarea numerelor fracţionare
1.6.1 Notaţia în virgulă mobilă
1.6.2 Erori de rotunjire

. Reprezentare, fractii, sistem, binar, stocare, numere, intregi, notatia, exces, notatia, complement, fata, doi, adunare, numere, problema, depasirii, superioare, stocare, fractionare, virgula, mobila, erori, rotunjire
Arhitectura calculatoarelor
Numar pagini: 9

Fratii Jderi
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Problematica romanului
Subiectul
Realitate. Legendă. Mit
Personajele

. Fratii, jderi, mihail sadoveanu, partea, i, ii, iii, problematica, roman, subiect, realitate, legenda, mit, personaje, gr, ureche, neculce, v, alecsandri, eminescu, delavrancea, ucenicia lui ionu?, izvorul alb, oamenii m?riei sale, petru aron, ?tefan cel mare, ?ara moldovei, ?tefan, ionu? jder, simion jder, În?eleptul nicoar?, damian, cristea, manole p?r-negru, ilisafta, samoil? c?liman, onofrei c?liman, nechifor c?liman, tolstoi, z, sângeorzan
Limba si literatura romana
Numar pagini: 5

I. 1. Concepţii antice despre natura umană
"Toate marile teme ale filosofiei se leagă, în mod mai mult sau mai puţin direct, de om. Filosofii, chiar dacă n-au avut mereu conştiinţa clară a acestui lucru, şi-au abordat întotdeauna problematica în vederea omului, ţinând invariabil cont de el – ţinta, mai mult sau mai puţin îndepărtată a oricărei concepţii.
În ceea ce priveşte filosofia greacă, aceasta, încă din prima ei fază, intens cosmologică, în care urmărea să găsească temeiul lumii şi să construiască un scenariu raţional de apariţie a ei din Principiu, ne oferă în acelaşi timp şi un model de înţelegere a omului (άνθρωπος). Vechii filosofi au pus constant în evidenţă, fiecare în modalitate proprie, natura lui duală: faptul că, pe de o parte, prin corpul său, este asemenea tuturor lucrurilor din univers, iar pe de altă parte, prin suflet este ceva distinct. În acelaşi timp, ei s-au străduit să conceapă principiul tuturor lucrurilor luând drept model raţionalitatea umană, ceea ce însemna deopotrivă efort de integrare a cosmică a omului şi recunoaştere a unui loc privilegiat pentru el în univers............"
. Conceptie, antice, natura, umana, filosofia, greaca, heraclit, focul, socrate, amintirile despre socrate, xenofon, platon, sofisti, protagoras, despre starea originara a omului, prometeu, aristotel, protagoras, de rerum natura, lucretiu, gheorghe vladutescu, w, k, guthrie
Antropologie
Numar pagini: 5

COMPETENTA DIDACTICA-NUCLEU AL PERSONALITATII
Competenta didactica profesionala presupune cunostinte temeinice,pregatire metidica si psihopedagogica deosebite,presupune stil pedagogic si tehnici pedagogice,maiestrie didactica.Acestea sunt singurele care confera autoritate profesionala.
Un plus de atentie trebuie sa se acorde raportului optim dintre informativ si formativ cu preocuparea realizarii feed-back-lui educator-educat.
ATITUDINEA PROFESIONALA este una dintre calitati si cere maxima responsabilitate,prezenta placuta si impunatoare,calitati vocale excelente(vorbire fluenta,clara si coerenta,expresiva,ritm adecvat),tinuta ireprosabila si punctualitate,stil de predare stimulativ.Un cadru didactic competent are abilitatea de a relationa cu copiii creand o atmosfera relaxanta prietenoasa si productiva folosindu-se de comunicarea verbala si nonverbala,verticala si orizontala in permanenta.
CAPACITATEA DE REFLECTIE SI CONSTIENTIZARE este o alta calitate care urmareste capacitatea cadrului didactic de a fi pe deplin cooperant cu cei din jur realizand fees-back-ul constructiv in cadrul activitatilor desfasurate sugerand cai de imbunatatire a prestatiei didactice cadrelor didactice,parintilor,altor factori implicati.
ADECVAREA LA SITUATIE.Capacitatea de a se adapta si de a improviza este una din calitati care cere flexibilitate si competenta de a face fata neprevazutului adoptand o alta strategie decat cea planificata si modificarea cursului unei activitati care nu pare sa fie eficienta.
SURSA,RESURSA SI MODEL DE INVATARE.Cadrul didactic prin fisa postului trebuie sa ofere competenta in calitatea proiectarii activitatii didactice si activitatii extracurriculare,calitatea comportamentului de predare si evaluare reprezentand o conditie esentiala pentru realizarea managementului procesului de invatamant contemporan.
ABILITATEA DE A REZOLVA CONFLICTE.Fiind inerenta aparitia conflictelor,cadrul didactic trebuie sa aiba competenta de rezolvare a lor prin mentinerea unei relatii pozitive,prin ascultare activa,focalizarea pe problema si nu pe persoana,prin utilizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea ,mesajelor si evitarea invinovatirii si etichetarii.. Competenta profesionala, atitudinea profesionala, capacitatea de reflectie si constientizare, adecvarea la situatie, sursa, resursa si model de invatare, abilitatea de a rezolva conflicte, competente psiho-sociale, competente manageriale, competente de relationare si de comunicare, competente evaluative
Psihologia Educatiei
Numar pagini: 7

COMPETENTA DIDACTICA-NUCLEU AL PERSONALITATII
Competenta didactica profesionala presupune cunostinte temeinice,pregatire metidica si psihopedagogica deosebite,presupune stil pedagogic si tehnici pedagogice,maiestrie didactica.Acestea sunt singurele care confera autoritate profesionala.
Un plus de atentie trebuie sa se acorde raportului optim dintre informativ si formativ cu preocuparea realizarii feed-back-lui educator-educat.
ATITUDINEA PROFESIONALA este una dintre calitati si cere maxima responsabilitate,prezenta placuta si impunatoare,calitati vocale excelente(vorbire fluenta,clara si coerenta,expresiva,ritm adecvat),tinuta ireprosabila si punctualitate,stil de predare stimulativ.Un cadru didactic competent are abilitatea de a relationa cu copiii creand o atmosfera relaxanta prietenoasa si productiva folosindu-se de comunicarea verbala si nonverbala,verticala si orizontala in permanenta.
CAPACITATEA DE REFLECTIE SI CONSTIENTIZARE este o alta calitate care urmareste capacitatea cadrului didactic de a fi pe deplin cooperant cu cei din jur realizand fees-back-ul constructiv in cadrul activitatilor desfasurate sugerand cai de imbunatatire a prestatiei didactice cadrelor didactice,parintilor,altor factori implicati.
ADECVAREA LA SITUATIE.Capacitatea de a se adapta si de a improviza este una din calitati care cere flexibilitate si competenta de a face fata neprevazutului adoptand o alta strategie decat cea planificata si modificarea cursului unei activitati care nu pare sa fie eficienta.
SURSA,RESURSA SI MODEL DE INVATARE.Cadrul didactic prin fisa postului trebuie sa ofere competenta in calitatea proiectarii activitatii didactice si activitatii extracurriculare,calitatea comportamentului de predare si evaluare reprezentand o conditie esentiala pentru realizarea managementului procesului de invatamant contemporan.
ABILITATEA DE A REZOLVA CONFLICTE.Fiind inerenta aparitia conflictelor,cadrul didactic trebuie sa aiba competenta de rezolvare a lor prin mentinerea unei relatii pozitive,prin ascultare activa,focalizarea pe problema si nu pe persoana,prin utilizarea intrebarilor deschise pentru clarificarea ,mesajelor si evitarea invinovatirii si etichetarii.. Competenta profesionala, atitudinea profesionala, capacitatea de reflectie si constientizare, adecvarea la situatie, sursa, resursa si model de invatare, abilitatea de a rezolva conflicte, competente psiho-sociale, competente manageriale, competente de relationare si de comunicare, competente evaluative
Psihologia Educatiei
Numar pagini: 7

Perpendiculara comuna a doua drepte din spatiu
"Daca a,b sunt doua drepte necoplanare, atunci exista o dreapta unica perpendicualra atât pe a cât si pe b , care le întâlneste pe amândoua......."

teorie si problema cu rezolvare. Perpendiculara, comuna, doua, drepte, spatiu, geometri, problema, rezolvata
Matematica
Numar pagini: 5

Euclid
Euclid
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to: navigation, search
For other uses, see Euclid (disambiguation).
Euclid (/ˈjuːklɪd/ EWK-lid; Ancient Greek: Εὐκλείδης Eukleidēs), fl. 300 BC, also known as Euclid of Alexandria, was a Greek mathematician, often referred to as the "Father of Geometry". He was active in Alexandria during the reign of Ptolemy I (323–283 BC). His Elements is one of the most influential works in the history of mathematics, serving as the main textbook for teaching mathematics (especially geometry) from the time of its publication until the late 19th or early 20th century.[1][2][3] In the Elements, Euclid deduced the principles of what is now called Euclidean geometry from a small set of axioms. Euclid also wrote works on perspective, conic sections, spherical geometry, number theory and rigor.
"Euclid" is the anglicized version of the Greek name (Εὐκλείδης — Eukleídēs), meaning "Good Glory".
Euclid
- GEOMETRIA PLANA
- PROPORTIILE
- ARITMETICA
- IRATIONALELE
- SPATIUL
- CORPURILE PLATONICE
- LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE
O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios.
In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre contemporanii acestuia.
In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa cu opera lui Euclid.

GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand, Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica elementara pana in secolul trecut.
Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare. Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a, care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana. Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si XIII.
La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci “cerinte” sau postulate si “notiunile comune” in numar variabil in diferitele editii, dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate, cel mai celebru este ultimul:
“Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile mai mici decat doua unghiuri drepte.”
Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre, preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul al XVIII-lea: “Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o singura paralela la o dreapta data”. In secolul al III-lea i.e.n., el constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie decat algebra babiloneana, adaptata la geometrie prin intermediul tehnicii aplicatiilor ariilor, erau nevoiti sau sa admita postulatul lui Euclid, sau sa abandoneze orice cercetare in domeniul geometriei. Ceea ce este remarcabil este ca, confruntat cu aceasta necesitate imperioasa, Euclid nu s-a multumit cu o referire la evidenta, cu un apel la bunul-simt exprerimental, ci a simtit nevoia sa formuleze un postulat. Este prima marturie istorica a unei atitudini specific matematice.
Continutul propriu-zis al primei carti, care incepe cu problema construirii triunghiului echilateral (de fapt, un postulat deghizat in problema) si se termina cu teorema despre patratul ipotenuzei (teorema zisa “a lui Pitagora”) este, in ansamblu, de data foarte veche.
Cartea a II-a, foarte scurta, se ocupa cu bazele algebrei geometrice, instrument de lucru indispensabil al geometriei elene. Dupa ce se admite existenta sumei si a diferentei a doua segmente rectilinii, se studiaza relatiile dintre dreptunghiurile care au aceeasi inaltime si apoi patratele construite pe suma sau diferenta a doua segmente. Ea contine, in particular, intr-o terminologie azi uitata, o rezolvare a ecuatiilor de gradul al doilea. Aceasta ultima tema va fi reluata, intr-o forma mai generala, in Cartea a VI-a, in care “parabolele in elipsa” si “in hiperbola” – adica “aplicarea ariilor in lipsa” si “in exces” – echivaleaza cu un studiu complet al ecuatiei .
Cartea a III-a, si ea tot foarte elementara, trateaza proprietatile cercului. In particular, in ea se stabileste – fapt remarcabil – notiunea de putere a unui punct in raport cu un cerc, fara sa se foloseasca similitudinea, prin metode de aplicare a ariilor, adica prin algebra geometrica. Studiul tangentei intr-un punct determina aparitia, pentru prima data in istorie, a notiunii capitale de unghi de contingenta.
Cartea a IV-a, cu savoare pitagoreica, studiaza problema inscrierii poligoanelor regulate intr-un cerc, precum si problema circumscrierii poligoanelor. Ea nu trateaza insa decat triunghiul echilateral, patratul, pentagonul si hexagonul, pentru care problema poate fi rezolvata cu ajutorul riglei si compasului. In ea se reuseste turul de forta de a inscrie pentagonul in cerc, fara a face apel la asemanare; asemenea detalii sunt dintre cele care ne fac sa recunoastem mana unui mare artist.

PROPORTIILE. Partea a doua a Elementelor este mult mai dificila. Cartea a V-a constituie una dintre culmile gandirii matematice si se poate afirma ca ea n-a fost realmente asimilata si depasita decat de abia vreo suta de ani. Ea trateaza notiunea de raport, care este inclusa in urmatoarele patru definitii abstracte:
“[3] Raport este relatia dupa cantitate a doua marimi de acelasi fel. [4] Se zice ca marimile au un raport intre ele daca, inmultite, una poate intrece in marime pe cealalta. [5] Se zice ca marimile sunt in acelasi raport, intaia catre a doua si a treia catre a patra, daca multiplii egali ai celei dintai si ai celei de a treia, deodata, sau intrec in marime respectiv multiplii egali ai celei de a doua si ai celei de a patra, pentru oricare multiplu, sau sunt egali, sau mai mici, in ordinea considerata… [7] Iar daca dintre multiplii egali, multiplul celei dintai intrece in marime multiplul celei de a doua, dar multiplul celei de a treia nu intrece in marime multiplul celei de a patra, se zice ca intaia catre a doua are un raport mai mare decat a treia catre a patra.”
Dintre aceste definitii, cea mai importanta este definitia [4]. Ea apare aici, in mod cu totul justificat, sub aspectul ei de definitie, insa in Cartile VI, X, XI si XII se admite, implicit, ca segmentele rectilinii, ariile plane, volumele si unghiurile rectilinii satisfac aceasta definitie. Arhimede este cel care a simtit ca este vorba aici de o cerinta, de un postulat, care ar trebui explicitat, deoarece unghiurile curbilinii, in particular, unghiul de contingenta, nu satisfac aceasta definitie.
Definitiile [5] si [7], foarte abstracte, permit sa se formuleze teoria rapoartelor in toata generalitatea ei si intr-o forma de o suprema eleganta. Ea constituie echivalentul notiunii moderne de taietura introdusa in secolul trecut. Nimic nu ne autorizeaza, in afara, poate, de o scolie anonima, sa atribuim aceasta teorie inca lui Eudoxos.
Cartea a VI-a este importanta, dar elementara. In ea se gasesc cazurile de asemanare a triunghiurilor, teorema numita impropriu, pana in zilele noastre, “a lui Tales”, proportionalitatea intre arcurile de cerc si unghiurile la centru sau unghiurile inscrise in cerc, rezolvarea generala a ecuatiilor de gradul al doilea prin procedee pur geometrice. In felul acesta, algebra geometrica este solid constituita, devenind un admirabil instrument de lucru pe care Arhimede si Apollonius vor sti sa-l foloseasca la maximum.

ARITMETICA. Cartile de aritmetica constituie cel mai vechi tratat de teorie a numerelor care a ajuns pana la noi si totodata si cel mai riguros, daca avem in vedere perioada de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ele nu trebuie cautata o aritmetica practica, ci un ansamblu de studii teoretice asupra naturii numarului intreg.
Cartea a VII-a dezvolta din nou, in primele propozitii, tema Cartii a V-a, teoria proportiilor, dar numai pentru cazul rapoartelor rationale si, in general vorbind, intr-o forma mai arhaica si mai putin riguroasa. Luata insa in ansamblu, Cartea studiaza intregul, pornind de la urmatoarele consideratii: fara nici o incercare de a demonstra afirmatia si fara nici un postulat explicit, se afirma ca numarul, fiind o marime, se bucura de proprietatile generale ale marimilor, si anume, in principal, de proprietatile de existenta, unicitate, comutativitate si asociativitate a sumei. Demonstratiile se vor baza pe aceste proprietati intuitive si pe caracterul discret al intregului. Acest caracter discret este exprimat prin doua axiome principale implicite: 1) unitatea este o masura (divizor) a oricarui numar si 2) inaintea unui numar dat exista doar o multime finita de numere intregi, cu alte cuvinte, orice multime de numere intregi poseda un cel mai mic element. Cea de-a doua axioma este esentiala pentru gasirea, cu ajutorul algoritmului lui Euclid, a celui mai mare divizor comun a doua numere. Acest algoritm, care este instrumentul de baza al teoriei elementare a numerelor, apare aici pentru prima data, in legatura cu simplificarea aproximativa a rapoartelor asa cum o practicau, in aceeasi epoca, Aristarh din Samos si Arhimede. El constituie si punctul de plecare al teoriei fractiilor continue, care vor incepe sa joace un rol de prim rang incepand din secolul al XVII-lea. Tot in Cartea a VII-a mai gasim o teorie a numerelor prime intre ele si a numerelor prime absolute, teorie care s-a pastrat pana azi in invatamantul elementar, intr-o forma aproape neschimbata. Urmeaza apoi o scurta teorie a celui mai mic multiplu comun.
Cartea a VIII-a, mult mai omogena decat precedenta, este consacrata aproape in intregime numerelor intregi in progresie geometrica sau, intr-un alt limbaj, puterilor numere intregi ale fractiilor. Scopul ei este, in ultima analiza, sa stabileasca, intr-o forma generala, cazurile de rationalitate a radacinilor de ordinul n ale unui intreg sau ale unei fractii.
Cartea a IX-a cuprinde, pe de o parte, propozitii vetuste despre par si impar, bazate pe rationamente foarte slabe, iar pe de alta parte, teoreme foarte subtile si foarte frumoase, cum este cea care stabileste existenta unei infinitati de numere prime absolute sau cea care construieste numerele perfecte euclidiene.
IRATIONALELE. Cartea a X-a este cea mai ampla dintre toate: contine 114 propozitii! Lectura ei cere din partea matematicianului modern o pregatire solida si un curaj perseverent.. In schimb, studiul ei recompenseaza pe deplin efortul. Tema generala o constituie clasificarea scrupuloasa a primelor lungimi irationale, rezultate din metodele de aplicare (transformare) a ariilor, pornind de la o lungime luata drept unitate (ultimele cuvinte nu sunt insa pronuntate explicit). Un singur termen a supravietuit in limbajul nostru ca unica amintire a acestei oprere considerabile: cuvantul “binom”, dupa modelul caruia algebristii nostri au fasonat “trinomul” si “polinomul”.
Unii au incercat sa atribuie aceasta carte lui Teetet, eroul Dialogului lui Platon. Dar daca mai multe dintre propozitiile cele mai simple pe care le contine pot fi atribuite secolului al IV-lea, cartea, in ansamblu, se prezinta totusi ca o opera de mare perseverenta, minutioasa, un pic greoaie, elaborata de un bun matematician. Autorul ei este o minte riguroasa, un matematician de profesie, care se inrudeste mai mult cu Apollonios decat cu Arhimede.
Prima propozitie, care poate fi atribuita inca lui Eudoxos, formuleaza elementul de baza al metodelor de exhaustiune despre care vom vorbi mai tarziu. Iat-o:
“Fiind date doua marimi neegale, daca din cea mai mare se scade una mai mare decat jumatatea ei, iar din cea ramasa una mai mare decat jumatatea ei, si aceasta se repeta continuu, va ramane o marime oarecare care va fi mai mica decat marimea cea mai mica considerata.”
Urmatoarele trei propozitii folosesc algoritmul lui Euclid, fie pentru a gasi cea mai mare masura comuna, daca cele doua marimi sunt comensurabile, fie pentru a trage concluzia ca marimile sunt incomensurabile, daca algoritmul nu se sfarseste dupa un numar finit de pasi. Urmeaza apoi cateva propozitii generale despre marimi. Dupa aceasta parte, care este doar un fel de introducere, nu va mai fi vorba decat de segmente rectilinii. Masurile lor, pornind de la un segment unitate, ar fi reprezentate de noi prin expresii de forma , unde a si b sunt numere rationale. Euclid studiaza diferitele cazuri cand aceasta forma poate fi simplificata si deduce o clasificare a acestora.

SPATIUL. O data cu Cartea a XI-a incepe geometria spatiului. Putinul care se cunoaste despre lucrarile lui Arhytas si Eudoxos lasa sa se creada ca aceasta carte rezuma cunostintele secolului al IV-lea in acest domeniu, cu cateva adaptari efectuate in secolul urmator.
Dintre definitiile initiale, cele care se refera la sfera, con si cilindru fac apel la miscare. Generarea acestor corpuri se face prin rotirea, respectiv, a unui semicerc in jurul bazei, a unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre laturile unghiului drept si a unui dreptunghi in jurul uneia dintre laturi. Astfel de consideratii cinematice, introduse aici, probabil, pentru a asigura continuitatea figurilor, erau evitate cu desavarsire in cartile de geometrie plana.
Cele trei propozitii de la inceput, si anume:
“Nu se poate ca o parte a unei linii drepte sa fie in planul de baza, iar o parte intr-unul mai ridicat”,
“Daca doua drepte se taie, ele sunt intr-un plan, si orice triunghi este intr-un plan”,
“Daca doua plane se taie, sectiunea lor comuna este o dreapta”,
sunt demonstrate cu totul insuficient si de fapt sunt adevarate postulate. Insa cartea, in ansamblu – in care se studiaza notiunile de ortogonalitate si paralelism in cazul dreptelor si planelor, precum si volumele paralelipipedelor – este de inalta tinuta. Trebuie remarcata absenta totala a notiunii de orientare si a ideii inrudite de simetrie.
Cartea a XII-a studiaza ariile cercurilor, precum si volumele piramidelor, conurilor, cilindrilor si sferelor. Aceste studii necesita folosirea procedeelor infinitezimale si, dupa marturia formala a lui Arhimede, ele vin de la Eudoxos. Propozitiile enuntate nu dau cvadratura acestor arii sau cubatura acestor solide, ei se multumesc sa dea numai rapoartele:
“Cercurile sunt intre ele ca patratele diametrelor.”
“Orice prisma avand baza triunghiulara se imparte in trei piramide egale intre ele avand baze triunghiulare.”
“Sferele sunt intre ele in raportul cuburilor diametrelor.”
Pentru a stabili echivalenta a doua volume, se arata ca primul nu este nici mai mic, nici mai mare decat cel de-al doilea. Tehnica demonstratiei se bazeaza pe ceea ce geometrii logicieni ai secolului al XVII-lea au numit exhaustiune, epuizare. Aceasta metoda, a carei utilizare este legitimata de prima propozitie a Cartii a X-a arata, in ultima analiza, ca diferenta dintre cele doua volume, daca ar exista, ar fi mai mica decat orice marime dinainte data.

CORPURILE PLATONICE. Cartea a XIII-a, foarte frumoasa si foarte tehnica, este consacrata in intregime celor cinci poliedre regulate cunoscute de Platon.
In secolul al II-lea i.e.n., Hipsicle a adaugat Elementelor o a XIV-a carte, care trateaza compararea dodecaedrului si icosaedrului inscrise intr-o aceeasi sfera. Dupa cum recunoaste autorul insusi in scrisoarea-prefata, tema aceasta fusese deja tratata de Aristeu si Apollonios. Bizantinii au mai adaugat o a XV-a carte, consacrata si ea tot corpurilor platonice. Ea este insa de un nivel foarte scazut. Una dintre cele doua parti care o compun pare sa fi fost scrisa in secolul al V-lea e.n., cealalta – intr-o epoca si mai recenta.

LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE. Opera lui Euclid nu se limiteaza la Elemente. Catalogul scrierilor care ii sunt atribuite este mare. Unele dintre ele au ajuns pana la noi, altele au disparut complet sau partial. Dintre aceste scrieri cu caracter teoretic citam mai intai Datele, un fel de complement al Elementelor, dar cu o forma mai analitica. Lucrarea cuprinde 94 de propozitii. Primele stabilesc cateva proprietati ale marimilor proportionale sau “care au cresteri proportionale”, adica, in limbajul nostru, proprietatile functiilor liniare. Propozitiile urmatoare, cu caracter mai geometric, se refera la figurile asemenea, la aplicarea ariilor, adica la rezolvarea ecuatiilor de gradul al doilea, si la cerc. Lucrarea pastreaza inca un caracter foarte elementar.
Nu acelasi lucru se poate afirma despre tratatul, astazi pierdut, despre porisme (Porismata). Pappus ne-a lasat o descriere destul de neclara. Pornind de la aceasta marturie, matematicienii moderni, in special Robert Simson si Chasles, au incercat reconstituiri care, ca toate lucrarile de acest gen, au un caracter foarte ipotetic. Se pare insa ca este destul de ferm stabilit ca in acest tratat pierdut, Euclid rezolva mai multe probleme care au oarecare afinitate cu geometria proiectiva si cu teoria transversalelor, asa cum le tratau matematicienii din prima jumatate a secolului trecut. In el figureaza, in particular, teorema lui Desargues cu privire la Triunghiurile omologice si teorema lui Pappus cu privire la hexagoanele inscrise intr-o conica degenerata in doua drepte. Incepand de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceste doua propozitii joaca un rol esential in geometria proiectiva.
Vom mai mentiona, ceva mai departe, alte doua tratate pierdute: Conica (Conicele) si De locis ad superficiam (Despre locuri pe suprafata).

Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor, Teorma, Definitii, Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu
Paralelism in spatiu
Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor. Intr-un plan, printr-un punct exterior
unei drepte trece o dreapta paralela cu ea si numai una.
Teorema 1. Doua drepte paralele determina un plan.
Definitie. O dreapta d poate sa nu aiba nici un punct comun cu planul α ( d ∩ α = Ø ). In acest caz, vom spune, ca dreapta este paralela cu planul α si notam: α || d sau d || α. 34721nss32ulz6y
Teorema 2. O dreapta paralela cu o dreapta dintr-un plan α este paralela cu planul α ( sau continuta in el).
Teorema 3. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α, oricare plan β care contine aceasta dreapta si intersecteaza planul α, o face dupa o dreapta b paralela cu a.
Teorema 4. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α paralela la dreapta a dusa printr-un punct A, al planului α, este continuta in α.
Lema de paralelism. Daca doua drepte paralele a si b sunt situate, respectiv in doua plane α si β care se intersecteaza dupa o dreapta c atunci c este paralela si cu a si b. sl721n4332ullz
Teorema 5. Daca doua drepte distincte a si b sunt paralele cu a treia dreapta c, atunci dreptele a si b sunt paralele intre ele. (Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu).
Teorema 6. Daca un plan contine doua drepte concurente paralele cu un alt plan, atunci cele doua plane sunt paralele.
Teorema 7. Doua unghiuri cu laturile respectiv paralele sunt congruente ( cand sunt amando-ua ascutite sau amandoua obtuze) sau suplementare ( cand unul din ele este ascutit, iar celalalt obtuz. Daca unul este drept, celalalt este asemenea drept.
Teorema 8. Daca un plan intersecteaza doua plane paralele, intersectiile sunt drepte paralele.
Teorema 9. Doua plane distincte paralele cu al treilea plan sunt paralele intre ele.
Teorema 10. Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele, pe care le intersecteaza, segmente congruente.
Teorema 11. (Teorema lui Thales in spatiu). Mai multe plane paralele determina pe doua drepte oarecare, care le intersecteaza pe acestea in segmente respectiv proportionale.

. Euclid
Matematica
Numar pagini: 7

Pascal filosof si Pascal savant
Pascal, încă din fragedă adolescenţă, a manifestat pentru ştiinţă un gust şi aptitudini remarcabile, iar acest fapt se datorează nu numai fiindcă aceasta era una „din tendinţele înnăscute ale geniului său fulgurant, ci şi fiindcă găsise în familia sa un mediu favorabil dezvoltării acestei tendinţe. În anul 1646, vine în contact cu gândirea janseistă prin citirea operelor lui Jansenius, Saint-Cyran şi ale Marelui Arnauld, care-l convertesc la noua doctrină al cărui focar de răspândire era mănăstirea Port-Royal. Devent jansenist, Pascal nu renunţă la cercetările sale ştiinţifice, stabilind la acea dată o distincţie între ştiinţele întemeiate pe autoritate, al căror adevăr se află în carţile sfinte, şi ştiinţele întemeiate pe raţionament la a căror cunoaştere nu se poate ajunge decât prin intermediul raţiunii şi al experienţei, iar acestea sunt hărăzite unui progres continuu.. Cunoastere, ratiune, stiinta, vid, problema, jansenism
Filosofia culturii
Numar pagini: 4

10. P.P.Negulescu (1872-1951)
" Născut în actombrie 1872 la Ploieşti, P.P.Negulescu face Facultatea de Filosofie la Bucureşti, unde-l are ca profesor pe Titu Miorescu şi-şi continuă studiile la Paris şi Berlin. A profesat apoi filosofia la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
Pentru început, P.P.Negulescu se ocupă de aşa-numita problemă gnoseologică, în lucrarea Critica apriorismului şi empirismului. Considerând formele a priori ale sensibilităţii ca temelie a criticismului kantian, el supune unui sever examen critic acest apriorism.
Luând pe rând cele patru argumente pe care Kant le aduce pentru a dovedi aprioritatea şi intuitivitatea spaţiului, P.P.Negulescu încearcă să demonstreze netemeinicia acestora, evidenţiind anumite erori de logică şi contraargumentând cu aspecte ale experienţei comune sau cu dovezi ale noii ştiinţe. În plus, el pune în evidenţă contradicţia pe care o săvârşeşte Kant şi atunci când este vorba de rolul categoriei de cauzalitate, despre care spune că nu se aplică decât fenomenelor, în vreme ce, pe de altă parte, consideră că lucrul în sine este cauza senzaţiilor noastre..........."

BIBLIOGRAFIE

1. P.P. Negulescu, Geneza formelor culturii, Buc., Ed. Eminescu, 1984
2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984
5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002
6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988

. Negulescu, critica apriorismului si empirismului, kant, aprioritatea, intuitivitatea, spatiul, empirism, john stuart mill, idealism, problema, ontologica, stiintele, evolutia, intelectuala, destinul omenirii, religia, discernamantul, creatia, maiorescian, formatia, estetica, filosofia renasterii, scepticism, omenirea, nicolae bagdasar, antimetafizica, scientista, pozitivista, evolutionista, ion ianosi, gheorghe vladutescu, gh, al, cazan
Istoria filosofiei româneşti
Numar pagini: 5

Muntele vrajit- Thomas Mann
Problematica timpului. Muntele vrajit thomas mann timp | Popa Georgiana Alexandra Anul III, sem I Muntele vr?jit Thomas Mann -Problematica timpului- Laureat al Premiului Nobel pentru Literatur? ?n 1929, Thomas Mann ?i-a c??tigat f?r? echivoc dreptul de-a se num?ra printre scriitorii de valoare ai lumii. S-a impus printr-o serie de romane ?i povestiri marcate de simboluri ?i adesea o ironie amar?, dar ?i de delicate ?i complexe analize psihologice. Una din operele care l-au consacrat ?i i-au adus faim? a fost romanul “Muntele vr?jit”. “M...
Literatura universala
Numar pagini: 2

12. Mircea Florian (1888-1960)
"Mircea Florian e cu douăzeci de ani mai tânăr decât C. Rădulescu-Motru. El face parte dintr-o următoare generaţie de maiorescieni. În cadrul continuităţii, îşi poate asuma o poziţie mai independentă şi de certă originalitate. Accentuata sa fidelitate de o viaţă faţă de filosofie, ca profesor şi cercetător mereu predispus şi la ucenicii, nu îl depersonalizează, ci dimpotrivă, îl ajută să-şi des¬copere un loc aparte, dovedit cu timpul a fi locul cel mai trainic din întreaga filiaţie raţionalistă a filosofiei de până acum. El dobândeşte însă nespectaculos soliditatea, în manieră de „ştiinţă severă” deşi nu neapărat în manieră husserliană. În filosofia noastră, el pare mai apropiat de felul în care şi-a conceput activitatea - într-o altă, mult mai prestigioasă, tradiţie filosofică naţională - Nicolai Hartmann.
Născut la Bucureşti, absolvent al Colegiului „Sf. Sava”, cu licenţa la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1911) - unde i-a audiat pe Titu Maiorescu, C. Dimitrescu-Iaşi, C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu şi alţii -, doctor în filosofie al Universităţii din Greifswald, cu o cercetare critică despre noţiunea de timp la Henri Bergson dedicată lui P.P. Negulescu (1914), Mircea Florian parcurge, la Universitatea bucureşteană, toate treptele, obţinând doar târziu (1940) gradul de profesor universitar titular.............."

BIBLIOGRAFIE

1. Mircea Florian, Recesivitatea ca structură a lumii, Vol.II, Ed. Eminescu, 1987
2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984
5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002
6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988

. Mircea, florian, radulescu-motru, maiorescieni, stiinta, severa, husserliana, nicolai hartmann, rostul si utilitatea filosofiei, stiinta si rationalism, reconstructie filosofica, metafizica si arta, misticism si credinta, reconstructie filosofica, sensul unei filosofii romanesti, filosofle romaneasca, kantianism, gnoseologica-epistemologica, realism, vulgar, ontologic, rationalismul, j, rehmke, misologismul, irationalismul, nominalismul, structura, lumii, monisme, dualitati, antiteze, opozitii, universala, datului, factorul, recesiv, arta de a suferi, trepetnic sufletesc, existenta tragica, rosca, frica, suferinta, moarte, noblete, panestetism, pancalism, pulchritudinis, religia, metoda, filologica, bibliografica, metoda, psihologica, biografica, culturala, problematica, critica, lucian blaga, constantin noica, ion ianosi, cazan, bagdasar nicolae
Istoria filosofiei româneşti
Numar pagini: 5

19. Trăirismul şi gândirismul
"Inaugurat prin seria de articole pe care, începînd cu anul 1926, Nae Ionescu le publică în Cuvântul, trăirismul s-a închegat într-o doctrină filosofică şi politică la sfîrşitul deceniului al 3-lea şi, îndeosebi, în anii 30 se cristalizează teoreticeşte ca un spiritualism ortodoxist şi iraţionalist (străbătut însă şi de motive ale filosofiei vieţii sau existenţialiste), iar doctrina sa politică se orientează profascist.
Reprezentanţii trăirismului au preluat subiectivismul şi iraţionalismul filosofiei vieţii, misticismul medie¬val ori contemporan, nominalismul şi agnosticismul, filosofia ortodoxistă a lui Berdiaev şi Şestov, antimarxismul şi anticomunismul.
După închegarea sa ca doctrină, scopul orientării trăiriste a fost încercarea de a impune lumii un model subiectivist în al cărui context filosofia era, adeseori, identificată cu religia; cunoaşterea, la rîndul ei, în sensul de cunoaşterea raţională, a fost, mai ales în lucrările lui N. Ionescu, înlocuită cu revelaţia............"


BIBLIOGRAFIE

1. Nae Ionescu, Curs de metafizică, Buc., Ed. Humanitas, 1991
1. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
2. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002
3. Cazan, Gh. Al., Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984
4. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988
. Trairism, gandirism, nae ionescu, cuvantul, subiectivism, irationalism, misticism, medieval, contemporan, nominalism, agnosticism, filosofia, ortodoxista, berdiaev, sestov, antimarxism, anticomunism, model, subiectivist, religia, cunoasterea, rationala, revelatia, problema dumnezeirii, metafizica, istoria logicii, fenomenologie, keyserling, bergson, heraclit, platon, aristotel, toma d\'aquino, jacob bohme, nietzsche, schopenhauer, kierkegaard, diethey, keyserling, biblie, pur, philosophia perenis, factor, personal, realitate, traita, act, de, viata, traire, cosmos, individul, subiectivism, pur, gnosticism, traditionalism, pozitivism, doctrina, kantiana, joseph de maistre, de bonald, lammenais, antiscientista, kant, hegel, cunoasterea, autentica, intelegerea, trairea, intuitia, fuziunea, totala, ontologie, ortodoxism, abnorma, porunca vremii, universul, curentul, calendarul, sfarma piatra, n, crainic, criza, mântuire, ion ianosi, gheorghe vladutescu, cazan, bagdasar nicolae
Istoria filosofiei româneşti
Numar pagini: 5

24. Camil Petrescu (1894-1957)
"S-a născut la Bucureşti. După colegiul „Sf. Sava” s-a înscris, în toamna lui 1913, la secţia de filosofie a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Aici a fost remarcat de Negulescu şi de Rădulescu-Motru. Dădea câte un articol la publicaţiile lui Cocea şi Arghezi. Camil urmează, în paralel, şcoala militară, pentru a lupta apoi ca voluntar în primul război mondial. Şi-a dat licenţa abia în 1919.
Şi-a început cariera la Timişoara, ca profesor şi ziarist. Din caietul versurilor de război publică un grupaj în Sburătorul. Revine la Bucureşti, unde viaţa i se împleteşte strâns cu vasta sa activitate de publicist, cronicar dramatic, om de teatru, eseist, teoretician mereu contestat şi contestatar........."


BIBLIOGRAFIE

1. Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Vol. I-II, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1988
2. Vasile Dem. Zamfirescu, Studiu introductiv la Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Vol. I-II, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1988
3. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002
4. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
. Camil, petrescu, sburatorul, teze si antiteze, revistei fundatiilor, substatialism, modalitatea estetica a teatrulului, motru, negulescu, pogoneanu, caracostea, kantism, hegelianism, ontologia concretului, problema cosmologica, mircea florian, iosif brucar, epistemologica, logicism, hegel, bergson, husserl, leibniz, panlogic, evolutia creatoare, constantin noica, viziunea, camilpetresciana, perspectivismul, absolutist, realitatea, miscare, concreta, intreg, valoare, noocratica, spiritualitate, materia, evolutiva, evolutia in subspecie, devolutiva, inteligenta, suprapersonala, pseudovalori, vasile dem, zamfirescu
Istoria filosofiei româneşti
Numar pagini: 5

Acceleratoare de particule
problema energiilor mari
Efectul de strictiune (pinch)
Descarcari toroidale
Stellaratorul
. Acceleratoare, particule, problema, energiilor, mari, lumea, microcosmosului, subnucleare, energiile, particulelor-proiectil, energia, electroni, pozitroni, protoni, antiprotoni, deutoni, efectul, strictiune, pinch, bennet, descarcari, toroidale, stellaratorul, spitzer
Chimie
Numar pagini: 4

Evanghelos Moutsopolous, Prolegomene la un sistem al categoriilor estetice
"§1. Dacă, din punct de vedere filosofic, vom considera obiect tot ceea ce constituie pentru conştiinţă un termen de referinţă, exterior sau interior, prin urmare şi termen de experienţă trăită; dacă în aceeaşi ordine de idei vom defini ca obiect estetic acel obiect amintit care, întâlnit în natură sau în artă, ori realmente creat printr-un elan al lumii spirituale a artistului, este capabil........"

"§2. Dezavantajul respectiv s-a făcut curând remarcat, însă Kant a fost cu siguranţă cel dintâi care a trecut la depăşirea terminologiei aristotelice, prin atribuirea unui nou înţeles cuvântului ,,categorie", adică semnificaţia de concept mai general şi fundamental al gândirii ce nu trimite la vreun alt concept; el a distins un sistem de douăsprezece categorii formând patru clase, iar acesta........."

"§3. Din perspectiva echivalenţei unicităţii unui obiect estetic cu posibilităţile lexicale de determinare şi interpretare a acesteia, se poate susţine că orice adjectiv poate folosi la numirea unei categorii estetice, presupunând că aceasta va caracteriza un obiect estetic. În faţa acestui număr nedeterminat de categorii estetice, apare primejdia unei totale fărâmiţări a nuanţelor estetice........."

"§4. Este firesc ca o estetică liberală sau deschisă să tindă spre adoptarea de sisteme ale categoriilor estetice desprinse de orice exigenţă de ierarhizare. Desigur, aici se pune problema dialecticii între tendinţa către fărâmiţare a valorilor estetice şi nevoia stăvilirii acestei fărâmiţări. Oricum, criteriul, în cazul de faţă, nu poate fi decât distincţia severă între categoriile autentic estetice şi categoriile nonestetice; acesta permite reunirea de categorii independente între ele, adică nesupuse unei ierarhizări, aşa cum se întâmplă, bunăoară, în sistemul compus din douăzeci şi patru de categorii............." . Evanghelos moutsopolous, prolegomene, sistem, categorii, estetice, axiologie, obiect, estetic, artist, a, cournot, kant, filosofia post-kantiana, e, boutroux, platon, burke, lalo, souriau, tolstoi
Estetică
Numar pagini: 3

Act venetian de camil petrescu
Dramaturgia lui Camil Petrescu cuprinde piese de referinţă în care scriitorul analizează o problematică a cunoaşterii şi a ideilor care se revelează personajelor implicate în acţiune. Jocul ielelor(1916-1919), Act veneţian(1919), Suflete tari, Danton, Mioara, Mitică Popescu, Caragiale în vremea lui transpun în planul creaţiei artistice ideile teoretice ale dramaturgului prezentate în studiile: Teze şi antiteze, Modalitatea estetică a teatrului. Ele sunt drame de cunoaştere în care se insistă asupra unor conflicte şi stări tensionale intense, asupra priorităţii ideii şi a conştiinţei, în ordinea existenţei protagoniştilor.
Act veneţian a fost publicat, într-o primă variantă, în volumul ..................................... Act venetian, camil, petrescu
Limba si literatura romana
Numar pagini: 4

Psalmii – Tudor Arghezii
"Psalmii ilustrează lirica existenţială a lui Arghezi definit ca poet aflat „între credinţă şi tăgadă”. Arghezi a creat, între anii 1927-1967 – 16 psalmi publicaţi în mai multe volume de poezii:9 psalmi fac parte din volumul de debut “Cuvinte potrivite”, restul din alte volume. Acest fapt demonstrează preocuparea permanentă a lui Arghezi pentru problematica filozofică a relaţiei omului cu Dumnezeu, fiind definită ca o poezie “monumentală şi grea a zborului sufletesc către lumină”( G.Calinescu ).
Cum bine s-a observat, importantă nu este delimitarea netă a atitudinii argheziene între credinţă sau necredinţă, ci interpretarea cât mai nuanţată a ceea ce spune şi ce sugerează textul poetic. Experienţa monarhală de la Cernica se .......". Psalmii, tudor, arghezi
Limba si literatura romana
Numar pagini: 2

Statutul esteticii
"Deşi simţul comun ne spune că Estetica are o vechime considerabilă, totuşi, oricine este somat să răspundă la întrebarea: când s-a născut Estetica, drept disciplină teoretică având un obiect propriu de cercetare, metode specifice de analiză, un sistem categorial aparte şi o problematică anumită, va răspunde aproape fără să ezite că actul de naştere şi botez este dat de apariţia în 1750 a cărţii lui Alexander Gottlieb Baumgarten (1714-1762) intitulată Aesthetica. Următorul citat este semnificativ: Estetica, arată autorul german, pe urmele lui Leibniz şi Wolff, ca teorie a artelor libere, ca logică a capacităţii de cunoaştere, ca artă a gândirii frumoase şi ca artă a cunoaşterii intuitive, analogă cu cea raţională este ştiinţa cunoaşterii senzoriale (s.n). Se admite, de asemenea, că Baumgarten este cel ce a conferit, demnitate domeniului, calificat de ordin ,,inferior" al cunoaşterii senzoriale. Conştient, el însuşi, de acest fapt, Baumgarten remarca: ..,"Ştiinţei noastre [Estetica] i se poate obiecta că e sub demnitatea filosofilor, şi, că produsele simţurilor, fanteziile, fabulele şi agitaţiile pasiunilor sunt sub orizontul filosofic. Răspund: Filosoful e un om printre oameni, într-adevăr, el nu consideră a-i fi străină o parte atât de întinsă a cunoaşterii omeneşti"...............". Statutul, esteticii, estetica, sistem, categorial, problematica, alexander gottlieb baumgarten, leibniz, wolff, aesthetica, stiinta, cunoastere, senzoriala, baumgarten, k, e, gilbert, kuhn, a, history of esthetics, perfectiune, fenomenala, artele, hegel, nicolai hartmann, tudor vianu, roman ingarden, g, calinescu, ion ianosi, pictura, muzica, poezia, arhitectura, simbolicul, idee, clasicul, sculptura, romanticul, prelegeri de estetica, atitudine estetica, atitudine filosofica, criterii, principii de estetica, experienta estetica, mikel dufrenne
Estetică
Numar pagini: 3

V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 12. Omul ca loc de deschidere a fiinţei la Martin Heidegger
"Luând poziţie critică faţă de orientarea speculativă, abstractă a gândirii filosofice şi etice, existenţialismul va face din „concretul" fiinţei umane obiectul central al reflec¬ţiei filosofice. Referindu-se la natura preocupărilor şi la valoarea rezultatelor obţinute de filosofia contemporană în problema omului, unul din principalii reprezentanţi ai existenţialismului, Martin Heidegger, declara: „Nici o epocă nu a avut atâtea cunoştinţe variate despre om câte are cea actuală. Nici o epocă nu a putut obţine atât de repede şi atât de uşor aceste cunoştinţe, precum cea actuală. Şi totuşi, nici o epocă nu a ştiut atât de puţin ce este omul, ca epoca actuală. Niciodată omul nu a constituit în aşa măsură o problemă, ca în epoca noastră".
Constituie, fără îndoială, unul din meritele remarcabile ale existenţialismului faptul de a fi analizat cu atâta patos şi pregnanţă condiţia fiinţei umane şi, implicit, problema raportului dintre individ şi societate. După cum se ştie, existenţialismul s-a dezvoltat în două direcţii diferite, una atee (Sartre, Camus, Heidegger ş.a.) şi alta religioasă (Karl Jaspers, Gabriel Marcel ş.a.), comportând nuanţe particulare în tratarea unor probleme fundamenale, ca problema existenţei, aceea a libertăţii etc............."

BIBLIOGRAFIE

1. Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2003
2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998

. Omul, loc, deschidere, fiinta, martin, heidegger, existentialismul, constiinta, originalitate, omul, lumea, fiinta si timp, ontologie, fiintare, dasein, incertitudine, eu, neant, existent, obiect, liniste, tentatie, impotmolire, decadere, angoasa, sentiment, tragic, pesimism, existentialist, jaspers, moartea, fatalitate, ernest stere
Antropologie
Numar pagini: 5

III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 8. Limbajul drept cheie a înţelegerii omului în antropologia lui Herder
"Contemporan cu Kant, Herder joacă un rol proeminent în antropologia filosofică. Antropologia lui Herder va fi dezvoltată pornind de la problema limbajului. Herder ajunge la teza sa, potrivit căreia limbajul este un monopol al omului, prin critica îndreptată împotriva a două puncte de vedere răspândite în vremea lui privind originea limbii. Prima, cea teologică, consideră că din perfecţiunea gramaticală şi logică a limbajului se poate deduce că Dumnezeu este Creatorul său. Herder susţine că omul dispune de un bogat „limbaj al senzaţiilor” care nu poate fi transcris în mod univoc în litere. Interjecţiile sunt involuntare, legate de context şi totodată au putere de comunicare, adică pot fi înţelese de semeni. Cu toate aces¬tea, „limbajul senzaţiilor” este comun oamenilor şi animalelor:
Interjecţiile sunt nespecifice doar atâta vreme cât sunt considerate în mod abstract, într-o situaţie concretă, „oh”-ul unui îndrăgostit ce oftează se deosebeşte net de „oh”-ul care exprimă surprinderea. Herder respinge aşadar teza teologică privind originea limbaju¬lui prin referirea la interjecţii. Dar, în acelaşi timp, o va continua cu presupunerea că Dumnezeu i-a dat omului raţiunea. Aceasta însă are nevoie de limbă pentru a se putea dezivolta................."

BIBLIOGRAFIE

1. Heinz Paetzold, „Omul”, trad. Camelia Simion, în: Filosofie Curs de bază, Editori: Ekkehard Martens, Herbert Schnädelbach, Buc., Ed. Ştiinţifică, 2000

. Limbajul, cheie, intelegere, omul, antropologia, herder, kant, teologic, dumnezeu, creatorul, teza, aporie, senzualista, condillac, rousseau, omul, reflectie, chibzuinta, sentimente, senzatii, vis, recunoastere, organizare, simturi, omenesti, auzul, vazul, pipaitul, legile evolutiei, perfectibilitatii, exprimare, reglare, nevoi, sociabilitate, individualizare, heinz paetzold
Antropologie
Numar pagini: 4

V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 10. Antropologia filosofică a lui Max Scheler
" Format în mediul fenomenologiei husserliene, Max Scheler a elaborat o concepţie specifică, determinând veritabile mutaţii în elaborarea eticii, axiologiei, antropologiei filosofice, sociologiei culturii etc, exercitând, la rândul său, o netăgăduită influenţă asupra cercetărilor de etică ale lui Husserl.
În procesul elaborării unei antropologii filosofice, autorul se preocupă de poziţia omului în cosmos, pe fondul clarificării raporturilor dintre metafizică şi teologie, fenome¬nologie şi axiologie. Metafizica modernă - preciza Scheler - nu mai este astfel o cosmologie şi o metafizică a obiectului, ci o metaantropologie şi o metafizică a actului. Punctul de vedere călăuzitor aici constă în a releva că temeiul suprem a tot ceea ce este apt de obiectualitate nu este el însuşi obiectual, ci numai o actualitate pură, de efectuat numai ca atribut al fiinţei care se dă la iveală ea însăşi fără încetare. Unicul acces la Dumnezeu nu este, astfel, teoretic, adică, o examinare obiectualizată, ci o angajare personală, activă a omu¬lui pentru Dumnezeu şi pentru Devenirea autorealizării sale, o realizare - împreună a unui act etern - atât al acti¬vităţii spirituale făuritoare de idei, cât şi al forţei sale de impulsiune sesizabilă în viaţa noastră instinctivă..........."

BIBLIOGRAFIE

1. Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. Vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001
2. Alexandru Boboc, „Max Scheler în gândirea contemporană”, în: Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. Vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001


. Antropologia, filosofica, max, scheler, fenomenologie, husserliana, axiologie, etica, sociologie, cultura, antropologie, metafizica, moderna, ideea, om, dumnezeu, viata, problematica, kant, husserl, consubstantialitate, a priori, agreabilulul, emotionalul, valorile, ordinea, etica, pozitia omului in cosmos, reductia, alexandru boboc
Antropologie
Numar pagini: 5


"problema" rezultate au fost gasite 34




Sondaj de opinie

Cum vi se pare programa pentru bac?
1
usoara
20%
2
grea
27%
3
absurda
52%
Voturi: 249



Camp de cuvinte cheie


FAQ | Harta site-ului | Regulament de utilizare | Toate materialele | Arhiva | REKLAME Tel: 372-556-11791
Liceu
Franceza
Limba si literatura romana
Istoria Artei
Literatura universala
Sociologie
Istorie
Filozofie
Religie
Engleza
Economie
Chimie
Geografie
Fizica
Scoala profesionala
Masini Electrice
Transportul si distributia energiei electrice
Microeconomie
Curs Microeconomie
Proiectarea instalaţiilor de legare la pământ
Cum se scrie o lucrare de liceenta?
Cum se scrie o lucrare de licenta?
Cum sa scrii o scrisoare de intentie?
Electronica Elementara
Radiofonie pentru tineret
Manualul de reparatie Dacia 1310
Informatica
Sudare
Scoala generala
Limba si literatura romana
Biologie
Istorie
Geografie
Chimie
Fizica
Ergoterapie
Pedagogie
Matematica
Informatica
Facultate
Arhitectura calculatoarelor
Electronica digitala
Baze de date
Masurari si TraductoareT
Software industrial
SMP - Sisteme cu microprocesoare
Arheologie
Istoria Veche a Romaniei
Etica
Logica
Antropologie
Istoria filosofiei antice şi medievale
Istoria filosofiei moderne