pictura
"pictura" rezultate au fost gasite 9
Tragicul |
|
"La o primă vedere tragicul pare a fi o categorie estetică necontroversată. Orice cercetare însă mai amănunţită asupra spiritualităţii greco-latine şi iudeo-creştine va evidenţia faptul că, formula binecunoscută „tragic este, în primul rând «ceea ce este relativ la tragedie»" spune mult dar nu totul despre esenţa acestei categorii estetice. Astfel, observaţia de început este aceea că tragicul se găseşte în formă concentrată şi specializată în tragedie. Aceasta înseamnă că tragicul şi tragedia sunt puternic legate genetic: tragicul se naşte cu adevărat în tragedie, dar el nu se reduce la ea. De aici rezultă câteva sugestii teoretice deloc de neglijat. Astfel, fenomenul tragic este mult mai larg decât ceea ce este conţinut şi reprezentat în tragedia însăşi. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, tragicul se găseşte şi în alte genuri literare şi în alte arte decât cele dramatice propriu-zise: pictura şi sculptura, într-o oarecare măsură, sigur însă în dramaturgia muzicală, în operă şi balet, în oratoriu şi cantată, în întreg simfonismul european sau în forma sonatei, construită antitetic şi, desigur, în muzica de cameră. Oricum, teoretizările cu privire la tragedie au fost însoţite de regulă, de evoluţia însăşi a dramaturgiei, şi, în acest sens, nu este dificil să se surprindă legăturile fireşti dintre tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide şi teoria aristotelică a catharsis-ului dintre Corneille şi Racine şi consideraţiile lui Boilleau asupra „unităţii celor trei reguli", dintre Shakespeare şi revalorizarea teoretică a lui Voltaire asupra ,,noii etape" elisabetane în dezvoltarea tragediei, dintre Ionesco, Brecht sau Becket, şi, de exemplu, evaluările lui Camus asupra ,,viitorului tragediei" ................
. Tragicul, eschil, sofocle, euripide, corneille, racine, boilleau, shakespeare, voltaire, ionesco, brecht, beckett, camus, christophe, cusset, la tragédie grecque, spectacolul nenorocirii, necesitate, libertate, homer, bun, valoros, valori, absolute, viata, demnitatea, egalitatea, dreptatea, transcendenta, metafizic, reusita, omul, karl jaspers, d, d, rosca, kierkegaard, pesimismul, optimismul, atitudinea, spectaculara, eroica, johannes volkelt, paradisiacul, biblicul, nostalgicul, reveria, oniricul, misteriosul, fantasticul, cosmarul, dantescul, demonicul, titanicul, bahicul, prometeicul, eroicul, captivantul, inaltatorul, stimulantul, atragatorul, imbatatorul, violentul, deturnantul, minunatul, zguduitorul, pateticul, eroticul, seriosul, solemnul, pitorescul, exoticul, descriptivul, cosmopolitismul, folcloricul, naivul, arhaicul, avangardismul, clasicul, romanticul, primitivul, manieristul, simbolicul, souriau, nicolai hartmann |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
Hegel, O perspectivă filosofică asupra formelor evolutive ale artei |
| "Avem de considerat aici trei raporturi ale ideii faţă de forma ei de expresie artistică. Anume, în primul rând, începutul îl face ideea când, fiind încă în stare de nedeterminare şi indistincţie, ori în stare de proastă şi neadevărată determinare, ea însăşi devine conţinut al plăsmuirilor artistice. Fiind nedeterminată, ea încă nu posedă acea individualitate pe care o pretinde idealul; caracterul ei abstract şi unilateralitatea ei fac ca forma să fie din punct de vedere exterior defectuoasă şi întâmplătoare. De aceea, prima formă a artei e mai mult simplă căutare a figurării decât capacitate de plăsmuire veritabilă. Ideea încă n-a găsit în sine însăşi forma, şi rămâne astfel numai lupta şi aspiraţia spre ea. Putem numi în general forma aceasta - formă simbolică a artei. În această formă de artă, ideea abstractă îşi are forma artistică în aflarea ei, în materia sensibilă naturală, de la care pleacă acum plăsmuirea artistică şi de care apare legată. Obiectele intuiţiei naturii sunt, pe de o parte, lăsate mai întâi aşa cum sunt ele, totuşi în acelaşi timp e introdusă în ele ideea substanţială ca semnificaţie a lor, încât acestor obiecte le revine acum sarcina s-o exprime, ele trebuind să fie interpretate ca şi când ideea însăşi ar fi prezentă în ele. Lucru posibil datorită faptului că obiectele realităţii au în ele o latură care le face apte de a înfăţişa o semnificaţie generală. Cum însă nu este posibilă o corespondenţă completă, această raportare nu se poate referi decât la o determinaţie abstractă, cum ar fi, de exemplu cazul când prin reprezentarea leului se înţelege forţa..............". Hegel, perspectiva, filosofica, asupra, formelor, evolutive, arta, raporturi, forma, expresie, artistica, idee, cautare, figurare, simbolica, determinatie, abstracta, caracter, l strain, fenomene, natura, sublim, clasica, simbolice, originar, subiectiv, formal, figura, omeneasca, metempsihoza, fiziologia, corpul, omenesc, romantica, sensibila, corespondenta, adevarat, concept, sine, stiinta, unitate, infinit, omul, animal, spirituala, spirit, spiritualitate, interiorul, spiritual, interioara, existenta, exterioare, lumii, durere, crima, deosebire, speciale, particular, lume, arhitectura, calm, fericit, sculptura, comunitate, templul, culoarea, tonul, pictura, muzica, poezie |
|
Estetică Numar pagini: 8
|
Simbolism |
| Simbolismul este un curent literar apărut în Franţa,ca reacţie împotriva parnasianismului,a romantismului retoric şi a naturalismului ,promovând conceptul de poezie modernă.Considerat din perspectiva social-istorică,simbolismul apare ca produs şi expresie a stării de spirit generate de agravarea contradicţiilor societăţii capitaliste de la sfârşitul secolului al XIX-lea.Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care în 1886,a publicat un celebru articol-manifest,”Le symbolisme”.În acelaşi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolist㔺i în fruntea căreia s-a găsit poetul Stephane Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil înfiinţează şcoala „simbolist-armonistă”,devenită apoi „filozofico-instrumentistă”.Alţi poeţi de orientare antiparnasiană îl considerau şef de şcoală pe Paul Verlaire;ei şi-au luat,în semn de sfidare,numele de „decadenţi”.Reprezentanţi de frunte ai decadenţilor sunt Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Aceşti poeti şi mulţi alţi începuseră să scrie cu mult înainte de constituirea grupărilor în care s-au încadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat naştere nu în 1886,ci mult mai devreme, cuprinzând pe toţi poeţii de orietare antiparnasiană,uniţi în efortul de a descoperi esenţa poeziei................................................................. Simbolism, muzica, pictura |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 8
|
Enigma Otiliei - Pacalopol - caracterizare |
|
Comentariu amplu cu citate
"In ambianta casei din strada Antim, prezenta lui Leonida Pascalopol e un lucru straniu. Mosierul bogat si manierat e intr-o neconcordanta prea izbitoare (pentru a nu o observa el insusi) cu Costache si rudele sale. In momentul in care Felix soseste la “unchiul” Costache, intr-o seara de iulie, face cunostiinta cu aproape toate personajele care populeaza casa, chipuri stranse laolalta cantr-o pictura flamanda cu precise linii de contur si tonuri puternice. La masa de joc, care reunea o parte din personajele aflate in casa lui mos Costache, sta si Pascalopol. Otilia, jucand rolul de initiator al lui Felix, le face cunostiinta. Pascalopol se recomanda lui Felix “cu o ceremonie care trada cresterea lui aleasa retinand ceva mai mult mana tanarului intr-a sa, spre a-l examina”. Privindu-l pe mosier, baiatul constata ca: era un om cam de vreo cincizeci de ani..........". Leonida, pascalopol, enigma, otiliei, george, calinescu, caracterizare |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Caracterizarea lui Dionis |
|
'Opera literara a lui Mihai Eminescu (1850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”.
Titlul nuvelei are o structura subiectiva , punand in lumina pe Dionis , personajul principal.........." . Caracterizare, dionis, sarmanul, eminescu, mihai, geniu, pustiu, nuvela |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Nicolai Hartmann, Simţul pentru comic şi formele lui |
|
"Comicul ca temă a esteticii are o sferă simţitor mai îngustă decât sublimul de pildă şi decât graţiosul: el este cu adevărat dominant numai într-o singură artă, în creaţia poetică. Fără îndoială, îl cunosc şi arta desenului şi pictura - să ne gândim la caricatură -, dar un rol mai mare nu joacă acolo. Muzicii şi arhitecturii, el îi este cu totul străin în esenţă; numai în muzica programatică, el se furişează uneori - prin mijlocirea cuvântului, al cărui acompaniament este muzica. Pe de altă parte, şi viaţa - fără orice artă - este plină de comic. Numai că: l-am vedea noi acolo fără ochiul poetului?
În anumite limite, da. Facem - în măsura în care avem ochi pentru el - mult haz în viaţă de comicul involuntar din conduita omului. Orice stângăcie, orice alunecare, orice mişcare nepotrivită ne poate provoca râsul. Râsul poate fi şi cu totul fără inimă, căci cel păgubos trebuie să se aştepte să fie luat în râs.............." . Nicolai, hartmann, simtul, comic, formele, tema, estetica, arta, desen, pictura, caricatura, muzica, arhitectura, amuzament, comicul, atitudine, estetica, fenomenul, umoristic, omul, artist, involuntar, umorul, poetic, gluma, ironia, sarcasmul, mutatis mutandis |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Statutul esteticii |
| "Deşi simţul comun ne spune că Estetica are o vechime considerabilă, totuşi, oricine este somat să răspundă la întrebarea: când s-a născut Estetica, drept disciplină teoretică având un obiect propriu de cercetare, metode specifice de analiză, un sistem categorial aparte şi o problematică anumită, va răspunde aproape fără să ezite că actul de naştere şi botez este dat de apariţia în 1750 a cărţii lui Alexander Gottlieb Baumgarten (1714-1762) intitulată Aesthetica. Următorul citat este semnificativ: Estetica, arată autorul german, pe urmele lui Leibniz şi Wolff, ca teorie a artelor libere, ca logică a capacităţii de cunoaştere, ca artă a gândirii frumoase şi ca artă a cunoaşterii intuitive, analogă cu cea raţională este ştiinţa cunoaşterii senzoriale (s.n). Se admite, de asemenea, că Baumgarten este cel ce a conferit, demnitate domeniului, calificat de ordin ,,inferior" al cunoaşterii senzoriale. Conştient, el însuşi, de acest fapt, Baumgarten remarca: ..,"Ştiinţei noastre [Estetica] i se poate obiecta că e sub demnitatea filosofilor, şi, că produsele simţurilor, fanteziile, fabulele şi agitaţiile pasiunilor sunt sub orizontul filosofic. Răspund: Filosoful e un om printre oameni, într-adevăr, el nu consideră a-i fi străină o parte atât de întinsă a cunoaşterii omeneşti"...............". Statutul, esteticii, estetica, sistem, categorial, problematica, alexander gottlieb baumgarten, leibniz, wolff, aesthetica, stiinta, cunoastere, senzoriala, baumgarten, k, e, gilbert, kuhn, a, history of esthetics, perfectiune, fenomenala, artele, hegel, nicolai hartmann, tudor vianu, roman ingarden, g, calinescu, ion ianosi, pictura, muzica, poezia, arhitectura, simbolicul, idee, clasicul, sculptura, romanticul, prelegeri de estetica, atitudine estetica, atitudine filosofica, criterii, principii de estetica, experienta estetica, mikel dufrenne |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
Judecata de valoare estetică |
| "Doresc să dezbat două probleme: a) în ce constă esenţa judecăţii de valoare estetică şi b) cât este de îndreptăţit relativismul estetic subiectiv. La prima vedere între aceste două probleme ar părea să nu existe nici o legătură. De fapt, se poate demonstra că relativismul estetic subiectiv se însoţeşte de obicei cu o interpretare greşită sau cel puţin unilaterală a judecăţii de valoare estetice..........." . Judecata, valoare, estetica, roman ingarden, studii, probleme, subiectiv, esenta, sensu stricto, frumos, urat, par excellence, natura, intelectuala, primordiala, originara, subiectul, percepe, orb, critica, dignitas, de gustibus non est disputandum, scepticismul, opera, catedrala, tablou, aparenta, experienta, receptarea, literara, muzicala, pictura, partiala, comportament, neutra, das literarische kunstwerk, potential, cum fundamento in re, raspuns, emotional, valoare, vizibil, calitatile, calitatea, dimensiunile, dignitas, respingerea, dezgustul, admiratia, gustus |
|
Estetică Numar pagini: 5
|
Sarmanul Dionis |
|
"Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”.
Ca nuvela exemplara , de un perfect echilibru compoziţional ,”Sărmanul Dionis” isi concentrează toate luminile asupra personajului principal.........". Sarmanul dionis, dionis, comentariu, nuvela, geniu pustiu, mihai, eminescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
"pictura" rezultate au fost gasite 9
