oralitate
"oralitate" rezultate au fost gasite 5
Despre libertate |
|
Conceptele de “libertate negativă” si “libertate pozitivă”
Libertatea negativă Libertatea pozitivă . Statul, atenian, aristotel, solon, democra?ia, participativ?, opinie, vota, cuvântului, opta, participare, neparticipare, îngr?dire, obstruc?ionarea, anularea, friedman, limitele, relativ?, no?iune, utopie, isaiah, berlin, libertate pozitiv?, libertate negativ?, mill, capitalism si libertate, moralitatea, homo oeconomicus, smith, teoriei sentimentelor morale, hayek, kant, rousseau, fische, david ricardo, adam smith, isaiah berlin, aristotel |
|
Filozofie Numar pagini: 4
|
Basmul cult |
|
Opera scriitorului reprezintă un depozitar unic al spiritualităţii populare româneşti prin originalitatea artei povestirii, constând în oralitate, în sinteza unică a spectacolului ficţiunii şi al erudiţiei paremiologice, uneori de tip sofistic. Alături de Mihai Eminescu, I. L. Caragiale şi Ioan Slavici, Ion Creangă este un mare clasic al literaturii române, încadrat în Epoca Marilor Clasici. Scriitorul avea simţul instinctiv al limbii şi al etosului popular nealterat, deşi recunoştea că scrisul îl chinuia cumplit, tocmai pentru că ştia că e ,,treabă de gust, nu de silinţă”. Scrierile lui Creangă creează sentimentul că proza cultă românească renaşte, indiferent de modelele exterioare, fiind universală, fără să imite universalitatea.
În anul 1875 a avut loc debutul scriitorului în revista ,,Convorbiri literare” cu Soacra cu trei nurori, după care a publicat poveşti (Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb), povestiri (Moş Ion Roată, Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă, Popa Duhu, Inul şi cămeşa, Povestea unui om leneş), nuvele (Moş Nechifor Coţcariul), Amintiri din copilărie. . Basmul cult, ion, creanga, harap-alb |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Amintiri din copilarie - Ion Creanga |
|
"După apariţia poveştilor, Creangă a publicat în „Convorbiri literare“ în 1881-1882 trei părţi din Amintiri din copilărie. Partea a patra a văzut lumina tiparului, postum, în 1892.
În Amintiri din copilărie „vârsta cea fericită“ este rechemată şi retrăită în amintire de scriitor pentru a alunga tristeţea şi grijile: „Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată“. Tema ilustrează evocarea vieţii satului românesc din a doua jumătate a secolului al XIX lea şi anume a satului Humuleşti cu oamenii lui: „Gospodari tot unul şi unul“, întâmplările şi evenimentele nu sunt relatete într-o ordine cronologică, ci sunt selectate fapte ce devin momente de referinţă în conturarea eroului, a copilăriei copilului universal (George Călinescu). Cartea este povestea copilăriei sau, mai degrabă, spectacolul vârstei fericite. Dacă prin unele amănunte, copilăria reconstituită a aparţinut biografic lui Creangă, prin semnificaţie este universală, aparţine tuturor: „aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copii de când i lumea asta şi pământul, măcar să zică cine-ce a zice“..........." Cap I CapII Cap III Cap IV Sursele umorului în opera lui Creangă Trăsături noi care completează portretul lui Nică în acest capitol Caracterizarea lui Nică Caracterizarea Smarandei . Amintiri, din, copilarie, ion creanga, nica, smaranda, capitol, i, ii, iii, iv, povestiri, caracterizare, surse, umor, oralitate |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 11
|
Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga |
|
"Este o operă epică în proză, un basm cult şi a apărut în „Convorbiri literare“, la 1 august 1877.
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi şi motive populare, în care supranaturalul este împletit cu realul personajelor ţărăneşti din Humuleşti lui Creangă. Verde Împărat îi cere fratelui său, Împăratul, să-i trimită pe cel mai viteaz dintre fii săi, ca să-i urmeze la tron. Ca să-i pună la încercare, Împăratul se îmbracă într-o piele de urs şi îi sperie pe cei doi fii mai mari, mezinul însă reuşeşte să învingă proba şi obţine încuviinţarea de a pleca spre împărăţia lui Verde Împărat. Povăţuit de Sfânta Duminică, pe care o ajutase.........." Sursele umorului în Povestea lui Harap-Alb Umorul şi oralitatea . Povestea lui, harap-alb, ion creanga, basm, cult, umor, surse, oralitate |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 6
|
22.Constantin Noica (1909-1987) |
|
"Constantin Noica s-a născut în localitatea Vităneşti, judeţul Teleorman. Urmează cursuri la liceele Dimitrie Cantemir şi Spiru Haret din Bucureşti, apoi, între 1928 şi 1931 este student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. A urmat studii pentru specializare în Franţa 1938-1939. Îşi ia doctoratul în filosofie la Universitatea din Bucureşti, cu teza Schiţă pentru istoria lui cum e cu putinţă ceva nou (publicată în acelaşi an, 1940). În anii războiului este referent pentru filosofie în cadrul Institutului Româno-German de la Berlin. Între anii 1949 şi 1958 are domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 şi august 1964 este deţinut politic. Din 1965 este cercetator principal la Centrul de Logică al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975. În 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a fost primit membru post-mortem al Academiei Române.
O preocupare constantă a lui Noica a fost de a pune în discuţie statutul filosofiei. Astfel, în Încercare asupra filosofiei tradiţionale el socoteşte că filosofia se opune ştiinţei. Ştiinţa e teoretică, obiectivă, un univers închis. Filosofia reacţionează împotriva teoreticului pur, se întoarce spre concret, coboară pe pământ, îşi asumă un univers deschis. Certitudinile ştiinţei sunt incertitudinile filosofiei. Mai important este însă reversul. Filosofia obţine din incertitudinile sale trei tipuri de certitudine: 1) întâlnirea cu sinele (nu cu lucrul) conştiinţa existenţei omului. 2) întâlnirea cu îngrădirea omului – conştiinţa existenţei îngiăciite, 3) întâlnirea cu un dincolo de sine – conştiinţa posibilităţii de a depăşi îngrădirea................." BIBLIOGRAFIE 1. Noica, Constantin, Sentimentul românesc al fiinţei, Buc., Ed. Humanitas, 1996 2. Noica, Constantin, Devenirea întru fiinţă, Buc., Ed. Şt. şi Enciclopedică, 1980 3. Noica, Constantin, Cuvânt împreună despre rostirea românească, Buc., Ed. Eminescu, 1987 4. Noica, Constantin, Jurnal de idei, Buc., Ed. Humanitas, 1991 1. Noica Constantin, Scrisori despre logica lui Hermes, Buc., Ed. Cartea românească, 1986 2. Noica, Constantin, Modelul cultural european, Buc., Ed. Humanitas, 1993 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 . Constantin, noica, incercare asupra filosofiei traditionale, ingradirea, omului, constiinta, dincolo, de, sine, criza, omului, heraclt, parmenide, ratiunea, libertatea, supunere, adevar, infinitate, hegel, kant, teza, parmenide, heraclit, actul, estetic, frumosul, ambivalent, arta, ambigua, umila, precara, fiinta, fiinta din sanul realului, spatialitate, temporalitate, camp, natura, eterogena, haosul, fiinta autentica, antropomorfizare, modelul cultural european, platon, unu, multiplu, cunoasterea libera, bizantul, niceea, spengler, frobenius, toynbee, ion ianosi, gheorghe vladutescu |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
"oralitate" rezultate au fost gasite 5
