moartea
"moartea" rezultate au fost gasite 12
28. Mircea Eliade |
|
"Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonanţă tematică şi, până la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit şi filosofie; în plus, datorită deosebitei sale familiarităţi cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut să o şi ilstreze apelând la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-şi expune punctul de vedere, Eliade porneşte şi el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea trăirilor lui, care este o caracteristică a omului de oriunde şi de oricând. Numai că Eliade ştie să facă diferenţe în cadrul acestei trăsături general umane, descoperindu-ne faptul că există deosebiri radicale între omul modern, nereligios, şi omul religios al societăţilor primitive – în ceea ce priveşte trăirea discontinuă a timpului. Desigur, şi omul nereligios contemporan „cunoaşte o oarecare discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, «timpul festiv»; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă; atunci când ascultă muzica preferată sau, îndrăgostit, aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte, evident, un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte.” Totuşi, pentru el timpul nu prezintă denivelări radicale în interiorul propriei esenţe ci are o singură natură, în armonie cu structura fiinţei sale şi de aceea „constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, este legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit, care este moartea, stingerea existenţei. În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină.”
BIBLIOGRAFIE 1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992 2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992 3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990 4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991 5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993 7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946 8. Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general㸠Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 . Mircea, eliade, filosof, cultura, enigma, mit, filosofie, spirit, uman, timp, omul nereligios, eterogenitate, discontinuitate, ritmuri, temporale, timpul profan, desacralizat, timpul mitic, revenire, inceput, platon, timaios, phaeton, helios, pamant, timpul, circular, marele timp, fiinta, timpul sacru, responsabilitate pe plan cosmic, timpul originii, obsesia ontologica, prezenta zeilor, lumea puternica si pura, parmenidian, receptacol, loc natural, neant, timpul forte, eternitatea, omul religios arhaic, sacrul si profanul, tratat de istorie a religiilor, incercarea labirintului, istoria credintelor si ideilor religioase, victor kernbach, vasile tonoiu, wilhelm dilthey |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 8
|
Marin sorescu-iona |
|
Setea muntelui de sare (trilogie) – Iona, Paracliserul, Matca
-nivel al aspiratiilor; -teatru simbolic, poetic, deschideri spre existenţialism (Martin Heidegger, Karl Jaspers, Jean Paul Sartre, Albert Camus); - teatru-parabolă – semnificaţii plurivalente – operă deschisă (Umberto Eco); - tema destinului; - reconsiderarea miturilor si demitizarea; - repere spaţio- temporale simbolice; - Iona – personaj generic – voci si ipostaze; - ,,vina tragică,, a personajului- starea de destin, dedublarea, asumarea sau neasumarea condiţiei existenţiale, marile întrebări privitoare la sensul vieţii, la limită; moartea ca limită; - sentimentul acut al claustrării; dorinţa de libertate; conştientizarea limitei, a determinismului, absurdul existenţial; cugetările despre naştere, înviere, moarte etc. . Iona, marin, sorescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Miorita |
|
"Mioriţa este o baladă populară, o creaţie în versuri care aparţine genului epic. A fost descoperită de Alecu Russo la Soveja şi publicată de Vasile Alecsandri în ziarul Bucovina, în 1950, şi ulterior, în volumul „Poezii populare“.
G.Călinescu consideră că balada „Mioriţa sintetizează unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale literaturii noastre populare, mitul existenţei pastorale. Două lucrări: -Lucian Blaga „Spaţiul mioritic“ 1936 şi G.Călinescu „Istoria literaturii române de la origini şi pânăn-n prezent“ 1941 au jucat un rol deosebit pentru destinul baladei, subliniindu-i din perspective diferite, aptitudinea de valoare ordonatoare al universului nostru spiritual." . Miori?a, balad?, popular?, genul, epic, alecu russo, soveja, vasile alecsandri, bucovina, 1950, tranhuman?a, ciobani, ungurean, moldovean, vrâncean, motivul, oi?ei, n?zdr?vane, testamentul, ciob?na?ului, moldovean, moartea, ritualul, înmormânt?rii, moarte-nunt?, alegoria, monologul, liric, eminescu, sadoveanu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Miorita |
|
"Mioriţa este o baladă populară, o creaţie în versuri care aparţine genului epic. A fost descoperită de Alecu Russo la Soveja şi publicată de Vasile Alecsandri în ziarul Bucovina, în 1950, şi ulterior, în volumul „Poezii populare“.
G.Călinescu consideră că balada „Mioriţa sintetizează unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale literaturii noastre populare, mitul existenţei pastorale. Două lucrări: -Lucian Blaga „Spaţiul mioritic“ 1936 şi G.Călinescu „Istoria literaturii române de la origini şi pânăn-n prezent“ 1941 au jucat un rol deosebit pentru destinul baladei, subliniindu-i din perspective diferite, aptitudinea de valoare ordonatoare al universului nostru spiritual." . Miori?a, balad?, popular?, genul, epic, alecu russo, soveja, vasile alecsandri, bucovina, 1950, tranhuman?a, ciobani, ungurean, moldovean, vrâncean, motivul, oi?ei, n?zdr?vane, testamentul, ciob?na?ului, moldovean, moartea, ritualul, înmormânt?rii, moarte-nunt?, alegoria, monologul, liric, eminescu, sadoveanu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Nicolae ceausescu |
| "CEAUSESCU, NICOLAE (1918-1989) Nascut la Scornicesti, la data de 26 ianuarie 1918, intr-o familie de tarani saraci, mama -Alexandra (1888-1970), Tata - Andruta (1886-1969), a intrat in Partidul Comunist Roman (P.C.R.), avansand in functii in cadrul Comitetului Central al acestuia. Dupa moartea lui Gheorghiu-Dej a devenit, in anul 1965, prim-secretar al P.C.R., la o varsta destul de tanara pentru viata politica. Din 1969, a fost ales si secretar general al P.C.R., iar de la 28 martie 1974 presedinte al Republicii Socialiste Romania...". Ceausescu |
|
Istorie Numar pagini: 3
|
Stanica Ratiu - caracterizare |
| Dintre toate personajele romanului este singurul care reuseste. Victoria e motivata: Stanica e un geniu al raului. Fura banii lui mos Costache; brutalizarea si furtul aduc moartea batranului.. Stanica, ratiu, caracterizare, avocat fara procese, tipul, arivistului, george, calinescu, enigma, otiliei |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Omul |
| Omul nu poate trai nici o clipa inchis in prezent. El nu e satisfacut niciodata prin ceea ce ii da prezentul. El spera la ceva mai mult de la viitor. El spera ca poate scapa de greutatile prezente, in viitorul mai apropiat sau mai departat; sau ca va ramine in fericirea prezenta. El se transcende mereu spre viitor. Niciodata nu socoteste ca a ajuns la capatul drumului, ca are totul si pentru totdeauna in prezent. Chiar despre moarte nu crede ca va incheia existenta lui. El aspira spre absolut, care nu-I poate fi dat in viata pamanteasca. Aceasta il face sa vada in ea si ceva pozitiv. Omul crede ca va ajunge la absolut trecand prin moarte in......... . Omul, transcende, timpul, vesnicie, nadejde, pocainta, prezent, viitor, moartea, fericire, petru, apostol, iisus, mantuitorul, dumnezeu, grigorie, nazians, maxim, camus |
|
Filozofie Numar pagini: 5
|
Baltagul - Vitoria Lipan - Caracterizare |
|
"În tot ce face şi spune este dragoste şi inteligenţă nativă şi o vitalitate care este a naturii însăşi. Vitoria Lipan este exemplară prin tărie şi perseverenţă.
Conform unui calendar natural ea îşi dă seama că întârzierea soţului său are o singură explicaţie: moartea. Ea se adresează preotului, face vrăji, apelează la autorităţi, dar experienţa o învaţă că trebuie să se bazeze pe ea însăşi, pentru că la ea e durerea. În adâncul sufletului ei e convinsă de moartea soţului, dar dragostea, omenia, datoria nescrisă îi dictează că trebuie să-l caute şi să-i dea ultima cinstire cuvenită. Dragostea ei este profundă, păstrată de-a lungul anilor, după propria mărturisire: ca banul cel vechi. Ştie să-şi rânduiască treburile gospodăriei, înainte de........." . Mihail, sadoveanu, baltagul, vitoria, lipan, caracterizare |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi |
| "Stefan Gheorghidiu se autoanalizeaza in doua mari ipostaze, iubirea si razboiul. Esenta lui sufleteasca este eminesciana. Intransigenta lui etica, pasiunea lui absoluta si puritatea lui, profunda neadaptare a unei „sensibilitati nazdravane" (cum o numeste una din eroine) la compromisuri, apartin psihologiei eminesciene. „Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei. Ca acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt". „Toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi", sunt franturi din marturisirile lui Stefan Gheorghidiu adresate lui Orisan. El exclude posibilitatea tradarii, ca si Eminescu care cerea „credinta pe toti vecii". „Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma" declara Gheorghidiu, proclamand unicitatea iubirii, forta ei de iluzie care ridica fiinta scumpa pe un piedestal ideal, unic. „In organizarea si ierarhia constiintei mele, femeia mea era mai vie si mai reala decat stelele distrugator de uriase". Cu atat mai grea e caderea de la asemenea inaltimi, a lui Stefan Gheorghidiu, ca si a lui Hyperion. Camil Petrescu este eminescian prin trairea unei iubiri coplesitoare cu gustul amar al mortii. El aplica absolutul la o iubire care se dovedeste fragila. Eroul lui bea „pana la fund voluptatea mortii!". Romanul realizeaza in planul lui specific povestea lui Hyperion si Catalin, ca o variatie moderna a celor doua mari teme ale liricii: iubirea si moartea.". Camil, petres, ultima noapte, de, dragoste, itaia noapte de, razboi, stefan, gheorghidiu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 6
|
Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului în limitele geografiei fiinţei |
|
"§ 1
Registrele fiinţei se determină în raport cu conceptul de limită: animalitatea reprezintă limita care nu se cunoaşte pe sine; supra-umanul este conştiinţa de sine a limitei. § 2 Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinţei populată de existenţe finite şi conştiente. Situaţia tragică nu este compatibilă decât cu fiinţe conştiente finite confruntate cu limita. § 3 Dacă tragicul se înscrie în zona dialogului între conştiinţă şi limită, înseamnă că terminarea lui nu se poate face decât prin determinarea calităţii limitei. O fenomenologie a limitei poate fi întreprinsă pornind de la o ierarhie a gazdelor de posibilitate în depăşirea limitei devine la limită, o limită principal nedepăşibilă. § 4 Singura limită de nedepăşit este finitudinea însăşi. Tragicul trebuie căutat în întâlnirea unei fiinţe conştiente cu propria sa finitudine percepută ca limită.........." "............§ 23 Există două modalităţi majore de anulare a tragicului descris în limitele peratologiei: a) relativizarea limitei absolute, care trimite la anularea tragicului existenţial prin postularea unui paradis extramundan; b) absolutizarea limitei relative, care trimite la anularea tragicului istoriei prin ,,îngheţarea" istoriei şi postularea unui paradis terestru. § 24 Orice tentativă de anulare a tragicului reprezintă o formă a desolidarizării fiinţei conştiente finite de propriul ei statut ontologic, respectiv un refuz al omului de a-şi trăi viaţa, şi al omenirii, istoria. § 25 Tragicul deci s-ar putea defini: dacă-ţi depăşeşti limitele, eşti ,,pedepsit"; dacă nu ţi le depăşeşti, nu eşti om..........." . Fiinta, constiinta, gabriel, liiceanu, determinare, tragic, limite, fenomenologie, animalitatea, supra-umanul, finitudinea, moartea, individ, istoria, omenirea, opera, pesimismul |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 12. Omul ca loc de deschidere a fiinţei la Martin Heidegger |
|
"Luând poziţie critică faţă de orientarea speculativă, abstractă a gândirii filosofice şi etice, existenţialismul va face din „concretul" fiinţei umane obiectul central al reflec¬ţiei filosofice. Referindu-se la natura preocupărilor şi la valoarea rezultatelor obţinute de filosofia contemporană în problema omului, unul din principalii reprezentanţi ai existenţialismului, Martin Heidegger, declara: „Nici o epocă nu a avut atâtea cunoştinţe variate despre om câte are cea actuală. Nici o epocă nu a putut obţine atât de repede şi atât de uşor aceste cunoştinţe, precum cea actuală. Şi totuşi, nici o epocă nu a ştiut atât de puţin ce este omul, ca epoca actuală. Niciodată omul nu a constituit în aşa măsură o problemă, ca în epoca noastră".
Constituie, fără îndoială, unul din meritele remarcabile ale existenţialismului faptul de a fi analizat cu atâta patos şi pregnanţă condiţia fiinţei umane şi, implicit, problema raportului dintre individ şi societate. După cum se ştie, existenţialismul s-a dezvoltat în două direcţii diferite, una atee (Sartre, Camus, Heidegger ş.a.) şi alta religioasă (Karl Jaspers, Gabriel Marcel ş.a.), comportând nuanţe particulare în tratarea unor probleme fundamenale, ca problema existenţei, aceea a libertăţii etc............." BIBLIOGRAFIE 1. Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2003 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, loc, deschidere, fiinta, martin, heidegger, existentialismul, constiinta, originalitate, omul, lumea, fiinta si timp, ontologie, fiintare, dasein, incertitudine, eu, neant, existent, obiect, liniste, tentatie, impotmolire, decadere, angoasa, sentiment, tragic, pesimism, existentialist, jaspers, moartea, fatalitate, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
Un aspect al titanismului eminescian |
|
"Importanta deosebita a temei titaniene in creatia eminesciana a fost subliniata de amploarea unor studii care i-au fost consacrate de D. Popovici, G. Calinescu si Tudor Vianu.
Un aspect mai putin important al acestei teme fundamentale il constituie nazuinta titanica, nemarginita, a recuceririi din moarte a unei finite scumpe, reluata obsedant in numeroase poeme antume si postme, ceea ce insusi marele poet numea asa de sugestiv in “Rugaciunea unui dac” “moartea mortii si invierea vietii”. Prima dezvaluirea a sentimentelor titanice, a revoltei impotriva mortii, impotriva fragilei conditii umane se stie ca apare in “Mortua est” si este legata de momentul depresionar al disparitiei iubitei de la Ipotesti, moment biographic cu largi ecouri in creatia eminesciana. In una dintre versiunile poemului “Mortua est”, datata octombrie 1866, cu titlul “Elena” si subtitlul “Meditatiune, rabufneste razvratirea, cutezanta titanului romantic care nu se poate consola cu pierderea definitiva a iubitei, cu labilitatea vietii omenesti si incearca sa modifice oranduirea nedreapta a universului." Un eseu destul de amplu pe tema titanismului eminescian, cu citate din opera lirica si epica, bazat pe studiile unor critici literari precum G. Calinescu, Tudor Vianu, Caracostea, Titu Maiorescu, Perpessicius s. a. . Eminescu, titanism, eminescian, venetia, mortua est, strigoii, popovici, calinescu, tudor vianu, revolta, moarte, viziunea, romantica, scrisoarea i, o dulce inger bland, cezara, geniu pustiu, avatarii faraonului tla, mircea eliade, zamolxis, zamolxe |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
"moartea" rezultate au fost gasite 12
