marx
"marx" rezultate au fost gasite 10
Freud and marx |
|
Freud and marx it can be argued were both, as individuals, dissatisfied with their societies. marx more plainly than Freud, but Freud can also be seen as discontent in certain aspects such as his cynical view of human nature. Each were great thinkers and philosophers, but both seemed unhappy. Perhaps the social ills and trouble each perceived in the world
about them were only the reflections of what each of the thinkers held within themselves. Each person observes the same world, but each of us interprets that information in a different way. They both saw the world as being injust or base. Each understood the isfunctions in society as being caused by some aspect of human greed or other similar instinct. They did however, disagree on what the vehicle for these instincts' corrupting influences are. Freud claimed that tension caused by the stuggle to repress anti-social instincts eventually was released and caused the social evils he observed. marx also............ . Freud, marx |
|
Engleza Numar pagini: 4
|
9. C. Dobrogeanu Gherea şi curentul marxist |
|
"La sfârşitul secolului al XIX-lea s-a afirmat şi în ţara noastră curentul marxist. Pătrunderea, răspîndirea şi dezvoltarea marxismului în România au fost intim legate de numele lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Personalitate de mare prestigiu, înzestrat cu o mare forţă de în¬ţelegere a semnificaţiilor diferitelor concepţii filosofice, etice, estetice, economice, dotat cu putere de asimilare şi discernămînt a direcţiilor literare din ţară sau din străinătate, Dobrogeanu-Gherea a influenţat şi direcţionat, pentru o perioadă de peste trei decenii, mişcarea muncito¬rească de la noi şi filosofia ei, gîndirea social-politică şi economică din România..........."
BIBLIOGRAFIE 1. C. Dobrogeanu Gherea, Ion Nădejde şi Raicu Ionescu-Rion, fragmente din scrieri în: Filosofie şi religie în evoluţia culturii române moderne, Vol. I, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1984, p. 282-332 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Dobrogeanu, gherea, curentul, marxist, constantin, miscarea, muncitoreasca, filosofia, gandirea, social, politica, economica, din ideile fundamentale ale socialismului stiintific, conceptia materialista a istoriei, neoiobagia, studiu economico-sociologic al problemei noastre agrare, asupra socialismului in tarile inapoiate, anarhismul, revizionismul, economismul, ideologia germana, marx, engels, anarhia cugetarii, metafizica, finalitatea, reactionara, junimist, i mediul social ca factor patologic, darwin si malthus in etiologie, incercari asupra patologiei si patogenezei in diverse epoci istorice, impaludismul si profilaxia sa, dialectica in medicina, serviciul sanitar, medicii de plasa, proletariatul medical, stinca, etiologia, rion, idealism, scoala naturalista, spencer, lombroso, lassalle, bacunin, libertate, absoluta, capitalist, influenta, mediului, social, asupra, omului, revolutia, burgheza, ion ianosi |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 6
|
14. Mihail Ralea (1896-1964) |
|
"Născut la Bucureşti, M. Ralea şi-a petrecut copilăria la Huşi, unde părintele său Dimitrie era magistrat. Studiile secundare le-a făcut la Liceul internat din Iaşi, distingându-se ca premiant al secţiei clasice, cursul superior 1-a aA*ut ca profesor pe G. Ibrâileanu, —fapt crucial : avea să determine adeziunea sa la concepţiile poporaniste şi devotamentul fără margini faţă de destinele „Vieţii româneşti”. Tot în această perioadă, a luat şi un prim contact cu marxismul, datorită împrejurării că în biblioteca liceului se găsea rezumatul francez al Capitalului lui marx. Ralea a studiat dreptul şi literele la Universitatea din Bucureşti.
Intrarea României în război a însemnat în viaţa sa un moment de cotitură. Timp de un an, Ralea a urmat întâi la Iaşi, apoi la Botoşani, cursurile şcolii de ofiţeri de rezervă de artilerie. La sfîrşitul anului 1917 a fost mobilizat la un regiment de apărare antiaeriană. După demobilizare şi-a reluat studiile întrerupte la Universitatea din Iaşi, dându-şi în toamna anului (1919 licenţa în drept şi cea în litere şi filosofie............." BIBLIOGRAFIE 1. Mihail Ralea, Scrieri din trecut, Vol. I-II, E.S.P.L.A., f.a., 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Mihail, ralea, razboi, proudhon, sa conception du progres et son attitude sociale, l\'ide\'e de revolution dans les doctrines socialistes, etude sur l?evolution de la tactique revolutionnaire, osiris, curs de psihologie sociala, obstacol, universal, obstacol si infinit, datului, dialectica, construitul, explicarea omului, natura, materia, factor, prim, materialitatea, numen, infinitul, importan?a sociologica a lui gabriel tarde, istoria sociala, zeletin, hegel, sociologia si teoria cunoasterii, stiinta, credinta, parti pris-uri, istorism, dualismul culturii europene si conceptia omului total, fenomenul romanesc, spirit, tranzactional, compromis, oswald spengler, lucien romier, kierkegaard, heidegger, sein und zeit, apocalipsul, sincronismul, cultural, cultura, civilizatie, durkheim, sacru, profan, eliade radulescu, morala, religioasa, deosebiri, discontinuitati, om, animal, animalista, complet, integral, ion ianosi, cazan, gheorghe vladutescu, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
1917 - Revolutia bolsevica |
|
"Intensificarea exploatării, ruina economică, mizeria şi foametea, situaţia grea de pe fronturi, lipsa oricăror drepturi şi libertăţi sporeau nemulţumirile şi spiritul de revoltă în straturile cele mai adânci ale poporului rus. În oraşe, numărul grevelor muncitorilor era în continuă creştere (1914 – 70 de greve, cuprinzând 35.000 de oameni; 1915 – 1000 de greve, cu peste 500.000 de participanţi; 1916 – 1500 de greve, antrenând circa 1.000.000 de muncitori). La sate, ţăranii se ridicau şi puneau mâna pe grânele şi utilajul agricol al moşierilor, deseori zările fiind împurpurate de para incendiilor ce mistuiau conacele nobililor. Tot mai puternic răsuna glasul popoarelor care, pe lângă jugul asupririi sociale, îl purtau şi pe acela al asupririi naţionale. Sub înrâurirea mişcării revoluţionare, a stării de spirit din ţară , luau amploare acţiunile soldaţilor; sporea permanent numărul celor care refuzau să execute ordinele sau părăseau frontul."
ÎN ZILELE REVOLUŢIEI DIN FEBRUARIE 23 FEBRUARIE 24 FEBRUARIE 25 FEBRUARIE 26 FEBRUARIE 27 FEBRUARIE 2 MARTIE „TOATĂ PUTEREA SOVIETELOR !“ 3 APRILIE CONTRAOFENSIVA 3 IUNIE 18 IUNIE 4 IULIE ASALTUL PALATULUI DE IARNĂ 24 OCTOMBRIE 25 OCTOMBRIE ŞI A FOST ZIUA ÎNTÂI . Revolutia, bolsevica, partid, comunist, lenin, marx, engels, teoria, popor, muncitor, balerina, kse?inskaia, petrograd, greva, generala, putilov, absolutism, insurectie, hbalov, alexeev, piata, znamenskaia, brusilov, proletariat, autocratia, tarista, rasturnata, tavriceski, duma, gucikov, sulghin, nicolae al ii-lea, pskov, marele, cartier, general, abdica, duce, mihail, dinastia, ramonivilor, print lvov, despre sarcinile proletariatului în actuala revolu?ie, teze din aprilie, toat? puterea sovietelor, organizatii, taranesti, kerenski, mensevism, coalitie, garzi, rosii, kronstadtul, cheiul, nevei, ziar, pravda, trud, smolnîi, marele stat major, fortareata, petru, pavel, consiliul comisarilor poporului al republicii ruse, n, d, cocea, marele, octombrie, capitalism, socialism, trecere |
|
Istorie Numar pagini: 8
|
Nazismul |
| "La început a fost Adolf Hitler. Adolf era un copil cinstit care nu avea o viata foarte interesantã. Tatãl sãu care era functionar la granita dintre Austria si Germania era un om foarte aspru si dominant. La vârsta de 14 ani lui Adolf i-a murit tatãl, si de atunci au inceput sã se observe semnele de urã si viciozitate pe care avea sã le manifeste mai târziu. Când avea 19 ani, Adolf a plecat la Viena, unde, visând sa devina pictor, a vrut sã intre la o scoalã de arta dar a fost respins. În anii petrecuti în Viena, Hitler dezvoltã un puternic sentiment de urã pentru evrei si dupa spusele lui, tot acolo îsi formeazã si teoriile privind rasa supremã.". Adolf, hitler, nazism, austria, germania, viena, pictor, scoala, arta, respins, evrei, ura, teorii, rasa, suprema, primul razboi, mondial, europa, armata, curier, munchen, partidul, german, muncii, 1919, pivnitã, bere, orator, ein kampf, cartea, autobiograficã, propagandei, revolutionarii, marxisti, 24 februarie, 1920, comunisti, lozinci, swastika, partidul national socialist al muncitorilor din germania, partidul nazist, 1920, rusia, 1921, berlin, fuhrer, 1923, beer hall putsch, bavaria, inchisoare, 1933, organizatia, tineretul hitlerist, reich, polonezi, crestini, minoritati, etnice, religioase, japonia, africa |
|
Istorie Numar pagini: 3
|
19. Trăirismul şi gândirismul |
|
"Inaugurat prin seria de articole pe care, începînd cu anul 1926, Nae Ionescu le publică în Cuvântul, trăirismul s-a închegat într-o doctrină filosofică şi politică la sfîrşitul deceniului al 3-lea şi, îndeosebi, în anii 30 se cristalizează teoreticeşte ca un spiritualism ortodoxist şi iraţionalist (străbătut însă şi de motive ale filosofiei vieţii sau existenţialiste), iar doctrina sa politică se orientează profascist.
Reprezentanţii trăirismului au preluat subiectivismul şi iraţionalismul filosofiei vieţii, misticismul medie¬val ori contemporan, nominalismul şi agnosticismul, filosofia ortodoxistă a lui Berdiaev şi Şestov, antimarxismul şi anticomunismul. După închegarea sa ca doctrină, scopul orientării trăiriste a fost încercarea de a impune lumii un model subiectivist în al cărui context filosofia era, adeseori, identificată cu religia; cunoaşterea, la rîndul ei, în sensul de cunoaşterea raţională, a fost, mai ales în lucrările lui N. Ionescu, înlocuită cu revelaţia............" BIBLIOGRAFIE 1. Nae Ionescu, Curs de metafizică, Buc., Ed. Humanitas, 1991 1. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 2. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 3. Cazan, Gh. Al., Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 4. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Trairism, gandirism, nae ionescu, cuvantul, subiectivism, irationalism, misticism, medieval, contemporan, nominalism, agnosticism, filosofia, ortodoxista, berdiaev, sestov, antimarxism, anticomunism, model, subiectivist, religia, cunoasterea, rationala, revelatia, problema dumnezeirii, metafizica, istoria logicii, fenomenologie, keyserling, bergson, heraclit, platon, aristotel, toma d\'aquino, jacob bohme, nietzsche, schopenhauer, kierkegaard, diethey, keyserling, biblie, pur, philosophia perenis, factor, personal, realitate, traita, act, de, viata, traire, cosmos, individul, subiectivism, pur, gnosticism, traditionalism, pozitivism, doctrina, kantiana, joseph de maistre, de bonald, lammenais, antiscientista, kant, hegel, cunoasterea, autentica, intelegerea, trairea, intuitia, fuziunea, totala, ontologie, ortodoxism, abnorma, porunca vremii, universul, curentul, calendarul, sfarma piatra, n, crainic, criza, mântuire, ion ianosi, gheorghe vladutescu, cazan, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Mikel Dufrenne, Gustul şi publicul |
|
"Gustul şi publicul
Opera formează, în primul rând, gustul. Mai înainte însă de a dezvolta această idee, trebuie să distingem două concepţii asupra gustului. În general, gustul exprimă subiectivitatea în ceea ce acesta are mai arbitrar şi mai imperios: în înclinaţiile şi preferinţele sale. E un fapt că muzicii romantice îi prefer muzica clasică, după cum tot aşa, e un fapt că prefer carnea bine friptă şi vinul sec: non disputandum. O psihanaliză existenţială ar putea arăta, probabil, că fiecare alegere exprimă şi confirmă o manieră unică de a fi în lume, alegere atemporală care îmi pecetluieşte destinul: gusturile mele sunt ireductibil pentru că ele participă la însuşi ireductibilul care este, în fond, natura mea şi mărturia finitudinii mele. Dar, astfel înţeleasă, şi chiar dacă încă se defineşte ca proiect al unei lumi - subiectivitatea se recunoaşte în conţinuturile sau în reacţiile sale: ea se referă la sine mai curând decât la lume. În acest fel, gusturile estetice exprimă reacţia naturii mele în raport cu obiectul estetic; ele presupun faptul că trebuie să fiu mai atent la mine, decât la obiect - mai atent, în primul rând, la plăcerea mea - căci ele se măsoară prin plăcerea pe care o găsesc în experienţa estetică, plăcere care nu-şi are obârşia, ca atare, în obiect cât în mine sau, mai degrabă, în acordul meu cu obiectul, în sentimentul pe care îl încerc, şi anume acela de a fi confirmat în fiinţa mea sau de a fi relevat mie însumi. Judecata de gust decide asupra a ceea ce prefer, în virtutea a ceea ce sunt..............." . Mikel dufrenne, gustul si publicul, gustul, publicul, subiectivitatea, înclinatiile, preferintele, muzica, clasica, carnea, fripta, vinul, sec, non disputandum, psihanaliza, existentiala, sentimentul, înstrainarii, obiectul, estetic, kant, arta, autentica, opera, martorul, lectura, relatii, interumane, comte, marx, scheler, a iubi, sociabilitatea, umanitate, planul, statut |
|
Estetică Numar pagini: 5
|
20. Mircea Vulcănescu (1904-1952) |
|
"
Format la şcoala lui Gusti şi cea a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai „tinerei generaţii” interbelice. El s-a impus ca filosof, sociolog, economist, profesor de etică, realizându-se ca o personalitate complexă a culturii române. Deschiderea sa filosofică a mers de la filosofia antică, prin cea medievală şi cea modernă, până la filosofia contemporană, de la cea universală la cea românească, de la istoria filosofiei la filosofia sistematică, de la metafizică la etică sau la filosofia religiei, de la ontologia generală la ontologia regională. Rădăcinile concepţiei filosofice a lui Mircea Vulcănescu se află în lumea românească; el se străduieşte să contribuie la determinarea ontologică a „omului românesc", a „ispitelor" acestuia, a fundamentelor perene pe care se înalţă şi devine această lume românească, a specificului ei în ansamblul umanităţii............" BIBLIOGRAFIE 1. Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei, Buc., Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1991 2. Vlăduţescu, Gheorghe, Neconvenţional despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 3. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 4. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. II, 1980 . Mircea, vulcanescu, nae ionescu, c, radulescu-motru, dumitru draghicescu, vasile parvan, lucian blaga, dan botta, vasile bancila, stefan barsanescu, ovidiu papadima, anton dumitriu, athanase joja, orientare, trairista, dinamism, vital, spiritualitate, criza, morala, cultura, spirituala, evului mediu, renastere, protestantism, filosofia, romantica, germana, fichte, schelling, nietzsche, bergson, sestov, unamuno, kant, goethe, marx, dumnezeirea, sfintenia, patericul, regulile, sf, pahomie, sf, vasile, filocalia, consolatiile spirituale, eckhardt, podoaba nuntilor spirituale, ruysbroeck, istorism, prin, resemnare, cultura, exaltarilor, anarhice, negatie, ispita, dacica, existenta, concreta, omul, de, maine, omul romanesc, ernst robert curtius, max scheler, max weber, metoda, fenomenologica, studierea, limbajul, cosmos, aici, dincolo, prezenta, neprezenta, atunci, acum, vesnicie, vama, firea, fiintei, insusire, faptul, felul, tagaduirea, vladutescu, gheorghe |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 11. Fenomenologia franceză. M. Merleau-Ponty |
|
"Ideea pe care se concentrează concepţia lui M. Merleau-Ponty despre om şi care constiuie premisa sine qua non a conceputului său de libertate defineşte corpul uman ca unitate între aspectul fizic, biologic, obiectiv şi cel psihic, subiectiv. În istoria filosofiei întâlnim ideea amintită într-o primă formă chiar la vechii filosofi greci. Mai mult, prin hilozoismul lor, aceştia susţineau că orice corp este însufleţit.
În perioada modernă s-a impus însă punctul de vedere obiectivist, potrivit căruia corpul ar fi un obiect fizic, situat în spaţiu şi timp. Această viziune şi-a găsit cea mai netă expresie în dualismul cartezian. Gândirea mea, spunea Descartes, nu influenţează întinderea mea şi nici invers, întinderea mea nu-mi influenţează gândirea. Ce-i drept, în Meditaţii despre filosofia primă şi Pasiunile sufletului el vorbea şi despre strânsa legătură dintre corp şi suflet, dar fără a-şi anula ideea separaţiei lor de principiu, substanţiale. Or, dacă se consideră că orice parte a corpului poate fi schimbată artificial, se va nega identitatea corporală, corpul fiind conceput ca obiect care poate lipsi din definiţia omului, cum gândea şi Descartes. Bunăoară, însuşi creierul, ca purtător al sufletului, ar putea fi detaşat dintr-un corp şi ataşat altui corp. În acest caz, afirmaţia „Eu sunt corpul meu” nu ar mai fi îndreptăţită. Concepţia fizicalistă despre corpul uman este prezentă şi la sfârşitul perioadei moderne, de exemplu la marx, care afirma în lucrarea sa Manuscrise economico-filosofice că natura anorganică reprezintă o prelungire a corpului omenesc..........." BIBLIOGRAFIE 1. Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia percepţiei, trad. Ilieş Câmpeanu şi Giorgiana Vătăşelu, Buc., Ed. Aion, 1999 2. Ioan N. Roşca, Specificul fenomenologiei franceze. Maurice Merleau-Ponty, Târgu-Mureş, editura Ardealul, 2001. Fenomenologia, francez, m, merleau-ponty, sine qua non, libertate, corpul, uman, unitate, fizic, biologic, obiectiv, psihic, subiectiv, filosofi, greci, dualism, cartezian, descartes, meditatii despre filosofia prima si pasiunile sufletului, eu sunt corpul meu, manuscrise economico-filosofice, marx, celalalt, j, piaget, husserl, libertate, prereflexiv, eul, viata, sens, individ, ioan n, rosca |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 9. „Umanismului integral” al lui Jacques Maritain |
|
"Promovând o filosofie de inspiraţie tomistă, Jacques Maritain consideră că omul este făcut să fie o fiinţă totodată naturală şi suprana¬turală; una care, pe de o parte, moşteneşte urmările păcatului originar şi de aceea se naşte despuiată de datele graţiei, iar pe de alta este făcută pentru un scop supranatural, pentru a parveni la însăşi viaţa lui Dumnezeu.
Dezbaterea care împarte contemporanii noştri şi care ne obligă pe toţi la un act de alegere este — opinează Maritain — între două concepţii ale umanismului: una, concepţia teocentrică, sau creştină, şi alta antropocentrică, de al cărui spirit Renaşterea este cea dintîi responsabilă. Primul fel de umanism poate fi numit uma¬nism integral, al doilea umanism inuman. Cel din urmă, născut în Grecia, dar crescut în epoca modernă, punând în circulaţie antropocentrismul prin însuşi acest fapt: nefe¬ricirea umanismului clasic, s-ar fi denunţat singur şi, punând omul doar în relaţie cu sine, ar fi născut marea tragedie a umanismului şi a omului..........." BIBLIOGRAFIE 1. Gheorghe Vlăduţescu, „Jacques Maritain - eşecul umanismului teocentrist”, în: *** Confruntări despre om şi cultură, Bucureşti, Editura Academiei, 1972 . Umanismul, integral, jacques, maritain, inspiratie, tomista, antropocentrica, teocentrica, umana, renasterea, ontologic, darwin, rousseau, kant, descartes, rationalismul, freudismul, umanismul integral, centrul, universului, geneza, dumnezeu, ateismul, pur, marx, sufletul, act, divin, nemuritor, gheorghe vladutescu |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
"marx" rezultate au fost gasite 10
