macedonski
"macedonski" rezultate au fost gasite 10
Al. macedonski - Poema rondelurilor |
|
Pornind de la experienta poeziei franceze, de la un Charles d’Orleans pana la Maurice Rollinat si Théodor de Banville, apreciati de macedonski pentru perfectiunea cu care si-au cristalizat cugetarea intr-o forma fixa cu repetitii armonioase nesilite, pentru arta lor de bijutier, mai ales ca ultimul i-a putut deschide si mirajul exotismului extrem oriental, marele poet roman a creat “Poema rondelurilor”, orchestrand motive esentiale ale mesajului sau poetic plin de vitalitate, in sase sau mai degraba cinci parti ale unei simfonii unice, capodopera a poeziei romanesti si universale.
De la “Rondelurile pribege”, in care pribegia e a tiganilor ratacitori spre un vis neimplinit sau este ca-n “Rondelul plecarii”, calatorie spre spatii largi si noi sau calatorie definitica, pana la “Rondelurile de portelan”, feerie de pietre scumpe , de o finete si o puritate rare, urcand liric, prin roze si aripile poeziei si ale entuziasmului si coborand, satiric, impotriva micimilor umane, “Poema rondelurilor” se leaga, ca substanta, intr-un tot indivizibil. . Poema, rondelurilor, rondel, macedonski |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Noapte de decemvrie - macedonski |
|
"A fost scrisă în 1901. În poem macedonski îşi fixează condiţia de poet de pe poziţii etice, ferme: - să treacă prin viaţă demn înfruntând piedicile şi încrezător în steaua lui de mare poet care nu face concesii de nici un fel şi în primul rând de natură artistică mereu cu ochii spre idealul său artistic.
În luna ianuarie 1890 macedonski a publicat un poem în proză intitulat „Meka şi Meka“ în care valorifică o legendă orientală. „Meka şi Meka“ conţine o parabolă dictată cu limbă de foc într-o noapte de decembrie a unui poet sărac şi în dezacord total cu lumea guvernată de vanitate şi bani........" . Noapte de decemvrie, macedonski, emir, mecca |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Al. macedonski - Noaptea de decemvrie |
| “Noaptea de decemvrie” apare in felul acesta ca tragedia unei ratari exprimate prin intermediul unei parabole lirice cu sensuri etico-sociale mai mult decat transparente. Nu treapta inalta a conditiei umane o vizeaza poemul de vreme ce Meka nu e inaccesibila oricui, si treapta imediata a existentei umane in lupta ei pentru afirmare si implinire. Selectia indivizilor vrea sa sugereze macedonski, nu se face totdeauna conform cu propria lor inzestrare si mijloacele nu au decat valoarea de a inlesni atingerea scopului, indiferent de calitatea si indreptatirea lor. “Noaptea de decemvrie” este asadar poemul revoltei sociale din perspectiva antiburgheza a artistului condamnat la o existenta precara in mijlocul unei societati in care scopul scuza mijloacele. Felul invaluit, parabolic in care procedeaza insa macedonski aici, spre deosebire de pilda de “Noaptea de ianuarie” sau “Noaptea de februarie” sau “Noaptea de noiemvrie”, ridica poezia la conditia pamfletului si a satirei directe la inaltimea simbolului universal al esecului social.. Macedonski, noaptea, de, decemvrie |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Noaptea de decemvrie - comentariu |
| . Alexandru macedonski-noaptea de decemvrie | |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 6
|
Rondelul rozelor de August – Alexandru macedonski |
|
"Rondelul, la modă în Franţa secolului al Xv-lea prin poeţii Villon, Clement Marot, denumirea – la origine – un cântec şi un dans, iar la sfirşitul secolului al XIX-lea rondelul devine o poezie de virtuozitate la parnasieni.
macedonski preia modelul rondelurilor de la poeţii francezi Maurice Rollinat şi Th. De Bauville. Rondelurile lui macedonski au fost scrise între anii 1916-1920 şi fac parte din creaţia de maturitate a poetului, care le-a publicat în volumul intitulat “Poema rondelurilor” abia în 1927. Teoretician al Simbolismului românesc, macedonski e preocupat de muzicalitatea versurilor, de efectele sonore ale cuvintelor, armonizând........." Tema poeziei Strofa I Strofa a-II-a Ultima strofă Procedee artistice . Rondelul, rozelor de august, macedonski, tema, procedee artistice, simbolism |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
George Bacovia - Plumb |
|
"Substanta poeziei bacoviene se extrage de cele mai multe ori din “banalul metafizic, categorial, inspaimantator pentru imaginatie” (Matei Calinescu). Acestui banal i se elibereaza toata puterea de simbolizare, transmisa apoi ca o forta de sugestie neasteptata, fara cea mai mica intentie retorica: “Poezia bacoviana se interiorizeaza pana la claustrare in cuprinsul eului” (Al. Dima).
Stand sub aureola simbolista, Bacovia aspira tot la principiul sinesteziei, corespondentelor baudelairene, asociindu-li-se transpozitiile de senzatii. Se supune chiar si principiului verlairian: “Car nous voulons la Nuance encore/ Pas la Couleur, rien que la nuance”. “Cand Bacovia isi alegea prin urmare titlul primului sau volum PLUMB, trimiterea era la Verlaine, dar si la corespondentele Baudelairiene. Pentru Rimbaud vocala A este neagra, caci Alpha, inceputul, haosul din care ia nastere pamantul, e intunecat. Insa, pamantul vulgar, e impur, pamantul magic se aflu, operand in plumb, in centrul sau, in mercur care e un aur degradat. Poate de aceea macedonski, alchimist amator, a ascultat poezia “Plumb”, citita in cenaclul sau in 1903, declarandu-l pe Bacovia, poet care singur pana atunci a facut din plumb aur.” (Al. Piru). Poetul insusi declara: “Fiecarui sentiment, scrie Bacovia, ii corespunde o culoare. Acum, in urma, m-a obsedat galbenul, culoarea deznadejdei. De aceea, ultimul volum poarta titlul “Scantei galbene” (1926)." . Bacovia, plumb, simbolism |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
George Bacovia - Lacustra |
|
Calitatea cea mai importanta a acestei capodopere a liricii bacoviene este, dincolo de sugestia de atmosfera, functiunea simbolica. Poezie mai intai de toate a unei stari de spirit, ca dealtfel intreaga opera a autorului, “Lacustra” reprezinta in miezul ei o reverie temporala in cadrele unei imprejurari banale, dupa cum in cadre relativ asemanatoare “Noaptea de decemvrie” de macedonski este o reverie spatiala.
Sensibilitatea, activata la maximum de monotonia enervanta a ploii care nu se mai sfarseste, inregistreaza faptul, in fond inexpresiv, semnificandu-l si transformandu-l intr-un dublu simbol: in primul rand evocativ si in al doilea – existential, cel dintai revelat ca atare in continutul imaginii, celalalt sugerat cu discretie, dar indiscutabil evident daca inseram poezia in ansamblul operei bacoviene. Cadrele reveriei lirice sunt marcate in planul expresiei lingvistice si prin quasi identitatea dintre prima si ultima strofa. Celelalte doua strofe, interioare, reconstituie spatiul imaginar al evocarii. Deplasarea este de la realitate la vis, ca in genere in poezia noastra simbolista, dar spre deosebire de macedonski, de exemplu, visul.............. George, bacovia, lacustra |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Culorile in literatura |
|
Simbolistica culorilor-scurta introducere in universul cromatic
Eseul face referire la semnificatia culorilor in cadrul operelor unor autori precum: Bacovia, macedonski, Trakl, Baudelaire si Lorca.. Simbolism, culori, culoare, literatura, universala, bacovia, macedonski, trakl, baudelaire, lorca |
|
Literatura universala Numar pagini: 8
|
Simbolismul – Estetica – Teme şi motive poetice |
| "Simbolismul este un curent literar de circulaţie universală care a apărut în a doua jumătate a secolului al- XIX-lea ca reacţie împotriva parnasianismului (curent literar, apărut în Franţa împotriva sentimentalismului, abuzurilor fanteziei). Numele curentului l-a dat poetul francez Jean Moreas (de la grecescul symbolon=semn). Arta poetică simbolistă promovează conceptul modern de poezie, caracterizându-se prin următoarele trăsături mai importante:...........". Simbolismul, curent, literar, franta, sentimentalismul, jean moreas, symbolon, semn, arta, poetica, poezie, respingerea, prozaismului, cultivarea, simbolului, folosirea, sugestiei, muzicalitate, iubire, nevroza, natura macedonski, mircea demetriad, ion theo, tudor arghezi, traian demetrescu, iuliu savescu, stefan petica, dimitrie anghel, directia, pseudosimbolista, poezie, citadina, ion minulescu, depresiv, george bacovia |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Octavian Goga - Oltul |
|
"Capodopera liricii patriotice a lui Goga este o lunga si patetica personificare a celui mai legendar dintre raurile romanesti, frecvent deopotriva in poezia populara cat si in cea culta. Batranul si vijeliosul Olt apare aici ca un pretext al exprimarii suferintelor nationale, dar si ca simbol al unei continuitati istorice. Adresandu-i-se, poetul invoca o comuniune adanca, intemeiata de veacuri, intre destinul unui neam si acela al apelor tacute si involburate, ce dobandesc o maretie si o solemnitate aparte, de zeu. Intreaga prima parte a poeziei detaliaza legaturile de totdeauna dintre romani si Olt prin scene de semnificatie simbolica, relatate la randul lor prin indicii verbali ai unui prezent etern. Cele patru strofe la care ne referim urmeaza o atenta gradatie de la expresia originilor indepartate ale infratirii........"
"Aparute in conditiile istorice binecunoascute, poeziile lui Goga au reprezentat o forta impresionanta, incendiara. Judecate mai presus de orice limite de timp, ele dobandesc valoarea unui ecou al unei suferinte inefabile, de neinlaturat, intocmai ca verdictele destinului din tragedia elina, care-l inalta pe Oedip de pilda la rangul unui exponent al conditiei umane dincolo de imprejurarile particulare ale nenorocirii sale. Se produce asadar fenomenul caracteristic artei in genere al ridicarii faptului la universalitate prin sublimarea motivelor sale cele mai adanci si indepartarea reziduurilor goalei empirii si a elementelor accidentale si superficiale ale trairii immediate. O atare imprejurare l-a facut pe G. Calinescu sa-i apropie in esenta lor pe Eminescu si Goga intr-o interpretare de mare acuitate, care este in acelasi timp si o judecata de valoare ce arunca lumini nebanuite asupra operei celui din urma, deconcertanta adesea prin simplitatea ei aparenta: “Si Eminescu si Goga canta un inefabil de origine metafizica, o jale nemotivata, de popor stravechi, imbatranit in experienta cruda a vietii, ajuns la bocetul ritual, transmis fara explicarea sensului. De aceea poezia lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de un farmec tot atat de straniu si zguduitor. Dupa Eminescu si macedonski, Goga e intaiul poet mare din epoca moderna, sortit prin simplitatea aparenta a liricii lui sa patrunda tot mai adanc in sufletul multimii, poet national totodata si pur ca si Eminescu”.". Octavian, goga, oltul |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
"macedonski" rezultate au fost gasite 10
