lana
"lana" rezultate au fost gasite 18
Curs de marketing |
|
Cuprins
pag. Prefaţă 6 Tema 1. Obiectul de studiu şi metodele teoriei economice 1.1. Esenţa economiei ................................................................... 1.2. Evoluţia obiectului de studiu al teoriei economice ................ 1.3. Metodele de cercetare, categoriile şi legile economice .......... 1.4. Funcţiile teoriei economice. Politici economice .................... Tema 2. Activitatea economică şi elementele ei de bază 2.1. Nevoile umane şi clasificarea lor ........................................... 2.2. Resursele economice şi bunurile economice .......................... 2.3. Fazele activităţii economice ................................................... Tema 3. Evoluţia formelor de organizare ale activităţii economice 3.1. Conţinutul proprietăţii. Tipurile şi formele de proprietate ..... 3.2. Economia naturală şi caracteristicile ei .................................. 3.3. Apariţia şi caracteristicile economiei de schimb .................... 3.4. Banii şi funcţiile lor ................................................................ 3.5. Sistemele economice şi caracteristica lor ............................... Tema 4. Întreprinderea ca celulă de bază a economiei 4.1. Definirea întreprinderii şi caracteristicile ei ........................... 4.2. Clasificarea întreprinderilor ................................................... 4.3. Indicatorii de bază ai activităţii întreprinderii ........................ Tema 5. Factorii şi costurile de producţie 5.1. Factorii de producţie tradiţionali: munca, natura, capitalul .... 5.2. Neofactorii de producţie şi particularităţile lor ....................... 5.3. Combinarea şi substituirea factorilor de producţie ................. 5.4. Productivitatea factorilor de producţie şi legea randamentelor neproporţionale ........................................................................ 5.5. Costul de producţie şi căile de reducere a lui ........................... Tema 6. Esenţa, structura şi infrastructura pieţei. Concurenţa 6.1. Piaţa şi caracteristicile ei ........................................................ 6.2. Cererea şi factorii ce determină mărimea ei. Legea şi elasticitatea cererii ................................................................. 6.3. Oferta şi factorii ce determină mărimea ei. Legea şi elasticitatea ofertei ................................................................. 6.4. Interacţiunea dintre cerere şi ofertă şi echilibrul de piaţă ...... 6.5. Mecanismul formării şi modificării preţului. Tipurile de preţuri .................................................................. 6.6. Concurenţa şi tipurile pieţelor concurenţiale ......................... Tema 7. Piaţa factorilor de producţie şi formarea veniturilor factoriale 7.1. Piaţa muncii şi salariul ........................................................... 7.2. Piaţa capitalului real şi dobânda ............................................. 7.3. Piaţa funciară şi renta ............................................................. 7.4. Profitul ca recompensă a activităţii antreprenoriale ............... Tema 8. Piaţa resurselor financiare 8.1. Piaţa financiară şi structura ei ................................................ 8.2. Piaţa de capital: concepte, trăsături, structură. Cererea şi oferta de capital ...................................................................... 8.3. Piaţa monetară, cererea şi oferta de monedă ............................ 8.4. Sistemul de credit: esenţa, formele, funcţiile ........................... 8.5. Sistemul bancar şi funcţiile lui. Politica monetară a Băncii Centrale (cazul Republicii Moldova) ....................................... 8.6. Piaţa valutară ............................................................................. Tema 9. Produsul naţional ca rezultat al activităţii economice şi utilizarea lui 9.1. Avuţia naţională şi produsul naţional .................................... 9.2. Consumul: esenţa, formele, funcţiile, factorii, tendinţele ...... 9.3. Economiile: esenţa, rata medie şi marginală, motivele ......... 9.4. Investiţiile: esenţa, factorii, rolul economic. Multiplicatorul şi acceleratorul investiţional .................................................. Tema 10. Fluctuaţiile ca legitate a creşterii economice 10.1. Factorii, formele şi tipurile creşterii economice ................ 10.2. Natura fluctuantă a creşterii economice. Ciclurile economice ........................................................... 10.3. Necesitatea, cauzele şi metodele intervenţiei statului în economie ........................................................................ Tema 11. Finanţele publice 11.1. Finanţele publice: esenţa, trăsături şi funcţii ...................... 11.2. Bugetul de stat şi structura lui. Deficitul bugetar şi datoria publică .................................................................... 11.3. Politica fiscală şi specificul ei în Republica Moldova ....... Tema 12. Dezechilibrele economice şi orientările sociale ale dezvoltării economice 12.1. Teoria echilibrului economic general şi formele lui de manifestare .................................................................... 12.2. Şomajul şi formele lui de manifestare ................................ 12.3. Inflaţia: esenţa, cauzele, formele, consecinţele. Măsuri antiinflaţioniste ...................................................... 12.4. Interacţiunea dezvoltării economice şi sociale. Nivelul şi calitatea vieţii .................................................... Tema 13. Economia în tranziţie şi reforma economică în Republica Moldova 13.1. Necesitatea şi modelele de tranziţie la economia de piaţă ............................................................................... 13.2. Direcţiile reformei economice în Republica Moldova ...... 13.3. Reforma agrară şi modificarea relaţiilor agrare ................. Tema 14. Economia mondială şi integrarea Republicii Moldova în circuitul economic mondial 14.1. Conţinutul şi stuctura economiei mondiale contemporane .................................................................... 14.2. Comerţul internaţional. Balanţa comercială şi balanţa de plăţi externe .................................................................. 14.3. Migrarea internaţională a forţei de muncă ......................... 14.4. Cooperarea şi integrarea economică internaţională ........... 14.5. Sistemul monetar internaţional şi elementele lui de bază .. 14.6. Căile de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi în circuitul economic mondial ..................... . Marketing, finante, probleme |
|
Bazele Contabilitatii Numar pagini: 134
|
Principiile contabile |
|
Cuprins
Planul lucrării.....................................................................................................................2 Introducere..........................................................................................................................3 Capitolul 1. Principiile contabile şi rolul lor în cadrul paradigmei contabilităţii în partidă dublă……………………………………………………………....4 1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei. Termeni şi concepte-cheie...........................4 1.2. Axiomatizarea contabilităţii financiare………………………………………………..5 1.3. Principiile contabile, parte esenţială a dispozitivului contabil………………………...6 Capitolul 2. Principiile contabile prevăzute de reglementările contabile româneşti armonizate cu normele europene……………………………………………14 2.1. Principiul prudenţei…………………………………………………………………..14 2.2. Principiul continuităţii activităţii……………………………………………………..14 2.3. Principiul permanenţei metodelor……………………………………………………16 2.4. Principiul independenţei exerciţiului…………………………………………………16 2.5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de datorii…………………….16 2.6. Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere……………………………………16 2.7. Principiul necompensării……………………………………………………………..17 2.8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului………………………………17 2.9. Principiul pragului de semnificaţie……………………………………………………17 Capitolul 3. Principiile recunoscute implicit în contabilitatea românească………………20 3.1. Principiile înregistrării şi ţinerii contabilităţii…………………………………………20 3.2. Principiile partidei duble………………………………………………………………20 3.3. Principiile cuantificării (măsurării şi evaluării)……………………………………….20 3.4. Principiile observării………………………………………………………………….21 3.5. Principiile responsabilităţii……………………………………………………………22 Capitolul 4. Alte abordări privind principiile contabile…………………………………..24 4.1. Principiile Contabile General Acceptate (GAAP)…………………………………….24 4.2. Principiile prevăzute de Cadrul general al IASB……………………………………...25 4.3. Aplicarea principiilor contabilităţii financiare în contabilitatea de gestiune………….26 Capitolul 5. Studii de caz.....................................................................................................28 5.1. Principii prevăzute de OMFP 1752/2005.......................................................................28 Concluzii şi propuneri........................................................................................................42 Anexe....................................................................................................................................44 Bibliografie..........................................................................................................................55 . Contabilitate, bazele, contabilitatii |
|
Bazele Contabilitatii Numar pagini: 57
|
Comunicarea managerialǎ în structurile administ. publice |
|
Deficienţele în comunicarea managerială cauzate în principal de mentalitatea personalului din administraţia publică sunt unele specifice tranziţiei de la climatul centralist la cel descentralizat din fostele state socialiste şi nu sunt unele care să se poată remedia prin achiziţionarea de tehnică de calcul, sau prin modificarea grilei de organizare. Aspectele întâlnite sunt mult mai sensibile şi foarte greu de remediat, drept pentru care solicită timp, sacrificii profesionale şi un management laborios, pentru a aplana toate conflictele pe care o astfel de încercare le creează. Este însă singura soluţie care poate aduce o schimbare în bine în actualul climat. Condiţiile actuale, starea politică şi socială ne obligă însă să facem aceste eforturi pentru a transforma aparatul administraţiei publice în unul funcţional, adaptat la cerinţele Uniunii Europene.
Este foarte important ca în aparatul de conducere a administraţiei publice să existe oameni care să prevadă cu adevărat necesitatea acestei schimbări. Fără o deschidere pe termen lung, fără o imagine de ansamblu asupra punctelor spre care ne îndreptăm şi fără planuri concrete pe care să le aplicăm spre a atinge to ceea ce ne-am propus, nu putem ajunge la scopurile pe care le dorim îndeplinite. Indiferent de eforturile pe care le facem, de sacrificiile pe care astfel de scopuri ni le cer, dacă nu înţelegem faptul că de modul în care astăzi acţionăm depinde viitorul celor care vor veni după noi precum şi modul în care aceştia vor gândi, lipsa de perspectivă ne condamnă la dezinteres şi la rutină. Menţinerea stării de fapt reprezintă condamnarea conceptuală a generaţiilor care ne urmează şi obligarea acestora la compromisurile zilnice pe care noi astăzi le facem. . Comunicarea organiza?ional?, etic?, administra?ia public?, ameliorarea comunic?rii organiza?ionale, dezvoltarea administra?iei publice, organizatiile private, teoriei profitului, barierele de comunicare, sindromul aprob?rilor |
|
Relatii publice Numar pagini: 39
|
Bilantul contabil |
|
NOŢIUNE ŞI FUNCŢIILE BILANŢULUI CONTABIL
Importanţa bilanţului contabil 1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii; 2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare; 3) funcţia previzională. 2. STRUCTURA BILANŢULUI CONTABIL A) Bilanţul propriu-zis; B) Contul de “Profit si pierdere” ( respectiv contul de exerciţiu în cazul instituţiilor publice ); C) Anexa la bilanţ; D) Raportul de gestiune. . Bilantul, contabil |
|
Economie Numar pagini: 4
|
Criza mondiala, impactul ei asupra ecomomiei RM |
|
Actualitatea şi importanţa temei de cercetare. La confluenţa anilor 2008-2009, pe cînd criza globală se afla în mijlocul celei mai severe crize financiare în perioada postbelică, în Moldova guvernată de regimul Voronin se puteau auzi astfel de declaraţii:”Ce fel de criză? În Moldova nu există nici un fel de criză economică sau financiară, nu sînt nici factori care ar putea-o provoca”. Din contra, “prevedem o expansiune sănătoasă de 3 % în 2009. Acesta-i ţelul nostru şi realitatea la zi”, declarase prim-ministrul guvernului comunist în cadrul unei conferinţe de presă în ajun de 1 aprilie 2009.
În pofida unor asemenea pronosticuri optimiste, Moldova a fost grav afectată de criza economică globală. Conform raportului Fondului Monetar Internaţional (FMI) referitor la situaţia economică mondială, Moldova era singura ţară unde nu se prognoza nici o creştere în 2010.Criza economică şi cea politică, în opinia experţilor locali şi internaţionali a fost agravată de calitatea proastă a guvernării, de deteriorarea considerabilă a mediului în afaceri (Moldova se plasează pe locul 158 din cele 176 de ţări la indicatorul “permisiunii construcţiilor” în activităţile de afaceri), răspîndirea şi aprofundarea corupţiei (conform indicatorului corupţiei monotorizat de Transparency International Moldova a degradat cu 30 poziţii din 2006- la poziţia 109). Avem constrîngere continuă a activităţii economice, a exporturilor, reduceri de salarii şi creşterea şomajului. Mai mulţi angajatori sunt nevoiţi să-şi trimită angajaţii în concedii forţate şi neplătite. Sistemul economic din Moldova a fost extrem de dependent pe parcursul ultimilor 6-7 ani de remitenţele de peste hotare, adică de acele venituri de la concetăţenii noştri care muncesc peste hotare. Un milion de concetăţeni trimitea acasă rudelor sale circa 2 miliarde de dolari SUA anual, o injecţie financiară foarte mare (peste 35% din produsul intern brut). Economia naţională a devenit „dependentă” de aceşti bani şi se transformă într-o economie de consum: consumăm mai mult decât producem, importăm mai mult decât exportăm. Dar începând cu septembrie 2008 volumul acestora scade continuu. Respectiv, consumul scade, iar veniturile la bugetul de stat sunt în cădere liberă. Bugetul se formează preponderent (75 la sută) din impozitele indirecte pe consum, cum sunt taxa pe valoarea adăugată şi accizele. Drept urmare apar probleme enorme cu capacitatea financiară a statului de a-şi onora obligaţiunile sale salariale pentru profesori, medici şi alte categorii de bugetari, dar şi faţă de pensionari. Din păcate criza economică a fost ocolită de discuţii publice, încercări de a găsi soluţii raţionale pentru amortizarea efectelor acesteia, fapt ce a amplificat efectele crizei. Suntem „dezarmaţi” şi fără fondurile financiare necesare de a face faţă situaţiei. Toate acestea denotă intrarea economiei Republicii Moldova în stare de recensiune profundă. Factorul principal care a determinat profunzimea crizei este modelul economic ineficient. Reacţia întîrziată la provocările acestei crize pentru economia republicii, atît din partea autorităţilor publice, cît şi a experţilor în domeniu, fac nespus de actuală cercetarea evoluţiei şi esenţei crizei economice mondiale şi a căilor de depăşire a recensiunii economice din Republica Moldova. Obiectul de studiu îl reprezintă analiza impactului crizei asupra economiei Republicii Moldova. Scopul lucrării îl constituie conturarea impactului crizei economice în Republica Moldova, identificarea cauzelor ce au declanşat această stare de recensiune şi propunerea unor soluţii în vederea depăşirii acesteia. . Stagnare, recensiune, criza, impact, consecinte, economie, probleme, solutii, republica moldova |
|
Macroeconomie Numar pagini: 13
|
Euclid |
|
Euclid
From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to: navigation, search For other uses, see Euclid (disambiguation). Euclid (/ˈjuːklɪd/ EWK-lid; Ancient Greek: Εὐκλείδης Eukleidēs), fl. 300 BC, also known as Euclid of Alexandria, was a Greek mathematician, often referred to as the "Father of Geometry". He was active in Alexandria during the reign of Ptolemy I (323–283 BC). His Elements is one of the most influential works in the history of mathematics, serving as the main textbook for teaching mathematics (especially geometry) from the time of its publication until the late 19th or early 20th century.[1][2][3] In the Elements, Euclid deduced the principles of what is now called Euclidean geometry from a small set of axioms. Euclid also wrote works on perspective, conic sections, spherical geometry, number theory and rigor. "Euclid" is the anglicized version of the Greek name (Εὐκλείδης — Eukleídēs), meaning "Good Glory". Euclid - GEOMETRIA PLANA - PROPORTIILE - ARITMETICA - IRATIONALELE - SPATIUL - CORPURILE PLATONICE - LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios. In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre contemporanii acestuia. In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa cu opera lui Euclid. GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand, Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica elementara pana in secolul trecut. Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare. Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a, care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana. Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si XIII. La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci “cerinte” sau postulate si “notiunile comune” in numar variabil in diferitele editii, dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate, cel mai celebru este ultimul: “Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile mai mici decat doua unghiuri drepte.” Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre, preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul al XVIII-lea: “Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o singura paralela la o dreapta data”. In secolul al III-lea i.e.n., el constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie decat algebra babiloneana, adaptata la geometrie prin intermediul tehnicii aplicatiilor ariilor, erau nevoiti sau sa admita postulatul lui Euclid, sau sa abandoneze orice cercetare in domeniul geometriei. Ceea ce este remarcabil este ca, confruntat cu aceasta necesitate imperioasa, Euclid nu s-a multumit cu o referire la evidenta, cu un apel la bunul-simt exprerimental, ci a simtit nevoia sa formuleze un postulat. Este prima marturie istorica a unei atitudini specific matematice. Continutul propriu-zis al primei carti, care incepe cu problema construirii triunghiului echilateral (de fapt, un postulat deghizat in problema) si se termina cu teorema despre patratul ipotenuzei (teorema zisa “a lui Pitagora”) este, in ansamblu, de data foarte veche. Cartea a II-a, foarte scurta, se ocupa cu bazele algebrei geometrice, instrument de lucru indispensabil al geometriei elene. Dupa ce se admite existenta sumei si a diferentei a doua segmente rectilinii, se studiaza relatiile dintre dreptunghiurile care au aceeasi inaltime si apoi patratele construite pe suma sau diferenta a doua segmente. Ea contine, in particular, intr-o terminologie azi uitata, o rezolvare a ecuatiilor de gradul al doilea. Aceasta ultima tema va fi reluata, intr-o forma mai generala, in Cartea a VI-a, in care “parabolele in elipsa” si “in hiperbola” – adica “aplicarea ariilor in lipsa” si “in exces” – echivaleaza cu un studiu complet al ecuatiei . Cartea a III-a, si ea tot foarte elementara, trateaza proprietatile cercului. In particular, in ea se stabileste – fapt remarcabil – notiunea de putere a unui punct in raport cu un cerc, fara sa se foloseasca similitudinea, prin metode de aplicare a ariilor, adica prin algebra geometrica. Studiul tangentei intr-un punct determina aparitia, pentru prima data in istorie, a notiunii capitale de unghi de contingenta. Cartea a IV-a, cu savoare pitagoreica, studiaza problema inscrierii poligoanelor regulate intr-un cerc, precum si problema circumscrierii poligoanelor. Ea nu trateaza insa decat triunghiul echilateral, patratul, pentagonul si hexagonul, pentru care problema poate fi rezolvata cu ajutorul riglei si compasului. In ea se reuseste turul de forta de a inscrie pentagonul in cerc, fara a face apel la asemanare; asemenea detalii sunt dintre cele care ne fac sa recunoastem mana unui mare artist. PROPORTIILE. Partea a doua a Elementelor este mult mai dificila. Cartea a V-a constituie una dintre culmile gandirii matematice si se poate afirma ca ea n-a fost realmente asimilata si depasita decat de abia vreo suta de ani. Ea trateaza notiunea de raport, care este inclusa in urmatoarele patru definitii abstracte: “[3] Raport este relatia dupa cantitate a doua marimi de acelasi fel. [4] Se zice ca marimile au un raport intre ele daca, inmultite, una poate intrece in marime pe cealalta. [5] Se zice ca marimile sunt in acelasi raport, intaia catre a doua si a treia catre a patra, daca multiplii egali ai celei dintai si ai celei de a treia, deodata, sau intrec in marime respectiv multiplii egali ai celei de a doua si ai celei de a patra, pentru oricare multiplu, sau sunt egali, sau mai mici, in ordinea considerata… [7] Iar daca dintre multiplii egali, multiplul celei dintai intrece in marime multiplul celei de a doua, dar multiplul celei de a treia nu intrece in marime multiplul celei de a patra, se zice ca intaia catre a doua are un raport mai mare decat a treia catre a patra.” Dintre aceste definitii, cea mai importanta este definitia [4]. Ea apare aici, in mod cu totul justificat, sub aspectul ei de definitie, insa in Cartile VI, X, XI si XII se admite, implicit, ca segmentele rectilinii, ariile plane, volumele si unghiurile rectilinii satisfac aceasta definitie. Arhimede este cel care a simtit ca este vorba aici de o cerinta, de un postulat, care ar trebui explicitat, deoarece unghiurile curbilinii, in particular, unghiul de contingenta, nu satisfac aceasta definitie. Definitiile [5] si [7], foarte abstracte, permit sa se formuleze teoria rapoartelor in toata generalitatea ei si intr-o forma de o suprema eleganta. Ea constituie echivalentul notiunii moderne de taietura introdusa in secolul trecut. Nimic nu ne autorizeaza, in afara, poate, de o scolie anonima, sa atribuim aceasta teorie inca lui Eudoxos. Cartea a VI-a este importanta, dar elementara. In ea se gasesc cazurile de asemanare a triunghiurilor, teorema numita impropriu, pana in zilele noastre, “a lui Tales”, proportionalitatea intre arcurile de cerc si unghiurile la centru sau unghiurile inscrise in cerc, rezolvarea generala a ecuatiilor de gradul al doilea prin procedee pur geometrice. In felul acesta, algebra geometrica este solid constituita, devenind un admirabil instrument de lucru pe care Arhimede si Apollonius vor sti sa-l foloseasca la maximum. ARITMETICA. Cartile de aritmetica constituie cel mai vechi tratat de teorie a numerelor care a ajuns pana la noi si totodata si cel mai riguros, daca avem in vedere perioada de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ele nu trebuie cautata o aritmetica practica, ci un ansamblu de studii teoretice asupra naturii numarului intreg. Cartea a VII-a dezvolta din nou, in primele propozitii, tema Cartii a V-a, teoria proportiilor, dar numai pentru cazul rapoartelor rationale si, in general vorbind, intr-o forma mai arhaica si mai putin riguroasa. Luata insa in ansamblu, Cartea studiaza intregul, pornind de la urmatoarele consideratii: fara nici o incercare de a demonstra afirmatia si fara nici un postulat explicit, se afirma ca numarul, fiind o marime, se bucura de proprietatile generale ale marimilor, si anume, in principal, de proprietatile de existenta, unicitate, comutativitate si asociativitate a sumei. Demonstratiile se vor baza pe aceste proprietati intuitive si pe caracterul discret al intregului. Acest caracter discret este exprimat prin doua axiome principale implicite: 1) unitatea este o masura (divizor) a oricarui numar si 2) inaintea unui numar dat exista doar o multime finita de numere intregi, cu alte cuvinte, orice multime de numere intregi poseda un cel mai mic element. Cea de-a doua axioma este esentiala pentru gasirea, cu ajutorul algoritmului lui Euclid, a celui mai mare divizor comun a doua numere. Acest algoritm, care este instrumentul de baza al teoriei elementare a numerelor, apare aici pentru prima data, in legatura cu simplificarea aproximativa a rapoartelor asa cum o practicau, in aceeasi epoca, Aristarh din Samos si Arhimede. El constituie si punctul de plecare al teoriei fractiilor continue, care vor incepe sa joace un rol de prim rang incepand din secolul al XVII-lea. Tot in Cartea a VII-a mai gasim o teorie a numerelor prime intre ele si a numerelor prime absolute, teorie care s-a pastrat pana azi in invatamantul elementar, intr-o forma aproape neschimbata. Urmeaza apoi o scurta teorie a celui mai mic multiplu comun. Cartea a VIII-a, mult mai omogena decat precedenta, este consacrata aproape in intregime numerelor intregi in progresie geometrica sau, intr-un alt limbaj, puterilor numere intregi ale fractiilor. Scopul ei este, in ultima analiza, sa stabileasca, intr-o forma generala, cazurile de rationalitate a radacinilor de ordinul n ale unui intreg sau ale unei fractii. Cartea a IX-a cuprinde, pe de o parte, propozitii vetuste despre par si impar, bazate pe rationamente foarte slabe, iar pe de alta parte, teoreme foarte subtile si foarte frumoase, cum este cea care stabileste existenta unei infinitati de numere prime absolute sau cea care construieste numerele perfecte euclidiene. IRATIONALELE. Cartea a X-a este cea mai ampla dintre toate: contine 114 propozitii! Lectura ei cere din partea matematicianului modern o pregatire solida si un curaj perseverent.. In schimb, studiul ei recompenseaza pe deplin efortul. Tema generala o constituie clasificarea scrupuloasa a primelor lungimi irationale, rezultate din metodele de aplicare (transformare) a ariilor, pornind de la o lungime luata drept unitate (ultimele cuvinte nu sunt insa pronuntate explicit). Un singur termen a supravietuit in limbajul nostru ca unica amintire a acestei oprere considerabile: cuvantul “binom”, dupa modelul caruia algebristii nostri au fasonat “trinomul” si “polinomul”. Unii au incercat sa atribuie aceasta carte lui Teetet, eroul Dialogului lui Platon. Dar daca mai multe dintre propozitiile cele mai simple pe care le contine pot fi atribuite secolului al IV-lea, cartea, in ansamblu, se prezinta totusi ca o opera de mare perseverenta, minutioasa, un pic greoaie, elaborata de un bun matematician. Autorul ei este o minte riguroasa, un matematician de profesie, care se inrudeste mai mult cu Apollonios decat cu Arhimede. Prima propozitie, care poate fi atribuita inca lui Eudoxos, formuleaza elementul de baza al metodelor de exhaustiune despre care vom vorbi mai tarziu. Iat-o: “Fiind date doua marimi neegale, daca din cea mai mare se scade una mai mare decat jumatatea ei, iar din cea ramasa una mai mare decat jumatatea ei, si aceasta se repeta continuu, va ramane o marime oarecare care va fi mai mica decat marimea cea mai mica considerata.” Urmatoarele trei propozitii folosesc algoritmul lui Euclid, fie pentru a gasi cea mai mare masura comuna, daca cele doua marimi sunt comensurabile, fie pentru a trage concluzia ca marimile sunt incomensurabile, daca algoritmul nu se sfarseste dupa un numar finit de pasi. Urmeaza apoi cateva propozitii generale despre marimi. Dupa aceasta parte, care este doar un fel de introducere, nu va mai fi vorba decat de segmente rectilinii. Masurile lor, pornind de la un segment unitate, ar fi reprezentate de noi prin expresii de forma , unde a si b sunt numere rationale. Euclid studiaza diferitele cazuri cand aceasta forma poate fi simplificata si deduce o clasificare a acestora. SPATIUL. O data cu Cartea a XI-a incepe geometria spatiului. Putinul care se cunoaste despre lucrarile lui Arhytas si Eudoxos lasa sa se creada ca aceasta carte rezuma cunostintele secolului al IV-lea in acest domeniu, cu cateva adaptari efectuate in secolul urmator. Dintre definitiile initiale, cele care se refera la sfera, con si cilindru fac apel la miscare. Generarea acestor corpuri se face prin rotirea, respectiv, a unui semicerc in jurul bazei, a unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre laturile unghiului drept si a unui dreptunghi in jurul uneia dintre laturi. Astfel de consideratii cinematice, introduse aici, probabil, pentru a asigura continuitatea figurilor, erau evitate cu desavarsire in cartile de geometrie plana. Cele trei propozitii de la inceput, si anume: “Nu se poate ca o parte a unei linii drepte sa fie in planul de baza, iar o parte intr-unul mai ridicat”, “Daca doua drepte se taie, ele sunt intr-un plan, si orice triunghi este intr-un plan”, “Daca doua plane se taie, sectiunea lor comuna este o dreapta”, sunt demonstrate cu totul insuficient si de fapt sunt adevarate postulate. Insa cartea, in ansamblu – in care se studiaza notiunile de ortogonalitate si paralelism in cazul dreptelor si planelor, precum si volumele paralelipipedelor – este de inalta tinuta. Trebuie remarcata absenta totala a notiunii de orientare si a ideii inrudite de simetrie. Cartea a XII-a studiaza ariile cercurilor, precum si volumele piramidelor, conurilor, cilindrilor si sferelor. Aceste studii necesita folosirea procedeelor infinitezimale si, dupa marturia formala a lui Arhimede, ele vin de la Eudoxos. Propozitiile enuntate nu dau cvadratura acestor arii sau cubatura acestor solide, ei se multumesc sa dea numai rapoartele: “Cercurile sunt intre ele ca patratele diametrelor.” “Orice prisma avand baza triunghiulara se imparte in trei piramide egale intre ele avand baze triunghiulare.” “Sferele sunt intre ele in raportul cuburilor diametrelor.” Pentru a stabili echivalenta a doua volume, se arata ca primul nu este nici mai mic, nici mai mare decat cel de-al doilea. Tehnica demonstratiei se bazeaza pe ceea ce geometrii logicieni ai secolului al XVII-lea au numit exhaustiune, epuizare. Aceasta metoda, a carei utilizare este legitimata de prima propozitie a Cartii a X-a arata, in ultima analiza, ca diferenta dintre cele doua volume, daca ar exista, ar fi mai mica decat orice marime dinainte data. CORPURILE PLATONICE. Cartea a XIII-a, foarte frumoasa si foarte tehnica, este consacrata in intregime celor cinci poliedre regulate cunoscute de Platon. In secolul al II-lea i.e.n., Hipsicle a adaugat Elementelor o a XIV-a carte, care trateaza compararea dodecaedrului si icosaedrului inscrise intr-o aceeasi sfera. Dupa cum recunoaste autorul insusi in scrisoarea-prefata, tema aceasta fusese deja tratata de Aristeu si Apollonios. Bizantinii au mai adaugat o a XV-a carte, consacrata si ea tot corpurilor platonice. Ea este insa de un nivel foarte scazut. Una dintre cele doua parti care o compun pare sa fi fost scrisa in secolul al V-lea e.n., cealalta – intr-o epoca si mai recenta. LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE. Opera lui Euclid nu se limiteaza la Elemente. Catalogul scrierilor care ii sunt atribuite este mare. Unele dintre ele au ajuns pana la noi, altele au disparut complet sau partial. Dintre aceste scrieri cu caracter teoretic citam mai intai Datele, un fel de complement al Elementelor, dar cu o forma mai analitica. Lucrarea cuprinde 94 de propozitii. Primele stabilesc cateva proprietati ale marimilor proportionale sau “care au cresteri proportionale”, adica, in limbajul nostru, proprietatile functiilor liniare. Propozitiile urmatoare, cu caracter mai geometric, se refera la figurile asemenea, la aplicarea ariilor, adica la rezolvarea ecuatiilor de gradul al doilea, si la cerc. Lucrarea pastreaza inca un caracter foarte elementar. Nu acelasi lucru se poate afirma despre tratatul, astazi pierdut, despre porisme (Porismata). Pappus ne-a lasat o descriere destul de neclara. Pornind de la aceasta marturie, matematicienii moderni, in special Robert Simson si Chasles, au incercat reconstituiri care, ca toate lucrarile de acest gen, au un caracter foarte ipotetic. Se pare insa ca este destul de ferm stabilit ca in acest tratat pierdut, Euclid rezolva mai multe probleme care au oarecare afinitate cu geometria proiectiva si cu teoria transversalelor, asa cum le tratau matematicienii din prima jumatate a secolului trecut. In el figureaza, in particular, teorema lui Desargues cu privire la Triunghiurile omologice si teorema lui Pappus cu privire la hexagoanele inscrise intr-o conica degenerata in doua drepte. Incepand de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceste doua propozitii joaca un rol esential in geometria proiectiva. Vom mai mentiona, ceva mai departe, alte doua tratate pierdute: Conica (Conicele) si De locis ad superficiam (Despre locuri pe suprafata). Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor, Teorma, Definitii, Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu Paralelism in spatiu Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor. Intr-un plan, printr-un punct exterior unei drepte trece o dreapta paralela cu ea si numai una. Teorema 1. Doua drepte paralele determina un plan. Definitie. O dreapta d poate sa nu aiba nici un punct comun cu planul α ( d ∩ α = Ø ). In acest caz, vom spune, ca dreapta este paralela cu planul α si notam: α || d sau d || α. 34721nss32ulz6y Teorema 2. O dreapta paralela cu o dreapta dintr-un plan α este paralela cu planul α ( sau continuta in el). Teorema 3. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α, oricare plan β care contine aceasta dreapta si intersecteaza planul α, o face dupa o dreapta b paralela cu a. Teorema 4. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α paralela la dreapta a dusa printr-un punct A, al planului α, este continuta in α. Lema de paralelism. Daca doua drepte paralele a si b sunt situate, respectiv in doua plane α si β care se intersecteaza dupa o dreapta c atunci c este paralela si cu a si b. sl721n4332ullz Teorema 5. Daca doua drepte distincte a si b sunt paralele cu a treia dreapta c, atunci dreptele a si b sunt paralele intre ele. (Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu). Teorema 6. Daca un plan contine doua drepte concurente paralele cu un alt plan, atunci cele doua plane sunt paralele. Teorema 7. Doua unghiuri cu laturile respectiv paralele sunt congruente ( cand sunt amando-ua ascutite sau amandoua obtuze) sau suplementare ( cand unul din ele este ascutit, iar celalalt obtuz. Daca unul este drept, celalalt este asemenea drept. Teorema 8. Daca un plan intersecteaza doua plane paralele, intersectiile sunt drepte paralele. Teorema 9. Doua plane distincte paralele cu al treilea plan sunt paralele intre ele. Teorema 10. Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele, pe care le intersecteaza, segmente congruente. Teorema 11. (Teorema lui Thales in spatiu). Mai multe plane paralele determina pe doua drepte oarecare, care le intersecteaza pe acestea in segmente respectiv proportionale. . Euclid |
|
Matematica Numar pagini: 7
|
Marile feline |
| Abia tarziu in cursul evolutiei, mult dupa ce a aparut viata pe uscat, mult dupa ce iarba a acoperit campiile si au aparut fiintele care mancau iarba, abia dupa toate acestea si-au facut aparitia niste animale infricosatoare. Erau creaturile care atacau alte animale: carnivorele. Printre cele mai feroce se numara si marile feline.. Marile, feline, serengeti, ghepardul, leul, leopardul, grup, lei, leoaice, masculii, ochiul, dinti, blana |
|
Biologie Numar pagini: 5
|
6. Filosofia paşoptiştilor |
|
"
Deşi idealurile luministe au continuat să călăuzească ideile intelectualităţii române în tot sec. XIX, începând cu deceniul al treilea cultura română intră într-o nouă fază a dezvoltării sale, marcată de evenimente şi procese calitative care vor conduce la pre¬gătirea şi declanşarea revoluţiei de la 1848. Crescută la şcolile înfiinţate de Gh. Lazăr şi Gh. Asachi, în atmosferă de redeşteptare naţională, am¬plificată de revoluţia de la 1821, noua generaţie se lansează cu înfrigurare în construcţia cultural-ideologică. Grăbită sub imperativele şi contradic¬ţiile societăţii româneşti să dezvolte spiritul modern şi să făurească o cul¬tură nouă, această generaţie a procedat cu înţelepciune şi măsură la durarea faptelor culturale şi, prin ele, la instaurarea unor direcţii novatoare în cultura şi gândirea filosofică românească. Sub influenţa ideilor iluministe şi prin participarea, în timp, a chiar unora dintre iluminişti, generaţia care a pregătit ideologic revoluţia de la 1848 realizează o conştiinţă superioară despre organizarea şi mijloacele dezvoltării culturii. Elevii lui Gh. Lazăr şi Gh. Asachi, unii dintre ei cu studii la universităţile din Germania sau Franţa, au înţeles că dezvoltarea şi răspândirea valorilor spirituale pot căpăta o însemnătate naţională numai în condiţiile existenţei unei prese româneşti, care să pătrundă în mediile sociale cele mai diverse............." BIBLIOGRAFIE 1. *** Antologie de filosofie românească, Vol. I, Buc., Ed. Minerva, 1988 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 . Filosofia, pasoptisti, 1848, gh, lazar, gh, asachi, intelepciune, masura, curierul romanesc literat, filozof, razboinic, asudatorul, plugar, gazeta de transilvania, dacia literara, i, heliade radulescu, m, kogalniceanu, ghica, p, bals, v, alecsandri, foaie stiintifica si literara, balcescu, august treboniu-laurian, magazin istoric pentru dacia, c, tell, societatea medico-istorica naturale in principatul moldovei, fratia, filosofia sociala, puterea armata si arta militara de la intemeierea principatului valahiei pana acum, despre starea sociala a muncitorilor plugari în principatele romane in deosebite timpuri, trecutul si prezentul, filosofia sociala, reforma sociala la romani, mersul revolutiei in istoria romanilor, manualul hunului roman, manuel republicam de l\'homme et du citoyen, charles renouvier, aime-martin, cantu, mazzini, dumnezeu, libertate, dreptate, egalitate, poezii, traditii, populare, legile, actele, oficiale, cronicile, inscriptii, izvoare |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 6
|
Bipolar Disorder |
|
The phenomenon of bipolar affective disorder has been a mystery since
the 16th century. History has shown that this affliction can appear in almost anyone. Even the great painter Vincent Van Gogh is believed to have had bipolar disorder. It is clear that in our society many people live with bipolar disorder; however, despite the abundance of people suffering from the it, we are still waiting for definite explanations for the causes and cure. The one fact of which we are painfully aware is that bipolar disorder severely undermines its’ victims ability to obtain and maintain social and occupational success. Because bipolar disorder has such debilitating symptoms, it is imperative that we remain vigilant in the quest for explanations of its causes and treatment. . Bipolar, disorder |
|
Engleza Numar pagini: 5
|
Al. Macedonski - Poema rondelurilor |
|
Pornind de la experienta poeziei franceze, de la un Charles d’Orleans pana la Maurice Rollinat si Théodor de Banville, apreciati de Macedonski pentru perfectiunea cu care si-au cristalizat cugetarea intr-o forma fixa cu repetitii armonioase nesilite, pentru arta lor de bijutier, mai ales ca ultimul i-a putut deschide si mirajul exotismului extrem oriental, marele poet roman a creat “Poema rondelurilor”, orchestrand motive esentiale ale mesajului sau poetic plin de vitalitate, in sase sau mai degraba cinci parti ale unei simfonii unice, capodopera a poeziei romanesti si universale.
De la “Rondelurile pribege”, in care pribegia e a tiganilor ratacitori spre un vis neimplinit sau este ca-n “Rondelul plecarii”, calatorie spre spatii largi si noi sau calatorie definitica, pana la “Rondelurile de portelan”, feerie de pietre scumpe , de o finete si o puritate rare, urcand liric, prin roze si aripile poeziei si ale entuziasmului si coborand, satiric, impotriva micimilor umane, “Poema rondelurilor” se leaga, ca substanta, intr-un tot indivizibil. . Poema, rondelurilor, rondel, macedonski |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Urşii polari |
|
Ursul polar are un strămoş comun cu ursul brun, iar cei doi sunt şi acum suficient de strâns înrudiţi pentru a produce hibrizi fertili în programe de încrucişare în captivitate. Însă ursul polar a dezvoltat diferite adaptări pentru viaţa în unul dintre cele mai reci, mai pustii şi mai ostile medii de pe Pământ – regiunea arctică circumpolară.
Lucrul cel mai caracteristic este blana sa crem sau alb-gălbuie, care se contopeşte cu uşurinţă cu mediul, iar perii impenetrabili ai blănii sunt goi pe dinăuntru şi dispuşi foarte des pentru a oferi maximă căldură în aerul şi în apa deosebil de rece. Un strat gros de grăsime de sub piele oferă şi mai multă izolare, în special în timp ce ursul înoată. . Ursul polar ursii comportamentul natural obiceiuri hranire supravietuirea |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Fibrele sintetice |
| Una dintre necesităţile vitale ale fiinţei umane din toate timpurile a fost ca, pe lângă asigurarea hranei, să-şi procure şi materialele necesare confecţionării îmbrăcămintei. În acest scop, ca şi în alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin încercări, timp de mii şi mii de ani, el a reuşit să identifice diferite materiale adecvate acestui ţel şi să elaboreze tehnologiile necesesare prelucrării lor.......................... Fibre, sintetice, îmbracaminte, blanurile, lana, inul, canepa, bumbacul, matasei, china, hilaire de chardonet, chimia, polimerilor, filarea, topitura, suspensie, semitopitura, policondensare, polimerizare, radicala, ionica, nylonul, nzion, acrilice, polivinilalcoolice |
|
Chimie Numar pagini: 5
|
Perpendiculara comuna a doua drepte din spatiu |
|
"Daca a,b sunt doua drepte necoplanare, atunci exista o dreapta unica perpendicualra atât pe a cât si pe b , care le întâlneste pe amândoua......."
teorie si problema cu rezolvare. Perpendiculara, comuna, doua, drepte, spatiu, geometri, problema, rezolvata |
|
Matematica Numar pagini: 5
|
Firma si contul |
|
3.3. FIRMA
3.3.1. Introducere 3.3.2. Factorii externi care influenţează activitatea întreprinderii 3.3.3. Relaţiile externe ale întreprinderii 3.4. CONTUL Operaţiile economice Necesităţile de conducere Unităţile patrimoniale productive Contabilitatea Bilanţul Contul Clasificare conturi . Firma, cont, introducere, factori, externi, interprindere, relatii, externe, operetii, economice, necesitati, conducere, unitati, patrimoniale, contabilitate, bilant, clasificare |
|
Baze de date Numar pagini: 7
|
Adaptarile morfologice ale plantelor carnivore |
|
Printre adaptarile plantelor determinate de modul de nutritie se numara si cel carnivor. Plantele carnivore au devenit cunoscute inca din sec. al XVIII-lea prin lucrarile marelui naturist Ch. Darwin.
Numarul specilor ce alcatuiesc acest grup de plante se ridica la aproximativ 500. Ele sunt incadrate in clasa Magnoliatae (dicotiledonate) ordinele Sarraceniales, Rosales si Solanales. Toate plantele carnivore prezinta organe necesare unei nutritii normale specifice plantelor verzi de tip obisnuit:au frunze verzi cu care pot....... . Adaptari, morfologige, carnivore, darwin, plante, magnoliatae, rosales, solanales, sarraceniales |
|
Biologie Numar pagini: 2
|
Ghepardul |
| Ghepardul(Acinonyx Jubatus) este un mamifer carnivor sălbatic, cu capul mic şi rotund, coada lungă, picioare înalte, cu blana de culoarea gălbuie cu pete mici, întunecate. Este specific savanelor din Africa şi din sudul Asiei............. Ghepardul, acinonyx, jubatus, mamifer, carnivor, salbatic, savanelor, africa, sudul, asiei, masai, mara, savana, femelele, felinele, masculi |
|
Biologie Numar pagini: 2
|
A biography of charles Dickens |
| "There is something about Charles Dickens' imaginative power that defies explanation in purely biographical terms. Nevertheless, his biography shows the source of that power and is the best place to begin to define it.". Biography, charles dickens |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 6. Rousseau şi ideea reîntoarcerii omului la starea sa naturală |
|
"Dacă Pascal încă mai credea cu ardoare în ajutorul divin pentru salvarea genului uman, secolul al XVIII-lea, intens raţionalist, dă naştere concepţiei rousseauiste a omului lipsit de orice raport esenţial cu absolutul, liber şi bun de la natură, care printr-un mecanism firesc al evoluţiei şi-a creat pretutindeni lanţuri înrobitoare, de care nu va putea scăpa decât prin întoarcerea, în condiţiile ireversibile ale societăţii, la valorile originare.
Printr-o anumită înclinaţie proprie naturii sale, Rousseau e un contemplativ, o fire visătoare, puţin predispusă la efort metodic şi acţiune efectivă. Dar inerţia, voluptatea sentimentului cultivată în izolare, acel individualism orgolios care se traduce în dispreţul tuturor regulilor şi convenţiilor pe care înţelpciunea umană le consideră indispensabile vieţii sociale, nu a reprezentat de fapt decât forma indirectă, deghizată, mai mult sau mai puţin conştientă, a unui protest........" BIBLIOGRAFIE 1. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Rousseau, ideea, reintoarcerii, om, starea, naturala, pasca, l rationalist, rousseauiste, conceptie, liber, bun, contemplativ, revolutia, 1789, teza, raul, discursul, stiinte, arte, discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni, montaigne, locke, contractul social, dumnezeu, libertatea, onoarea, viata, bunurile, vointa generala, hobbes, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
"lana" rezultate au fost gasite 18
