inul

Alege conditiile

Cautare precisa:
Subiect:
Tip:
Format:

"inul" rezultate au fost gasite 36

Mielu ZIate

Cuprins
Psihologia 2000: încotro? sau In loc de prefaŃă....................................................... 21
Bibliografie ........................................................................................................................ 26
PARTEA ÎNTÂI
PROBLEME TEORETICO-METODOLOGICE
ALE PSIHOLOGIEI
Capitolul I
PSIHOLOGIA CA STIINłĂ SI CA PROFESIE ......................................................... 33
1. Definirea psihologiei.................................................................................................... 33
1.1. Tipuri de definiŃii................................................................................................ 33
1.2. încercări integrative ............................................................................................ 36
2. TendinŃe controversate în psihologie ......................................................................... 38
2.1. Psihologia: stiinŃă sau artă? ............................................................................ 39
2.2. Psihologia: nomotetică, idiografică sau idiotetică ? ...................................... 41
2.3. Unitate sau diversitate în psihologie? ............................................................... 45
2.4. Impasul, criza sau progresul si expansiunea psihologiei? ............................ 49
3. Locul psihologiei în sistemul stiinŃelor ..................................................................... 54
3.1. Modele triunghiulare .......................................................................................... 54
3.2. Modelul circular ................................................................................................. 55
3.3. Modelul interpenetrării stiinŃelor ...................................................................... 56
3.4. Modelul bazat pe clasificarea stiinŃelor ............................................................ 58
3.5. Concluzii cu privire la locul psihologiei
în sistemul stiinŃelor .......................................................................................... 59
4. Psihologia ca profesie.................................................................................................. 60
4.1. Statutul profesiei de psiholog .............................................................................60
4.2. FuncŃiile psihologului......................................................................................... 62
4.3. Debuseele de plasare si integrare a psihologului ........................................... 63
4.4. Somajul în rândul psihologilor ......................................................................... 64
4.5. Codul deontologic al profesiunii de psiholog ....................................................64
5. Repere privind viitorul psihologiei ............................................................................ 67
5.1. „ProfeŃii" despre viitorul psihologiei................................................................ 67
5.2. Factori modelatori ai viitorului psihologiei ...................................................... 71
Bibliografie .........................................................................................................................73
Capitolul II
OBIECTUL PSIHOLOGIEI........................................................................................... 77
1. Obiectul psihologiei în disputa specialistilor ............................................................ 77
1.1. Psihologia în căutarea propriului ei obiect ....................................................... 77
1.2. Factori care au întârziat elaborarea obiectului unitar
al psihologiei ....................................................................................................... 78
1.3. Nevoia de sinteză ................................................................................................ 81
2. Perspective de abordare a obiectului psihologiei ..................................................... 83
2.1. ViaŃa psihică interioară ca obiect al psihologiei ............................................. 83
2.1.1. IntrospecŃionismul ................................................................................... 83
2.1.2. Psihanaliza ...............................................................................................86
2.1.3. Alte orientări .......................................................................................... 90
2.2. Comportamentul ca obiect al psihologiei .......................................................... 90
2.2.1. ReacŃii împotriva introspecŃionismului ................................................. 91
2.2.2. Behaviorismul tradiŃional ....................................................................... 92
2.2.3. Neo-behaviorismul................................................................................... 95
2.2.4. Opinii actuale cu privire la behaviorism............................................... 97
2.3. Conduita (activitatea) ca obiect al psihologiei.................................................. 99
2.3.1. „Psihologia conduitei"............................................................................ 99
2.3.2. Activitatea ca echivalent al conduitei ................................................... 102
2.3.3. ValenŃele activităŃii ................................................................................. 103
2.4. Omul concret ca obiect al psihologiei..............................................................103
2.4.1. Sinele individual si unic al omului ca obiect
al psihologiei .......................................................................................... 104
2.4.2. Psihologia umanistă despre metodă si metodologie............................ 106
3. Constatări conclusive cu privire la obiectul psihologiei .......................................... 107
3.1. Repere comparative si evaluative ...................................................................... 107
3.2. Tipuri de soluŃii la problema obiectului psihologiei ....................................... 110
3.3. Un punct de vedere personal cu privire
la obiectul psihologiei ........................................................................................ 111
Bibliografie ....................................................................................................................... 112
Capitolul III
METODĂ SI METODOLOGIE ÎN PSIHOLOGIE.................................................... 115
1. Premise teoretice ale metodelor psihologiei ............................................................ 115
1.1. Conceptul de „metodă" .................................................................................... 115
1.2. Enumerarea si clasificarea metodelor psihologiei ........................................... 116
2. Principalele metode ale psihologiei........................................................................... 118
2.1. Metoda observaŃiei ........................................................................................... 118
2.2. Metoda experimentului...................................................................................... 124
2.3. Metoda convorbirii ............................................................................................ 133
2.4. Metoda anchetei psihologice............................................................................. 134
2.5. Metoda biografică.............................................................................................. 137
2.6. Metoda povestirilor de viaŃă ............................................................................. 139
2.7. Metoda analizei produselor activităŃii .............................................................. 140
2.8. Metodele psihometrice ...................................................................................... 141
2.9. Metoda modelării si simulării .......................................................................... 146
3. Comentarii generale cu privire la metodele psihologiei ..........................................147
3.1. Specificul metodelor psihologiei .....................................................................147
3.2. Obiectivitatea metodelor psihologiei ...............................................................148
3.3. Efectele prezenŃei cercetătorului ......................................................................149
4. Metodologia psihologică ............................................................................................152
4.1. Conceptul de „metodologie".............................................................................152
4.2. Componentele si domeniile metodologiei psihologice.................................... 152
5. Tipuri de metodologii psihologice ............................................................................ 155
5.1. Metodologiile obiective, subiectiv-interpretative si mixte............................... 155
5.2. Metodologiile coercitive si non-coercitive ....................................................... 156
6. RelaŃia dintre metodă si metodologie în psihologie ................................................ 157
Bibliografie ....................................................................................................................... 158
Capitolul IV
LEGE, EXPLICAłIE SI TEORIE ÎN PSIHOLOGIE............................................... 161
1. Există o legitate psihologică?.................................................................................... 161
1.1. PoziŃii contestatare ............................................................................................ 161
1.2. Exemple de legi psihologice............................................................................. 163
1.3. Specificul legilor psihologice ........................................................................... 165
2. ExplicaŃia în psihologie.............................................................................................. 168
2.1. Descriere, explicaŃie, previziune ..................................................................... 168
2.2. înŃelegere, explicaŃie si lege ............................................................................. 171
2.3. Interpretare si explicaŃie.................................................................................... 175
3. Tipuri si niveluri de explicaŃie................................................................................... 178
3.1. Clasificarea filosofică ........................................................................................ 178
3.2. Tipologii psihologice......................................................................................... 181
4. CerinŃe metodologice ale explicaŃiei în psihologie ................................................. 183
4.1. Necesitatea selecŃiei modelelor explicative...................................................... 183
4.2. Necesitatea corelării modelelor explicative .................................................... 183
5. Teoria psihologică ...................................................................................................... 184
5.1. Conceptul de „teorie" ...................................................................................... 184
5.2. Clasificarea teoriilor psihologice ..................................................................... 186
5.3. „ForŃa teoretică" a concepŃiilor psihologice ................................................... 188
Bibliografie ...................................................................................................................... 190
PARTEA A DOUA
PSIHICUL - DOMENIU DE CERCETARE AL
PSIHOLOGIEI
Capitolul V
NATURA PSIHICULUI UMAN ...................................................................................197
1. Psihicul ca obiect de cercetare al psihologiei ......................................................... 197
1.1. Complexitatea psihicului....................................................................................197
1.2. Natura contradictorie a psihicului ....................................................................198
1.3. ConsecinŃe asupra conceperii obiectului psihologiei.......................................200
1.4. Definirea psihicului ..........................................................................................201
2. Caracteristicile fundamentale ale psihicului ............................................................202
2.1. Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie .................................................................202
2.1.1. SupoziŃii...................................................................................................202
2.1.2. Dovezi......................................................................................................203
2.2. Psihicul ca funcŃie a creierului .........................................................................205
2.2.1. Teză cu valoare de principiu metodologic............................................205
2.2.2. Argumente în sprijinul relaŃiei dintre psihic si creier .........................206
2.2.3. Modele explicativ-interpretative ale relaŃiei
dintre psihic si creier.............................................................................207
2.3. Psihicul ca re-producere a realităŃii naturale....................................................219
2.3.1. Caracteristicile re-producerii psihice....................................................219
2.3.2. Criteriile individualizării re-producerii psihice....................................223
2.5.1. Notele definitorii ale psihicului uman ..................................................224
2.4. Psihicul ca fenomen condiŃionat si determinat
socio-istoric si socio-cultural............................................................................224
2.4.1. De la socio-istoric si socio-cultural la psihic ......................................224
2.4.2. De la psihic la socio-istoric si socio-cultural ......................................226
3. Manifestări neobisnuite ale psihicului .......................................................................227
3.1. Tipuri de fenomene psihice neobisnuite..........................................................227
3.2. încercări de cercetare si explicare stiinŃifică
a fenomenelor parapsihologice ........................................................................229
3.3. Argumente pro si contra parapsihologici ........................................................231
4. Perspective noi de abordare a psihicului ................................................................. 233
4.1. Teoria informaŃiei .............................................................................................. 233
4.2. Cognitivismul ..................................................................................................... 234
4.3. Neo-evoluŃionismul ............................................................................................ 238
Bibliografie ...................................................................................................................... 240
Capitolul VI
IPOSTAZELE PSIHICULUI ........................................................................................ 243
1. ConstiinŃa ca ipostază a psihicului ............................................................................ 243
1.1. Locul constiinŃei în psihologie ......................................................................... 243
1.2. Etape în definirea constiinŃei ............................................................................ 244
1.3. Modele explicativ-interpretative ale constiinŃei............................................... 248
1.3.1. Modele explicativ-interpretative tradiŃionale....................................... 248
1.3.2. Modele explicativ-interpretative actuale .............................................. 251
1.4. DiscuŃii si controverse actuale cu privire la constiinŃă ................................... 258
2. Subconstientul ca ipostază a psihicului .................................................................... 260
2.1. Ce loc ocupă subconstientul în psihologie ? .................................................. 260
2.2. Două etape în definirea subconstientului ........................................................ 261
2.3. Caracteristicile si rolurile subconstientului ..................................................... 262
3. Inconstientul ca ipostază a psihicului ...................................................................... 263
3.1. Negarea si afirmarea inconstientului .............................................................. 263
3.2. „Impunerea" inconstientului în psihologie ..................................................... 264
3.3. Definirea inconstientului................................................................................... 267
3.4. Natura si rolurile inconstientului ..................................................................... 268
3.4.1. Natura inconstientului............................................................................268
3.4.2. Rolurile inconstientului ..........................................................................269
3.5. Tipuri de inconstient..........................................................................................
270
3.5.1. Inconstientul cerebral ............................................................................270
3.5.2. Inconstientul colectiv .............................................................................272
3.5.3. Inconstientul cognitiv.............................................................................275
4. RelaŃia dintre constient si inconstient .......................................................................277
4.1. Probleme generale..............................................................................................277
4.2. Tipuri de relaŃii între constient si inconstient ..................................................278
4.3. Terapii derivate din relaŃiile „constient - inconstient" ...................................279
Bibliografie .......................................................................................................................279
Capitolul VII
STĂRILE DE CONSTIINłĂ........................................................................................283
1. Stările de constiinŃă - obiect al investigaŃiei psihologice ....................................... 283
1.1. Ce este o „stare de constiinŃă"? ..................................................................... 283
1.2. Multitudinea si varietatea stărilor de constiinŃă ............................................. 284
1.3. Noul context de abordare a stărilor de constiinŃă ........................................... 288
2. Stări de constiinŃă modificată .................................................................................... 290
2.1. Somnul ................................................................................................................ 290
2.1.1. Natura somnului ...................................................................................290
2.1.2. Somn versus veghe sau funcŃiile somnului ...........................................290
2.1.3. Ce se întâmplă cu reactivitatea neurofiziologică
si psihică în timpul somnului ? ........................................................... 292
2.1.4. Privarea de somn si insomnia............................................................... 294
2.1.5. De ce' dormim ? sau teoriile explicative ale somnului ....................... 295
2.1.6. Necesitatea studierii somnului ............................................................. 297
2.2. Visul........................................................................................................... . ....... 297
2.2.1. Visul ca stare de mentaŃie sau natura psihică a visului..................... 298
2.2.2. Visul - perturbator sau protector al somnului ? ................................. 299
2.2.3. Metode obiective de studiere a visului ................................................ 300
2.2.4. Cum au fost explicate visele ? ............................................................. 303
2.2.5. Pot fi controlate visele ?........................................................................ 305
2.3. Hipnoza .............................................................................................................. 307
2.3.1. Hipnoza - fenomen complex si contradictoriu .................................... 307
2.3.2. Hipnoza - stare de somn sau stare de veghe ? ................................... 308
2.3.3. Teorii explicativ-interpretative ale hipnozei ........................................ 310
2.3.4. Legitimitatea hipnozei în dispută......................................................... 313
3. Căi de acces la stările de constiinŃă modificată........................................................314
3.1. MeditaŃia ............................................................................................................ 314
3.1.1. AccepŃii .................................................................................................. 314
3.1.2. Formele meditaŃiei.................................................................................. 315
3.1.3. Studiul stiinŃific al meditaŃiei................................................................ 316
3.2. Bio-feed-back-ul ................................................................................................ 317
3.2.1. Ce este bio-feed-back-ul ? .................................................................... 317
3.2.2. Tipuri de bio-feed-back ......................................................................... 318
3.2.3. Specificul bio-feed-back-ului ................................................................ 320
3.2.4. Ce se asteaptă de la bio-feed-back ?...................................................321
3.3. SubstanŃele psihoactive ..................................................................................... 322
3.3.1. încercare de definire si clasificare ....................................................... 322
3.3.2. Efectele substanŃelor psihoactive .........................................................322
3.3.3. Controverse si dubii ............................................................................... 325
4. Câteva probleme generale ale stărilor de constiinŃă modificată.............................. 327
4.1. Inducere ............................................................................................................. 327
4.2. Efecte ................................................................................................................. 328
4.3. UtilităŃi.................................................................... .' .......................................... 328
Bibliografie ...................................................................................................................... 329
Capitolul VIII
ABORDAREA „PLANĂ" SI „PIRAMIDALĂ" A PSIHICULUI ........................... 333
1. Abordarea „plană", „orizontală" a psihicului ......................................................... 333
1.1. AsociaŃionismul clasic....................................................................................... 333
1.2. Variante de asociaŃionism renovate................................................................... 336
1.3. Principiile abordării „plane" a psihicului....................................................... 337
2. Abordarea structural-dinamică a psihicului.............................................................. 338
2.1. Etape în evoluŃia abordării structural-dinamice a psihicului.......................... 338
2.1.1. „IntuiŃii" din trecut................................................................................ 338
2.1.2. Fundamentarea si consolidarea abordării
structural-dinamice a psihicului .......................................................... 339
2.1.3. Expansiunea si adâncirea abordării
structural-dinamice în psihologia contemporană ................................ 343
2.2. Specificul abordării structural-dinamice a psihicului .......................................346
2.2.1. Conceptul de „structură"...................................................................... 346
2.2.2. Demersuri în abordarea structural-dinamică a psihicului...................348
2.2.3. Principiile abordării structural-dinamice a psihicului.........................350
2.3. DificultăŃile abordării structural-dinamice a psihicului...................................350
Bibliografie .......................................................................................................................351
Capitolul IX
ABORDAREA SISTEMICĂ SI SINERGETICĂ A PSIHICULUI ...........................353
1. Premisele abordării sistemice a psihicului ................................................................353
1.1. Premise din afara psihologiei ...........................................................................353
1.2. Premise din interiorul psihologiei ....................................................................360
2. Coordonate sistemice ale psihicului .........................................................................362
2.1. Conceptul de „sistem" .......................................................................................362
2.2. Psihicul ca sistem: caracteristicile sistemului psihic uman ..........................363
3. ParticularităŃile abordării sistemice a psihicului .....................................................368
3.1. CerinŃele abordării sistemice a psihicului .......................................................368
3.1.1. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihice ..................................369
3.1.2. Clasificarea actuală a fenomenelor psihice.........................................370
3.2. Principiile si valenŃele abordării sistemice a psihicului ..................................371
3.2.1. Principiile abordării sistemice ..............................................................371
3.2.2. Valoare metodologică ............................................................................371
4. Abordarea sinergetică a psihicului ............................................................................372
4.1. Ce este sinergetica ? ......................................................................................... 372
4.2. Principiile abordării sinergetice ...................................................................... 374
4.3. încercări de abordare sinergetica a psihicului ................................................ 375
Bibliografie ...................................................................................................................... 377
Capitolul X
CERCETAREA PSIHOLOGICĂ..................................................................................379
1. Probleme generale ale cercetării psihologice............................................................379
1.1. Tipurile cercetării psihologice ..........................................................................379
1.2. Generalizarea disputei dintre cercetarea pură
si cercetarea aplicativă.......................................................................................383
1.3. Strategii de cercetare psihologică .....................................................................385
2. Procesualitatea si problemele cercetării psihologice ................................................386
2.1. Ciclurile cercetării psihologice .........................................................................386
2.2. Etapele cercetării psihologice ...........................................................................388
2.2.1. Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare .................388
2.2.2. Informarea si documentarea ................................................................389
2.2.3. Specificarea obiectivelor sau a scopurilor ........................................391
2.2.4. Formularea ipotezelor si a variabilelor ..............................................391
2.2.5. Definitivarea metodelor, procedeelor si tehnicilor
de in ^stigare ........................................................................................395
2.2.6. Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor .............397
2.2.7. Aplicarea metodelor si recoltarea datelor..........................................398
2.2.8. Prelucrarea datelor recoltate ...............................................................400
2.2.9. Formularea concluziilor .......................................................................402
2.2.10. Validarea concluziilor în vederea generalizării lor............................403
2.2.11. Comunicarea sau publicarea rezultatelor
si a concluziilor cercetării...................................................................404
2.2.12. Reluarea întregului ciclu ......................................................................405
3. DificultăŃile cercetării psihologice; evitarea si înlăturarea lor ...............................405
3.1. Premise ...............................................................................................................405
3.2. „Pericole" si „capcane" în cercetarea psihologică .........................................406
3.2.1. Alegerea (selecŃia) subiecŃilor ............................................................406
3.2.2. Aplicarea metodelor.............................................................................406
3.2.3. Asteptările cercetătorului sau „autoprofeŃia
care se îndeplineste" ...........................................................................407
3.2.4. Asteptările subiecŃilor sau „ caracteristicile cerute " ..........................407
3.2.5. Administrarea repetată a unui instrument de cercetare .....................407
3.2.6. Modificarea subiecŃilor în timp...........................................................408
3.2.7. Pierderea subiecŃilor ............................................................................409
3.2.8. Comunicarea rezultatelor obŃinute ...................................................... 409
3.2.9. Efectul de contaminare ........................................................................ 410
3.2.10. Formularea prematură a concluziilor ................................................410
3.3. ModalităŃi ameliorative...................................................................................... 410
Bibliografie ....................................................................................................................... 412
. Psihologie, mielu, zlate

Psihologia Educatiei

Numar pagini: 407

Marile puteri si spatiul românesc în secolele XV-XVI

Editura Universitatii din Bucuresti
– 2001 –

C U P R I N S
Cuvânt înainte
CAPITOLUL I Iancu de Hunedoara si ,,cruciada târzie“
CAPITOLUL II Vlad Tepes între Ungaria si Imperiul otoman
CAPITOLUL III Domnia lui Stefan cel Mare – epoca de maxima
afirmare politica a Moldovei medievale
CAPITOLUL IV Ultima perioada a domniei lui Stefan cel Mare –
apogeul echilibrului din politica externa
CAPITOLUL V Lupta pentru suprematie politica la linia Dunarii
(1504-1526)
CAPITOLUL VI Începuturile politicii pontice a Casei de Austria si
planul înglobarii tarilor române în sfera de influenta a
Habsburgilor
CAPITOLUL VII Noua orientare politica a tarilor române între
1541-1562
CAPITOLUL VIII Despot Voda, moment de apogeu al imixtiunii
Habsburgilor în spatiul românesc
CAPITOLUL IX Tarile române si lupta pentru hegemonie
central-rasariteana între Casa de Austria, Polonia si
Imperiul otoman (1564-1573)
CAPITOLUL X Rivalitatea polono-habsburgica în bazinul Dunarii si
pozitia tarilor române, (1574-1593)
CAPITOLUL XI Mihai Viteazul si aspiratiile românesti în jocul de
interese al marilor puteri.. Spatiul romanesc

Istorie

Numar pagini: 283

Aluminiul

Răspândire în natură
Preparare
Proprietăţi fizice
Proprietăţi chimice. Aluminiul, raspandire, micele, feldspatii, caolinul, argila, corindonul, bauxita, criobitul, preparare, fabricarea, oxidului, al, obtinerea, alumina, bayer, hidroxidul, proprietati, fizice, metal, alb, argintiu, chimice, cubic, conducator, caldura, electricitate, sistemul

Chimie

Numar pagini: 3

Albinele

Definiţie
Albinele sunt insecte sociale poichiloterme poliforme, cu aripi membranoase din ordinul Hymenoptera, familia Apide, specia Apis mellifera L. Necesitatea de a se aduna în grup, se datorează organismului lor poichiloterm, care, prin el însuşi nu poate să dea albinei izolate posibilitatea de a-şi păstra temperatura proprie care să-i asigure vieţuirea.
Generalităţi
Albinele sunt grupate în jurul reginei, într-o populaţie numită colonie, a cărei mărime variază în funcţie de sezon (10.000-80.000 de indivizi) şi de bogăţia resurselor nectaro-polenifere care asigură vigoarea coloniei. Au un rol important în viaţa plantelor, contribuind la polenizarea florilor şi mărirea producţiei.
Principalul serviciu adus umanităţii este polenizarea, 75 % din totalul plantelor cu flori fiind polenizate cu ajutorul insectelor, albinele melifere jucând un rol extrem de important (venitul naţional obţinut prin polenizarea cu albine fiind de 10-15 ori superior valorii mierii şi cerii produse în acelaşi interval).
. Albinele, insecte, apide, apis, hymenoptera

Biologie

Numar pagini: 3

Clasicismul

\\\\\\\\\\\\\\\"Termenul de clasicism comporta sensuri largi,exprimind o atitudine estetica fundamentala ce se carecaterizeaza prin tendinta de a observa fenomenele in contextul universului si de a le inchega intr-un sistem proportional si armonios,corespunzator frumosului si concordat cu norme rationale care impun tipuri model,prefectiunea,idealul.\\\\\\\\\\\\\\\"

Trasaturile clasicismului. Clasicism, atitudine estetica, grecia, fidias, moliere, la fontaine, racine, bossuet, rabelais, miron costin, cantemir, antim ivireanul, secolul lui pericle, atena, august, roma, secolul lui ludovic al xiv-lea, voltaire, renasterii florentine, arta poetica, ratiunea, mitizarea, etica, masura, omul cugetator, omul faurar, omul lumesc, destinul schimbator, analogia, rationalismul, obeictivismul, eternul, spatialitatea, utilul, placutul, homeostasia

Istorie

Numar pagini: 3

Napoleon

Napoleon Bonaparte (1769 - 1821)

"A fost imparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe reforme ale Revolutiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de modernizarea natiunii pe care o conducea."

Primele campanii
Guvernarea Napoleoniana in Franta
Razboaiele de cucerire
Guvernarea Napoleoniana in Europa
Declinul lui Napoleon
. Napolean, bonaparte, 1769, 1821, franta, imparat, reforme, revolutia franceza, conducator, militar, cucerit, europa, modernizare, natiune, primele campanii, guvernarea, napoleoniana, razboiele, cucerire, declinul, 15 august 1769, ajaccio, corsica, napoleone, carlo, charles, buonaparte, letizie, ramolino, louis, xvi, brienne, scoala militara, paris, garda nationala corsicana, toulonu, josephine, beauharnais, de, 1796, tratatul, campo, formio, republica, cisalpina, regatul italiei, 1798, egipt, turcia, horatio, nelson, siria, abu qir, austria, rusia, coalitii, 10-9 noiembrie 1799, lovitura, consulatul napoleonian, puteri, constitutia, 1800, marenga, rin, granita, legea franceza, codului, dictatoriale, aprilie, 1803, britania, austro-ruse, austerlitz, 2 decembrie, 1805, 1806, joseph, louis, confederatia rinului, prusiei, jena, auerstadt, armata, rusa, friedland, tilist, iulie, 1807, alianta, tarul, alexandru i, regatul, westphalia, jerom, ducatul, warson, sistemul continental, 1807, portugalia, 1808, rege, spaniei, joachim, murat, razboiul, peninsular, 1809, wagram, provinciile, illyriane, sloveniei, croatiei, bosniei, hertegovinei, serbiei, muntenegrului, statele papale, divortat, arhiducesa, de, habsburg, marie, luise, 1811, iobagia, feudalismul, 1812, invazia, moscovei, 1814, abdicat, insula, elba, exilat, 1815, promulgat, noua, constitutie, 1815, din, belgia, waterloo, 18, iunie, campania

Istorie

Numar pagini: 4

Despre dinozauri

Ce sunt dinozaurii ?
Descoperirea
Ordinul Ornitischia
Dinozaurii Saurischieni
Dinozaurii-animale cu sange cald ?

Disparitia dinozaurilor-ipoteze

. Dinozauri, dinozaur, reptile, triasicului, apatosaurus, tiranosaurus, descoperirea, richard, owen, dinosauria, seeley, ornitischia, saurischieni, termoreglare, disparitia, meteorit, yucatan, collar, cancer

Biologie

Numar pagini: 5

Alcoolul

Prin unele date stintifice ; literale sau artistice la alcoolism , acesta a insotit omenirea facand parte integrata din viata societati omenesti. Consumul de alcool este pastrat sub forma “laica” chiar si in zilele noastre in timpul unor mese festive ; petreceri; e.t.c.
Paracelsus este socotit primul care a dat numerele de Alckhol substantei volatile obtinute la distilarea vinului.Cel mai vechi document scris care contine referiri la vin si la bere este considerat a fi papirusul lui Eber scris in anul 1500 i.e.n. si care contine si prescripti medicale.Consumul..... . Platon, consumul, alcoolism, paracelsus, alckhol, homer, herodot, aristotel, alcoolul

Biologie

Numar pagini: 2

Basmul cult

Opera scriitorului reprezintă un depozitar unic al spiritualităţii populare româneşti prin originalitatea artei povestirii, constând în oralitate, în sinteza unică a spectacolului ficţiunii şi al erudiţiei paremiologice, uneori de tip sofistic. Alături de Mihai Eminescu, I. L. Caragiale şi Ioan Slavici, Ion Creangă este un mare clasic al literaturii române, încadrat în Epoca Marilor Clasici. Scriitorul avea simţul instinctiv al limbii şi al etosului popular nealterat, deşi recunoştea că scrisul îl chinuia cumplit, tocmai pentru că ştia că e ,,treabă de gust, nu de silinţă”. Scrierile lui Creangă creează sentimentul că proza cultă românească renaşte, indiferent de modelele exterioare, fiind universală, fără să imite universalitatea.
În anul 1875 a avut loc debutul scriitorului în revista ,,Convorbiri literare” cu Soacra cu trei nurori, după care a publicat poveşti (Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb), povestiri (Moş Ion Roată, Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă, Popa Duhu, inul şi cămeşa, Povestea unui om leneş), nuvele (Moş Nechifor Coţcariul), Amintiri din copilărie.
. Basmul cult, ion, creanga, harap-alb

Limba si literatura romana

Numar pagini: 5

Marin sorescu-iona

Setea muntelui de sare (trilogie) – Iona, Paracliserul, Matca
-nivel al aspiratiilor;
-teatru simbolic, poetic, deschideri spre existenţialism (Martin Heidegger, Karl Jaspers, Jean Paul Sartre, Albert Camus);
- teatru-parabolă – semnificaţii plurivalente – operă deschisă (Umberto Eco);
- tema destinului;
- reconsiderarea miturilor si demitizarea;
- repere spaţio- temporale simbolice;
- Iona – personaj generic – voci si ipostaze;
- ,,vina tragică,, a personajului- starea de destin, dedublarea, asumarea sau neasumarea condiţiei existenţiale, marile întrebări privitoare la sensul vieţii, la limită; moartea ca limită;
- sentimentul acut al claustrării; dorinţa de libertate; conştientizarea limitei, a determinismului, absurdul existenţial; cugetările despre naştere, înviere, moarte etc.
. Iona, marin, sorescu

Limba si literatura romana

Numar pagini: 4

Istoria religiilor

In sistemul stiintelor, Istoria religiilor in dimensiunea sa laica, nepartinitoare, infatiseaza fenomenele si procesele care s-au petrecut si care s-au succedat din punct de vedere religios in istoria lumii.Din perspectiva teologica, istoria religiilor cerceteaza si descrie credintele oamenilor, manifestarile lor religioase, modurile de receptare si simtire a sfinteniei si de exprimare a ei, institutiile sacre si sperantele de realizare mai directa a legaturii cu divinul.
1.Istoria religiilor ca disciplina teologica si laica
2 Repere axiologice in aparitia si constituirea istoriei religiilor
3 Sistemul conceptual si metodele de cercetare.
4. Principalele sisteme explicative a fiintei si originii religiei.
5 Impactul social al studierii Istoriei religiilor.

. Istoria religiilor, mircea, eliade, homo, faber, homo, ludens, homo, sapiens, homo, religiosus, sacru, profan, realitatea, ultima, transcendenta, dumnezeu, paradis, adam, pacat, religie, credinta, dogma, cult, herodot, teologic, laic, repere, axiologice, toma, dí, aquino, etic, morala, a, n, whitehead, s, kirkegaard, mituri, mit, cosmogonie, antropologie, escatologie, max, muller, metoda, filologica, metoda, antropologica-etnologica, e, b, taylor, metoda, comparativa, metoda, istorica, metodele, psihologica, si, sociologica, a, comte, j, lubbok, fetisism, naturism, max, muller, animism, magism, toteism, monoteism, civilizatie,

Religie

Numar pagini: 8

Euclid

Euclid
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jump to: navigation, search
For other uses, see Euclid (disambiguation).
Euclid (/ˈjuːklɪd/ EWK-lid; Ancient Greek: Εὐκλείδης Eukleidēs), fl. 300 BC, also known as Euclid of Alexandria, was a Greek mathematician, often referred to as the "Father of Geometry". He was active in Alexandria during the reign of Ptolemy I (323–283 BC). His Elements is one of the most influential works in the history of mathematics, serving as the main textbook for teaching mathematics (especially geometry) from the time of its publication until the late 19th or early 20th century.[1][2][3] In the Elements, Euclid deduced the principles of what is now called Euclidean geometry from a small set of axioms. Euclid also wrote works on perspective, conic sections, spherical geometry, number theory and rigor.
"Euclid" is the anglicized version of the Greek name (Εὐκλείδης — Eukleídēs), meaning "Good Glory".
Euclid
- GEOMETRIA PLANA
- PROPORTIILE
- ARITMETICA
- IRATIONALELE
- SPATIUL
- CORPURILE PLATONICE
- LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE
O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios.
In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre contemporanii acestuia.
In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa cu opera lui Euclid.

GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand, Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica elementara pana in secolul trecut.
Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare. Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a, care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana. Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si XIII.
La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci “cerinte” sau postulate si “notiunile comune” in numar variabil in diferitele editii, dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate, cel mai celebru este ultimul:
“Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile mai mici decat doua unghiuri drepte.”
Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre, preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul al XVIII-lea: “Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o singura paralela la o dreapta data”. In secolul al III-lea i.e.n., el constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie decat algebra babiloneana, adaptata la geometrie prin intermediul tehnicii aplicatiilor ariilor, erau nevoiti sau sa admita postulatul lui Euclid, sau sa abandoneze orice cercetare in domeniul geometriei. Ceea ce este remarcabil este ca, confruntat cu aceasta necesitate imperioasa, Euclid nu s-a multumit cu o referire la evidenta, cu un apel la bunul-simt exprerimental, ci a simtit nevoia sa formuleze un postulat. Este prima marturie istorica a unei atitudini specific matematice.
Continutul propriu-zis al primei carti, care incepe cu problema construirii triunghiului echilateral (de fapt, un postulat deghizat in problema) si se termina cu teorema despre patratul ipotenuzei (teorema zisa “a lui Pitagora”) este, in ansamblu, de data foarte veche.
Cartea a II-a, foarte scurta, se ocupa cu bazele algebrei geometrice, instrument de lucru indispensabil al geometriei elene. Dupa ce se admite existenta sumei si a diferentei a doua segmente rectilinii, se studiaza relatiile dintre dreptunghiurile care au aceeasi inaltime si apoi patratele construite pe suma sau diferenta a doua segmente. Ea contine, in particular, intr-o terminologie azi uitata, o rezolvare a ecuatiilor de gradul al doilea. Aceasta ultima tema va fi reluata, intr-o forma mai generala, in Cartea a VI-a, in care “parabolele in elipsa” si “in hiperbola” – adica “aplicarea ariilor in lipsa” si “in exces” – echivaleaza cu un studiu complet al ecuatiei .
Cartea a III-a, si ea tot foarte elementara, trateaza proprietatile cercului. In particular, in ea se stabileste – fapt remarcabil – notiunea de putere a unui punct in raport cu un cerc, fara sa se foloseasca similitudinea, prin metode de aplicare a ariilor, adica prin algebra geometrica. Studiul tangentei intr-un punct determina aparitia, pentru prima data in istorie, a notiunii capitale de unghi de contingenta.
Cartea a IV-a, cu savoare pitagoreica, studiaza problema inscrierii poligoanelor regulate intr-un cerc, precum si problema circumscrierii poligoanelor. Ea nu trateaza insa decat triunghiul echilateral, patratul, pentagonul si hexagonul, pentru care problema poate fi rezolvata cu ajutorul riglei si compasului. In ea se reuseste turul de forta de a inscrie pentagonul in cerc, fara a face apel la asemanare; asemenea detalii sunt dintre cele care ne fac sa recunoastem mana unui mare artist.

PROPORTIILE. Partea a doua a Elementelor este mult mai dificila. Cartea a V-a constituie una dintre culmile gandirii matematice si se poate afirma ca ea n-a fost realmente asimilata si depasita decat de abia vreo suta de ani. Ea trateaza notiunea de raport, care este inclusa in urmatoarele patru definitii abstracte:
“[3] Raport este relatia dupa cantitate a doua marimi de acelasi fel. [4] Se zice ca marimile au un raport intre ele daca, inmultite, una poate intrece in marime pe cealalta. [5] Se zice ca marimile sunt in acelasi raport, intaia catre a doua si a treia catre a patra, daca multiplii egali ai celei dintai si ai celei de a treia, deodata, sau intrec in marime respectiv multiplii egali ai celei de a doua si ai celei de a patra, pentru oricare multiplu, sau sunt egali, sau mai mici, in ordinea considerata… [7] Iar daca dintre multiplii egali, multiplul celei dintai intrece in marime multiplul celei de a doua, dar multiplul celei de a treia nu intrece in marime multiplul celei de a patra, se zice ca intaia catre a doua are un raport mai mare decat a treia catre a patra.”
Dintre aceste definitii, cea mai importanta este definitia [4]. Ea apare aici, in mod cu totul justificat, sub aspectul ei de definitie, insa in Cartile VI, X, XI si XII se admite, implicit, ca segmentele rectilinii, ariile plane, volumele si unghiurile rectilinii satisfac aceasta definitie. Arhimede este cel care a simtit ca este vorba aici de o cerinta, de un postulat, care ar trebui explicitat, deoarece unghiurile curbilinii, in particular, unghiul de contingenta, nu satisfac aceasta definitie.
Definitiile [5] si [7], foarte abstracte, permit sa se formuleze teoria rapoartelor in toata generalitatea ei si intr-o forma de o suprema eleganta. Ea constituie echivalentul notiunii moderne de taietura introdusa in secolul trecut. Nimic nu ne autorizeaza, in afara, poate, de o scolie anonima, sa atribuim aceasta teorie inca lui Eudoxos.
Cartea a VI-a este importanta, dar elementara. In ea se gasesc cazurile de asemanare a triunghiurilor, teorema numita impropriu, pana in zilele noastre, “a lui Tales”, proportionalitatea intre arcurile de cerc si unghiurile la centru sau unghiurile inscrise in cerc, rezolvarea generala a ecuatiilor de gradul al doilea prin procedee pur geometrice. In felul acesta, algebra geometrica este solid constituita, devenind un admirabil instrument de lucru pe care Arhimede si Apollonius vor sti sa-l foloseasca la maximum.

ARITMETICA. Cartile de aritmetica constituie cel mai vechi tratat de teorie a numerelor care a ajuns pana la noi si totodata si cel mai riguros, daca avem in vedere perioada de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ele nu trebuie cautata o aritmetica practica, ci un ansamblu de studii teoretice asupra naturii numarului intreg.
Cartea a VII-a dezvolta din nou, in primele propozitii, tema Cartii a V-a, teoria proportiilor, dar numai pentru cazul rapoartelor rationale si, in general vorbind, intr-o forma mai arhaica si mai putin riguroasa. Luata insa in ansamblu, Cartea studiaza intregul, pornind de la urmatoarele consideratii: fara nici o incercare de a demonstra afirmatia si fara nici un postulat explicit, se afirma ca numarul, fiind o marime, se bucura de proprietatile generale ale marimilor, si anume, in principal, de proprietatile de existenta, unicitate, comutativitate si asociativitate a sumei. Demonstratiile se vor baza pe aceste proprietati intuitive si pe caracterul discret al intregului. Acest caracter discret este exprimat prin doua axiome principale implicite: 1) unitatea este o masura (divizor) a oricarui numar si 2) inaintea unui numar dat exista doar o multime finita de numere intregi, cu alte cuvinte, orice multime de numere intregi poseda un cel mai mic element. Cea de-a doua axioma este esentiala pentru gasirea, cu ajutorul algoritmului lui Euclid, a celui mai mare divizor comun a doua numere. Acest algoritm, care este instrumentul de baza al teoriei elementare a numerelor, apare aici pentru prima data, in legatura cu simplificarea aproximativa a rapoartelor asa cum o practicau, in aceeasi epoca, Aristarh din Samos si Arhimede. El constituie si punctul de plecare al teoriei fractiilor continue, care vor incepe sa joace un rol de prim rang incepand din secolul al XVII-lea. Tot in Cartea a VII-a mai gasim o teorie a numerelor prime intre ele si a numerelor prime absolute, teorie care s-a pastrat pana azi in invatamantul elementar, intr-o forma aproape neschimbata. Urmeaza apoi o scurta teorie a celui mai mic multiplu comun.
Cartea a VIII-a, mult mai omogena decat precedenta, este consacrata aproape in intregime numerelor intregi in progresie geometrica sau, intr-un alt limbaj, puterilor numere intregi ale fractiilor. Scopul ei este, in ultima analiza, sa stabileasca, intr-o forma generala, cazurile de rationalitate a radacinilor de ordinul n ale unui intreg sau ale unei fractii.
Cartea a IX-a cuprinde, pe de o parte, propozitii vetuste despre par si impar, bazate pe rationamente foarte slabe, iar pe de alta parte, teoreme foarte subtile si foarte frumoase, cum este cea care stabileste existenta unei infinitati de numere prime absolute sau cea care construieste numerele perfecte euclidiene.
IRATIONALELE. Cartea a X-a este cea mai ampla dintre toate: contine 114 propozitii! Lectura ei cere din partea matematicianului modern o pregatire solida si un curaj perseverent.. In schimb, studiul ei recompenseaza pe deplin efortul. Tema generala o constituie clasificarea scrupuloasa a primelor lungimi irationale, rezultate din metodele de aplicare (transformare) a ariilor, pornind de la o lungime luata drept unitate (ultimele cuvinte nu sunt insa pronuntate explicit). Un singur termen a supravietuit in limbajul nostru ca unica amintire a acestei oprere considerabile: cuvantul “binom”, dupa modelul caruia algebristii nostri au fasonat “trinomul” si “polinomul”.
Unii au incercat sa atribuie aceasta carte lui Teetet, eroul Dialogului lui Platon. Dar daca mai multe dintre propozitiile cele mai simple pe care le contine pot fi atribuite secolului al IV-lea, cartea, in ansamblu, se prezinta totusi ca o opera de mare perseverenta, minutioasa, un pic greoaie, elaborata de un bun matematician. Autorul ei este o minte riguroasa, un matematician de profesie, care se inrudeste mai mult cu Apollonios decat cu Arhimede.
Prima propozitie, care poate fi atribuita inca lui Eudoxos, formuleaza elementul de baza al metodelor de exhaustiune despre care vom vorbi mai tarziu. Iat-o:
“Fiind date doua marimi neegale, daca din cea mai mare se scade una mai mare decat jumatatea ei, iar din cea ramasa una mai mare decat jumatatea ei, si aceasta se repeta continuu, va ramane o marime oarecare care va fi mai mica decat marimea cea mai mica considerata.”
Urmatoarele trei propozitii folosesc algoritmul lui Euclid, fie pentru a gasi cea mai mare masura comuna, daca cele doua marimi sunt comensurabile, fie pentru a trage concluzia ca marimile sunt incomensurabile, daca algoritmul nu se sfarseste dupa un numar finit de pasi. Urmeaza apoi cateva propozitii generale despre marimi. Dupa aceasta parte, care este doar un fel de introducere, nu va mai fi vorba decat de segmente rectilinii. Masurile lor, pornind de la un segment unitate, ar fi reprezentate de noi prin expresii de forma , unde a si b sunt numere rationale. Euclid studiaza diferitele cazuri cand aceasta forma poate fi simplificata si deduce o clasificare a acestora.

SPATIUL. O data cu Cartea a XI-a incepe geometria spatiului. Putinul care se cunoaste despre lucrarile lui Arhytas si Eudoxos lasa sa se creada ca aceasta carte rezuma cunostintele secolului al IV-lea in acest domeniu, cu cateva adaptari efectuate in secolul urmator.
Dintre definitiile initiale, cele care se refera la sfera, con si cilindru fac apel la miscare. Generarea acestor corpuri se face prin rotirea, respectiv, a unui semicerc in jurul bazei, a unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre laturile unghiului drept si a unui dreptunghi in jurul uneia dintre laturi. Astfel de consideratii cinematice, introduse aici, probabil, pentru a asigura continuitatea figurilor, erau evitate cu desavarsire in cartile de geometrie plana.
Cele trei propozitii de la inceput, si anume:
“Nu se poate ca o parte a unei linii drepte sa fie in planul de baza, iar o parte intr-unul mai ridicat”,
“Daca doua drepte se taie, ele sunt intr-un plan, si orice triunghi este intr-un plan”,
“Daca doua plane se taie, sectiunea lor comuna este o dreapta”,
sunt demonstrate cu totul insuficient si de fapt sunt adevarate postulate. Insa cartea, in ansamblu – in care se studiaza notiunile de ortogonalitate si paralelism in cazul dreptelor si planelor, precum si volumele paralelipipedelor – este de inalta tinuta. Trebuie remarcata absenta totala a notiunii de orientare si a ideii inrudite de simetrie.
Cartea a XII-a studiaza ariile cercurilor, precum si volumele piramidelor, conurilor, cilindrilor si sferelor. Aceste studii necesita folosirea procedeelor infinitezimale si, dupa marturia formala a lui Arhimede, ele vin de la Eudoxos. Propozitiile enuntate nu dau cvadratura acestor arii sau cubatura acestor solide, ei se multumesc sa dea numai rapoartele:
“Cercurile sunt intre ele ca patratele diametrelor.”
“Orice prisma avand baza triunghiulara se imparte in trei piramide egale intre ele avand baze triunghiulare.”
“Sferele sunt intre ele in raportul cuburilor diametrelor.”
Pentru a stabili echivalenta a doua volume, se arata ca primul nu este nici mai mic, nici mai mare decat cel de-al doilea. Tehnica demonstratiei se bazeaza pe ceea ce geometrii logicieni ai secolului al XVII-lea au numit exhaustiune, epuizare. Aceasta metoda, a carei utilizare este legitimata de prima propozitie a Cartii a X-a arata, in ultima analiza, ca diferenta dintre cele doua volume, daca ar exista, ar fi mai mica decat orice marime dinainte data.

CORPURILE PLATONICE. Cartea a XIII-a, foarte frumoasa si foarte tehnica, este consacrata in intregime celor cinci poliedre regulate cunoscute de Platon.
In secolul al II-lea i.e.n., Hipsicle a adaugat Elementelor o a XIV-a carte, care trateaza compararea dodecaedrului si icosaedrului inscrise intr-o aceeasi sfera. Dupa cum recunoaste autorul insusi in scrisoarea-prefata, tema aceasta fusese deja tratata de Aristeu si Apollonios. Bizantinii au mai adaugat o a XV-a carte, consacrata si ea tot corpurilor platonice. Ea este insa de un nivel foarte scazut. Una dintre cele doua parti care o compun pare sa fi fost scrisa in secolul al V-lea e.n., cealalta – intr-o epoca si mai recenta.

LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE. Opera lui Euclid nu se limiteaza la Elemente. Catalogul scrierilor care ii sunt atribuite este mare. Unele dintre ele au ajuns pana la noi, altele au disparut complet sau partial. Dintre aceste scrieri cu caracter teoretic citam mai intai Datele, un fel de complement al Elementelor, dar cu o forma mai analitica. Lucrarea cuprinde 94 de propozitii. Primele stabilesc cateva proprietati ale marimilor proportionale sau “care au cresteri proportionale”, adica, in limbajul nostru, proprietatile functiilor liniare. Propozitiile urmatoare, cu caracter mai geometric, se refera la figurile asemenea, la aplicarea ariilor, adica la rezolvarea ecuatiilor de gradul al doilea, si la cerc. Lucrarea pastreaza inca un caracter foarte elementar.
Nu acelasi lucru se poate afirma despre tratatul, astazi pierdut, despre porisme (Porismata). Pappus ne-a lasat o descriere destul de neclara. Pornind de la aceasta marturie, matematicienii moderni, in special Robert Simson si Chasles, au incercat reconstituiri care, ca toate lucrarile de acest gen, au un caracter foarte ipotetic. Se pare insa ca este destul de ferm stabilit ca in acest tratat pierdut, Euclid rezolva mai multe probleme care au oarecare afinitate cu geometria proiectiva si cu teoria transversalelor, asa cum le tratau matematicienii din prima jumatate a secolului trecut. In el figureaza, in particular, teorema lui Desargues cu privire la Triunghiurile omologice si teorema lui Pappus cu privire la hexagoanele inscrise intr-o conica degenerata in doua drepte. Incepand de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceste doua propozitii joaca un rol esential in geometria proiectiva.
Vom mai mentiona, ceva mai departe, alte doua tratate pierdute: Conica (Conicele) si De locis ad superficiam (Despre locuri pe suprafata).

Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor, Teorma, Definitii, Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu
Paralelism in spatiu
Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor. Intr-un plan, printr-un punct exterior
unei drepte trece o dreapta paralela cu ea si numai una.
Teorema 1. Doua drepte paralele determina un plan.
Definitie. O dreapta d poate sa nu aiba nici un punct comun cu planul α ( d ∩ α = Ø ). In acest caz, vom spune, ca dreapta este paralela cu planul α si notam: α || d sau d || α. 34721nss32ulz6y
Teorema 2. O dreapta paralela cu o dreapta dintr-un plan α este paralela cu planul α ( sau continuta in el).
Teorema 3. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α, oricare plan β care contine aceasta dreapta si intersecteaza planul α, o face dupa o dreapta b paralela cu a.
Teorema 4. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α paralela la dreapta a dusa printr-un punct A, al planului α, este continuta in α.
Lema de paralelism. Daca doua drepte paralele a si b sunt situate, respectiv in doua plane α si β care se intersecteaza dupa o dreapta c atunci c este paralela si cu a si b. sl721n4332ullz
Teorema 5. Daca doua drepte distincte a si b sunt paralele cu a treia dreapta c, atunci dreptele a si b sunt paralele intre ele. (Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu).
Teorema 6. Daca un plan contine doua drepte concurente paralele cu un alt plan, atunci cele doua plane sunt paralele.
Teorema 7. Doua unghiuri cu laturile respectiv paralele sunt congruente ( cand sunt amando-ua ascutite sau amandoua obtuze) sau suplementare ( cand unul din ele este ascutit, iar celalalt obtuz. Daca unul este drept, celalalt este asemenea drept.
Teorema 8. Daca un plan intersecteaza doua plane paralele, intersectiile sunt drepte paralele.
Teorema 9. Doua plane distincte paralele cu al treilea plan sunt paralele intre ele.
Teorema 10. Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele, pe care le intersecteaza, segmente congruente.
Teorema 11. (Teorema lui Thales in spatiu). Mai multe plane paralele determina pe doua drepte oarecare, care le intersecteaza pe acestea in segmente respectiv proportionale.

. Euclid

Matematica

Numar pagini: 7

Capitolul 5 Crearea de executabile direct din MATLAB. Exemple

5.1. Aplicaţii sistemice executabile
1.Calculul rãspunsului la intrare treaptã a unui SLIT continual de ordinul 2
2.Calculul rãspunsului general al SLIT continuale
3.Trasarea caracteristicilor de frecvenţã
4.Apelarea unor funcţii ale utilizatorului
5.2. Programe de timp real folosind placa de sunet
5.2.1 Achiziţia de date folosind placa de sunet
5.2.2 Ieşirea de date folosind placa de sunet
. Creare, executabile, matlab, aplicatii, sistemice, calcul, raspuns, intrare, treapta, slit, continual, trasare, caracteristici, frecventa, apelare, functii, utilizator, programe, timp, real, placa, sunet, achizitia, date, iesire

Software industrial

Numar pagini: 10

Formarea principatului Transilvaniei

Sistemul politic al principatului
Continutul social-juridic al celor trei natiuni
Sistemul politic al principatului
Notiunea de natiune romana
. Formarea, principat, transilvania, sistem, politic, continut, socia-juridic, trei, natiuni, notiune, natiune, romana, 1437 unio, trium, nationum, fraternam, unionem, nobiles, saxones, siculi, turda, 1438, congregatiei, generale, 1459, medias, universi, nobiles, siculi, et, saxones, universitas, siculorum, saxonum, taranii, rasculati, hungarorum, et, valachorum, 1289, ladislau, nobiles, vungaros, saxones, et, syculos, partis, transsiluanae, nobili, ungari, universitas, trium, nationum, transylvamcarum, nobilium, videlicet, siculorum, atque, saxonum, matei, corvin, 26 aprilie 1463, 1506, textul, dietei, sighisoara, tres, notiones, nobiles, videlicent, siculi, et, saxones, universitas, regnicolae, nobilii, secuii, sasii, comitatele, pamantul, tara, secuilor, terra, siculorum, regesc, regius, fundus, arduas, causas, cluj, iobagi, proceres, magnates, domini, urak, diete, comitatul, nemes, szekely, nemzet, nobiles, privilegiati, reforma, catolicismul, calvina, luterana, unitariana, 1572, patru, religiile, legale, receptae, recepta, religiok, 1595, voievozi, cneji, minerit, fierarit, aramarit, feudala, ortodoxe, tarii romanesti, patriarhiei, constantinopol, schismatici, textele, cronicaresti, valachi, populus, gens, 1291, 1387, alba iulia, banul severinului, andrei al ii-lea

Istorie

Numar pagini: 6

Aristotel

Două din cele mai cunoscute tratate ale sale, “Politica” şi “Etica Nicomahică”, aparţin domeniului practic al filozofiei. Lucrările nu sunt “practice”, în sensul că nu sunt manuale didactice. Din contră, ele abundă în analize şi în argumente, bazându-se mai mult pe cercetări istorice şi ştiinţifice. Ele sunt lucrări de filozofie practică; “practică”, deoarece scopul sau ţelul lor nu este de a oferi adevărul, ci de a schimba faptele.
Oamenii se disting de alte animale prin faptul că posedă raţiune şi putere de gândire. Oamenii “conţin ceva divin - ceea ce numim intelect este divin”, iar intelectul nostru este “divinul înăuntrul nostru”. Într-adevăr fiecare dintre noi este un adevărat intelect, “căci el [intelectul] reprezintă ceea ce natura umană are mai nobil şi mai elevat”...........
. Aristotel, politica, etica nicomahica?, oamenii, animale, ratiune, putere, gândire, activitatea, intelectuala, indivizi, izolati, aforism, teorie, stat, libertate, restrictie, totalitarism, jonathan barnes

Filozofie

Numar pagini: 1

Mikel Dufrenne, Gustul şi publicul

"Gustul şi publicul
Opera formează, în primul rând, gustul. Mai înainte însă de a dezvolta această idee, trebuie să distingem două concepţii asupra gustului. În general, gustul exprimă subiectivitatea în ceea ce acesta are mai arbitrar şi mai imperios: în înclinaţiile şi preferinţele sale. E un fapt că muzicii romantice îi prefer muzica clasică, după cum tot aşa, e un fapt că prefer carnea bine friptă şi vinul sec: non disputandum. O psihanaliză existenţială ar putea arăta, probabil, că fiecare alegere exprimă şi confirmă o manieră unică de a fi în lume, alegere atemporală care îmi pecetluieşte destinul: gusturile mele sunt ireductibil pentru că ele participă la însuşi ireductibilul care este, în fond, natura mea şi mărturia finitudinii mele. Dar, astfel înţeleasă, şi chiar dacă încă se defineşte ca proiect al unei lumi - subiectivitatea se recunoaşte în conţinuturile sau în reacţiile sale: ea se referă la sine mai curând decât la lume. În acest fel, gusturile estetice exprimă reacţia naturii mele în raport cu obiectul estetic; ele presupun faptul că trebuie să fiu mai atent la mine, decât la obiect - mai atent, în primul rând, la plăcerea mea - căci ele se măsoară prin plăcerea pe care o găsesc în experienţa estetică, plăcere care nu-şi are obârşia, ca atare, în obiect cât în mine sau, mai degrabă, în acordul meu cu obiectul, în sentimentul pe care îl încerc, şi anume acela de a fi confirmat în fiinţa mea sau de a fi relevat mie însumi. Judecata de gust decide asupra a ceea ce prefer, în virtutea a ceea ce sunt..............."
. Mikel dufrenne, gustul si publicul, gustul, publicul, subiectivitatea, înclinatiile, preferintele, muzica, clasica, carnea, fripta, vinul, sec, non disputandum, psihanaliza, existentiala, sentimentul, înstrainarii, obiectul, estetic, kant, arta, autentica, opera, martorul, lectura, relatii, interumane, comte, marx, scheler, a iubi, sociabilitatea, umanitate, planul, statut

Estetică

Numar pagini: 5

Fibrele sintetice

Una dintre necesităţile vitale ale fiinţei umane din toate timpurile a fost ca, pe lângă asigurarea hranei, să-şi procure şi materialele necesare confecţionării îmbrăcămintei. În acest scop, ca şi în alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin încercări, timp de mii şi mii de ani, el a reuşit să identifice diferite materiale adecvate acestui ţel şi să elaboreze tehnologiile necesesare prelucrării lor.......................... Fibre, sintetice, îmbracaminte, blanurile, lana, inul, canepa, bumbacul, matasei, china, hilaire de chardonet, chimia, polimerilor, filarea, topitura, suspensie, semitopitura, policondensare, polimerizare, radicala, ionica, nylonul, nzion, acrilice, polivinilalcoolice

Chimie

Numar pagini: 5

Enigma Otiliei

'George Călinescu a fost un mare scriitor, poet şi romancier strălucit, critic şi istoric literar, un spirit enciclopedic, cu o operă multilaterală.
George Călinescu a înzestrat cultura românească cu lucrări remarcabile: poezii „Lauda lucrărilor“; romane „Cartea nunţii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide, Scrinul negru“; eseuri şi critică literară „Principii de estetică, Estetica basmului“; monografii „Viaţa lui M.Eminescu, Viaţa lui I.Creangă“; istorie literară „Istoria literaturii române de la origini până în prezent“ apărută în 1941. Ca romancier George Călinescu deşcinde din Ion Ghica şi Nicolae Filimon.
„Enigma Otiliei“ este al II-lea roman al lui George Călinescu (1938) după „Cartea nunţii“ (1933).
Romanul Enigma Otiliei reprezintă opera literară clasică a lui George Călinescu şi unul din romanele cele mai valoroase ale literaturii noastre dintre cele două războaie. George Călinescu este autorul primelor romane citadine de tip clasic. Prin Enigma.Otiliei el aduce o viziune originală, modernă.............."
. Enigma otiliei, comentariu, titlu, gerge, calinecscu, tema, balzac, personaje, caracterizare, tulea, aglae, titi, aurica, simion, leonida, pascalopol, costache giurgiuveanu, otilia, marculescu, felix, sima

Limba si literatura romana

Numar pagini: 3

10. P.P.Negulescu (1872-1951)

" Născut în actombrie 1872 la Ploieşti, P.P.Negulescu face Facultatea de Filosofie la Bucureşti, unde-l are ca profesor pe Titu Miorescu şi-şi continuă studiile la Paris şi Berlin. A profesat apoi filosofia la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
Pentru început, P.P.Negulescu se ocupă de aşa-numita problemă gnoseologică, în lucrarea Critica apriorismului şi empirismului. Considerând formele a priori ale sensibilităţii ca temelie a criticismului kantian, el supune unui sever examen critic acest apriorism.
Luând pe rând cele patru argumente pe care Kant le aduce pentru a dovedi aprioritatea şi intuitivitatea spaţiului, P.P.Negulescu încearcă să demonstreze netemeinicia acestora, evidenţiind anumite erori de logică şi contraargumentând cu aspecte ale experienţei comune sau cu dovezi ale noii ştiinţe. În plus, el pune în evidenţă contradicţia pe care o săvârşeşte Kant şi atunci când este vorba de rolul categoriei de cauzalitate, despre care spune că nu se aplică decât fenomenelor, în vreme ce, pe de altă parte, consideră că lucrul în sine este cauza senzaţiilor noastre..........."

BIBLIOGRAFIE

1. P.P. Negulescu, Geneza formelor culturii, Buc., Ed. Eminescu, 1984
2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996
4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984
5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002
6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988

. Negulescu, critica apriorismului si empirismului, kant, aprioritatea, intuitivitatea, spatiul, empirism, john stuart mill, idealism, problema, ontologica, stiintele, evolutia, intelectuala, destinul omenirii, religia, discernamantul, creatia, maiorescian, formatia, estetica, filosofia renasterii, scepticism, omenirea, nicolae bagdasar, antimetafizica, scientista, pozitivista, evolutionista, ion ianosi, gheorghe vladutescu, gh, al, cazan

Istoria filosofiei româneşti

Numar pagini: 5

Mihai Beniuc - Marul de langa drum

"In opera lui Mihai Beniuc, „Marul de langa drum" constituie fara indoiala un text sintetic reprezentativ, adunand in cele cateva strofe ale sale esenta atitudinilor lirice ale creatiei poetului de dupa 1944. Sentimentului dominant al revoltei si al amenintarilor profetice i-a luat locul in anii constructiei socialiste acela al implinirii idealurilor si al daruirii civice. Sunt nenumarate poeziile care pot ilustra acest proces mai general, dar intre ele „Marul de langa drum" reprezinta neaparat o piesa lrica de mare rezistenta, intrata pe drept cuvant in randul operelor emblematice, care identifica fundamental sensul viziunii artistice a unui creator.
Avand origini foarte indepartate, biblice si folclorice, simbolul marului semnifica cel mai adesea dragostea sau, intr-un numar apreciabil de poezii populare, instrainarea si pustiirea sufleteasca. Pastrand si amplificand prin detalii si nuante prima semnificatie, Beniuc o converteste pe a doua in contrariul ei, incat „marul de linga drum si fara gard" sa devina simbolul rodniciei si al comuniunii cu tara si cu poporul. Copacul atinge astfel proportiile grandioase ale unui sentiment social cuprinzator si adanc, sentimentul apartenentei anteice la o anume colectivitate umana ce patroneaza tutelar destinul tuturor membrilor sai.
Simplitatea folclorica a motivului esential al poemului asigura o transparenta cristalina a semnificatiilor lirice mai sus indicate si, daca la acestea se pot adauga oricand note suplimentare, sensul ramane esentialmente acelasi in acord deplin cu insesi intentiile poetului. In raport cu evolutia poeziei moderne spre complexitate si bogatie semantica, imprejurarea ar putea angaja o anume insatisfactie estetica. Faptul revelator ca aceasta nu se produce se explica desigur prin perfecta coerenta artistica a textului, care, in limitele lui asumate, isi dezvaluie o ireprosabila functionalitate............."

Dupa cum se stie, Mihai Beniuc a fost unul din poetii "iubiti" ai perioadei ceausiste, poezia "Marul de langa drum" este prin urmare una comunista insotita de un referat la fel de comunist. So enjoy! (a se folosi ca studiu de caz in ce priveste literatura comunista, nu luati de buna ce cititi p-aci)
. Mihai, beniuc, marul de langa drum

Limba si literatura romana

Numar pagini: 3

Apostol Bologa intr-o anumita interpretare

"Primul nostru romancier in sensul modern al cuvantului, creatorul epic al unor opere decisive ca „Ion", „Padurea spanzuratilor" si „Ralscoala", prin care romanul romanesc a intrat in circuitul literaturii universale, omul inalt cu ochi albastri ce parea prietenilor lui o figura sculptata intr-o marmora pura, cu sufletul nobil, inaltat „aproape de puritatea stelelor", cum l-a vazut George Calinescu, — Liviu Rebreanu a fost adesea inspirat de experienta tragica a razboiului, imprumutand eroilor sai principali (ca Remus Lunceanu din povestea „Calvarul") o parte din fiinta sa sufleteasca de om tanar, ravasit de razboi.
Se stie ca „Padurea spanzuratilor" e proiectia in fictiune a dramelor absurde ale razboiului, petrecute pe fronturile hibridului si tiranicului stat austro-ungar. Geneza romanului, luminand o drama din familia scriitorului, indica realitatea concret-istorica si zbuciumul uman profund din care a izvorat seva romanului. Dar a considera romanul o copie a unui caz particular ar fi o mare eroare.
Framantarile dramatice ale lui Apostol Bologa sunt ale generatiei lui Rebreanu si mai ales ale lui insusi. Romanul e o creatie in care s-au topit zbuciumarile si indoielile, visele si sperantele lui Liviu Rebreanu si ale camarazilor lui de generatie.
Considerat dezertor din armata austro-ungara, Liviu Rebreanu a fost arestat din ordinul Comandamentului armatei germane ce ocupase Capitala si urma sa fie trimis sub escorta la Budapesta, unde trebuia sa fie judecat dupa regulile justitiei martiale. El s-a azvarlit cu energia disperarii asupra soldatului ce-1 pazea, a inchis usa cu cheia pe dinafara si mergand incet ca sa nu atraga atentia s-a adapostit la libraria Steinberg. Cu ajutorul unui bun prieten, pictorul Jean Steriade, odiseea lui Rebreanu [de om cu groaza con¬damnarii la moarte din anii 1916-1918, evocata in nuvela ,Calvarul" (1919)] a luat sfarsit prin fuga bine organizata spre Moldova refugiului.
Biografia lui Emil Rebreanu, ca si a autorului insusi, a imprumutat numai elemente ale particularului, necesare pentru a da culoare generalului, tipizarii unui personaj ca Apostol Bologa, un tanar de 20 de ani „avand ceva din infatisarea tinerilor de la ince¬putul secolului gata sa moara pentru un dor".
Emil Rebreanu, fratele marelui scriitor, fusese condamnat la moarte pentru ca.....................". Liviu, rebreanu, padurea, spanzuratilor, apostol, bologa

Limba si literatura romana

Numar pagini: 5

Fructe si seminte

Plantele cu flori nu au doar flori frumoase ci furnizeaza si fructe si seminte,cum ar fi merele,avocado si graul-toate fiind parte importanta a regimului alimentar al animalelor,pasarilor si oamenilor.
Printre fructele suculente,consumate si raspandite se numara poame precum
merele si avocado,bace precum rosiile,rodiile,strugurii,portocalele si pepenii si drupe precum migdalele.Printre fructele uscate se numara paltinul de munte,floarea soarelui,macul si graul..............
. Fructe, seminte, plantele, merele, avocado, graul, migdalele, rosiile, rodiile, strugurii, portocalele, pepenii, paltinul, floarea, soarelui, macul, graul, fructele, uscate, indehiscente, dehiscente, uleiuri, carnoase

Biologie

Numar pagini: 2

Miorita

"Mioriţa este o baladă populară, o creaţie în versuri care aparţine genului epic. A fost descoperită de Alecu Russo la Soveja şi publicată de Vasile Alecsandri în ziarul Bucovina, în 1950, şi ulterior, în volumul „Poezii populare“.
G.Călinescu consideră că balada „Mioriţa sintetizează unul dintre cele 4 mituri fundamentale ale literaturii noastre populare, mitul existenţei pastorale. Două lucrări: -Lucian Blaga „Spaţiul mioritic“ 1936 şi G.Călinescu „Istoria literaturii române de la origini şi pânăn-n prezent“ 1941 au jucat un rol deosebit pentru destinul baladei, subliniindu-i din perspective diferite, aptitudinea de valoare ordonatoare al universului nostru spiritual."
. Miori?a, balad?, popular?, genul, epic, alecu russo, soveja, vasile alecsandri, bucovina, 1950, tranhuman?a, ciobani, ungurean, moldovean, vrâncean, motivul, oi?ei, n?zdr?vane, testamentul, ciob?na?ului, moldovean, moartea, ritualul, înmormânt?rii, moarte-nunt?, alegoria, monologul, liric, eminescu, sadoveanu

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

Miorita

Limba si literatura romana

Numar pagini: 2

"inul" rezultate au fost gasite 36

inul

Alege conditiile

"inul" rezultate au fost gasite 36

"inul" rezultate au fost gasite 36

Sondaj de opinie

Camp de cuvinte cheie

Liceu

Scoala profesionala

Scoala generala

Facultate