incertitudine
"incertitudine" rezultate au fost gasite 2
Profitul |
|
Definirea profitului
Profitul este partea rãmasã din venitul total ce revine întreprinzãtorului dupã ce s-au scãzut toate cheltuielile aferente venitului respectiv. Formele profitului: a)profitul brut este reprezentat de partea ce rãmâne din venitul total dupã ce s-au scãzut cheltuielile de producţie; b)profitul net este partea din profilul brut care rãmâne dupã ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al întreprinzãtorului, salariul ca recompensã pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru terenul şi clãdirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportã direct din profit; c)profitul normal, legitim sau justificat, care reprezintã remunerarea serviciilor întreprinzãtorului, recompensa pentru priceperea sa şi rãspunderea pe care şi-o asumãm, prima pentru risc şi incertitudine; d)profitul pur sau supraprofitul este acel profit generat de împrejurãri deosebite care nu au legãturã cu activitatea întreprinzãtorului. Este obţinut de acei întreprinzãtori care au o poziţie de monopol în producerea şi/sau vânzarea produselor. Se realizeazã pe baza unor preţuri de vânzare sau mai ridicate. . Profit |
|
Economie Numar pagini: 1
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 12. Omul ca loc de deschidere a fiinţei la Martin Heidegger |
|
"Luând poziţie critică faţă de orientarea speculativă, abstractă a gândirii filosofice şi etice, existenţialismul va face din „concretul" fiinţei umane obiectul central al reflec¬ţiei filosofice. Referindu-se la natura preocupărilor şi la valoarea rezultatelor obţinute de filosofia contemporană în problema omului, unul din principalii reprezentanţi ai existenţialismului, Martin Heidegger, declara: „Nici o epocă nu a avut atâtea cunoştinţe variate despre om câte are cea actuală. Nici o epocă nu a putut obţine atât de repede şi atât de uşor aceste cunoştinţe, precum cea actuală. Şi totuşi, nici o epocă nu a ştiut atât de puţin ce este omul, ca epoca actuală. Niciodată omul nu a constituit în aşa măsură o problemă, ca în epoca noastră".
Constituie, fără îndoială, unul din meritele remarcabile ale existenţialismului faptul de a fi analizat cu atâta patos şi pregnanţă condiţia fiinţei umane şi, implicit, problema raportului dintre individ şi societate. După cum se ştie, existenţialismul s-a dezvoltat în două direcţii diferite, una atee (Sartre, Camus, Heidegger ş.a.) şi alta religioasă (Karl Jaspers, Gabriel Marcel ş.a.), comportând nuanţe particulare în tratarea unor probleme fundamenale, ca problema existenţei, aceea a libertăţii etc............." BIBLIOGRAFIE 1. Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2003 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, loc, deschidere, fiinta, martin, heidegger, existentialismul, constiinta, originalitate, omul, lumea, fiinta si timp, ontologie, fiintare, dasein, incertitudine, eu, neant, existent, obiect, liniste, tentatie, impotmolire, decadere, angoasa, sentiment, tragic, pesimism, existentialist, jaspers, moartea, fatalitate, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
"incertitudine" rezultate au fost gasite 2
