fenomen
"fenomen" rezultate au fost gasite 44
Mielu ZIate |
|
Cuprins
Psihologia 2000: încotro? sau In loc de prefaŃă....................................................... 21 Bibliografie ........................................................................................................................ 26 PARTEA ÎNTÂI PROBLEME TEORETICO-METODOLOGICE ALE PSIHOLOGIEI Capitolul I PSIHOLOGIA CA STIINłĂ SI CA PROFESIE ......................................................... 33 1. Definirea psihologiei.................................................................................................... 33 1.1. Tipuri de definiŃii................................................................................................ 33 1.2. încercări integrative ............................................................................................ 36 2. TendinŃe controversate în psihologie ......................................................................... 38 2.1. Psihologia: stiinŃă sau artă? ............................................................................ 39 2.2. Psihologia: nomotetică, idiografică sau idiotetică ? ...................................... 41 2.3. Unitate sau diversitate în psihologie? ............................................................... 45 2.4. Impasul, criza sau progresul si expansiunea psihologiei? ............................ 49 3. Locul psihologiei în sistemul stiinŃelor ..................................................................... 54 3.1. Modele triunghiulare .......................................................................................... 54 3.2. Modelul circular ................................................................................................. 55 3.3. Modelul interpenetrării stiinŃelor ...................................................................... 56 3.4. Modelul bazat pe clasificarea stiinŃelor ............................................................ 58 3.5. Concluzii cu privire la locul psihologiei în sistemul stiinŃelor .......................................................................................... 59 4. Psihologia ca profesie.................................................................................................. 60 4.1. Statutul profesiei de psiholog .............................................................................60 4.2. FuncŃiile psihologului......................................................................................... 62 4.3. Debuseele de plasare si integrare a psihologului ........................................... 63 4.4. Somajul în rândul psihologilor ......................................................................... 64 4.5. Codul deontologic al profesiunii de psiholog ....................................................64 5. Repere privind viitorul psihologiei ............................................................................ 67 5.1. „ProfeŃii" despre viitorul psihologiei................................................................ 67 5.2. Factori modelatori ai viitorului psihologiei ...................................................... 71 Bibliografie .........................................................................................................................73 Capitolul II OBIECTUL PSIHOLOGIEI........................................................................................... 77 1. Obiectul psihologiei în disputa specialistilor ............................................................ 77 1.1. Psihologia în căutarea propriului ei obiect ....................................................... 77 1.2. Factori care au întârziat elaborarea obiectului unitar al psihologiei ....................................................................................................... 78 1.3. Nevoia de sinteză ................................................................................................ 81 2. Perspective de abordare a obiectului psihologiei ..................................................... 83 2.1. ViaŃa psihică interioară ca obiect al psihologiei ............................................. 83 2.1.1. IntrospecŃionismul ................................................................................... 83 2.1.2. Psihanaliza ...............................................................................................86 2.1.3. Alte orientări .......................................................................................... 90 2.2. Comportamentul ca obiect al psihologiei .......................................................... 90 2.2.1. ReacŃii împotriva introspecŃionismului ................................................. 91 2.2.2. Behaviorismul tradiŃional ....................................................................... 92 2.2.3. Neo-behaviorismul................................................................................... 95 2.2.4. Opinii actuale cu privire la behaviorism............................................... 97 2.3. Conduita (activitatea) ca obiect al psihologiei.................................................. 99 2.3.1. „Psihologia conduitei"............................................................................ 99 2.3.2. Activitatea ca echivalent al conduitei ................................................... 102 2.3.3. ValenŃele activităŃii ................................................................................. 103 2.4. Omul concret ca obiect al psihologiei..............................................................103 2.4.1. Sinele individual si unic al omului ca obiect al psihologiei .......................................................................................... 104 2.4.2. Psihologia umanistă despre metodă si metodologie............................ 106 3. Constatări conclusive cu privire la obiectul psihologiei .......................................... 107 3.1. Repere comparative si evaluative ...................................................................... 107 3.2. Tipuri de soluŃii la problema obiectului psihologiei ....................................... 110 3.3. Un punct de vedere personal cu privire la obiectul psihologiei ........................................................................................ 111 Bibliografie ....................................................................................................................... 112 Capitolul III METODĂ SI METODOLOGIE ÎN PSIHOLOGIE.................................................... 115 1. Premise teoretice ale metodelor psihologiei ............................................................ 115 1.1. Conceptul de „metodă" .................................................................................... 115 1.2. Enumerarea si clasificarea metodelor psihologiei ........................................... 116 2. Principalele metode ale psihologiei........................................................................... 118 2.1. Metoda observaŃiei ........................................................................................... 118 2.2. Metoda experimentului...................................................................................... 124 2.3. Metoda convorbirii ............................................................................................ 133 2.4. Metoda anchetei psihologice............................................................................. 134 2.5. Metoda biografică.............................................................................................. 137 2.6. Metoda povestirilor de viaŃă ............................................................................. 139 2.7. Metoda analizei produselor activităŃii .............................................................. 140 2.8. Metodele psihometrice ...................................................................................... 141 2.9. Metoda modelării si simulării .......................................................................... 146 3. Comentarii generale cu privire la metodele psihologiei ..........................................147 3.1. Specificul metodelor psihologiei .....................................................................147 3.2. Obiectivitatea metodelor psihologiei ...............................................................148 3.3. Efectele prezenŃei cercetătorului ......................................................................149 4. Metodologia psihologică ............................................................................................152 4.1. Conceptul de „metodologie".............................................................................152 4.2. Componentele si domeniile metodologiei psihologice.................................... 152 5. Tipuri de metodologii psihologice ............................................................................ 155 5.1. Metodologiile obiective, subiectiv-interpretative si mixte............................... 155 5.2. Metodologiile coercitive si non-coercitive ....................................................... 156 6. RelaŃia dintre metodă si metodologie în psihologie ................................................ 157 Bibliografie ....................................................................................................................... 158 Capitolul IV LEGE, EXPLICAłIE SI TEORIE ÎN PSIHOLOGIE............................................... 161 1. Există o legitate psihologică?.................................................................................... 161 1.1. PoziŃii contestatare ............................................................................................ 161 1.2. Exemple de legi psihologice............................................................................. 163 1.3. Specificul legilor psihologice ........................................................................... 165 2. ExplicaŃia în psihologie.............................................................................................. 168 2.1. Descriere, explicaŃie, previziune ..................................................................... 168 2.2. înŃelegere, explicaŃie si lege ............................................................................. 171 2.3. Interpretare si explicaŃie.................................................................................... 175 3. Tipuri si niveluri de explicaŃie................................................................................... 178 3.1. Clasificarea filosofică ........................................................................................ 178 3.2. Tipologii psihologice......................................................................................... 181 4. CerinŃe metodologice ale explicaŃiei în psihologie ................................................. 183 4.1. Necesitatea selecŃiei modelelor explicative...................................................... 183 4.2. Necesitatea corelării modelelor explicative .................................................... 183 5. Teoria psihologică ...................................................................................................... 184 5.1. Conceptul de „teorie" ...................................................................................... 184 5.2. Clasificarea teoriilor psihologice ..................................................................... 186 5.3. „ForŃa teoretică" a concepŃiilor psihologice ................................................... 188 Bibliografie ...................................................................................................................... 190 PARTEA A DOUA PSIHICUL - DOMENIU DE CERCETARE AL PSIHOLOGIEI Capitolul V NATURA PSIHICULUI UMAN ...................................................................................197 1. Psihicul ca obiect de cercetare al psihologiei ......................................................... 197 1.1. Complexitatea psihicului....................................................................................197 1.2. Natura contradictorie a psihicului ....................................................................198 1.3. ConsecinŃe asupra conceperii obiectului psihologiei.......................................200 1.4. Definirea psihicului ..........................................................................................201 2. Caracteristicile fundamentale ale psihicului ............................................................202 2.1. Psihicul ca formă a vieŃii de relaŃie .................................................................202 2.1.1. SupoziŃii...................................................................................................202 2.1.2. Dovezi......................................................................................................203 2.2. Psihicul ca funcŃie a creierului .........................................................................205 2.2.1. Teză cu valoare de principiu metodologic............................................205 2.2.2. Argumente în sprijinul relaŃiei dintre psihic si creier .........................206 2.2.3. Modele explicativ-interpretative ale relaŃiei dintre psihic si creier.............................................................................207 2.3. Psihicul ca re-producere a realităŃii naturale....................................................219 2.3.1. Caracteristicile re-producerii psihice....................................................219 2.3.2. Criteriile individualizării re-producerii psihice....................................223 2.5.1. Notele definitorii ale psihicului uman ..................................................224 2.4. Psihicul ca fenomen condiŃionat si determinat socio-istoric si socio-cultural............................................................................224 2.4.1. De la socio-istoric si socio-cultural la psihic ......................................224 2.4.2. De la psihic la socio-istoric si socio-cultural ......................................226 3. Manifestări neobisnuite ale psihicului .......................................................................227 3.1. Tipuri de fenomene psihice neobisnuite..........................................................227 3.2. încercări de cercetare si explicare stiinŃifică a fenomenelor parapsihologice ........................................................................229 3.3. Argumente pro si contra parapsihologici ........................................................231 4. Perspective noi de abordare a psihicului ................................................................. 233 4.1. Teoria informaŃiei .............................................................................................. 233 4.2. Cognitivismul ..................................................................................................... 234 4.3. Neo-evoluŃionismul ............................................................................................ 238 Bibliografie ...................................................................................................................... 240 Capitolul VI IPOSTAZELE PSIHICULUI ........................................................................................ 243 1. ConstiinŃa ca ipostază a psihicului ............................................................................ 243 1.1. Locul constiinŃei în psihologie ......................................................................... 243 1.2. Etape în definirea constiinŃei ............................................................................ 244 1.3. Modele explicativ-interpretative ale constiinŃei............................................... 248 1.3.1. Modele explicativ-interpretative tradiŃionale....................................... 248 1.3.2. Modele explicativ-interpretative actuale .............................................. 251 1.4. DiscuŃii si controverse actuale cu privire la constiinŃă ................................... 258 2. Subconstientul ca ipostază a psihicului .................................................................... 260 2.1. Ce loc ocupă subconstientul în psihologie ? .................................................. 260 2.2. Două etape în definirea subconstientului ........................................................ 261 2.3. Caracteristicile si rolurile subconstientului ..................................................... 262 3. Inconstientul ca ipostază a psihicului ...................................................................... 263 3.1. Negarea si afirmarea inconstientului .............................................................. 263 3.2. „Impunerea" inconstientului în psihologie ..................................................... 264 3.3. Definirea inconstientului................................................................................... 267 3.4. Natura si rolurile inconstientului ..................................................................... 268 3.4.1. Natura inconstientului............................................................................268 3.4.2. Rolurile inconstientului ..........................................................................269 3.5. Tipuri de inconstient.......................................................................................... 270 3.5.1. Inconstientul cerebral ............................................................................270 3.5.2. Inconstientul colectiv .............................................................................272 3.5.3. Inconstientul cognitiv.............................................................................275 4. RelaŃia dintre constient si inconstient .......................................................................277 4.1. Probleme generale..............................................................................................277 4.2. Tipuri de relaŃii între constient si inconstient ..................................................278 4.3. Terapii derivate din relaŃiile „constient - inconstient" ...................................279 Bibliografie .......................................................................................................................279 Capitolul VII STĂRILE DE CONSTIINłĂ........................................................................................283 1. Stările de constiinŃă - obiect al investigaŃiei psihologice ....................................... 283 1.1. Ce este o „stare de constiinŃă"? ..................................................................... 283 1.2. Multitudinea si varietatea stărilor de constiinŃă ............................................. 284 1.3. Noul context de abordare a stărilor de constiinŃă ........................................... 288 2. Stări de constiinŃă modificată .................................................................................... 290 2.1. Somnul ................................................................................................................ 290 2.1.1. Natura somnului ...................................................................................290 2.1.2. Somn versus veghe sau funcŃiile somnului ...........................................290 2.1.3. Ce se întâmplă cu reactivitatea neurofiziologică si psihică în timpul somnului ? ........................................................... 292 2.1.4. Privarea de somn si insomnia............................................................... 294 2.1.5. De ce' dormim ? sau teoriile explicative ale somnului ....................... 295 2.1.6. Necesitatea studierii somnului ............................................................. 297 2.2. Visul........................................................................................................... . ....... 297 2.2.1. Visul ca stare de mentaŃie sau natura psihică a visului..................... 298 2.2.2. Visul - perturbator sau protector al somnului ? ................................. 299 2.2.3. Metode obiective de studiere a visului ................................................ 300 2.2.4. Cum au fost explicate visele ? ............................................................. 303 2.2.5. Pot fi controlate visele ?........................................................................ 305 2.3. Hipnoza .............................................................................................................. 307 2.3.1. Hipnoza - fenomen complex si contradictoriu .................................... 307 2.3.2. Hipnoza - stare de somn sau stare de veghe ? ................................... 308 2.3.3. Teorii explicativ-interpretative ale hipnozei ........................................ 310 2.3.4. Legitimitatea hipnozei în dispută......................................................... 313 3. Căi de acces la stările de constiinŃă modificată........................................................314 3.1. MeditaŃia ............................................................................................................ 314 3.1.1. AccepŃii .................................................................................................. 314 3.1.2. Formele meditaŃiei.................................................................................. 315 3.1.3. Studiul stiinŃific al meditaŃiei................................................................ 316 3.2. Bio-feed-back-ul ................................................................................................ 317 3.2.1. Ce este bio-feed-back-ul ? .................................................................... 317 3.2.2. Tipuri de bio-feed-back ......................................................................... 318 3.2.3. Specificul bio-feed-back-ului ................................................................ 320 3.2.4. Ce se asteaptă de la bio-feed-back ?...................................................321 3.3. SubstanŃele psihoactive ..................................................................................... 322 3.3.1. încercare de definire si clasificare ....................................................... 322 3.3.2. Efectele substanŃelor psihoactive .........................................................322 3.3.3. Controverse si dubii ............................................................................... 325 4. Câteva probleme generale ale stărilor de constiinŃă modificată.............................. 327 4.1. Inducere ............................................................................................................. 327 4.2. Efecte ................................................................................................................. 328 4.3. UtilităŃi.................................................................... .' .......................................... 328 Bibliografie ...................................................................................................................... 329 Capitolul VIII ABORDAREA „PLANĂ" SI „PIRAMIDALĂ" A PSIHICULUI ........................... 333 1. Abordarea „plană", „orizontală" a psihicului ......................................................... 333 1.1. AsociaŃionismul clasic....................................................................................... 333 1.2. Variante de asociaŃionism renovate................................................................... 336 1.3. Principiile abordării „plane" a psihicului....................................................... 337 2. Abordarea structural-dinamică a psihicului.............................................................. 338 2.1. Etape în evoluŃia abordării structural-dinamice a psihicului.......................... 338 2.1.1. „IntuiŃii" din trecut................................................................................ 338 2.1.2. Fundamentarea si consolidarea abordării structural-dinamice a psihicului .......................................................... 339 2.1.3. Expansiunea si adâncirea abordării structural-dinamice în psihologia contemporană ................................ 343 2.2. Specificul abordării structural-dinamice a psihicului .......................................346 2.2.1. Conceptul de „structură"...................................................................... 346 2.2.2. Demersuri în abordarea structural-dinamică a psihicului...................348 2.2.3. Principiile abordării structural-dinamice a psihicului.........................350 2.3. DificultăŃile abordării structural-dinamice a psihicului...................................350 Bibliografie .......................................................................................................................351 Capitolul IX ABORDAREA SISTEMICĂ SI SINERGETICĂ A PSIHICULUI ...........................353 1. Premisele abordării sistemice a psihicului ................................................................353 1.1. Premise din afara psihologiei ...........................................................................353 1.2. Premise din interiorul psihologiei ....................................................................360 2. Coordonate sistemice ale psihicului .........................................................................362 2.1. Conceptul de „sistem" .......................................................................................362 2.2. Psihicul ca sistem: caracteristicile sistemului psihic uman ..........................363 3. ParticularităŃile abordării sistemice a psihicului .....................................................368 3.1. CerinŃele abordării sistemice a psihicului .......................................................368 3.1.1. Clasificarea tradiŃională a fenomenelor psihice ..................................369 3.1.2. Clasificarea actuală a fenomenelor psihice.........................................370 3.2. Principiile si valenŃele abordării sistemice a psihicului ..................................371 3.2.1. Principiile abordării sistemice ..............................................................371 3.2.2. Valoare metodologică ............................................................................371 4. Abordarea sinergetică a psihicului ............................................................................372 4.1. Ce este sinergetica ? ......................................................................................... 372 4.2. Principiile abordării sinergetice ...................................................................... 374 4.3. încercări de abordare sinergetica a psihicului ................................................ 375 Bibliografie ...................................................................................................................... 377 Capitolul X CERCETAREA PSIHOLOGICĂ..................................................................................379 1. Probleme generale ale cercetării psihologice............................................................379 1.1. Tipurile cercetării psihologice ..........................................................................379 1.2. Generalizarea disputei dintre cercetarea pură si cercetarea aplicativă.......................................................................................383 1.3. Strategii de cercetare psihologică .....................................................................385 2. Procesualitatea si problemele cercetării psihologice ................................................386 2.1. Ciclurile cercetării psihologice .........................................................................386 2.2. Etapele cercetării psihologice ...........................................................................388 2.2.1. Delimitarea domeniului, temei si problemei de cercetare .................388 2.2.2. Informarea si documentarea ................................................................389 2.2.3. Specificarea obiectivelor sau a scopurilor ........................................391 2.2.4. Formularea ipotezelor si a variabilelor ..............................................391 2.2.5. Definitivarea metodelor, procedeelor si tehnicilor de in ^stigare ........................................................................................395 2.2.6. Alegerea si descrierea domeniului de aplicare a metodelor .............397 2.2.7. Aplicarea metodelor si recoltarea datelor..........................................398 2.2.8. Prelucrarea datelor recoltate ...............................................................400 2.2.9. Formularea concluziilor .......................................................................402 2.2.10. Validarea concluziilor în vederea generalizării lor............................403 2.2.11. Comunicarea sau publicarea rezultatelor si a concluziilor cercetării...................................................................404 2.2.12. Reluarea întregului ciclu ......................................................................405 3. DificultăŃile cercetării psihologice; evitarea si înlăturarea lor ...............................405 3.1. Premise ...............................................................................................................405 3.2. „Pericole" si „capcane" în cercetarea psihologică .........................................406 3.2.1. Alegerea (selecŃia) subiecŃilor ............................................................406 3.2.2. Aplicarea metodelor.............................................................................406 3.2.3. Asteptările cercetătorului sau „autoprofeŃia care se îndeplineste" ...........................................................................407 3.2.4. Asteptările subiecŃilor sau „ caracteristicile cerute " ..........................407 3.2.5. Administrarea repetată a unui instrument de cercetare .....................407 3.2.6. Modificarea subiecŃilor în timp...........................................................408 3.2.7. Pierderea subiecŃilor ............................................................................409 3.2.8. Comunicarea rezultatelor obŃinute ...................................................... 409 3.2.9. Efectul de contaminare ........................................................................ 410 3.2.10. Formularea prematură a concluziilor ................................................410 3.3. ModalităŃi ameliorative...................................................................................... 410 Bibliografie ....................................................................................................................... 412 . Psihologie, mielu, zlate |
|
Psihologia Educatiei Numar pagini: 407
|
Dispozitive electronice si electronica analitica |
|
CUPRINS
DISPOZITIVE ELECTRONICE SI ELECTRONICĂ ANALOGICĂ Cristian Bucur Introducere Cuprins Modulul A 1. Dioda semiconductoare 1.1. Caracteristici statice 1.2. Semiconductori intrinseci 1.3. Semiconductori extrinseci 1.4. DensităŃi de curent în semiconductori 1.5. JoncŃiunea p-n la echilibru termodinamic 1.6. Polarizarea joncŃiunii P-N 1.7. fenomene care modifică caracteristica statică 1.8. Circuite echivalente în regim static 1.9. Circuite echivalente în regim cvasistaŃionar 1.10. Tipuri de diode semiconductoare cu joncŃiune 1.11. Principiul superpoziŃiei 1.12. Circuite de redresare 1.13. Stabilizatorul parametric 2. Tranzistori 2.1. Teoria elementară a TBP 2.2. Modele în regim static 2.3. Caracteristici statice ale TBP 2.4. Polarizarea TBP în zona activă de funcŃionare 2.5. Regimul variabil al TBP 2.6. Caracteristici statice ale TEC 2.7. Polarizarea tranzistorului cu efect de câmp 2.8. Circuite echivalente ale TEC 3. Dispozitive multijoncŃiune 3.1. Dioda PNPN 3.2. Tiristorul convenŃional 3.3. Triacul 3.4. Tranzistorul unijoncŃiune 3.5. Tiristorul MOS 3.6. Tiristorul GTO cu blocare pe poartă 3.7. Tiristorul Darlington 3.8. Tiristorul I.G.B.T. 3.9. Aria de diode controlată Teste de autoevaluare A Modulul B 4. Amplificatoare de semnal mic 4.1. Parametrii amplificatoarelor de semnal mic 4.2. Amplificatorul cu TBP in conexiune EC 4.3. Amplificatorul cu TBP in conexiune CC 4.4. Amplificatorul cu TBP in conexiune BC 4.5. PerformanŃele amplificatoarelor cu TBP 4.6. Etaje cu tranzistori compusi 4.7. Structuri pentru cresterea impedanŃei de iesire 4.8. Structuri pentru cresterea impedanŃei de intrare 5. Amplificatoare cu reacŃie negativă 5.1. ConsideraŃii privind reacŃia negativă (RN) 5.2. Topologii ale amplificatoarelor cu reacŃie 5.3. RN cu esantionare în nod si comparare în nod 5.4. Metodica de rezolvare a amplificatoarelor cu RN 5.5. RN cu comparare buclă si esantionare buclă 5.6. RN cu esantionare pe buclă si comparare în nod 5.7. RN cu esantionare în nod si comparare pe bucla 5.8. PerformanŃe ale topologiilor de reacŃie 6. Amplificatoare de putere 6.1. Amplificatoare de putere în clasă A 6.2. Amplificatoare de putere în clasă B 7. Amplificatoare integrate 7.1. Amplificatoare diferenŃiale 7.2. Amplificatoare operaŃionale 7.3. Amplificatoare de transimpedanŃă (Norton) 7.4. Amplificatoare de putere 7.5. Amplificatoare cu impedanŃă de intrare foarte mare 7.6. Amplificatoare de instrumentaŃie 7.7. Amplificatoare de izolaŃie Teste de autoevaluare B. Electronica, tranzistori, amplificatoare, dispozitive multijonctiune |
|
Electronica digitala Numar pagini: 330
|
FENOMENE SPECIFICE PROPAGĂRII UNDELOR RADIO |
| . Unde radio propagare | 151 CAPITOLUL 5 FENOMENE SPECIFICE PROPAG?RII UNDELOR RADIO 5.1 Introducere ?n atmosfer? datorit? neomogenit??ilor, dependen?ei parametrilor mediului de propagare de frecven??, existen?ei mai multor straturi cu propriet??i diferite etc., parametrii semnalului sufer? modific?ri. Aceste varia?ii pot afecta amplitudinea semnalului, faza, polarizarea, frecven?a, banda de lucru ?i unghiul de sosire. Evident varia?iile m?rimilor enumerate afecteaz? calitatea liniei de comunica... |
|
Electronica digitala Numar pagini: 41
|
Enzimele |
| In organismele vii se petrec cu o uimitoare usurinta, la temperatura joasa si in solutie practic neutra, un numar mare de reactii pe care chimistul nu le poate efectua in laborator decat lucrand la temperaturi si presiuni ridicate, in prezenta de acizi sau de baze tari, de dizolvanti neaposi sau de catalizatori heterogeni metalici. Printre aceste reactii se numara atat degradari de molecule (hidrolize si oxidari) cat si sinteza de compusi cu structura complicata. Intelegerea mersului acestor reactii este importanta, in primul rand pentru cunoasterea unor fenomene naturale de cea ma mare amploare si raspandire, in al doilea rand pentru interesul practic pe care il prezinta. Nu este absurda speranta ca , o data cunoscut mersul reactiilor din celulele vii, acestea vor putea fi imitate in laborator si in industrie sau chiar dirijate pe cai noi.. Enzimele, temperatura, acizi, baze, tari, dizolvanti, neaposi, catalizatori, degradari, hidrolize, oxidari, fermenti, enzime, enzyme, reactii, istoric, stahl, kirchoff, dubrunfaut, payen, persoz, robiquet, liebig, wohler, pepsina, sucul, gastric |
|
Chimie Numar pagini: 6
|
Tranzistorul MOS |
| In materialul de faţă se analizează fenomenele fizice specifice tranzistorului MOS. Se deduc expresii pentru tensiunea de prag şi caracteristica curent-tensiune la tranzistorul MOS cu canal indus, având substratul polarizat faţă de sursă (tranzistorul cu două porţi).. Tranzistor mos |
|
Masurari si TraductoareT Numar pagini: 13
|
Anglicismele |
|
ANGLICISMELE ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ
Împrumutul masiv de termeni anglo-americani reprezintă un fenomen socio- cultural care s-a manifestat în majoritatea limbilor europene. Influenţa engleză asupra limbii române s-a exercitat, cu începere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atât indirect, prin intermediul limbilor franceză, germană sau rusă, cât şi direct, mai ales la sfârşitul secolului al XX-lea. Destul de puternică în anumite limbaje funcţionale precum: economie, sport, cinematografie, viaţă mondenă, influenţa engleză este un fenomen lingvistic internaţional cu multiple explicaţii. . Anglicisme, limba, romana, actuala |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 10
|
Curs 22 Filosofia teoretică a lui Kant |
|
1. Date biografice şi bibliografice
2. Între empirism şi raţionalism 3. Sensibilitate şi intelect 4. Judecăţile sintetice a priori 5. Posibilitatea matematicii şi fizicii 6. Posibilitatea metafizicii ca ştiinţă 7. Regulativ – constitutiv în cunoaştere 8. Distincţia fenomen – lucru în sine 9. Realitatea lucrului în sine . Filosofia, teoretica, kant, antiteza, locke, hume, immanuel kant, date, biografice, bibliografice, despre forma si principiile lumii sensibile si ale celei inteligibile, critica ratiunii pure, prolegomene la orice metafizica viitoare care se va putea înfatisa drept stiinta, intemeierea metafizicii moravurilor, primele principii metafizice ale stiintelor naturii, critica ratiunii practice, ; critica facultatii de judecare, religia în limitele simplei ratiuni, spre pacea eterna, metafizica moravurilor, antropologia din perspectiva pragmatica, empirism, rationalism, sensibilitate, intelect, forma, judecatile, sintetice, a priori, analitice, cunoasterea, a posteriori, matematica, timpul, aritmetica, geometria, fizica, newtoniana, experienta, contingenta, particulara, universala, metoda, transcendentala, regulativ, constitutiv, metafizica, psihologia, cosmologia, teologia, libertatea, ideal, argumentul, ontologic, distinctia, fenomen, lucru, phaenomena, prolegomene, disertatia, lumea, substante, principiu, realitatea, quaestiones, diputates, alois riehl, h, cohen, moralistul, h, vaihinger, e, boutroux, platon, constantin noica, dasein, wirklichkeit, sensibil, inteligibil, quantum, existent, fenomen |
|
Istoria filosofiei moderne Numar pagini: 15
|
Somajul |
|
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile tuturor tarilor.
Notiunrea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau preluat din limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata. Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri. . Somaj, revolutia industriala, piata muncii, salariul minim impus, certificarea profesional?, ?omajul voluntar, ?omajul involuntar |
|
Macroeconomie Numar pagini: 5
|
Somajul |
|
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile tuturor tarilor.
Notiunrea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau preluat din limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in raport cu numarul celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata. Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau someri. . Somaj, revolutia industriala, piata muncii, salariul minim impus, certificarea profesional?, ?omajul voluntar, ?omajul involuntar |
|
Macroeconomie Numar pagini: 5
|
Comicul |
| În cele mai multe şi mai importante sistematizări şi teoretizări filosofice din spaţiul european şi nord-american de cultură, comicul este recunoscut drept o categorie estetică. O întreagă tradiţie a pregătit şi, până la urmă, a reuşit să impună acest statut. Această recunoaştere nu intră neapărat în contradicţie cu admiterea unui adevăr la fel de important, anume că, fenomenul comic este mult mai amplu în semnificaţii şi mult mai adânc în explicaţii decât ceea ce numim, în mod curent, apariţie şi aparenţă comică. . Comic, estetica, categorie, fenomenul, apari?ie, aparen?? comic?, fenomen axiologic, morala, sacru, ras, solidaritate, excluziune, etos al rasului, nemilos, acceptare, excludere, rizibil, voluntar, involuntar, jean-marc defays, jean fourastié, le rire, doleanta, rationament, constatare, nicolai hartmann, satiric, umoristic, spiritual |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Frumosul - Generalitati |
|
Frumosul - fenomen estetic de bază şi categorie centrală a esteticii
Primul fapt teoretic care este acceptat în chip aproape unanim cu privire la frumos este acesta: dintre toate noţiunile estetice care au primit statutul de categorii fundamentale, deci de noţiuni având un grad maxim de generalitate, este singura pur estetică, exclusiv estetică. După cum s-a observat de nenumărate ori, sublimului îi este inerent ataşată o cotă de eticitate (de unde formula devenită aproape curentă, ,,sublimul este cea mai etică dintre toate categoriile estetice"), iar tragicul şi comicul, nu sunt reductibile doar la apariţie şi aparenţă; ele sunt şi în viaţă, prin urmare, nu sunt fenomene pur estetice şi numai estetice. . Frumos, generalitati, pur, sublim, kalón, pulchrum, bellum, bonum, bellezza, wladyslaw tatarkiewicz, istoria celor ?ase no?iuni, culoare, sunet, gandire, sfântul augustin, rational, cantitativ, obiectiv, metafizica, heraclit, simpozion, platon, absolut, transcendent, xenofon, socrate, stralucire, plotin, vitruviu, kant, nicolai hartmann |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Istoria religiilor |
|
In sistemul stiintelor, Istoria religiilor in dimensiunea sa laica, nepartinitoare, infatiseaza fenomenele si procesele care s-au petrecut si care s-au succedat din punct de vedere religios in istoria lumii.Din perspectiva teologica, istoria religiilor cerceteaza si descrie credintele oamenilor, manifestarile lor religioase, modurile de receptare si simtire a sfinteniei si de exprimare a ei, institutiile sacre si sperantele de realizare mai directa a legaturii cu divinul.
1.Istoria religiilor ca disciplina teologica si laica 2 Repere axiologice in aparitia si constituirea istoriei religiilor 3 Sistemul conceptual si metodele de cercetare. 4. Principalele sisteme explicative a fiintei si originii religiei. 5 Impactul social al studierii Istoriei religiilor. . Istoria religiilor, mircea, eliade, homo, faber, homo, ludens, homo, sapiens, homo, religiosus, sacru, profan, realitatea, ultima, transcendenta, dumnezeu, paradis, adam, pacat, religie, credinta, dogma, cult, herodot, teologic, laic, repere, axiologice, toma, dí, aquino, etic, morala, a, n, whitehead, s, kirkegaard, mituri, mit, cosmogonie, antropologie, escatologie, max, muller, metoda, filologica, metoda, antropologica-etnologica, e, b, taylor, metoda, comparativa, metoda, istorica, metodele, psihologica, si, sociologica, a, comte, j, lubbok, fetisism, naturism, max, muller, animism, magism, toteism, monoteism, civilizatie, |
|
Religie Numar pagini: 8
|
Fisiunea si fuziunea nucleara |
| Fisiunea nucleară reprezintă un fenomen controlat de om. Fuziunea nucleară însă, este deocamdată doar un deziderat, dar unul care odată împlinit ar schimba soarta speciei umane într-un mod nemaiîntâlnit în istorie. Urmăriţi filmul din acest articol pentru a înţelege modul în care cele două fenomene funcţionează......................... Fuziune, fisiune, reactoare, nucleare |
|
Fizica Numar pagini: 2
|
Postulatele lui Einstein |
|
FENOMENELE FIZICE SE DESFASOARA IDENTIC IN TOATE SISTEMELE DE REFERINTA INERTIALE IN CONDITII INITIALE IDENTICE.
VITEZA LUMINI IN VID ARE ACEEASI VALOARE IN TOATE SISTEMELE DE REFERINTA INITIALE SI IN TOATE DIRECTIILE, ADICA NU DEPINDE DE MISCAREA SURSEI DE LUMINA SAU A OBSERVATORULUI. . Postulate, albert, einstein, fenomene fizice, sisteme referinta, inertiale, viteza lumina |
|
Fizica Numar pagini: 2
|
Este sau nu posibila o teorie cuantica a mentalului |
|
În ultimii ani, în ştiinţa cognitivă s-a manifestat o controversă importantă asupra ideii de a se apela la fizica cuantică pentru explicarea fenomenelor mentale. Promotorii principali ai unui curent de gândire pro-cuantic sunt Roger Penrose (1989, 1994), Henry P. Stapp (1993), Stuart R. Hameroff (1994), M. Jibu si K. Yasue (1996)[1].
Au apărut însă si reacţii prin care se neagă natura cuantică sau rolul fizicii cuantice în manifestarea si explicarea fenomenelor mentale si ale conştiinţei. Spre exemplu, Gregory R. Mulhauser, de la Departamentul de filosofie al Universităţii Glasgow din Scoţia, în urma analizei sale[2], consideră că trăsăturile mecanicii cuantice sunt extrem de nerelevante pentru producerea şi explicarea fenomenelor mentale. El îşi intitulează studiul său, la care am făcut referinţă, “On the End of a Quantum Mechanical Romance”[2]. De asemenea, afirmă că nu se poate acorda nici un rol conştiinţei în influenţarea rezultatului unui eveniment cuantic......................... . Fizica, cuantica, mental, minte, non-mental, psihologia, gand, roger, penrose, henry, stapp, stuart, hameroff, jibu, yasue, mulhauser, chalmers |
|
Psihologie Numar pagini: 4
|
Hegel, O perspectivă filosofică asupra formelor evolutive ale artei |
| "Avem de considerat aici trei raporturi ale ideii faţă de forma ei de expresie artistică. Anume, în primul rând, începutul îl face ideea când, fiind încă în stare de nedeterminare şi indistincţie, ori în stare de proastă şi neadevărată determinare, ea însăşi devine conţinut al plăsmuirilor artistice. Fiind nedeterminată, ea încă nu posedă acea individualitate pe care o pretinde idealul; caracterul ei abstract şi unilateralitatea ei fac ca forma să fie din punct de vedere exterior defectuoasă şi întâmplătoare. De aceea, prima formă a artei e mai mult simplă căutare a figurării decât capacitate de plăsmuire veritabilă. Ideea încă n-a găsit în sine însăşi forma, şi rămâne astfel numai lupta şi aspiraţia spre ea. Putem numi în general forma aceasta - formă simbolică a artei. În această formă de artă, ideea abstractă îşi are forma artistică în aflarea ei, în materia sensibilă naturală, de la care pleacă acum plăsmuirea artistică şi de care apare legată. Obiectele intuiţiei naturii sunt, pe de o parte, lăsate mai întâi aşa cum sunt ele, totuşi în acelaşi timp e introdusă în ele ideea substanţială ca semnificaţie a lor, încât acestor obiecte le revine acum sarcina s-o exprime, ele trebuind să fie interpretate ca şi când ideea însăşi ar fi prezentă în ele. Lucru posibil datorită faptului că obiectele realităţii au în ele o latură care le face apte de a înfăţişa o semnificaţie generală. Cum însă nu este posibilă o corespondenţă completă, această raportare nu se poate referi decât la o determinaţie abstractă, cum ar fi, de exemplu cazul când prin reprezentarea leului se înţelege forţa..............". Hegel, perspectiva, filosofica, asupra, formelor, evolutive, arta, raporturi, forma, expresie, artistica, idee, cautare, figurare, simbolica, determinatie, abstracta, caracter, l strain, fenomene, natura, sublim, clasica, simbolice, originar, subiectiv, formal, figura, omeneasca, metempsihoza, fiziologia, corpul, omenesc, romantica, sensibila, corespondenta, adevarat, concept, sine, stiinta, unitate, infinit, omul, animal, spirituala, spirit, spiritualitate, interiorul, spiritual, interioara, existenta, exterioare, lumii, durere, crima, deosebire, speciale, particular, lume, arhitectura, calm, fericit, sculptura, comunitate, templul, culoarea, tonul, pictura, muzica, poezie |
|
Estetică Numar pagini: 8
|
Mikel Dufrenne, Opera de artă şi execuţia sa |
|
"Opera de artă trebuie să se ofere percepţiei: dar pentru a trece, într-un fel oarecare, de la existenţă virtuală la o existenţă în act, ea trebuie să fie executată. Iar execuţia se impune cel puţin pentru artele ale căror opere există şi se perpetuează prin semnele în care au fost depuse, aşteptând astfel să fie interpretate. Se poate vorbi, în acest caz, de experienţă virtuală, deşi opera este încheiată şi deşi, în principiu, reprezentarea nu adaugă nimic la ceea ce autorul a vrut să spună. În ceea ce priveşte exigenţa concretizării - cum spune Ingarden - literatura teatrală, de exemplu, ne prilejuieşte în acest sens o foarte bună dovadă. Când citesc o piesă de teatru, simt că ceva lipseşte. Pot, dealtminteri, încerca să înlătur o atare senzaţie imaginându-mi - mai mult sau mai puţin confuz şi după ideea pe care o am despre teatru - punerea în scenă, atitudinile, intonaţiile: e vorba de o execuţie imaginară, evident, dar care deja animă textul şi, câteodată, îl iluminează, cutare cuvânt capătă sens pentru că scapă ca o mărturisire reţinută, altul pentru că.........."
"4.1. Artele în care executantul este autorul Într-adevăr toate artele cer o execuţie; pictorul execută portretul, sculptorul bustul. Creaţia este aici execuţie, în timp ce pentru artele în care execuţia este distinctă nu întrebuinţează acest cuvânt pentru a se demna actul creator: nu se spune că dramaturgul execută o piesă sau compozitorul o sonată. Totuşi, în artele în care execuţia este încredinţată specialiştilor, se întâmplă uneori ca autorul, pentru a-şi crea sau controla creaţia, să-şi asume şi grija execuţiei: Eschil, Molière, Shakespeare sunt pe scenă, Racine compune Mittridate recitând cu atâta impetuozitate că un indiscret s-ar fi neliniştit; muzicianul compune la pian, sau preia funcţia dirijorului aşa cum arhitectul preia, câteodată, funcţia antreprenorului. Nimic nu înlocuieşte învăţămintele practicii execuţia devenind pentru autor, în acelaşi timp, şi cea mai bună sursă de inspiraţie şi cel mai bun mijloc de control. Dar atunci când execuţia coincide cu creaţia se mai poate........." . Mikel, dufrenne, opera, arta, executia, fenomenologia experientei estetice, perceptia, existenta, virtuala, act, teatru, textul, omagiu, piesele, artele, executantul, autorul, mittridate, racine, eschil, moliere, shakespeare, vis, imagine, interio, r intimo meo, fiinta, anterioara, valery, vazutul, facutul, perceputul, rembrandt, zidarul, efortul, schita, ex nihilo, posibilul, absenta, prezenta, exigenta, implinirea, plenitudinea |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
26. Vasile Pârvan şi Dumitru Drăghicescu |
|
"Vasile Pârvan s-a născut în 1882 în comuna Hurueşu, jud. Tecuci. Şcoala primară o urmează la Bereşti şi în parte la Bârlad. Tot aici urmează liceul, sec¬ţia clasică. Se înscrie apoi la Universi¬tatea din Bucureşti, urmând istoria şi luându-şi licenţa în 1904. Tot în 1904 obţine din partea Academiei Române o bursă de studii pen¬tru străinătate, pleacă în Germania unde stă patru ani, dându-şi doc¬toratul la universitatea din Breslau în 1908. Întors în ţară, este numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche şi epigrafie de pe lingă Universitatea din Bucureşti pe care o ocupă ca titular în 1913. Ajuns profesor la o vîrsta foarte tînără, Pârvan are timpul să se consacre problemelor ştiinţifice ce-1 preocupă şi să se impună nu numai în ţară, ci şi peste hotare. El este ales, rând pe rând, membru al Academiei Române şi în diferite institute de specialitate româneşti şi străine. El dobândeşte un enorm prestigiu şi, ca profesor, ştie să descopere o întreagă serie de elemente bine dotate şi să le pregătească serios în specialitatea lui. În 1927 se îmbolnăveşte şi, cu toate străduinţele doctorilor din ţară şi din străi¬nătate, după ce este supus unei operaţii chirurgicale, moare în acelaşi an............."
"O preocupare specială pentru filosofia socială găsim la Dumitru Drăghicescu (1870-1945). Acesta s-a născut în comuna Zăvoieni din judeţul Vâlcea; după ce face şcoala primară în satul natal, iar cursul secun¬dar la Liceul Carol din Craiova, se înscrie la Universitatea din Bucureşti, ca student la drept şi filosofie. În ianuarie 1901 pleacă pen¬tru studii la Paris, unde rămâne patru ani. Aici a lucrat la Universi¬tate cu Espinas, H. Michel, Boutroux şi Durkheim, iar la „College de France” a audiat pe Ribot, Tarde şi Bergson. În acest timp a călătorit şi în Germania unde, la Berlin, a audiat cursurile lui Simmel şi Paulsen, Schmoller şi A. Wagner, iar unele din vacante petrecîndu-le în Anglia şi Italia. Întors în ţară, D. Drăghicescu este numit, în 1905, conferen¬ţiar de sociologie la Universitatea din Bucureşti, dar nu deţine această demnitate în învăţămîntul superior decît pînă în 1913, când îşi dă demisia. De la plecarea din învăţământ, adică aproape trei decenii, D. Drăghi¬cescu a dus o viaţă închinată cercetării ştiinţifice şi filosofice destul de variate, abordând, cu pregătirea şi compe¬tenţa lui de sociolog, atât probleme de filosofia religiei cât şi probleme de filosofia istoriei.................." BIBLIOGRAFIE 1. Dumitru Drăghicescu, Ontologia umană, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1987 2. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 3. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 4. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 . Vasile, parvan, dumitru, draghicescu, xenopol, iorga, logice, epistemologice, cosmos, isiorie, filosofia, plasarea, perspectivica, fenomen, fictiune, spatiala, timp, devenire, infinite, entitatea, metafizica, devenirea, cosmica, cultura, geografie, umana, antropologie, economie, politica, sociologie, suflet, omenesc, omul, pamant, natiune, timpul, biologic, sociologic, individual, material, spiritual, individ, mediul social, libertate, determinism, geniu, epoca, imprejurarile istorice, masa, libertatea, determinism, morala, arta, teorie, tehnica, ratiune, practica, kant, dinamism, molecular, mozaism, civilizatia, omenire |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Zaharia Stancu sau poezia prozei |
|
"Formula realismului liric sub care a fost inregistrata contributia lui Zaharia Stancu la dezvoltarea prozei noastre contemporane se dovedeste in cazul lui extrem de aproximativa, printr-o cuprindere prea larga pentru particularitatile artistice pe care are pretentia de a le identifica. Orice formula se cuvine dealtfel concretizata si detaliata printr-o analiza la obiect. Nu e cu putinta sa ne multumim a-1 asocia pe Zaharia Stancu unor scriitori ca Mihail Sadoveanu, George Mihail Zamfirescu sau Ionel Teodoreanu. Gestul firesc pe care trebuie sa-1 adaugam este disocierea.
Sa amintim intai de toate ca infuzia lirismului in proza era considerata de Lovinescu drept un fenomen de imaturitate, sensul evolutiei moderne reprezentindu-1 dimpotriva obiectivarea. Ceea ce criticului i se paruse a fi un anacronism avea sa devina insa, dincolo de orice previziune nascuta din considerente de sistem, o realitate constrangatoare a prozei romanesti (si nu numai!) de dupa ultimul razboi. Ceea ce Lovinescu se complacuse sa ignore era faptul ca genurile literare evolueaza si se revitalizeaza nu numai prin purificarea esentei lor, dar si prin hibridare. In conditiile date, departe de a fi un element de disolutie, lirismul poate contribui din plin la amplificarea efectelor naratiunii. Chiar daca, principial, ideea puritatii genurilor nu poate fi infirmata, rezultatele efortului artistic se apreciaza dupa calitatea operei concrete si nu dupa corespondenta ei cu normele preexistente. Implicatiile lirismului in proza obliga insa la o clarificare teoretica si mai importanta. Ca domeniu al subiectivitatii umane, aplicate fireste la obiect, adica, in termeni lukácsieni, al autoconstiintei umane, arta este in intregimea ei lirism si nu poate fi altfel. Trebuie prevenit impotriva confuziei destul de raspandite intre lirism si poezie sau, cum zice Croce, liricitate. Deosebirea, in literatura artistica, dintre poezie si proza nu e de substanta, ci de modalitati, lirismului direct opunandu-i-se, desigur conventional, lirismul indirect, intermediat." . Zaharia, stancu, lirism, proza, satra, descult, darie, zile, de, lagar, padurea, nebuna |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Bacterii si celule de combustie |
|
Bateriile constau dintr-un număr de pile electrice conectate intre ele, de obicei pentru a produce un voltaj (tensiune electrică) mai mare decât o singură pilă electrică. În mod greşit, unii numesc baterii şi pile electrice simple. Broaştele moarte au condus la inventarea pilelor şi bateriilor electrice. În 1786, omul de ştiinţă italian Luigi Galvani a descoperit că broaştele disecate se contractau când le atingea cu bisturiul său. Apoi din întâmplare el a descoperit că picioarele puteau fi făcute să se mişte doar prin atingerea lor de metal. Galvani era pus în încurcătură în ceea ce privea natura acestui fenomen, şi sursa lui. . Baterii, celule, combustie, pile, electrice, volta, pila, electrica |
|
Biologie Numar pagini: 2
|
Nicolai Hartmann, Simţul pentru comic şi formele lui |
|
"Comicul ca temă a esteticii are o sferă simţitor mai îngustă decât sublimul de pildă şi decât graţiosul: el este cu adevărat dominant numai într-o singură artă, în creaţia poetică. Fără îndoială, îl cunosc şi arta desenului şi pictura - să ne gândim la caricatură -, dar un rol mai mare nu joacă acolo. Muzicii şi arhitecturii, el îi este cu totul străin în esenţă; numai în muzica programatică, el se furişează uneori - prin mijlocirea cuvântului, al cărui acompaniament este muzica. Pe de altă parte, şi viaţa - fără orice artă - este plină de comic. Numai că: l-am vedea noi acolo fără ochiul poetului?
În anumite limite, da. Facem - în măsura în care avem ochi pentru el - mult haz în viaţă de comicul involuntar din conduita omului. Orice stângăcie, orice alunecare, orice mişcare nepotrivită ne poate provoca râsul. Râsul poate fi şi cu totul fără inimă, căci cel păgubos trebuie să se aştepte să fie luat în râs.............." . Nicolai, hartmann, simtul, comic, formele, tema, estetica, arta, desen, pictura, caricatura, muzica, arhitectura, amuzament, comicul, atitudine, estetica, fenomenul, umoristic, omul, artist, involuntar, umorul, poetic, gluma, ironia, sarcasmul, mutatis mutandis |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
20. Mircea Vulcănescu (1904-1952) |
|
"
Format la şcoala lui Gusti şi cea a lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai „tinerei generaţii” interbelice. El s-a impus ca filosof, sociolog, economist, profesor de etică, realizându-se ca o personalitate complexă a culturii române. Deschiderea sa filosofică a mers de la filosofia antică, prin cea medievală şi cea modernă, până la filosofia contemporană, de la cea universală la cea românească, de la istoria filosofiei la filosofia sistematică, de la metafizică la etică sau la filosofia religiei, de la ontologia generală la ontologia regională. Rădăcinile concepţiei filosofice a lui Mircea Vulcănescu se află în lumea românească; el se străduieşte să contribuie la determinarea ontologică a „omului românesc", a „ispitelor" acestuia, a fundamentelor perene pe care se înalţă şi devine această lume românească, a specificului ei în ansamblul umanităţii............" BIBLIOGRAFIE 1. Mircea Vulcănescu, Dimensiunea românească a existenţei, Buc., Ed. Fundaţiei Culturale Române, 1991 2. Vlăduţescu, Gheorghe, Neconvenţional despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 3. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 4. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. II, 1980 . Mircea, vulcanescu, nae ionescu, c, radulescu-motru, dumitru draghicescu, vasile parvan, lucian blaga, dan botta, vasile bancila, stefan barsanescu, ovidiu papadima, anton dumitriu, athanase joja, orientare, trairista, dinamism, vital, spiritualitate, criza, morala, cultura, spirituala, evului mediu, renastere, protestantism, filosofia, romantica, germana, fichte, schelling, nietzsche, bergson, sestov, unamuno, kant, goethe, marx, dumnezeirea, sfintenia, patericul, regulile, sf, pahomie, sf, vasile, filocalia, consolatiile spirituale, eckhardt, podoaba nuntilor spirituale, ruysbroeck, istorism, prin, resemnare, cultura, exaltarilor, anarhice, negatie, ispita, dacica, existenta, concreta, omul, de, maine, omul romanesc, ernst robert curtius, max scheler, max weber, metoda, fenomenologica, studierea, limbajul, cosmos, aici, dincolo, prezenta, neprezenta, atunci, acum, vesnicie, vama, firea, fiintei, insusire, faptul, felul, tagaduirea, vladutescu, gheorghe |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Sarmanul Dionis - Eseu |
|
"Fara a insista asupra impresiei de extravaganta pe care ar fi produs-o nuvela asupra Junimii, dupa marturia lui G.PANU , absent insa din procesul verbal al sedintei de lectura din 1 septembrie 1872 , impresie altfel firesca daca ne gandim la caracterul de pionirat al operei eminesciene , ceea ce se poate retine din insemnarile memorialistului este caracterizarea lui , continand cel putin o obiectie fundamentala : ’’ Necontestat ca Sarmanul Dionis are o conceptiune puternica si ca este iesita dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu , dar e numai conceptiune .Ca nuvela , ca descriere adica , ca intrare in detalii , ca punere in relief de caractere , ca viata traitoare , ea este slaba de tot ’’ . H. SANIELEVICI a replicat la acesta ca ‘’ Panu aplica nuvelei Sarmanul Dionis un criteriu de judecata realist ‘’ .Dar memorialistul Junimii merge chiar mai departe si contesta valoare poeziei lui Eminescu si din punct de vedere al modalitatilor artei fantastice , caci iata ce scrie el in continuarea pasajului de mai sus : ‘’ Se vede de departe ca Eminescu nu mistuie bine ceea ce citise si ca nu izbutise sa dea Sarmanului Dionis macar caracterul unei nuvele fantastice … ‘’
Primul lucru care trebiua asa dar demonstrat , daca fireste textul o permite , este valoarea de arta a acestei opere eminesciene , operatie cu atat mai necesara cu cat analizele se invartesc de obicei in jurul implicatiilor filozifice , studiindu-le in sine si prin raportare la sursele kantiene si schopenhaueriene si nu, asa cum totusi e mai normal ca epifenomene ale fictiunii literare.Fie in poezie , fie in proza , meditatia filozofica nu poate constitui un scop in sine , ea trebuie sa serveasca puterii de viata si de sensibilitate a operei , altfel , oricat de interesanta ar fi , dauneaza conditiei estetice . Nu e greu de observat de altfel ca in Sarmanul Dionis , ca si in poemele lui Eminescu, meditatia nu e una propiu-zisa filozofica , neavand nici precizia..........". Sarmanul, dionis, geniu, pustiu, eseu, mihai, eminescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 11. fenomenologia franceză. M. Merleau-Ponty |
|
"Ideea pe care se concentrează concepţia lui M. Merleau-Ponty despre om şi care constiuie premisa sine qua non a conceputului său de libertate defineşte corpul uman ca unitate între aspectul fizic, biologic, obiectiv şi cel psihic, subiectiv. În istoria filosofiei întâlnim ideea amintită într-o primă formă chiar la vechii filosofi greci. Mai mult, prin hilozoismul lor, aceştia susţineau că orice corp este însufleţit.
În perioada modernă s-a impus însă punctul de vedere obiectivist, potrivit căruia corpul ar fi un obiect fizic, situat în spaţiu şi timp. Această viziune şi-a găsit cea mai netă expresie în dualismul cartezian. Gândirea mea, spunea Descartes, nu influenţează întinderea mea şi nici invers, întinderea mea nu-mi influenţează gândirea. Ce-i drept, în Meditaţii despre filosofia primă şi Pasiunile sufletului el vorbea şi despre strânsa legătură dintre corp şi suflet, dar fără a-şi anula ideea separaţiei lor de principiu, substanţiale. Or, dacă se consideră că orice parte a corpului poate fi schimbată artificial, se va nega identitatea corporală, corpul fiind conceput ca obiect care poate lipsi din definiţia omului, cum gândea şi Descartes. Bunăoară, însuşi creierul, ca purtător al sufletului, ar putea fi detaşat dintr-un corp şi ataşat altui corp. În acest caz, afirmaţia „Eu sunt corpul meu” nu ar mai fi îndreptăţită. Concepţia fizicalistă despre corpul uman este prezentă şi la sfârşitul perioadei moderne, de exemplu la Marx, care afirma în lucrarea sa Manuscrise economico-filosofice că natura anorganică reprezintă o prelungire a corpului omenesc..........." BIBLIOGRAFIE 1. Maurice Merleau-Ponty, fenomenologia percepţiei, trad. Ilieş Câmpeanu şi Giorgiana Vătăşelu, Buc., Ed. Aion, 1999 2. Ioan N. Roşca, Specificul fenomenologiei franceze. Maurice Merleau-Ponty, Târgu-Mureş, editura Ardealul, 2001. Fenomenologia, francez, m, merleau-ponty, sine qua non, libertate, corpul, uman, unitate, fizic, biologic, obiectiv, psihic, subiectiv, filosofi, greci, dualism, cartezian, descartes, meditatii despre filosofia prima si pasiunile sufletului, eu sunt corpul meu, manuscrise economico-filosofice, marx, celalalt, j, piaget, husserl, libertate, prereflexiv, eul, viata, sens, individ, ioan n, rosca |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
23. I.D. Gherea (1895-1978) |
|
"Cu o largă formaţie intelectuală pe care a dobândit-o mai ales ca autodidact dar şi un pianist de valoare, care o vreme la acompaniat şi pe George Enescu, I. D. Gherea a publicat mai întâi o serie de articole în Revista de filosofie, în Revue de Metaphysique et de Morale, în Revue philosophique, dezvăluindu-şi astfel aplecarea către filosofie, făcându-se cunoscut şi acceptat de profesionişti.
Gherea se remarcă însă cu adevărat în filosofia românească în calitate de autor al unei cărţi de excepţie, Eul şi lumea ( Le moi et le monde). Ea a sur¬prins prin puterea şi ştiinţa construcţiei sistematice, prin cunoaşterea desăvîrşită a marilor probleme ale domeniului de exerciţiu, prin dialectica subtilă a discursului, prin originalitate, deci prin valoare............." BIBLIOGRAFIE 1. I.D. Gherea, Eul şi lumea, Bucureşti, Ed. Ştiinşifică şi Enciclopedică, 1984 2. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 3. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Fenomenologie, gherea, george enescu, revista de filosofie, revue de metaphysique et de morale, revue philosophique, eul si lumea, le moi et le monde, mircea djuvara, n, bagdasar, essai d\'une cosmogonie, anthropomorphique, curente si tendinte in filosofia romaneasca, lucretiu patrascanu, lumea, exterioara, subiectul, cunoscator, agnostica, cosmogonie, antropomorfica, muzica, nimic, creatie, neokantiana, bergsoniana, fenomenologica, husserliana, sceptic, constantin dobrogeanu-gherea, dogmatism, meditatii carteziene, filosofia, stiinta, arta, iluzia, fiinta, paul valery, psihologie, eul, epifenomenalista |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 6
|
Mihai Ralea, Mecanismele de realizare a comicului |
|
2.1. Aspecte ale fenomenului comic
I. Spiritul II. Umorul III. Burlescul IV. Grotescul V. Ironia . Mihai ralea, mecanismele, realizare, comicului, comic, bergson, kant, aristotel, sochopenhauer, bergeon, patologie, aspecte, fenomenului, spiritul, umorul, burlescul, grosolan, ironia, pamfletul, socrate, platon, napoleon, fondul, simulatie |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 13. Omul ca libertate absolută la Sartre |
|
"În numele concepţiei sale despre existenţa concretă, existenţialismul reproşează raţionalismului optimismul ontologic, acea filosofie care, pe urmele lui Hegel, tinde să afirme că în miezul său „realul e raţional”. Împotriva acestui punct de vedere, filosofii existenţialişti vor invoca existenţa răului şi absurdului, a neantului chiar, impli¬cat în inima existenţei. Raţiunea tinde la stabilirea unor adevăruri universale, ea caută să demonstreze şi să explice, preocupată a scoate în relief legăturile logice dintre fenomene. Dar logica - susţine existenţialismul - e un instrument superficial şi artifi¬cial, care, urmărind a organiza fenomenele în clase omogene, ignoră trăsăturile lor particulare, originalitatea lor proprie. Caracterelor generale care constituie esenţa trebuie să li se substituie particularităţile concrete, proprii fiecărui lucru, fiecărui fenomen....................."
BIBLIOGRAFIE 1. Jean Paul Sartre, Fiinţa şi neantul, trad. Adriana Neacşu, Piteşti-Bucureşti, Ed. Paralela 45, 2004 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, libertate, absoluta, sartre, existenta, concreta, existentialism, rationalism, optimism, ontologic, hegel, ratiune, logica, caractere, universul, realitatea, sentiment, izolare, anxietate, angoasa, greata, fiinta si neantul, temperamentul, structura, mentala, libertate, elita, les salauds, conformism, fariseii, lasii, morala, traditionala, credinciosul, indragostitul, burghezul, omul, rea-credinta, l\'etre-pour-la-mort, condamnat la libertate, conditia, umana, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
Statutul esteticii |
| "Deşi simţul comun ne spune că Estetica are o vechime considerabilă, totuşi, oricine este somat să răspundă la întrebarea: când s-a născut Estetica, drept disciplină teoretică având un obiect propriu de cercetare, metode specifice de analiză, un sistem categorial aparte şi o problematică anumită, va răspunde aproape fără să ezite că actul de naştere şi botez este dat de apariţia în 1750 a cărţii lui Alexander Gottlieb Baumgarten (1714-1762) intitulată Aesthetica. Următorul citat este semnificativ: Estetica, arată autorul german, pe urmele lui Leibniz şi Wolff, ca teorie a artelor libere, ca logică a capacităţii de cunoaştere, ca artă a gândirii frumoase şi ca artă a cunoaşterii intuitive, analogă cu cea raţională este ştiinţa cunoaşterii senzoriale (s.n). Se admite, de asemenea, că Baumgarten este cel ce a conferit, demnitate domeniului, calificat de ordin ,,inferior" al cunoaşterii senzoriale. Conştient, el însuşi, de acest fapt, Baumgarten remarca: ..,"Ştiinţei noastre [Estetica] i se poate obiecta că e sub demnitatea filosofilor, şi, că produsele simţurilor, fanteziile, fabulele şi agitaţiile pasiunilor sunt sub orizontul filosofic. Răspund: Filosoful e un om printre oameni, într-adevăr, el nu consideră a-i fi străină o parte atât de întinsă a cunoaşterii omeneşti"...............". Statutul, esteticii, estetica, sistem, categorial, problematica, alexander gottlieb baumgarten, leibniz, wolff, aesthetica, stiinta, cunoastere, senzoriala, baumgarten, k, e, gilbert, kuhn, a, history of esthetics, perfectiune, fenomenala, artele, hegel, nicolai hartmann, tudor vianu, roman ingarden, g, calinescu, ion ianosi, pictura, muzica, poezia, arhitectura, simbolicul, idee, clasicul, sculptura, romanticul, prelegeri de estetica, atitudine estetica, atitudine filosofica, criterii, principii de estetica, experienta estetica, mikel dufrenne |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 10. Antropologia filosofică a lui Max Scheler |
|
" Format în mediul fenomenologiei husserliene, Max Scheler a elaborat o concepţie specifică, determinând veritabile mutaţii în elaborarea eticii, axiologiei, antropologiei filosofice, sociologiei culturii etc, exercitând, la rândul său, o netăgăduită influenţă asupra cercetărilor de etică ale lui Husserl.
În procesul elaborării unei antropologii filosofice, autorul se preocupă de poziţia omului în cosmos, pe fondul clarificării raporturilor dintre metafizică şi teologie, fenome¬nologie şi axiologie. Metafizica modernă - preciza Scheler - nu mai este astfel o cosmologie şi o metafizică a obiectului, ci o metaantropologie şi o metafizică a actului. Punctul de vedere călăuzitor aici constă în a releva că temeiul suprem a tot ceea ce este apt de obiectualitate nu este el însuşi obiectual, ci numai o actualitate pură, de efectuat numai ca atribut al fiinţei care se dă la iveală ea însăşi fără încetare. Unicul acces la Dumnezeu nu este, astfel, teoretic, adică, o examinare obiectualizată, ci o angajare personală, activă a omu¬lui pentru Dumnezeu şi pentru Devenirea autorealizării sale, o realizare - împreună a unui act etern - atât al acti¬vităţii spirituale făuritoare de idei, cât şi al forţei sale de impulsiune sesizabilă în viaţa noastră instinctivă..........." BIBLIOGRAFIE 1. Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. Vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001 2. Alexandru Boboc, „Max Scheler în gândirea contemporană”, în: Max Scheler, Poziţia omului în cosmos, Concepţia filosofică despre lume, trad. Vasile Muscă, Alexandru Boboc, Piteşti, Editura Paralela 45, 2001 . Antropologia, filosofica, max, scheler, fenomenologie, husserliana, axiologie, etica, sociologie, cultura, antropologie, metafizica, moderna, ideea, om, dumnezeu, viata, problematica, kant, husserl, consubstantialitate, a priori, agreabilulul, emotionalul, valorile, ordinea, etica, pozitia omului in cosmos, reductia, alexandru boboc |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
10. P.P.Negulescu (1872-1951) |
|
" Născut în actombrie 1872 la Ploieşti, P.P.Negulescu face Facultatea de Filosofie la Bucureşti, unde-l are ca profesor pe Titu Miorescu şi-şi continuă studiile la Paris şi Berlin. A profesat apoi filosofia la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
Pentru început, P.P.Negulescu se ocupă de aşa-numita problemă gnoseologică, în lucrarea Critica apriorismului şi empirismului. Considerând formele a priori ale sensibilităţii ca temelie a criticismului kantian, el supune unui sever examen critic acest apriorism. Luând pe rând cele patru argumente pe care Kant le aduce pentru a dovedi aprioritatea şi intuitivitatea spaţiului, P.P.Negulescu încearcă să demonstreze netemeinicia acestora, evidenţiind anumite erori de logică şi contraargumentând cu aspecte ale experienţei comune sau cu dovezi ale noii ştiinţe. În plus, el pune în evidenţă contradicţia pe care o săvârşeşte Kant şi atunci când este vorba de rolul categoriei de cauzalitate, despre care spune că nu se aplică decât fenomenelor, în vreme ce, pe de altă parte, consideră că lucrul în sine este cauza senzaţiilor noastre..........." BIBLIOGRAFIE 1. P.P. Negulescu, Geneza formelor culturii, Buc., Ed. Eminescu, 1984 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Negulescu, critica apriorismului si empirismului, kant, aprioritatea, intuitivitatea, spatiul, empirism, john stuart mill, idealism, problema, ontologica, stiintele, evolutia, intelectuala, destinul omenirii, religia, discernamantul, creatia, maiorescian, formatia, estetica, filosofia renasterii, scepticism, omenirea, nicolae bagdasar, antimetafizica, scientista, pozitivista, evolutionista, ion ianosi, gheorghe vladutescu, gh, al, cazan |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
19. Trăirismul şi gândirismul |
|
"Inaugurat prin seria de articole pe care, începînd cu anul 1926, Nae Ionescu le publică în Cuvântul, trăirismul s-a închegat într-o doctrină filosofică şi politică la sfîrşitul deceniului al 3-lea şi, îndeosebi, în anii 30 se cristalizează teoreticeşte ca un spiritualism ortodoxist şi iraţionalist (străbătut însă şi de motive ale filosofiei vieţii sau existenţialiste), iar doctrina sa politică se orientează profascist.
Reprezentanţii trăirismului au preluat subiectivismul şi iraţionalismul filosofiei vieţii, misticismul medie¬val ori contemporan, nominalismul şi agnosticismul, filosofia ortodoxistă a lui Berdiaev şi Şestov, antimarxismul şi anticomunismul. După închegarea sa ca doctrină, scopul orientării trăiriste a fost încercarea de a impune lumii un model subiectivist în al cărui context filosofia era, adeseori, identificată cu religia; cunoaşterea, la rîndul ei, în sensul de cunoaşterea raţională, a fost, mai ales în lucrările lui N. Ionescu, înlocuită cu revelaţia............" BIBLIOGRAFIE 1. Nae Ionescu, Curs de metafizică, Buc., Ed. Humanitas, 1991 1. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 2. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 3. Cazan, Gh. Al., Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 4. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Trairism, gandirism, nae ionescu, cuvantul, subiectivism, irationalism, misticism, medieval, contemporan, nominalism, agnosticism, filosofia, ortodoxista, berdiaev, sestov, antimarxism, anticomunism, model, subiectivist, religia, cunoasterea, rationala, revelatia, problema dumnezeirii, metafizica, istoria logicii, fenomenologie, keyserling, bergson, heraclit, platon, aristotel, toma d\'aquino, jacob bohme, nietzsche, schopenhauer, kierkegaard, diethey, keyserling, biblie, pur, philosophia perenis, factor, personal, realitate, traita, act, de, viata, traire, cosmos, individul, subiectivism, pur, gnosticism, traditionalism, pozitivism, doctrina, kantiana, joseph de maistre, de bonald, lammenais, antiscientista, kant, hegel, cunoasterea, autentica, intelegerea, trairea, intuitia, fuziunea, totala, ontologie, ortodoxism, abnorma, porunca vremii, universul, curentul, calendarul, sfarma piatra, n, crainic, criza, mântuire, ion ianosi, gheorghe vladutescu, cazan, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Perceptii – elemente definitorii |
|
Percepţia este definita ca reflectare subiectiva
nemijlocita, în forma de imagine a obiectelor şi fenomenelor externe, ce actioneaza în momentul dat, asupra noastră, prin ansamblul insusirilor şi componentelor lor. Reflectând obiectul în unitatea insusirilor sale componente, percepţia constituie un nivel calitativ superior de realizare a cunoaşterii senzoriale, care permite nu numai simple discriminări, ci şi operaţii mai complexe deidentificare şi clasificare. . Perceptii, cunoastere senzoriala, organe senzoriale, definitie, elemente definitorii |
|
Psihologia Educatiei Numar pagini: 1
|
Opoziţia dintre determinismul dialectic şi cel mecanicist în înţelegerea libertăţii |
| "Orice cercetare a determinismului în fizică porneşte de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesităţii absolute, a legilor de fier, a identităţii desăvârşite dintre efect şi cauză, a explicării relaţiilor dintre obiecte şi a succesiunii stărilor printr-o liniaritate perfectă sub acţiunea unor cauze exclusiv exterioare. În evoluţia gândirii fizice, teoria electromagnetismului a întărit ideea materialităţii relaţiei cauzale prin reliefarea acţiunii din aproape în aproape, iar teoria restrânsă a relativităţii a reliefat dependenţa efectului de cauză. Ambele teorii rămân compatibile, cu tezele cauzalităţii liniare, a necesităţii în succesiune şi în repetarea fenomenelor, teze susţinute de determinismul mecanic. Ideea necesităţii absolute în desfăşurarea evenimentelor fizice a fost zdruncinată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care evidenţia natura statistică a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adevărat că sub influenţa gândirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese încă, staticitatea fenomenelor termodinamice a fost multă vreme interpretată ca rezultat al ignoranţei umane, deci în spiritul materialismul metafizic, continuând să domine speranţa unei reductibilităţi a comportamentului statistic la cel dinamic...........". Determinism |
|
Fizica Numar pagini: 4
|
Mikel Dufrenne, Atitudinile în faţa frumosului şi adevărului |
| "Respectul pe care-l impune obiectul estetic e comparabil cu atitudinea pe care o solicită adevărul? Ni se pare că, oricare ar fi apropierea dintre frumos şi adevăr, aceste două atitudini diferă sub trei aspecte. Nu stăpânim în acelaşi fel, mai întâi, adevărul şi frumosul. Evident, şi unul şi altul pot să apară ca un dat; sunt tot atât de dezarmat şi de convins prin evidenţa raţională cât şi prin evidenţa estetică, astfel încât pot spune deopotrivă: verum index sui şi pulchrum index sui. Şi dacă se pretinde că adevărul presupune, spre deosebire de frumos, o activitate care nu e deloc scutită de ambiţie sau de avariţie, ne putem aştepta la protestul apostolilor cunoaşterii dezinteresate şi care consideră cunoaşterea ca ultim scop al contemplării. Trebuie să dezvoltăm, totuşi, această diferenţă: chiar când parvine la acel punct maxim de puritate, în abdicarea puterii, cercetarea adevărului vizează o apropiere, operaţiune ce se pretează la manevre care o opun frumosului. Contemplarea adevărului rămâne întotdeauna preţul unei asceze: plăcerea pe care o încerc e aceea a unei cuceriri. Adevărul poate să mi se impună ca o graţie - ,,atenţia este o rugăciune naturală" - şi a trebuit............" . Mikel dufrenne, atitudinile, frumosul, adevarul, fenomenologia experientei estetice, perceptia estetica, obiectul, estetic, verum index sui, pulchrum index sui, experienta, estetica, judecata, universalitatea |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
Clasicismul |
|
\\\\\\\\\\\\\\\"Termenul de clasicism comporta sensuri largi,exprimind o atitudine estetica fundamentala ce se carecaterizeaza prin tendinta de a observa fenomenele in contextul universului si de a le inchega intr-un sistem proportional si armonios,corespunzator frumosului si concordat cu norme rationale care impun tipuri model,prefectiunea,idealul.\\\\\\\\\\\\\\\"
Trasaturile clasicismului. Clasicism, atitudine estetica, grecia, fidias, moliere, la fontaine, racine, bossuet, rabelais, miron costin, cantemir, antim ivireanul, secolul lui pericle, atena, august, roma, secolul lui ludovic al xiv-lea, voltaire, renasterii florentine, arta poetica, ratiunea, mitizarea, etica, masura, omul cugetator, omul faurar, omul lumesc, destinul schimbator, analogia, rationalismul, obeictivismul, eternul, spatialitatea, utilul, placutul, homeostasia |
|
Istorie Numar pagini: 3
|
Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului în limitele geografiei fiinţei |
|
"§ 1
Registrele fiinţei se determină în raport cu conceptul de limită: animalitatea reprezintă limita care nu se cunoaşte pe sine; supra-umanul este conştiinţa de sine a limitei. § 2 Cu tragicul ne aşezăm într-o zonă a fiinţei populată de existenţe finite şi conştiente. Situaţia tragică nu este compatibilă decât cu fiinţe conştiente finite confruntate cu limita. § 3 Dacă tragicul se înscrie în zona dialogului între conştiinţă şi limită, înseamnă că terminarea lui nu se poate face decât prin determinarea calităţii limitei. O fenomenologie a limitei poate fi întreprinsă pornind de la o ierarhie a gazdelor de posibilitate în depăşirea limitei devine la limită, o limită principal nedepăşibilă. § 4 Singura limită de nedepăşit este finitudinea însăşi. Tragicul trebuie căutat în întâlnirea unei fiinţe conştiente cu propria sa finitudine percepută ca limită.........." "............§ 23 Există două modalităţi majore de anulare a tragicului descris în limitele peratologiei: a) relativizarea limitei absolute, care trimite la anularea tragicului existenţial prin postularea unui paradis extramundan; b) absolutizarea limitei relative, care trimite la anularea tragicului istoriei prin ,,îngheţarea" istoriei şi postularea unui paradis terestru. § 24 Orice tentativă de anulare a tragicului reprezintă o formă a desolidarizării fiinţei conştiente finite de propriul ei statut ontologic, respectiv un refuz al omului de a-şi trăi viaţa, şi al omenirii, istoria. § 25 Tragicul deci s-ar putea defini: dacă-ţi depăşeşti limitele, eşti ,,pedepsit"; dacă nu ţi le depăşeşti, nu eşti om..........." . Fiinta, constiinta, gabriel, liiceanu, determinare, tragic, limite, fenomenologie, animalitatea, supra-umanul, finitudinea, moartea, individ, istoria, omenirea, opera, pesimismul |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Mikel Dufrenne, Categorii estetice - categorii afective |
| " Calităţile afective dezvăluie, într-adevăr, un aspect important care trebuie pus acum în discuţie. Ele constituie, mai întâi, a priori-urile care suntem şi, de asemenea, pe cele pe care le cunoaştem. În general, cunoaştem deja a priori-urile corporale, intelectuale sau afective şi trăim având ca temei această cunoaştere ce precede orice achiziţie. Le cunoaştem, adică, înaintea oricărei experienţe. Să precizăm însă că e vorba de o cunoaştere care poate să rămână implicită, chiar dacă acţionează, dar care, în momentul explicitării, se traduce în propoziţii care forţează asentimentul. Chiar dacă a priori-urile sunt indefinibile, aşa cum am văzut în cazul calităţilor afective, ele sunt, totuşi, cunoscute. E vorba de o cunoaştere care nu înşeală. A priori -urile prezenţei apar, mai întâi, ca insesizabile: cum să exprimăm modul singular în care un organism singular, potrivit constituţiei proprii, se raportează la un mediu, se instalează în el şi i se ajustează, trăieşte şi moare? Şi totuşi, ştim să recunoaştem imediat o fiinţă vie şi să-i înţelegem demersurile. Pe temeiul acestei cunoaşteri a priori, biologia şi psihologia comprehensivă - cărora Goldstein le-a trasat programul - pot institui o ştiinţă a comportamentului, pot arăta în ce fel fiinţa vie îşi utilizează corpul potrivit modului în care utilizează.........." . Mikel dufrenne, fenomenologia experientei estetice, perceptia estetica, calitatile, afective, a priori, stiinta, comportament, biologia, psihologia, comprehensiva, goldstein, heidegger, racine, tragicul, pateticul, beethoven, seninatatea, bach, kant, frumosul, adevarul, estetic, valori, estetice, frumos, sublim, amuzant gratios, esente, reflexive, etienne, souriau, ethosul, a posteriori, scop, victor basch, bayer, cvintetul, franck, el greco, cvartete, faure, oda funebra, mozart, fedra, rembrandt, ecce homo |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
III. Evolutia conceptiilor despre om in epoca moderna si cea contemporana - 7. Afirmarea demnităţii umane; omul – scop în sine în filosofia lui Kant |
|
"Mare admirator al lui Rousseau, Immanuel Kant va face din om în calitate de fiinţă morală un scop în sine şi totodată scop al naturii. De altfel, el este primul care conştientizează individul în calitate de persoană, fără să mai facă apel pentru aceasta la modelul unei divinităţi personale. În acest sens, el face o distincţie explicită între lucruri, în care include obiectele neînsufleţite dar şi fiinţele lipsite de raţiune, a căror singură valoare este de mijloace – şi persoane, fiinţele raţionale printre care şi omul, a căror natură este de a fi totodată scopuri obiective, cu neputinţă de subordonat unui scop mai înalt decât ele.
Valoarea omului în calitate de persoană este atât de mare încât Kant consideră că doar prin simpla calitate de persoană omul este obligat să-şi întreţină viaţa. Natura omului este însă duală, căci prin corpul său material el este membru al lumii sensibile, supus legilor cauzalităţii fizice, care reprezintă pentru voinţa lui principii exterioare ale acţiunilor, simple fenomene printre alte fenomene. Integrat sistemului naturii, omul este o fiinţă de importanţă redusă şi are o valoare comună cu a celorlalte animale. Faptul că le este superior prin intelect şi îşi poate formula el însuşi scopuri îi conferă numai o valoare exterioară a utilităţii sale, în cadrul schimbului între semeni, unde este considerat tot ca un lucru.............." BIBLIOGRAFIE 1. Kant, Critica raţiunii practice trad. Nicolae Bagdasar, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972 2. Kant, Scrieri moral politice, trad. Rodica Croitoru, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991 3. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Afirmarea, demnitate, uman, omul, scop, filosofia, kant, immanuel kant, rousseau, fiinta, morala, natura, lucruri, persoane, valoarea, vointa, principii, exterioare, antropolgia din punct de vedere pragmatic, fiziologic, pragmatic, cunoastere, logica generala, critica ratiunii practice, vointa pura, vointa buna, buna-vointa, sensibila, dorinta, formalismul, metafizica moravurilor, umanitatea, autonomia, basel, spre pacea eterna, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
14. Mihail Ralea (1896-1964) |
|
"Născut la Bucureşti, M. Ralea şi-a petrecut copilăria la Huşi, unde părintele său Dimitrie era magistrat. Studiile secundare le-a făcut la Liceul internat din Iaşi, distingându-se ca premiant al secţiei clasice, cursul superior 1-a aA*ut ca profesor pe G. Ibrâileanu, —fapt crucial : avea să determine adeziunea sa la concepţiile poporaniste şi devotamentul fără margini faţă de destinele „Vieţii româneşti”. Tot în această perioadă, a luat şi un prim contact cu marxismul, datorită împrejurării că în biblioteca liceului se găsea rezumatul francez al Capitalului lui Marx. Ralea a studiat dreptul şi literele la Universitatea din Bucureşti.
Intrarea României în război a însemnat în viaţa sa un moment de cotitură. Timp de un an, Ralea a urmat întâi la Iaşi, apoi la Botoşani, cursurile şcolii de ofiţeri de rezervă de artilerie. La sfîrşitul anului 1917 a fost mobilizat la un regiment de apărare antiaeriană. După demobilizare şi-a reluat studiile întrerupte la Universitatea din Iaşi, dându-şi în toamna anului (1919 licenţa în drept şi cea în litere şi filosofie............." BIBLIOGRAFIE 1. Mihail Ralea, Scrieri din trecut, Vol. I-II, E.S.P.L.A., f.a., 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Mihail, ralea, razboi, proudhon, sa conception du progres et son attitude sociale, l\'ide\'e de revolution dans les doctrines socialistes, etude sur l?evolution de la tactique revolutionnaire, osiris, curs de psihologie sociala, obstacol, universal, obstacol si infinit, datului, dialectica, construitul, explicarea omului, natura, materia, factor, prim, materialitatea, numen, infinitul, importan?a sociologica a lui gabriel tarde, istoria sociala, zeletin, hegel, sociologia si teoria cunoasterii, stiinta, credinta, parti pris-uri, istorism, dualismul culturii europene si conceptia omului total, fenomenul romanesc, spirit, tranzactional, compromis, oswald spengler, lucien romier, kierkegaard, heidegger, sein und zeit, apocalipsul, sincronismul, cultural, cultura, civilizatie, durkheim, sacru, profan, eliade radulescu, morala, religioasa, deosebiri, discontinuitati, om, animal, animalista, complet, integral, ion ianosi, cazan, gheorghe vladutescu, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Atitudinile în faţa agreabilului şi frumosului |
| Caracterele prin care atitudinea estetică se distinge de atitudinea în faţa adevărului sunt chiar acelea prin care suntem tentaţi să o apropiem de atitudinea în faţa agreabilului. Între admiraţia estetică şi dragoste există, într-adevăr, trăsături comune. În primul rând, recunoaşterea puterii altuia şi acceptarea drepturilor sale: sunt tot atât de dezarmat în faţa obiectului estetic, cât şi în faţa fiinţei iubite; nu mă gândesc să retuşez acest obiect, nici să transform fiinţa iubită, să uzez de unul şi să abuzez de altul. . Mikel dufrenne, atitudine, agreabil, frumos, estetic, iubire, fenomenologia experien?ei estetice, perceptia estetica |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
Tudor Vianu, Atitudinea estetică şi estetismul |
| "Posibilitatea de a subordona oricare din aspectele realului în sfera valorii estetice, despre care am amintit mai înainte, determină aşa-numita atitudine estetică în faţa lumii şi a vieţii. Atitudinea estetică trebuie însă limpede distinsă de estetism, cu care confuzia este adeseori făcută. Estetismul este acea atitudine care reactivează în realitate numai valori de artă, rămânând într-acestea închisă celorlalte valori ale culturii sau profesând chiar o anumită ostilitate faţă de ele. Stăpâneşte un punct de vedere estetic acela care în faţa unei opere ştiinţifice, în loc să se intereseze de substanţa cercetării, de justeţea sau profunzimea adevărurilor pe care le atinge, judecă numai darul de scriitor al cercetătorului. Estetismul inspiră pe acela care apreciază în conduitele practice ale vieţii nu valoarea lor morală, binele sau răul pe care ele îl pot conţine, ci pitorescul lor, forţa plastică a unui gest sau atitudini, caracterul sugestiv al unui cuvânt exprimat într-o anumită împrejurare concretă. Dintr-un punct de vedere estetic se aşează acela care, din complexul de valori al religiei, reţine şi preţuieşte numai frumuseţea ceremoniilor şi a cadrului în care ele se desfăşoară. Nici adevărul, nici binele, nici sacrul nu au un preţ adevărat pentru estet. ,,Lumea nu este justificabilă decât ca fenomen estetic", spunea odată Fr. Nietzsche, un om care avea de altfel în sine o posibilitate mai largă de îmbrăţişare a lumii. Lupta unul Flaubert cu formele burgheze ale societăţii timpului său, fanatismul său estetic provenea poate dintr-o antipatie radicală faţă de toate valorile extraestetice care se întrunesc în cuprinsul vieţii sociale. ,,Nimic din ce se întâmplă cu adevărat n-ar o importanţă cât de mică", scria odată Oscar Wilde. Şi altădată: ,,Mulţi oameni acţionează bine, dar foarte puţini vorbesc la fel, ceea ce înseamnă că a vorbi este cu mult mai greu şi în acelaşi timp mai frumos". ..................... Tudor, vianu, atitudinea, estetica, estetismul, valori, arta, adevarul, binele, sacrul, nietzsche, flaubert, oscar wilde, j, j, weiss, umanitatea, egoismul, frumos, excentric, spranger, formele vietii, banausi, religie, omul, artistul |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
Baltagul |
|
Mihail Sadoveanu
Subiectul Titlu Naraţiunea Partea I Partea a II-a Partea a III-a Modul de viaţă Evenimentele fundamentale Caracterizarea personajelor Vitoria Lipan Manifestările exterioare Elementele şi fenomenele naturii Nechifor Lipan . Baltagul, mihail, sadoveanu, subiect, titlu, naratiune, partea, i, ii, iii, modul de viata, evenimente, fundamentale, caracterizare, personaje, vitoria lipan, manifestari, exterioare, elemente, fenomene, natura, nechifor lipan |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Tragicul |
|
"La o primă vedere tragicul pare a fi o categorie estetică necontroversată. Orice cercetare însă mai amănunţită asupra spiritualităţii greco-latine şi iudeo-creştine va evidenţia faptul că, formula binecunoscută „tragic este, în primul rând «ceea ce este relativ la tragedie»" spune mult dar nu totul despre esenţa acestei categorii estetice. Astfel, observaţia de început este aceea că tragicul se găseşte în formă concentrată şi specializată în tragedie. Aceasta înseamnă că tragicul şi tragedia sunt puternic legate genetic: tragicul se naşte cu adevărat în tragedie, dar el nu se reduce la ea. De aici rezultă câteva sugestii teoretice deloc de neglijat. Astfel, fenomenul tragic este mult mai larg decât ceea ce este conţinut şi reprezentat în tragedia însăşi. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, tragicul se găseşte şi în alte genuri literare şi în alte arte decât cele dramatice propriu-zise: pictura şi sculptura, într-o oarecare măsură, sigur însă în dramaturgia muzicală, în operă şi balet, în oratoriu şi cantată, în întreg simfonismul european sau în forma sonatei, construită antitetic şi, desigur, în muzica de cameră. Oricum, teoretizările cu privire la tragedie au fost însoţite de regulă, de evoluţia însăşi a dramaturgiei, şi, în acest sens, nu este dificil să se surprindă legăturile fireşti dintre tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide şi teoria aristotelică a catharsis-ului dintre Corneille şi Racine şi consideraţiile lui Boilleau asupra „unităţii celor trei reguli", dintre Shakespeare şi revalorizarea teoretică a lui Voltaire asupra ,,noii etape" elisabetane în dezvoltarea tragediei, dintre Ionesco, Brecht sau Becket, şi, de exemplu, evaluările lui Camus asupra ,,viitorului tragediei" ................
. Tragicul, eschil, sofocle, euripide, corneille, racine, boilleau, shakespeare, voltaire, ionesco, brecht, beckett, camus, christophe, cusset, la tragédie grecque, spectacolul nenorocirii, necesitate, libertate, homer, bun, valoros, valori, absolute, viata, demnitatea, egalitatea, dreptatea, transcendenta, metafizic, reusita, omul, karl jaspers, d, d, rosca, kierkegaard, pesimismul, optimismul, atitudinea, spectaculara, eroica, johannes volkelt, paradisiacul, biblicul, nostalgicul, reveria, oniricul, misteriosul, fantasticul, cosmarul, dantescul, demonicul, titanicul, bahicul, prometeicul, eroicul, captivantul, inaltatorul, stimulantul, atragatorul, imbatatorul, violentul, deturnantul, minunatul, zguduitorul, pateticul, eroticul, seriosul, solemnul, pitorescul, exoticul, descriptivul, cosmopolitismul, folcloricul, naivul, arhaicul, avangardismul, clasicul, romanticul, primitivul, manieristul, simbolicul, souriau, nicolai hartmann |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
Octavian Goga - Oltul |
|
"Capodopera liricii patriotice a lui Goga este o lunga si patetica personificare a celui mai legendar dintre raurile romanesti, frecvent deopotriva in poezia populara cat si in cea culta. Batranul si vijeliosul Olt apare aici ca un pretext al exprimarii suferintelor nationale, dar si ca simbol al unei continuitati istorice. Adresandu-i-se, poetul invoca o comuniune adanca, intemeiata de veacuri, intre destinul unui neam si acela al apelor tacute si involburate, ce dobandesc o maretie si o solemnitate aparte, de zeu. Intreaga prima parte a poeziei detaliaza legaturile de totdeauna dintre romani si Olt prin scene de semnificatie simbolica, relatate la randul lor prin indicii verbali ai unui prezent etern. Cele patru strofe la care ne referim urmeaza o atenta gradatie de la expresia originilor indepartate ale infratirii........"
"Aparute in conditiile istorice binecunoascute, poeziile lui Goga au reprezentat o forta impresionanta, incendiara. Judecate mai presus de orice limite de timp, ele dobandesc valoarea unui ecou al unei suferinte inefabile, de neinlaturat, intocmai ca verdictele destinului din tragedia elina, care-l inalta pe Oedip de pilda la rangul unui exponent al conditiei umane dincolo de imprejurarile particulare ale nenorocirii sale. Se produce asadar fenomenul caracteristic artei in genere al ridicarii faptului la universalitate prin sublimarea motivelor sale cele mai adanci si indepartarea reziduurilor goalei empirii si a elementelor accidentale si superficiale ale trairii immediate. O atare imprejurare l-a facut pe G. Calinescu sa-i apropie in esenta lor pe Eminescu si Goga intr-o interpretare de mare acuitate, care este in acelasi timp si o judecata de valoare ce arunca lumini nebanuite asupra operei celui din urma, deconcertanta adesea prin simplitatea ei aparenta: “Si Eminescu si Goga canta un inefabil de origine metafizica, o jale nemotivata, de popor stravechi, imbatranit in experienta cruda a vietii, ajuns la bocetul ritual, transmis fara explicarea sensului. De aceea poezia lui Goga este greu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de un farmec tot atat de straniu si zguduitor. Dupa Eminescu si Macedonski, Goga e intaiul poet mare din epoca moderna, sortit prin simplitatea aparenta a liricii lui sa patrunda tot mai adanc in sufletul multimii, poet national totodata si pur ca si Eminescu”.". Octavian, goga, oltul |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
"fenomen" rezultate au fost gasite 44
