existentialist
"existentialist" rezultate au fost gasite 2
Albert Camus and existentialism |
|
Existentialism is the individual freedom of choice; in other words man is a conscious subject, rather than a thing. Of the many existentialistic themes, Camus strongly believed in absurdity.
Camus’ opinion is that absurdity lies in the basic discord in the relationship between the human being and the universe. Thus, the human being discovers the absurdity of existence when he correctly perceives the universe. The absurdity of the human being is in its insecurity, rejections, agony, and also it’s disappointments. In most of Camus’ works the recognition of the absurdity of the human existence is a main theme. For Camus, the absurd is not a negative thing, but a real state of existence. Accepting the perspective that life is absurd is to embrace a true view of life. The Stranger, is the first work of Camus’ dealing with absurdity. It portrays the main character as an honest, atheist, who lives life as best as he knows how. In the beginning of the novel, the main character Mersault’s mother dies. His mother’s death has no effect on him because he feels death is the end, there is no God in his mind, and because the two were not close. . Albert, camus |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 12. Omul ca loc de deschidere a fiinţei la Martin Heidegger |
|
"Luând poziţie critică faţă de orientarea speculativă, abstractă a gândirii filosofice şi etice, existenţialismul va face din „concretul" fiinţei umane obiectul central al reflec¬ţiei filosofice. Referindu-se la natura preocupărilor şi la valoarea rezultatelor obţinute de filosofia contemporană în problema omului, unul din principalii reprezentanţi ai existenţialismului, Martin Heidegger, declara: „Nici o epocă nu a avut atâtea cunoştinţe variate despre om câte are cea actuală. Nici o epocă nu a putut obţine atât de repede şi atât de uşor aceste cunoştinţe, precum cea actuală. Şi totuşi, nici o epocă nu a ştiut atât de puţin ce este omul, ca epoca actuală. Niciodată omul nu a constituit în aşa măsură o problemă, ca în epoca noastră".
Constituie, fără îndoială, unul din meritele remarcabile ale existenţialismului faptul de a fi analizat cu atâta patos şi pregnanţă condiţia fiinţei umane şi, implicit, problema raportului dintre individ şi societate. După cum se ştie, existenţialismul s-a dezvoltat în două direcţii diferite, una atee (Sartre, Camus, Heidegger ş.a.) şi alta religioasă (Karl Jaspers, Gabriel Marcel ş.a.), comportând nuanţe particulare în tratarea unor probleme fundamenale, ca problema existenţei, aceea a libertăţii etc............." BIBLIOGRAFIE 1. Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2003 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, loc, deschidere, fiinta, martin, heidegger, existentialismul, constiinta, originalitate, omul, lumea, fiinta si timp, ontologie, fiintare, dasein, incertitudine, eu, neant, existent, obiect, liniste, tentatie, impotmolire, decadere, angoasa, sentiment, tragic, pesimism, existentialist, jaspers, moartea, fatalitate, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
"existentialist" rezultate au fost gasite 2
