drama
Tragicul |
|
"La o primă vedere tragicul pare a fi o categorie estetică necontroversată. Orice cercetare însă mai amănunţită asupra spiritualităţii greco-latine şi iudeo-creştine va evidenţia faptul că, formula binecunoscută „tragic este, în primul rând «ceea ce este relativ la tragedie»" spune mult dar nu totul despre esenţa acestei categorii estetice. Astfel, observaţia de început este aceea că tragicul se găseşte în formă concentrată şi specializată în tragedie. Aceasta înseamnă că tragicul şi tragedia sunt puternic legate genetic: tragicul se naşte cu adevărat în tragedie, dar el nu se reduce la ea. De aici rezultă câteva sugestii teoretice deloc de neglijat. Astfel, fenomenul tragic este mult mai larg decât ceea ce este conţinut şi reprezentat în tragedia însăşi. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, tragicul se găseşte şi în alte genuri literare şi în alte arte decât cele dramatice propriu-zise: pictura şi sculptura, într-o oarecare măsură, sigur însă în dramaturgia muzicală, în operă şi balet, în oratoriu şi cantată, în întreg simfonismul european sau în forma sonatei, construită antitetic şi, desigur, în muzica de cameră. Oricum, teoretizările cu privire la tragedie au fost însoţite de regulă, de evoluţia însăşi a dramaturgiei, şi, în acest sens, nu este dificil să se surprindă legăturile fireşti dintre tragediile lui Eschil, Sofocle şi Euripide şi teoria aristotelică a catharsis-ului dintre Corneille şi Racine şi consideraţiile lui Boilleau asupra „unităţii celor trei reguli", dintre Shakespeare şi revalorizarea teoretică a lui Voltaire asupra ,,noii etape" elisabetane în dezvoltarea tragediei, dintre Ionesco, Brecht sau Becket, şi, de exemplu, evaluările lui Camus asupra ,,viitorului tragediei" ................
. Tragicul, eschil, sofocle, euripide, corneille, racine, boilleau, shakespeare, voltaire, ionesco, brecht, beckett, camus, christophe, cusset, la tragédie grecque, spectacolul nenorocirii, necesitate, libertate, homer, bun, valoros, valori, absolute, viata, demnitatea, egalitatea, dreptatea, transcendenta, metafizic, reusita, omul, karl jaspers, d, d, rosca, kierkegaard, pesimismul, optimismul, atitudinea, spectaculara, eroica, johannes volkelt, paradisiacul, biblicul, nostalgicul, reveria, oniricul, misteriosul, fantasticul, cosmarul, dantescul, demonicul, titanicul, bahicul, prometeicul, eroicul, captivantul, inaltatorul, stimulantul, atragatorul, imbatatorul, violentul, deturnantul, minunatul, zguduitorul, pateticul, eroticul, seriosul, solemnul, pitorescul, exoticul, descriptivul, cosmopolitismul, folcloricul, naivul, arhaicul, avangardismul, clasicul, romanticul, primitivul, manieristul, simbolicul, souriau, nicolai hartmann |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
Alexandru Lapusneanul |
|
Costache Negruzzi este un deschizator de drumuri in literatura romana,fiind totodata publicist , traducator, poet, dramaturg, prozator, filolog.El este creatorul nuvelei istorice romanesti si primul scriitor modern din Moldova..
Nuvela prezinta un episod din istoria Moldovei, in fragmente simetrice, cu o gradatie dramatica si de o maxima concentrare. - cei cinci ani ai celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Punctul de plecare al nuvelei se afla in "Letopisetul" lui Grigore Ureche, fara nici o intentie insa de "reconstituire" istorica. Limitele acesteia sunt ale verosimilului artistic si mai putin ale adevarului istoric....... . Alexandru, lapusneanul, costache negruzzi |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Razvan si Vidra |
|
"„Poemă drmatică în cinci cânturi“, reprezentată în premieră în 1876, este „drama individului apăsat de prejudecata publică“. Punctul de plecare l-a constituit un articol al lui Bălcescu despre Răzvan-Vodă, publicat postum în „România literară“ (1852).
Destinul lui Răzvan, ţigan rob eliberat, este cel al unui erou romantic, de excepţie. El v-a cunoaşte de-a lungul celor cinci cânturi, cu titluri semnificative: Un rob pentr-un galben, Răzbunarea, Nepoata lui Moţoc, încă un pas, Mărirea. Răzvan, ţigan rob devenit liber, urcă treaptă cu treaptă: devine căpitan de haiduci, ofiţer de armată leşească, hatman şi apoi domn, demonstrând calităţi deosebite. Lupta împotriva prejudecăţilor epocii constituie principalul element al conflictului dramatic de esenţă etică şi psihologică. Pe măsura desfăşurării acţiunii, conflictul social (boieri-popor-domn) rămâne în umbră, conturându-se din ce în ce mai........" . Razvan, vidra, teatru, istoric, piesa, hasdeu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 1
|
Despre LSD |
| LSD este numele generic pentru acidul lisergic dietilamida-25. Descoperit in 1938 de catre Albert Hofmann, LSD este una dintre cele mai puternice substante halucinogene cunoscute. Este o pulbere alba, fara miros luata de obicei oral, cu efecte variabile care isi fac aparitia in decurs de o ora si dureaza in general intre 8 si 12 ore, slabind treptat. A fost folosita experimental in tratamentul aloolicilor si al pacientilor psihiatrici (unde a dat unele rezultate pozitive). Altereaza perceptia, dispozitia si procesele psihologice si poate impiedica coordonarea si abilitatile motorii. Intre 1950 si 1960, experimentele cu LSD a fost conduse de specialisti psihiatri si medici, care au ajuns la concluzia ca in unele cazuri pot aparea reactii psihologice neplacute (dramatice in unele cazuri), incluzand panica, confuzie puternica si anxietate....................... . Lsd, descriere, efecte, acidul, lisergic, dietilamida, albert, hofmann, clorpromazina |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Iona - Marin Sorescu |
|
Inspirata din mitul biblic al omului inghitit de un peste, drama “Iona” da nastere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogatii existentiale grave, privitoare la: viata, moarte, singuratate, destin; prin aceasta trasatura, ea se incadreaza in teatrul de idei, devenind un adevarat poem dramatic al nelinistii metafizice.
La o prima lectura, actiunea ar putea fi rezumata astfel: Un pescar sarac, Iona, pe care norocul mereu il ocoleste, sta in gura unui peste urias si isi arunca navodul intr-o mare ostila, care refuza sa-i dea macar un peste (sau, poate, si-a pierdut capacitatea genetica originara)................................. . Iona, marin sorescu, gura de peste |
|
Romana Numar pagini: 3
|
Miguel de Cervantes |
| Miguel de Cervantes Saavedra, born September 29, 1547, was a Spanish novelist, dramatist, and poet. Cervantes was the author of the novel Don Quixote, a masterpiece of world literature that was a great influence to other renaissance writers. Cervantes was born to a poor family in a town called Alcala de Henares. His father was a surgeon who made little money to support the family . Without the means for much formal education, Cervantes became a soldier. On his return to Spain he worked at a series of government jobs that involved extensive travel in Andalucia. (Funk & Wagnalls Encyclopedia) . His career as a public servant was marked by as much misfortune as was his military career. Not till his later years did Cervantes find a patron. It was then that he had the time to devote to his writing.. Miguel, de, cervantes |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
Apostol Bologa intr-o anumita interpretare |
|
"Primul nostru romancier in sensul modern al cuvantului, creatorul epic al unor opere decisive ca „Ion", „Padurea spanzuratilor" si „Ralscoala", prin care romanul romanesc a intrat in circuitul literaturii universale, omul inalt cu ochi albastri ce parea prietenilor lui o figura sculptata intr-o marmora pura, cu sufletul nobil, inaltat „aproape de puritatea stelelor", cum l-a vazut George Calinescu, — Liviu Rebreanu a fost adesea inspirat de experienta tragica a razboiului, imprumutand eroilor sai principali (ca Remus Lunceanu din povestea „Calvarul") o parte din fiinta sa sufleteasca de om tanar, ravasit de razboi.
Se stie ca „Padurea spanzuratilor" e proiectia in fictiune a dramelor absurde ale razboiului, petrecute pe fronturile hibridului si tiranicului stat austro-ungar. Geneza romanului, luminand o drama din familia scriitorului, indica realitatea concret-istorica si zbuciumul uman profund din care a izvorat seva romanului. Dar a considera romanul o copie a unui caz particular ar fi o mare eroare. Framantarile dramatice ale lui Apostol Bologa sunt ale generatiei lui Rebreanu si mai ales ale lui insusi. Romanul e o creatie in care s-au topit zbuciumarile si indoielile, visele si sperantele lui Liviu Rebreanu si ale camarazilor lui de generatie. Considerat dezertor din armata austro-ungara, Liviu Rebreanu a fost arestat din ordinul Comandamentului armatei germane ce ocupase Capitala si urma sa fie trimis sub escorta la Budapesta, unde trebuia sa fie judecat dupa regulile justitiei martiale. El s-a azvarlit cu energia disperarii asupra soldatului ce-1 pazea, a inchis usa cu cheia pe dinafara si mergand incet ca sa nu atraga atentia s-a adapostit la libraria Steinberg. Cu ajutorul unui bun prieten, pictorul Jean Steriade, odiseea lui Rebreanu [de om cu groaza con¬damnarii la moarte din anii 1916-1918, evocata in nuvela ,Calvarul" (1919)] a luat sfarsit prin fuga bine organizata spre Moldova refugiului. Biografia lui Emil Rebreanu, ca si a autorului insusi, a imprumutat numai elemente ale particularului, necesare pentru a da culoare generalului, tipizarii unui personaj ca Apostol Bologa, un tanar de 20 de ani „avand ceva din infatisarea tinerilor de la ince¬putul secolului gata sa moara pentru un dor". Emil Rebreanu, fratele marelui scriitor, fusese condamnat la moarte pentru ca.....................". Liviu, rebreanu, padurea, spanzuratilor, apostol, bologa |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Oedipus Rex |
|
The Greek drama Oedipus Rex is clearly a tragedy. It definitely meets the five
main criteria for a tragedy: a tragic hero of noble birth, a tragic flaw, a fall from grace, a moment of remorse, and catharsis. . Oedipus, rex |
|
Engleza Numar pagini: 1
|
Tudor Vianu, Valoarea estetică |
|
"Recunoscând în frumosul artistic obiectul propriu al esteticii, am situat cercetarea noastră în domeniul teoriei valorilor. Frumosul artistic este, în adevăr, o valoare, valoarea estetică. Dar, valoarea estetică nu trebuie confundată cu opera de artă, adică cu obiectul sau cu bunul estetic. Un obiect nu devine pentru noi estetic decât atunci când îl gândesc în sfera valorii respective. Acelaşi obiect poate fi introdus printr-un act de gândire în sfera altor valori, caracterul lui schimbându-se în consecinţă.
[...] În ce priveşte valoarea estetică, deşi bunurile pe care le determină par a fi supuse mobilităţii şi felurimii istorice, caracterul acesta [...] decurge din imixtiunea unor elemente extraestetice, în timp ce ceea ce rămâne specific estetic în ele posedă un caracter absolut. Obiecte foarte depărtate prin spaţiul şi locul în care au apărut pot fi încă înţelese de noi ca opere de artă şi preţuite ca atare, chiar dacă interesul pe care ele îl inspirau contemporanilor prin particularităţile conţinutului lor, de pildă, prin tendinţele lor sociale sau politice, nu mai este al nostru. O comedie de Aristofan nu mai poate avea în conştiinţa noastră răsunetul politic pe care îl trezea în sufletul unui grec din antichitate. Dar, ea poate fi înţeleasă şi resimţită şi de noi ca o operă de artă. Operele de artă par, astfel, a îmbătrâni numai prin ceea ce este eteronomic în ele. Prin ceea ce ele cuprind autonom-estetic, operele artei înfruntă timpul...................." . Valoarea, estetica, tudor, vianu, introducere, teoria, valorilor, observarea, constiintei, frumosul, artistic, valori, opera, arta, comedie, aristofan, actiune religioasa, fapta omeneasca, moral, religios, teoretic, tabloul, jocul artistului, artist, dramatic, liric, dansator, virtuos, suflet, patos, etos, lirism, intrunirea artelor, individualitate, originalitate |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
Al. Philippide - Izgonirea lui Prometeu |
|
"Al. Philippide a debutat printr-un romantism intempestiv ce s-a clasicizat treptat in timp, daca nu totdeauna in substanta cel putin in expresie. Poemul „Izgonirea lui Prometeu" apartinand fazei de tine¬rete si figurand in primul volum de versuri „Aur sterp" (1922) ilus¬treaza in modul cel mai graitor acest romantism at inceputurilor. Reinterpretarea mitului stravechi, nu lipsita de importante note per¬sonale, e operata la o temperatura lirica foarte inalta prin viguroase contraste de atitudine si de situatie, prin tonuri hiperbolice si prin simboluri de maxima generalitate. Culoarea evocarii si actiunea con¬flictului dramatic dau emotiei lirice o vivacitate particulara, care con¬suna expresiv cu zbaterile spectaculoase ale titanului inlantuit.
In lungul sir de prelucrari ale motivului prometeic, incercarea lui Philippide se remarca printr-o intensificare a resurselor conflictuale care de la confruntarea dintre erou si Zeus se imbogatesc acum printr-o opozitie noua, aceea dintre Prometeu si multime, imprejurare care accentueaza intr-un grad foarte inalt tragismul intregului mit. Caci nu mai este vorba pentru erou de a mai suporta acum doar napasta indraznelii ................". Philippide, izgonirea lui prometeu, prometeu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
D-l Goe - demonstratie |
|
Motto: “Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentarea directa a omului. Viziunea omului este in proza lui efectul chipului in care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul incantarii mereu reinnoite pe care o sorbim din paginile sale.”
I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste a fi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul “Momente si schite”: “Lantul slabiciunilor” , “Vizita”, “Domnul Goe”. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, avand actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii intamplarilor este restrans, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentionate in text sunt putine, dar semnificative.. D-l goe, domnul goe, i, l, caragiale, momente si schite, cadrul desfasurarii actiunii, atitudine ironica, narator, discursul naratorului, naratiunea |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
D-l Goe - demonstratie |
|
Motto: “Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentarea directa a omului. Viziunea omului este in proza lui efectul chipului in care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul incantarii mereu reinnoite pe care o sorbim din paginile sale.”
I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste a fi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul “Momente si schite”: “Lantul slabiciunilor” , “Vizita”, “Domnul Goe”. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, avand actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii intamplarilor este restrans, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentionate in text sunt putine, dar semnificative.. D-l goe, domnul goe, i, l, caragiale, momente si schite, cadrul desfasurarii actiunii, atitudine ironica, narator, discursul naratorului, naratiunea |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Demonstratie comedie - O scrisoare pierduta |
|
I. L. Caragiale a îmbogăţit literatura română atât cu opere în proză, cât şi cu creaţiile sale dramatice de o excepţională valoare, el fiind considerat cel mai mare dramaturg român. Una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale este „O scrisoare pierdută”, jucată pentru prima dată la 13 noiembrie 1884, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti.
Comedia este specia genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea moravurilor, a unor tipuri de oameni sau a unor situaţii neaşteptate. Fiind o comedie, „O scrisoare pierdută” întruneşte atât condiţiile generale ale unei creaţii dramatice, cât şi pe cele caracteristice speciei pe care o ilustrază. Ca orice operă dramatică, a fost scrisă cu scopul de a fi reprezentată pe scenă şi este structurată în 4 acte, fiecare cu câte 9, 14, 7 şi 14 scene. Totodată, timpul şi spaţiul acţiunii sunt limitate, întâmplările relatate petrecându-se în capitala unui judeţ de munte, în timpul alegerii de deputaţi în anul 1883. ....................................... Comedie, caragiale, o, scrisoare, pierduta, demonstratie |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
25. A.D. Xenopol şi Nicolae Iorga |
|
"Născut în1847, la Iaşi, Xenopol face studiile se¬cundare în acelaşi oraş, apoi, în 1867, cu ajutorul unei burse acordată de Societatea „Junimea”, pleacă în Germania, la Berlin, unde urmează regulat prelegeri filosofice, juridice şi istorice. La istorie el audiaza pe Mommsen, Curtius, Ranke şi Gervinus, adică pe cei mai reputaţi istorici ai Germaniei din acea vreme. În 1871 îşi dă şi doctoratul în drept şi doctoratul în istorie. Întors în ţară, el este numit în acelaşi an procuror de secţie la Tribunalul din Iaşi, în 1876 fiind înaintat prim procuror la acelaşi tribunal. În 1878, Xenopol se retrage din magistratură din cauza unei neînţelegeri cu procurorul general, dedicându-se profesiunii de avocat, pentru ca, în 1883, să fie numit profesor de Istoria românilor la Universitatea din Iaşi.
Prin opera sa filosofică, Ale¬xandru Xenopol stabileşte contactul indiscutabil între filosofia românească şi cea străină. Istoric şi gânditor de reală valoare, ne-a dat una din cele mai de seamă cercetări a fundamentelor istoriei. Făcînd deose¬bire principială între structura teoretică a ştiinţelor istorice, Xenopol se apropie în concepţia sa de filosofii germani Windelband şi Rickert............." "Un alt istoric preocupat de teoria istoriei a fost Nicolae Iorga. El s-a născut la 1871 la Botoşani. De o uimitoare precocitate, înzestrat cu o memorie şi o putere de muncă rare, N. Iorga urmează cursul liceal în oraşul natal, apoi se înscrie la Universitatea din Iaşi, unde, la vîrsta de19 ani, îşi ia licenţa. Pleacă apoi în străinătate, îşi dă doctoratul la Universitatea din Leipzig iar la Paris îşi ia diploma la „Ecole de Hautes Etudes”. Întors în ţară, e profesor pentru puţin timp la liceul din Ploieşti, apoi reuşeşte la concursul pentru catedra de Istorie Univer¬sală de la Facultatea de Filosofie şi Litere de pe lângă Universitatea din Bucureşti. De acum înainte, N. Iorga desfăşoară o prodigioasă activitate. De la istorie propriu-zisă, sfera lui de acti¬vitate se extinde an de an la filosofia istoriei, impresii din călătorie, critică literară, la ziaristică, politică, versuri, artă dramatică, memorii. Membru al Academiei Române, membru corespondent al Insti¬tutului Franţei, al Academiei sârbe, polone şi suedeze, doctor honoris causa al mai multor universităţi străine, N. Iorga este personalitatea cu cea mai covârşitoare activitate pe care a produs-o poporul român............." BIBLIOGRAFIE 1. A.D. Xenopol, Scrieri sociale şi filosofice, Buc., Ed. Şt., 1967 2. Nicolae Iorga, Generalităţi cu privire la studiile istorice. Lecţii de deschidere şi cuvântări , Bucureşti, 1933 3. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 4. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 5. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 . Filosofia, istoriei, sociala, xenopol, nicolae, iorga, alexandru, windelband, rickert, existenta, empirica, cunostinta, realitatii, reproducerea, intelectuala, univers, spatiu, timpul, forme a priori, sensibilitate, kant, proces, prefaceri, materie, suflet, fizica, chimia, astronomia, biologia, fiziologia, matematica, psihologia, logica, economia, politica, dreptul, sociologia, geologia, paleontologia, teoria descendentei, istoria, carol i, hohenzollern, traian, dacia, generalitatii cu privire la studiile istorice, lectii de deschidere si cuvantari, popor, umanitatea, trecut, tot, unitar, utilitate, istoriei, adevarul, cunoastere a lumii, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Act venetian de camil petrescu |
|
dramaturgia lui Camil Petrescu cuprinde piese de referinţă în care scriitorul analizează o problematică a cunoaşterii şi a ideilor care se revelează personajelor implicate în acţiune. Jocul ielelor(1916-1919), Act veneţian(1919), Suflete tari, Danton, Mioara, Mitică Popescu, Caragiale în vremea lui transpun în planul creaţiei artistice ideile teoretice ale dramaturgului prezentate în studiile: Teze şi antiteze, Modalitatea estetică a teatrului. Ele sunt drame de cunoaştere în care se insistă asupra unor conflicte şi stări tensionale intense, asupra priorităţii ideii şi a conştiinţei, în ordinea existenţei protagoniştilor.
Act veneţian a fost publicat, într-o primă variantă, în volumul ..................................... Act venetian, camil, petrescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Marin Preda - Morometii |
|
MARIN PREDA
"Prozator, eseist, dramaturg, editor, traducător, scriitorul rămas nemuritor, născut în satul Siliştea-Gumeşti din zona teleormăneană, a pus la temelia gândirii sale scriitoriceşti noţiuni fundamentale de istorie, adevăr, realitate......" MOROMEŢII "Apărut în 1955 (volumul întâi), rod al unei preocupări îndelungate (de prin 1948), romanul Moromeţii este nu numai un punct de reper în proza postbelică, dar şi cea mai reprezentativă conturare a universului moromeţian pe care l-a proiectat scriitorul. Volumul al doilea apare târziu, abia în 1967, cu intenţia mărturisită a scriitorului de a realiza o tetralogie din Moromeţii şi Delirul, unele personaje continuându-şi existenţa şi în Marele singuratic din 1972......" . Marin preda, morometi, observatie psihologica, ilie moromete, niculaie |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu |
|
"Nuvelele care preced romanul „Pădurea spânzuraţilor“ sunt: „Catastrofa“, „Iţic, Ştrul dezertor“ şi „Hora morţii“.
Geneza Romanul Pădurea spânzuraţilor a pornit de la o tragică întâmplare din familia scriitorului. În timpul războiului, fratele său, Emil, ofiţer în armata austro-ungară încercase să dezerteze. Fusese prins şi executat. Rebreanu văzuse o întâmplare care-l cutremurase, imaginea reprezentând o pădure de copacii căreia atârnau zpânzuraţi cehii. Prozatorul mărturiseşte însă că tragedia fratelui său a fost numai un pretext literar, deoarece Apostol Bologa nu are nimic din acesta „cel mult poate câteva trăsături exterioare şi unele momente de exalterare“. Tema roamnului o constituie evocarea realistă a primului război mondial, în care accentul cade pe condiţia tragică a intelectului ardelean care este silit să lupte sub steag străin împotriva poporului neam. Roamnul are o construcţie circulară, începe.........". Padurea spanzuratilor, liviu rebreanu, tema, roman, drama, erou, subiect, g, calinescu, psihologic, apostol bologa, intelectual, geneza, tema, construc?ie, circular?, svoboda, ?cena, execut?rii |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Mikel Dufrenne, Opera de artă şi execuţia sa |
|
"Opera de artă trebuie să se ofere percepţiei: dar pentru a trece, într-un fel oarecare, de la existenţă virtuală la o existenţă în act, ea trebuie să fie executată. Iar execuţia se impune cel puţin pentru artele ale căror opere există şi se perpetuează prin semnele în care au fost depuse, aşteptând astfel să fie interpretate. Se poate vorbi, în acest caz, de experienţă virtuală, deşi opera este încheiată şi deşi, în principiu, reprezentarea nu adaugă nimic la ceea ce autorul a vrut să spună. În ceea ce priveşte exigenţa concretizării - cum spune Ingarden - literatura teatrală, de exemplu, ne prilejuieşte în acest sens o foarte bună dovadă. Când citesc o piesă de teatru, simt că ceva lipseşte. Pot, dealtminteri, încerca să înlătur o atare senzaţie imaginându-mi - mai mult sau mai puţin confuz şi după ideea pe care o am despre teatru - punerea în scenă, atitudinile, intonaţiile: e vorba de o execuţie imaginară, evident, dar care deja animă textul şi, câteodată, îl iluminează, cutare cuvânt capătă sens pentru că scapă ca o mărturisire reţinută, altul pentru că.........."
"4.1. Artele în care executantul este autorul Într-adevăr toate artele cer o execuţie; pictorul execută portretul, sculptorul bustul. Creaţia este aici execuţie, în timp ce pentru artele în care execuţia este distinctă nu întrebuinţează acest cuvânt pentru a se demna actul creator: nu se spune că dramaturgul execută o piesă sau compozitorul o sonată. Totuşi, în artele în care execuţia este încredinţată specialiştilor, se întâmplă uneori ca autorul, pentru a-şi crea sau controla creaţia, să-şi asume şi grija execuţiei: Eschil, Molière, Shakespeare sunt pe scenă, Racine compune Mittridate recitând cu atâta impetuozitate că un indiscret s-ar fi neliniştit; muzicianul compune la pian, sau preia funcţia dirijorului aşa cum arhitectul preia, câteodată, funcţia antreprenorului. Nimic nu înlocuieşte învăţămintele practicii execuţia devenind pentru autor, în acelaşi timp, şi cea mai bună sursă de inspiraţie şi cel mai bun mijloc de control. Dar atunci când execuţia coincide cu creaţia se mai poate........." . Mikel, dufrenne, opera, arta, executia, fenomenologia experientei estetice, perceptia, existenta, virtuala, act, teatru, textul, omagiu, piesele, artele, executantul, autorul, mittridate, racine, eschil, moliere, shakespeare, vis, imagine, interio, r intimo meo, fiinta, anterioara, valery, vazutul, facutul, perceputul, rembrandt, zidarul, efortul, schita, ex nihilo, posibilul, absenta, prezenta, exigenta, implinirea, plenitudinea |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Enigma Otiliei – Psihologie moderna si dramatism |
| Un scurt eseu despre elementele moderne ale balzacianismului calinescian prezent in romanul Enigma Otliei. Ion Balu face referire la simetrie, caracterizarea personajelor, imbinarea de genuri, comportamentism si perspectiva narativa.. Psihologie, moderna, dramatism, calinescu, balzacianism, traditional, modern, felix, enigma otiliei, pascalopol, stanica ratiu, grefare, structura narativa, simetrie, perspectiva, omniscient, ubicuitate, comportamentism |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
O scrisoare pierdută – I.L.Caragiale |
|
"I.L. Caragiale, unul din cei mai populari autori din literatura noastră,este descendentul unei familiide precursoriai tetrului românesc (Costachi şi Iorgu Caragiale au fost actori, autori dramatici şi conducători de trupe de tetru). A publicat mai multe comedii, o dramă, nuvele, momente şi schiţe: O noapte furtunoasă – 1879, Con Leonida faţă cu reacţiunea – 1880, O scrisoare pierdută – 1884,D-ale carnavalului-1898,drama Năpasta-1890,Ca făclie de paşti-1889,Două loturi-1898,la hanul lui Mânjoală-1898-nuvela,volumul de schiţe Momente-1901,etc.
Clasic al literaturii române şi universale,Caragiale constitue un model perpetuu atât în comedie, cât şi în proză. Capodopera comediei româneşti şi una din capodoperele universale, O scrisoare pierdută este este o comedie de moravuri, dezvăluind viaţa publică şi de familie.........." . O scrisoare pierdut?, i, l, caragiale, moravuri, subiectul, ac?iunea, nae ca?avencu, zaharia trahanache, tip?tescu, zoe trahanache, sensul, comicului, personajele, limbajul, c?linescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
O scrisoare pierdută – I.L.Caragiale |
|
"I.L. Caragiale, unul din cei mai populari autori din literatura noastră,este descendentul unei familiide precursoriai tetrului românesc (Costachi şi Iorgu Caragiale au fost actori, autori dramatici şi conducători de trupe de tetru). A publicat mai multe comedii, o dramă, nuvele, momente şi schiţe: O noapte furtunoasă – 1879, Con Leonida faţă cu reacţiunea – 1880, O scrisoare pierdută – 1884,D-ale carnavalului-1898,drama Năpasta-1890,Ca făclie de paşti-1889,Două loturi-1898,la hanul lui Mânjoală-1898-nuvela,volumul de schiţe Momente-1901,etc.
Clasic al literaturii române şi universale,Caragiale constitue un model perpetuu atât în comedie, cât şi în proză. Capodopera comediei româneşti şi una din capodoperele universale, O scrisoare pierdută este este o comedie de moravuri, dezvăluind viaţa publică şi de familie.........." . O scrisoare pierdut?, i, l, caragiale, moravuri, subiectul, ac?iunea, nae ca?avencu, zaharia trahanache, tip?tescu, zoe trahanache, sensul, comicului, personajele, limbajul, c?linescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pădurea spânzuraţilor – Liviu Rebreanu |
|
Tema romanului
Cauza dramei Motivaţia dramei Eroul romanului Subiectul romanului . Padurea spanzuratilor, liviu rebreanu, tema, roman, drama, erou, subiect, g, calinescu, psihologic, apostol bologa, intelectual |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
O scrisoare prieduta |
| Documentul contine un eseu pentru opera "O scrisoare pierduta". Este cu siguranta superior mediei intr-u cat eu am obtinut un punctaj mare la examenul din 2011. Lucrarea este structurata conform cerintelor formulate la subiectul III in variante. Foarte folositor pentru cei care pregatesc examenul de bacalaurat.. Scrisoare, pierduta, caragiale, text dramatic, opera dramatica, comedie, comedia, comic de nume, comic de situatie, comic de moravuri, moravuri, catavencu, trahanache, zoe, cetateanul turmentat, comic de caracter, farfuridi, branzovenescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
24. Camil Petrescu (1894-1957) |
|
"S-a născut la Bucureşti. După colegiul „Sf. Sava” s-a înscris, în toamna lui 1913, la secţia de filosofie a Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Aici a fost remarcat de Negulescu şi de Rădulescu-Motru. Dădea câte un articol la publicaţiile lui Cocea şi Arghezi. Camil urmează, în paralel, şcoala militară, pentru a lupta apoi ca voluntar în primul război mondial. Şi-a dat licenţa abia în 1919.
Şi-a început cariera la Timişoara, ca profesor şi ziarist. Din caietul versurilor de război publică un grupaj în Sburătorul. Revine la Bucureşti, unde viaţa i se împleteşte strâns cu vasta sa activitate de publicist, cronicar dramatic, om de teatru, eseist, teoretician mereu contestat şi contestatar........." BIBLIOGRAFIE 1. Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Vol. I-II, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1988 2. Vasile Dem. Zamfirescu, Studiu introductiv la Camil Petrescu, Doctrina substanţei, Vol. I-II, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1988 3. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 4. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 . Camil, petrescu, sburatorul, teze si antiteze, revistei fundatiilor, substatialism, modalitatea estetica a teatrulului, motru, negulescu, pogoneanu, caracostea, kantism, hegelianism, ontologia concretului, problema cosmologica, mircea florian, iosif brucar, epistemologica, logicism, hegel, bergson, husserl, leibniz, panlogic, evolutia creatoare, constantin noica, viziunea, camilpetresciana, perspectivismul, absolutist, realitatea, miscare, concreta, intreg, valoare, noocratica, spiritualitate, materia, evolutiva, evolutia in subspecie, devolutiva, inteligenta, suprapersonala, pseudovalori, vasile dem, zamfirescu |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Drama intelectualului în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război |
|
Caracterizarea lui Ştefan Gheorghidiu
Prezentarea războiului . Drama, intelectual, ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, camil petrescu, stefan gheorghidiu, caracterizare, jurnal, front, razboi |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
O scrisoare pierduta - demonstratie |
|
I. L. Caragiale a imbogatit literatura romana atat cu opere in proza (nuvele, povestiri), cat si cu creatiile sale dramatice, una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale fiind “O scrisoare pierduta”, jucata pentru prima data la 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Fiind o comedie, aceasta opera literara intruneste atat conditiile generale ale unei creatii dramatice cat si pe cele caracteristice speciei pe care o ilustreaza.. O scrisoare pierduta, comedie, creatie dramatica, comic de situatie, comic de moravuri, comic de nume |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
O scrisoare pierduta - demonstratie |
|
I. L. Caragiale a imbogatit literatura romana atat cu opere in proza (nuvele, povestiri), cat si cu creatiile sale dramatice, una dintre cele mai reprezentative comedii ale sale fiind “O scrisoare pierduta”, jucata pentru prima data la 13 noiembrie 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti.
Fiind o comedie, aceasta opera literara intruneste atat conditiile generale ale unei creatii dramatice cat si pe cele caracteristice speciei pe care o ilustreaza.. O scrisoare pierduta, comedie, creatie dramatica, comic de situatie, comic de moravuri, comic de nume |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 14. Existenţialismul religios. Karl Jasppers şi Gabriel Marcel |
|
"Încercarea de a fundamenta o teorie a existenţei şi valorii pe reinterpretarea concep¬tului de transcendenţă este caracteristică pentru o serie de poziţii adoptate în cadrul existenţialismului de factură religioasă. Pentru această direcţie, vom prezenta concepţia lui Karl Jaspers şi cea a lui Gabriel Marcel.
Karl Jaspers este preocupat soarta omului într-un secol în care acumulările tehnico-ştiinţifice, ca şi dramaticele evoluţii social-politice, departe de a fi adus mult sperata reaşezare a comunităţii umane pe axa unor valori neperi¬sabile, au sporit considerabil deruta conştiinţei contemporanilor. Prinsă între luciditatea care o împiedică să mai împărtăşească cuvîntul re¬ligiei şi neliniştea de a nu găsi un alt temei ima¬nent absolut, această conştiinţă cedează frecvent cerinţelor imediatului, se abandonează diver¬tismentului, se pierde în banalitate. Din această perspectivă, reconstrucţia filosofiei într-un chip inedit îşi propune, prin Jaspers, transformarea tămăduitoare a sufletului uman, iar critica filosofiilor premergătoare, eliberarea omului de obsesia posibilităţii de a-şi găsi salvarea într-o realitate sau doctrină dată, în altceva decît în profunzimile sinelui său lăuntric. Pentru a-şi depăşi derizoria fiinţare factică (Dasein) şi a accede la fiinţarea de sine autentică (Selbst-sein) care, potenţial, îi este imanentă fără să-i fie totuşi dată, individul va trebui să pur¬ceadă la filosofare, prin care are loc o a doua naştere spirituală şi morală a sa......................" BIBLIOGRAFIE 1. D-tru Ghişe, George Purdea, Prefaţă la: Karl Jaspers, Texte filosofice, Bucureşti, Ed. Politică, 1986 2. Gabriel Marcel, Jurnal metafizic, în: A fi şi a avea, trad. Ciprian Mihali, Cluj, Ed. Apostrof, 1997 3. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Existentialismul, religios, karl, jaspers, gabriel, marcel, soarta, omului, filosofia, filosofare, filsoful, metafizica, traditionala, kant, proces, cognitiv, cine, eul, constiinta, existenta, transcendenta, journal, mantuire, spirituala, absolut, corpul, tu, dumnezeu, acela, teologia, invizibilul, solistul, veleitarul, ernest stere, george purdea, dumitru ghise |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
Otilia si Felix |
|
Otilia si Felix – cuplul adolescent (caracterizare paralela)
George Calinescu, personalitate encicplopedica a culturii romane, a fost critic si istoric literar, poet si estetician, dramaturg si romancier. Dupa debutul scriitorului ( cu versuri) la „Universul literar” iar apoi la „Sburatorul”, Eugen Lovinescu afirma despre acesta: „Domnul Calinescu este mintea cea mai ascutita a generatiei de astazi. Am credinta ca ma va continua in critica literara” , fapt ce se va si intampla in 1928, Calinescu spunand atunci: „S-a ispravit – e de neinlaturat – sunt critic.”.............................................. . Otilia, felix, enigma, otiliei, george, calinescu, caracterizare |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Pasteluri - Vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie, cu înoiri remarcabile pentru fiecare gen şi specie literară. În evoluţia literaturii sale se pot distinge trei momente, trei vârste: prima, a unui romantism tipic, entuziast, liric; a doua, de limpezire, de obiectivare a viziunii şi mijloacelor sale artistice (în care crează şi pastelurile) şi a treia perioadă, îl face să revină spre teatru, redevine romantică într-un fel prin viziunea generală a pieselor sale, dar prin mijloacele folosite îl apropie de clasicism.
Pastelul este o specie a genului liric cunoscută în această formă numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri în ciclul „Pasteluri” publicat în revista „Convorbiri literare”, între 1868-1869. Pastelul preia de la pozia descriptivă a vechilor romantici nu numai..........". Pasteluri, vasile alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pasteluri - Vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie, cu înoiri remarcabile pentru fiecare gen şi specie literară. În evoluţia literaturii sale se pot distinge trei momente, trei vârste: prima, a unui romantism tipic, entuziast, liric; a doua, de limpezire, de obiectivare a viziunii şi mijloacelor sale artistice (în care crează şi pastelurile) şi a treia perioadă, îl face să revină spre teatru, redevine romantică într-un fel prin viziunea generală a pieselor sale, dar prin mijloacele folosite îl apropie de clasicism.
Pastelul este o specie a genului liric cunoscută în această formă numai în literatura română, creată şi dusă la celebritate de Alecsandri în ciclul „Pasteluri” publicat în revista „Convorbiri literare”, între 1868-1869. Pastelul preia de la pozia descriptivă a vechilor romantici nu numai..........". Pasteluri, vasile alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pasteluri - Vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor săi o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie.
„Pastelurile“ au apărut în „Convorbiri literare“ (1868-1869), iar în 1875, au apărut în „Opere complete“ într-o selecţie unitară, propusă chiar de poet şi cumprinzând 30 de poezii cărora le adaugă 10 piese. În fruntea ciclului de „poeme sublime“, autorul a aşezat „Serile de la Mirceşti“, o idilă de interior, şi pastel ce exprimă personalitatea creatorului său." Primăvara Vara Toamna Iarna . Pasteluri, vasile, alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Pasteluri - Vasile Alecsandri |
|
"Alecsandri este cel mai important poet român de până la Eminescu. A dăruit contemporanilor şi urmaşilor săi o uriaşă operă cu largă deschidere către poezie, proză şi dramaturgie.
„Pastelurile“ au apărut în „Convorbiri literare“ (1868-1869), iar în 1875, au apărut în „Opere complete“ într-o selecţie unitară, propusă chiar de poet şi cumprinzând 30 de poezii cărora le adaugă 10 piese. În fruntea ciclului de „poeme sublime“, autorul a aşezat „Serile de la Mirceşti“, o idilă de interior, şi pastel ce exprimă personalitatea creatorului său." Primăvara Vara Toamna Iarna . Pasteluri, vasile, alecsandri, pastel |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|