doi
"doi" rezultate au fost gasite 53
![[1]](images/icons/m_1.gif "Mine lehele: [1]"){kind=icon} ![[1]](images/icons/n_2.gif "Mine lehele: [1]"){kind=icon} | ![[2]](images/icons/n_1.gif "Mine lehele: [2]"){kind=icon} ![[2]](images/icons/m_2.gif "Mine lehele: [2]"){kind=icon} |
Al doilea razboi mondial |
|
-Cauzele si caracterul celui de-al doilea razboi mondial
Inceputul razboiului; atacarea Poloniei -Agresiunea germana in vest -Invadarea sud-estului Europei -Atacul impotriva Uniunii Sovietice -Luptele din Africa ; debarcarea anglo-americana -Ofensiva japoneza in Extremul Orient si in Oceanul Pacific -Coalitia antifascista -Noi victorii ale coalitiei antifasciste in Europa. Capitularea Italiei si Germaniei -Victoriile coalitiei antifasciste in Extremul Orient si Pacific. Capitularea Japoniei . Al, doilea, razboi, mondial, cauze, caracter, inceput, atacare, polonia, agresiune, germana, vest, invadare, sud-est, europa, atac, uniunea sovietica, lupte, africa, debarcare, anglo-americana, japoneza, extremul orient, oceanul pacific, coalitia, antifascista, victorii, capitulare, italia, germania, japonia |
|
Istorie Numar pagini: 33
|
Prezentare PowerPoint - Cabluri utilizate in retele de calculatoare |
|
Retelele sunt clasificate in retele peer-to-peer si retele bazate pe server.
Termenul de topologie se refera la dispunerea spatiala a calculatoarelor intr-o retea. Daca calculatoarele din retea sunt legate unul dupa altul si sunt conectate la un singur cablu topologia este numita bus. Aceasta topologie este cea mai simpla metoda de a conecta calculatoarele in retea. O alta topologie este topologia star. In aceasta topologie calculatoarele din retea sunt conectate la un dispozitiv central numit hub. Daca calculatoarele sunt conecatete printr-un cablu care formeaza o bucla inchisa topologia se numeste ring. Doua din cele mai importante arhitecturi de retea sunt Ethernet si Token Ring. Ethernet este fara indoiala cea mai populara arhitectura de retea in momentul de fata. . Cabluri de retea, cablul coaxial, cablul twisted pair, utp, stp, ftp, fibra optica |
|
Tehnica de calcul Numar pagini: 35
|
Delphi |
|
Curs 1
Ce este Delphi? O privire rapidã asupra MDI Delphi Fereastra principală Inspectorul de Obiecte Spaţiul de lucru Delphi Primul program Crearea programului Modificarea programului Închiderea programului Al doilea program Crearea programului Modificarea programului O scurtã prezentare a limbajului Object Pascal UNIT_urile în Delphi Anatomia unui UNIT Delphi . Mediu de programare |
|
Informatica Numar pagini: 16
|
Rezonanta |
|
Definiţia Rezonanţei
Transferul de energie între doi oscilatori cuplaţi Rezonanţa Schumann Legea rezonanţei Spectrul de frecvenţe existent în univers este împărţit astfel: ................... Imagerie prin rezonanţă magnetică . Rezonanta, rmn, schumann |
|
Fizica Numar pagini: 15
|
Phobias |
| Everyone is afraid of something. Everyone experiences nervousness, anxiety and even in superior feelings around certain people. Some people possess these feelings so deeply that their fear is considered irrational. Even they realize that it is irrational and that they have a phobia. Millions of people suffer from phobias every day of their lives. The third largest psychological disorder in the United States is what psychologists have labelled a social phobia. A social phobia is the fear of social situations and the interactions with other people that can automatically bring on feelings of self-consciousness, judgement, evaluation, and scrutiny. They cannot overcome a social phobia without the patient first grasping exactly what triggers their fears, and then learning how to receive proper help. A social anxiety disorder or social phobia is the constant fear of being criticized or evaluated by other people. People with a social phobia are nervous, anxious, and afraid about many social situations. Simply attending a business meeting or going to a company party can be highly nerve wracking and intimidating. Although people with social anxiety want very much to be social with everyone else, their anxiety about not doing well in public is strong and hinders their best efforts. They freeze up when they meet new people, especially authority figures. They are particularly afraid that other people ............... Phobias |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
27. Tudor Vianu |
|
"În ţara noastră, unul din cei mai importanţi reprezentanţi ai filosofiei culturii este Tudor Vianu (1897-1964). Cursul lui de Filosofia culturii, primul curs pe această temă predat în universitatea românească, începând din 1929, a însemnat un moment important în viaţa intelectuală a epocii. Filosofia culturii avea să rămână lucrarea fundamentală a lui Tudor Vianu în acest domeniu. În ea sunt puse mai toate problemele şi enunţate sau schiţate aproape toate ideile care definesc concepţia lui despre cultură.
Aici, Vianu încearcă mai întâi să dis¬tingă elementele constitutive ale noţiunii de cultură. Acestea ar fi: voinţa culturală, convingerea că temele culturale ale omenirii nu sunt istovite, că omenirea mai are încă sarcini mari înaintea ei şi că sufletul omenesc srăpâneşte mijloacele de a se apropia de aceste ţeluri; valoarea ; bunul cultural ; actul cultural obiectiv şi actul cultural subiectiv. Între acestea, locul central îl ocupă valoarea: ea dirijează voinţa culturală. Întruparea efec¬tivă a valorii într-un obiect (care devine astfel bun cultural) constituie actul cultural obiectiv, actul cultural subiectiv fiind acela prin care introducem un obiect numai mental, nu efectiv, în sfera unei valori (primul act este de creaţie, al doilea – de receptare sau de valorizare).................." BIBLIOGRAFIE 1. Tudor Vianu, Studii de filosofia culturii, Buc., Ed. Eminescu, 1982 2. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 3. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997 4. Ianoşi, Ion, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 5. George Gană, Studiu Introductiv la Tudor Vianu, Studii de filosofia culturii, Buc., Ed. Eminescu, 1982 . Tudor, vianu, filosofia culturii, cultura, vointa culturala, convingerea, omenirea, valoarea, bun cultural, act cultural obiectiv, act cultural subiectiv, valoarea, criza culturii moderne, constiinta, individuala, rationalista, istorista, nietzsche, prometeu, autonomism, goethe, byron, shelley, natura, bagdasar nicolae, ianosi, ion |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Economia Frantei |
|
Descrierea situatiei economice din Franta:
Economia Supoziţia fundamentală Franta Moneda Produsul Intern Brut Salariul minim Industrii Economia Franţei INDUSTRIA A cincea industrie mondiala Al doilea exportator mondial de servicii MINERITUL SI INDUSTRIA ENERGETICA TRANSPORTURILE COMERTUL SI TURISMUL CORSICA Franta a intrat in recesiune Bibliografie. Economia, pozitiva, normativa, supozitia, fundamentala, comunitatea, europeana, franta, moneda, produsul, intern, brut, salariul, minim, industrii, recesiune |
|
Economie Europeana Numar pagini: 8
|
Curs III |
|
Cuprinde continuarea cursului II:
1.4.2 Reprezentarea fracţiilor în sistemul binar 1.5 Stocarea numerelor întregi 1.5.1 Notaţia în exces 1.5.2 Notaţia în complement faţă de doi 1.5.3 Adunarea numerelor reprezentate în complement faţă de doi 1.5.4 Problema depăşirii superioare 1.6 Stocarea numerelor fracţionare 1.6.1 Notaţia în virgulă mobilă 1.6.2 Erori de rotunjire . Reprezentare, fractii, sistem, binar, stocare, numere, intregi, notatia, exces, notatia, complement, fata, doi, adunare, numere, problema, depasirii, superioare, stocare, fractionare, virgula, mobila, erori, rotunjire |
|
Arhitectura calculatoarelor Numar pagini: 9
|
Euclid |
|
Euclid
From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to: navigation, search For other uses, see Euclid (disambiguation). Euclid (/ˈjuːklɪd/ EWK-lid; Ancient Greek: Εὐκλείδης Eukleidēs), fl. 300 BC, also known as Euclid of Alexandria, was a Greek mathematician, often referred to as the "Father of Geometry". He was active in Alexandria during the reign of Ptolemy I (323–283 BC). His Elements is one of the most influential works in the history of mathematics, serving as the main textbook for teaching mathematics (especially geometry) from the time of its publication until the late 19th or early 20th century.[1][2][3] In the Elements, Euclid deduced the principles of what is now called Euclidean geometry from a small set of axioms. Euclid also wrote works on perspective, conic sections, spherical geometry, number theory and rigor. "Euclid" is the anglicized version of the Greek name (Εὐκλείδης — Eukleídēs), meaning "Good Glory". Euclid - GEOMETRIA PLANA - PROPORTIILE - ARITMETICA - IRATIONALELE - SPATIUL - CORPURILE PLATONICE - LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios. In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre contemporanii acestuia. In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa cu opera lui Euclid. GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand, Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica elementara pana in secolul trecut. Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare. Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a, care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana. Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si XIII. La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci “cerinte” sau postulate si “notiunile comune” in numar variabil in diferitele editii, dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate, cel mai celebru este ultimul: “Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile mai mici decat doua unghiuri drepte.” Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre, preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul al XVIII-lea: “Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o singura paralela la o dreapta data”. In secolul al III-lea i.e.n., el constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie decat algebra babiloneana, adaptata la geometrie prin intermediul tehnicii aplicatiilor ariilor, erau nevoiti sau sa admita postulatul lui Euclid, sau sa abandoneze orice cercetare in domeniul geometriei. Ceea ce este remarcabil este ca, confruntat cu aceasta necesitate imperioasa, Euclid nu s-a multumit cu o referire la evidenta, cu un apel la bunul-simt exprerimental, ci a simtit nevoia sa formuleze un postulat. Este prima marturie istorica a unei atitudini specific matematice. Continutul propriu-zis al primei carti, care incepe cu problema construirii triunghiului echilateral (de fapt, un postulat deghizat in problema) si se termina cu teorema despre patratul ipotenuzei (teorema zisa “a lui Pitagora”) este, in ansamblu, de data foarte veche. Cartea a II-a, foarte scurta, se ocupa cu bazele algebrei geometrice, instrument de lucru indispensabil al geometriei elene. Dupa ce se admite existenta sumei si a diferentei a doua segmente rectilinii, se studiaza relatiile dintre dreptunghiurile care au aceeasi inaltime si apoi patratele construite pe suma sau diferenta a doua segmente. Ea contine, in particular, intr-o terminologie azi uitata, o rezolvare a ecuatiilor de gradul al doilea. Aceasta ultima tema va fi reluata, intr-o forma mai generala, in Cartea a VI-a, in care “parabolele in elipsa” si “in hiperbola” – adica “aplicarea ariilor in lipsa” si “in exces” – echivaleaza cu un studiu complet al ecuatiei . Cartea a III-a, si ea tot foarte elementara, trateaza proprietatile cercului. In particular, in ea se stabileste – fapt remarcabil – notiunea de putere a unui punct in raport cu un cerc, fara sa se foloseasca similitudinea, prin metode de aplicare a ariilor, adica prin algebra geometrica. Studiul tangentei intr-un punct determina aparitia, pentru prima data in istorie, a notiunii capitale de unghi de contingenta. Cartea a IV-a, cu savoare pitagoreica, studiaza problema inscrierii poligoanelor regulate intr-un cerc, precum si problema circumscrierii poligoanelor. Ea nu trateaza insa decat triunghiul echilateral, patratul, pentagonul si hexagonul, pentru care problema poate fi rezolvata cu ajutorul riglei si compasului. In ea se reuseste turul de forta de a inscrie pentagonul in cerc, fara a face apel la asemanare; asemenea detalii sunt dintre cele care ne fac sa recunoastem mana unui mare artist. PROPORTIILE. Partea a doua a Elementelor este mult mai dificila. Cartea a V-a constituie una dintre culmile gandirii matematice si se poate afirma ca ea n-a fost realmente asimilata si depasita decat de abia vreo suta de ani. Ea trateaza notiunea de raport, care este inclusa in urmatoarele patru definitii abstracte: “[3] Raport este relatia dupa cantitate a doua marimi de acelasi fel. [4] Se zice ca marimile au un raport intre ele daca, inmultite, una poate intrece in marime pe cealalta. [5] Se zice ca marimile sunt in acelasi raport, intaia catre a doua si a treia catre a patra, daca multiplii egali ai celei dintai si ai celei de a treia, deodata, sau intrec in marime respectiv multiplii egali ai celei de a doua si ai celei de a patra, pentru oricare multiplu, sau sunt egali, sau mai mici, in ordinea considerata… [7] Iar daca dintre multiplii egali, multiplul celei dintai intrece in marime multiplul celei de a doua, dar multiplul celei de a treia nu intrece in marime multiplul celei de a patra, se zice ca intaia catre a doua are un raport mai mare decat a treia catre a patra.” Dintre aceste definitii, cea mai importanta este definitia [4]. Ea apare aici, in mod cu totul justificat, sub aspectul ei de definitie, insa in Cartile VI, X, XI si XII se admite, implicit, ca segmentele rectilinii, ariile plane, volumele si unghiurile rectilinii satisfac aceasta definitie. Arhimede este cel care a simtit ca este vorba aici de o cerinta, de un postulat, care ar trebui explicitat, deoarece unghiurile curbilinii, in particular, unghiul de contingenta, nu satisfac aceasta definitie. Definitiile [5] si [7], foarte abstracte, permit sa se formuleze teoria rapoartelor in toata generalitatea ei si intr-o forma de o suprema eleganta. Ea constituie echivalentul notiunii moderne de taietura introdusa in secolul trecut. Nimic nu ne autorizeaza, in afara, poate, de o scolie anonima, sa atribuim aceasta teorie inca lui Eudoxos. Cartea a VI-a este importanta, dar elementara. In ea se gasesc cazurile de asemanare a triunghiurilor, teorema numita impropriu, pana in zilele noastre, “a lui Tales”, proportionalitatea intre arcurile de cerc si unghiurile la centru sau unghiurile inscrise in cerc, rezolvarea generala a ecuatiilor de gradul al doilea prin procedee pur geometrice. In felul acesta, algebra geometrica este solid constituita, devenind un admirabil instrument de lucru pe care Arhimede si Apollonius vor sti sa-l foloseasca la maximum. ARITMETICA. Cartile de aritmetica constituie cel mai vechi tratat de teorie a numerelor care a ajuns pana la noi si totodata si cel mai riguros, daca avem in vedere perioada de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ele nu trebuie cautata o aritmetica practica, ci un ansamblu de studii teoretice asupra naturii numarului intreg. Cartea a VII-a dezvolta din nou, in primele propozitii, tema Cartii a V-a, teoria proportiilor, dar numai pentru cazul rapoartelor rationale si, in general vorbind, intr-o forma mai arhaica si mai putin riguroasa. Luata insa in ansamblu, Cartea studiaza intregul, pornind de la urmatoarele consideratii: fara nici o incercare de a demonstra afirmatia si fara nici un postulat explicit, se afirma ca numarul, fiind o marime, se bucura de proprietatile generale ale marimilor, si anume, in principal, de proprietatile de existenta, unicitate, comutativitate si asociativitate a sumei. Demonstratiile se vor baza pe aceste proprietati intuitive si pe caracterul discret al intregului. Acest caracter discret este exprimat prin doua axiome principale implicite: 1) unitatea este o masura (divizor) a oricarui numar si 2) inaintea unui numar dat exista doar o multime finita de numere intregi, cu alte cuvinte, orice multime de numere intregi poseda un cel mai mic element. Cea de-a doua axioma este esentiala pentru gasirea, cu ajutorul algoritmului lui Euclid, a celui mai mare divizor comun a doua numere. Acest algoritm, care este instrumentul de baza al teoriei elementare a numerelor, apare aici pentru prima data, in legatura cu simplificarea aproximativa a rapoartelor asa cum o practicau, in aceeasi epoca, Aristarh din Samos si Arhimede. El constituie si punctul de plecare al teoriei fractiilor continue, care vor incepe sa joace un rol de prim rang incepand din secolul al XVII-lea. Tot in Cartea a VII-a mai gasim o teorie a numerelor prime intre ele si a numerelor prime absolute, teorie care s-a pastrat pana azi in invatamantul elementar, intr-o forma aproape neschimbata. Urmeaza apoi o scurta teorie a celui mai mic multiplu comun. Cartea a VIII-a, mult mai omogena decat precedenta, este consacrata aproape in intregime numerelor intregi in progresie geometrica sau, intr-un alt limbaj, puterilor numere intregi ale fractiilor. Scopul ei este, in ultima analiza, sa stabileasca, intr-o forma generala, cazurile de rationalitate a radacinilor de ordinul n ale unui intreg sau ale unei fractii. Cartea a IX-a cuprinde, pe de o parte, propozitii vetuste despre par si impar, bazate pe rationamente foarte slabe, iar pe de alta parte, teoreme foarte subtile si foarte frumoase, cum este cea care stabileste existenta unei infinitati de numere prime absolute sau cea care construieste numerele perfecte euclidiene. IRATIONALELE. Cartea a X-a este cea mai ampla dintre toate: contine 114 propozitii! Lectura ei cere din partea matematicianului modern o pregatire solida si un curaj perseverent.. In schimb, studiul ei recompenseaza pe deplin efortul. Tema generala o constituie clasificarea scrupuloasa a primelor lungimi irationale, rezultate din metodele de aplicare (transformare) a ariilor, pornind de la o lungime luata drept unitate (ultimele cuvinte nu sunt insa pronuntate explicit). Un singur termen a supravietuit in limbajul nostru ca unica amintire a acestei oprere considerabile: cuvantul “binom”, dupa modelul caruia algebristii nostri au fasonat “trinomul” si “polinomul”. Unii au incercat sa atribuie aceasta carte lui Teetet, eroul Dialogului lui Platon. Dar daca mai multe dintre propozitiile cele mai simple pe care le contine pot fi atribuite secolului al IV-lea, cartea, in ansamblu, se prezinta totusi ca o opera de mare perseverenta, minutioasa, un pic greoaie, elaborata de un bun matematician. Autorul ei este o minte riguroasa, un matematician de profesie, care se inrudeste mai mult cu Apollonios decat cu Arhimede. Prima propozitie, care poate fi atribuita inca lui Eudoxos, formuleaza elementul de baza al metodelor de exhaustiune despre care vom vorbi mai tarziu. Iat-o: “Fiind date doua marimi neegale, daca din cea mai mare se scade una mai mare decat jumatatea ei, iar din cea ramasa una mai mare decat jumatatea ei, si aceasta se repeta continuu, va ramane o marime oarecare care va fi mai mica decat marimea cea mai mica considerata.” Urmatoarele trei propozitii folosesc algoritmul lui Euclid, fie pentru a gasi cea mai mare masura comuna, daca cele doua marimi sunt comensurabile, fie pentru a trage concluzia ca marimile sunt incomensurabile, daca algoritmul nu se sfarseste dupa un numar finit de pasi. Urmeaza apoi cateva propozitii generale despre marimi. Dupa aceasta parte, care este doar un fel de introducere, nu va mai fi vorba decat de segmente rectilinii. Masurile lor, pornind de la un segment unitate, ar fi reprezentate de noi prin expresii de forma , unde a si b sunt numere rationale. Euclid studiaza diferitele cazuri cand aceasta forma poate fi simplificata si deduce o clasificare a acestora. SPATIUL. O data cu Cartea a XI-a incepe geometria spatiului. Putinul care se cunoaste despre lucrarile lui Arhytas si Eudoxos lasa sa se creada ca aceasta carte rezuma cunostintele secolului al IV-lea in acest domeniu, cu cateva adaptari efectuate in secolul urmator. Dintre definitiile initiale, cele care se refera la sfera, con si cilindru fac apel la miscare. Generarea acestor corpuri se face prin rotirea, respectiv, a unui semicerc in jurul bazei, a unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre laturile unghiului drept si a unui dreptunghi in jurul uneia dintre laturi. Astfel de consideratii cinematice, introduse aici, probabil, pentru a asigura continuitatea figurilor, erau evitate cu desavarsire in cartile de geometrie plana. Cele trei propozitii de la inceput, si anume: “Nu se poate ca o parte a unei linii drepte sa fie in planul de baza, iar o parte intr-unul mai ridicat”, “Daca doua drepte se taie, ele sunt intr-un plan, si orice triunghi este intr-un plan”, “Daca doua plane se taie, sectiunea lor comuna este o dreapta”, sunt demonstrate cu totul insuficient si de fapt sunt adevarate postulate. Insa cartea, in ansamblu – in care se studiaza notiunile de ortogonalitate si paralelism in cazul dreptelor si planelor, precum si volumele paralelipipedelor – este de inalta tinuta. Trebuie remarcata absenta totala a notiunii de orientare si a ideii inrudite de simetrie. Cartea a XII-a studiaza ariile cercurilor, precum si volumele piramidelor, conurilor, cilindrilor si sferelor. Aceste studii necesita folosirea procedeelor infinitezimale si, dupa marturia formala a lui Arhimede, ele vin de la Eudoxos. Propozitiile enuntate nu dau cvadratura acestor arii sau cubatura acestor solide, ei se multumesc sa dea numai rapoartele: “Cercurile sunt intre ele ca patratele diametrelor.” “Orice prisma avand baza triunghiulara se imparte in trei piramide egale intre ele avand baze triunghiulare.” “Sferele sunt intre ele in raportul cuburilor diametrelor.” Pentru a stabili echivalenta a doua volume, se arata ca primul nu este nici mai mic, nici mai mare decat cel de-al doilea. Tehnica demonstratiei se bazeaza pe ceea ce geometrii logicieni ai secolului al XVII-lea au numit exhaustiune, epuizare. Aceasta metoda, a carei utilizare este legitimata de prima propozitie a Cartii a X-a arata, in ultima analiza, ca diferenta dintre cele doua volume, daca ar exista, ar fi mai mica decat orice marime dinainte data. CORPURILE PLATONICE. Cartea a XIII-a, foarte frumoasa si foarte tehnica, este consacrata in intregime celor cinci poliedre regulate cunoscute de Platon. In secolul al II-lea i.e.n., Hipsicle a adaugat Elementelor o a XIV-a carte, care trateaza compararea dodecaedrului si icosaedrului inscrise intr-o aceeasi sfera. Dupa cum recunoaste autorul insusi in scrisoarea-prefata, tema aceasta fusese deja tratata de Aristeu si Apollonios. Bizantinii au mai adaugat o a XV-a carte, consacrata si ea tot corpurilor platonice. Ea este insa de un nivel foarte scazut. Una dintre cele doua parti care o compun pare sa fi fost scrisa in secolul al V-lea e.n., cealalta – intr-o epoca si mai recenta. LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE. Opera lui Euclid nu se limiteaza la Elemente. Catalogul scrierilor care ii sunt atribuite este mare. Unele dintre ele au ajuns pana la noi, altele au disparut complet sau partial. Dintre aceste scrieri cu caracter teoretic citam mai intai Datele, un fel de complement al Elementelor, dar cu o forma mai analitica. Lucrarea cuprinde 94 de propozitii. Primele stabilesc cateva proprietati ale marimilor proportionale sau “care au cresteri proportionale”, adica, in limbajul nostru, proprietatile functiilor liniare. Propozitiile urmatoare, cu caracter mai geometric, se refera la figurile asemenea, la aplicarea ariilor, adica la rezolvarea ecuatiilor de gradul al doilea, si la cerc. Lucrarea pastreaza inca un caracter foarte elementar. Nu acelasi lucru se poate afirma despre tratatul, astazi pierdut, despre porisme (Porismata). Pappus ne-a lasat o descriere destul de neclara. Pornind de la aceasta marturie, matematicienii moderni, in special Robert Simson si Chasles, au incercat reconstituiri care, ca toate lucrarile de acest gen, au un caracter foarte ipotetic. Se pare insa ca este destul de ferm stabilit ca in acest tratat pierdut, Euclid rezolva mai multe probleme care au oarecare afinitate cu geometria proiectiva si cu teoria transversalelor, asa cum le tratau matematicienii din prima jumatate a secolului trecut. In el figureaza, in particular, teorema lui Desargues cu privire la Triunghiurile omologice si teorema lui Pappus cu privire la hexagoanele inscrise intr-o conica degenerata in doua drepte. Incepand de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceste doua propozitii joaca un rol esential in geometria proiectiva. Vom mai mentiona, ceva mai departe, alte doua tratate pierdute: Conica (Conicele) si De locis ad superficiam (Despre locuri pe suprafata). Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor, Teorma, Definitii, Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu Paralelism in spatiu Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor. Intr-un plan, printr-un punct exterior unei drepte trece o dreapta paralela cu ea si numai una. Teorema 1. Doua drepte paralele determina un plan. Definitie. O dreapta d poate sa nu aiba nici un punct comun cu planul α ( d ∩ α = Ø ). In acest caz, vom spune, ca dreapta este paralela cu planul α si notam: α || d sau d || α. 34721nss32ulz6y Teorema 2. O dreapta paralela cu o dreapta dintr-un plan α este paralela cu planul α ( sau continuta in el). Teorema 3. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α, oricare plan β care contine aceasta dreapta si intersecteaza planul α, o face dupa o dreapta b paralela cu a. Teorema 4. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α paralela la dreapta a dusa printr-un punct A, al planului α, este continuta in α. Lema de paralelism. Daca doua drepte paralele a si b sunt situate, respectiv in doua plane α si β care se intersecteaza dupa o dreapta c atunci c este paralela si cu a si b. sl721n4332ullz Teorema 5. Daca doua drepte distincte a si b sunt paralele cu a treia dreapta c, atunci dreptele a si b sunt paralele intre ele. (Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu). Teorema 6. Daca un plan contine doua drepte concurente paralele cu un alt plan, atunci cele doua plane sunt paralele. Teorema 7. Doua unghiuri cu laturile respectiv paralele sunt congruente ( cand sunt amando-ua ascutite sau amandoua obtuze) sau suplementare ( cand unul din ele este ascutit, iar celalalt obtuz. Daca unul este drept, celalalt este asemenea drept. Teorema 8. Daca un plan intersecteaza doua plane paralele, intersectiile sunt drepte paralele. Teorema 9. Doua plane distincte paralele cu al treilea plan sunt paralele intre ele. Teorema 10. Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele, pe care le intersecteaza, segmente congruente. Teorema 11. (Teorema lui Thales in spatiu). Mai multe plane paralele determina pe doua drepte oarecare, care le intersecteaza pe acestea in segmente respectiv proportionale. . Euclid |
|
Matematica Numar pagini: 7
|
Marin Preda - Morometii |
|
MARIN PREDA
"Prozator, eseist, dramaturg, editor, traducător, scriitorul rămas nemuritor, născut în satul Siliştea-Gumeşti din zona teleormăneană, a pus la temelia gândirii sale scriitoriceşti noţiuni fundamentale de istorie, adevăr, realitate......" MOROMEŢII "Apărut în 1955 (volumul întâi), rod al unei preocupări îndelungate (de prin 1948), romanul Moromeţii este nu numai un punct de reper în proza postbelică, dar şi cea mai reprezentativă conturare a universului moromeţian pe care l-a proiectat scriitorul. Volumul al doilea apare târziu, abia în 1967, cu intenţia mărturisită a scriitorului de a realiza o tetralogie din Moromeţii şi Delirul, unele personaje continuându-şi existenţa şi în Marele singuratic din 1972......" . Marin preda, morometi, observatie psihologica, ilie moromete, niculaie |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Al doilea razboi mondial |
| Al doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare și mai ucigător război neîntrerupt din istoria omenirii. A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi, incluzând bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva militarilor și civililor, deopotrivă......................... Al doilea razboi mondial |
|
Istorie Numar pagini: 5
|
Urşii polari |
|
Ursul polar are un strămoş comun cu ursul brun, iar cei doi sunt şi acum suficient de strâns înrudiţi pentru a produce hibrizi fertili în programe de încrucişare în captivitate. Însă ursul polar a dezvoltat diferite adaptări pentru viaţa în unul dintre cele mai reci, mai pustii şi mai ostile medii de pe Pământ – regiunea arctică circumpolară.
Lucrul cel mai caracteristic este blana sa crem sau alb-gălbuie, care se contopeşte cu uşurinţă cu mediul, iar perii impenetrabili ai blănii sunt goi pe dinăuntru şi dispuşi foarte des pentru a oferi maximă căldură în aerul şi în apa deosebil de rece. Un strat gros de grăsime de sub piele oferă şi mai multă izolare, în special în timp ce ursul înoată. . Ursul polar ursii comportamentul natural obiceiuri hranire supravietuirea |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Enzimele |
| In organismele vii se petrec cu o uimitoare usurinta, la temperatura joasa si in solutie practic neutra, un numar mare de reactii pe care chimistul nu le poate efectua in laborator decat lucrand la temperaturi si presiuni ridicate, in prezenta de acizi sau de baze tari, de dizolvanti neaposi sau de catalizatori heterogeni metalici. Printre aceste reactii se numara atat degradari de molecule (hidrolize si oxidari) cat si sinteza de compusi cu structura complicata. Intelegerea mersului acestor reactii este importanta, in primul rand pentru cunoasterea unor fenomene naturale de cea ma mare amploare si raspandire, in al doilea rand pentru interesul practic pe care il prezinta. Nu este absurda speranta ca , o data cunoscut mersul reactiilor din celulele vii, acestea vor putea fi imitate in laborator si in industrie sau chiar dirijate pe cai noi.. Enzimele, temperatura, acizi, baze, tari, dizolvanti, neaposi, catalizatori, degradari, hidrolize, oxidari, fermenti, enzime, enzyme, reactii, istoric, stahl, kirchoff, dubrunfaut, payen, persoz, robiquet, liebig, wohler, pepsina, sucul, gastric |
|
Chimie Numar pagini: 6
|
Razboiul rece |
| "Expresia “razboi rece” apare pentru prima data dupa al doilea razboi mondial si e necesar a-I cunoaste intelesul. Pornind de la contrariul sau, “razboi cald sau fierbinte” (care ar trebui sa fie cel intretinut cu armele, pe campul de lupta), razboiul rece devine cel al nervilor (macinator si el intr-un anumit fel de vieti omenesti), cum a fost si “razboiul de pozitii” ( de transee ) din primul razboi mondial pe frontul de vest.". Rece, al, doilea, razboi, mondial, marile puteri occidentale, s, u, a, anglia, franta, germania occidentala, dictaturi, pace, tratate, totalitare, winston churchill, 1946, discurs, comunism, democratiile occidentale, fulton, politica, ofensiva, defensiva, democrat-populare, turcia, grecia, planul marshall, doctina truman, republica federala germana, republica democrata germana, blocuri, militare, anglia, canada, franta, italia, belgia, olanda, luxembourg (benelux), danemarca, islanda, portugalia, n, a, t, o, organizatia, tratatului, atlanticului, de, nord, la, washington, san francisco, anzus, australia, noua zeelanda, filipine, thailanda, pakistan, organizatia, pactului, central, irak, iran, pactul de la bagdad |
|
Istorie Numar pagini: 2
|
4. Dimitrie Cantemir |
| "Dimitrie Cantemir s-a născut în 1673 la Silişteni, ca fiu al serdarului Constantin şi al Anei, o femeie de o largă cultură. Tatăl, deşi analfabet, ajunge domn şi le asigură celor doi copii, Antioh şi Dimitrie, condiţii alese de învăţătură. Dimitrie a învăţat la curtea domnească din Iaşi, cu preotul grec Irimie Cacavela, atât filosofia cât şi limbile latină, greacă, slavonă, ajungând până la urmă să stăpânească în jur de 20 de limbi. La 15 ani, Dimitrie Cantemir este trimis ostatic la Constantinopol, zălog al tatălui pe lângă Înalta Poartă, înlocuindu-l pe Antioh. Va sta 22 de ani în capitala otomană şi va face studii diverse, cu vestiţi profesori ai epocii, la Academia Grecească. Din punct de vedere filosofic însă, acolo nu ajunsese încă influenţa celei mai înaintate filosofii a timpului, astfel încât pregătirea lui Cantemir în acest domeniu a fost totuşi din start depăşită, îngustându-i orizontul, ceea ce i-a diminuat capacitatea creatoare şi, mai ales, originalitatea...............". Dimitrie, cantemir, academia greceasca, domn, moldova, serban cantacuzino, casandra, lutk, petru cel mare, ion neculce, harcov, moscova, dimitrievska, divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul, sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, icoana de nezugravit a stiintei sacre, micul compendiu de logica generala, tratatul de muzica turceasca, istoria cresterii si descresterii imperiului otoman, cercetare naturala a monarhiilor, descrierea moldovei, hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor, aristotel, fizica, facerea, istoria ieroglifica, cercetare naturala a monarhiilor gnoseologica |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 6
|
Aporia tristetii |
| Atât în calitatea de sentiment “empiric” al vieţii, cât şi în calitatea de sentiment metafizic al acesteia, tristeţea are o configuraţie aporetică, ceea ce înseamnă că în ambele ipostaze ea coincide cu o situaţie afectivă conflictuală. Tristeţea este o formă specifică a luptelor dintre contrarii. Fără îndoială, individul care se instalează în tristeţe ca într-un fel de concluzie afectivă a unei serii de evenimente cu un caracter strict personal nu va resimţi niciodată nevoia de a teoretiza pe marginea ei şi de a-i atribui prin urmare, un sens mai profund şi mai general. El nu va defini niciodată tristeţea în termeni aporetici. Dar el o va percepe ca o tonalitate aporetică, o va percepe, deci, ca o contradicţie afectivă.... . Aporia, tristetii sentiment, empiric, metafizic, tristetea, filozofica, empirica |
|
Filozofie Numar pagini: 4
|
Morometii - vol II |
|
"Al doilea volum a apărut la o distanţă de 12 ani faţă de primul, în anul 1967, reluând personajele principale, adăugându-le altele noi, urmărindu-le evoluţia până în deceniul al şaselea.
Acţiunea primului volum se încheie cu 3 ani înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Moromete cel cunsocut de ceilalţi, se schimbase foarte mult. Din el rămăsese “doar capul lui de humă arsă “, nu mai era văzut stând ceasuri întregi pe stănoaga de la drum, nici “nu mai fu auzit răspunzând cu multe cuvinte la salut “. Volumul al II-lea începe cu o întrebare: “În bine sau în rău se schimbase Moromete?”. " ILIE MOROMETE – CARACTERIZARE Disimularea Ironia ascuţită, inteligenţa ieşită din comun şi spiritul jucăuş, felul său de a face haz de necaz Tehnica amânării Fire autoritară Plăcerea vorbei Particularitaţi stilistice . Morometii, marin preda, ilie moromete, volumul, volum, vol, ii, 2 |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
28. Mircea Eliade |
|
"Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonanţă tematică şi, până la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit şi filosofie; în plus, datorită deosebitei sale familiarităţi cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut să o şi ilstreze apelând la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-şi expune punctul de vedere, Eliade porneşte şi el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea trăirilor lui, care este o caracteristică a omului de oriunde şi de oricând. Numai că Eliade ştie să facă diferenţe în cadrul acestei trăsături general umane, descoperindu-ne faptul că există deosebiri radicale între omul modern, nereligios, şi omul religios al societăţilor primitive – în ceea ce priveşte trăirea discontinuă a timpului. Desigur, şi omul nereligios contemporan „cunoaşte o oarecare discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, «timpul festiv»; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă; atunci când ascultă muzica preferată sau, îndrăgostit, aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte, evident, un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte.” Totuşi, pentru el timpul nu prezintă denivelări radicale în interiorul propriei esenţe ci are o singură natură, în armonie cu structura fiinţei sale şi de aceea „constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, este legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit, care este moartea, stingerea existenţei. În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină.”
BIBLIOGRAFIE 1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992 2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992 3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990 4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991 5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979 6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993 7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946 8. Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general㸠Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989 . Mircea, eliade, filosof, cultura, enigma, mit, filosofie, spirit, uman, timp, omul nereligios, eterogenitate, discontinuitate, ritmuri, temporale, timpul profan, desacralizat, timpul mitic, revenire, inceput, platon, timaios, phaeton, helios, pamant, timpul, circular, marele timp, fiinta, timpul sacru, responsabilitate pe plan cosmic, timpul originii, obsesia ontologica, prezenta zeilor, lumea puternica si pura, parmenidian, receptacol, loc natural, neant, timpul forte, eternitatea, omul religios arhaic, sacrul si profanul, tratat de istorie a religiilor, incercarea labirintului, istoria credintelor si ideilor religioase, victor kernbach, vasile tonoiu, wilhelm dilthey |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 8
|
1 decembrie 1918, proclamarea Marii Uniri Naţionale |
|
"De la 1 decembrie 1918 – ziua în care s-a vestit lumii, prin hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, Unirea tuturor românilor sub sceptrul Regelui dezrobitor Ferdinand I – şi până în timpul de faţă, fiecare cetăţean al României întrgite a avut prilej să asculte ori să citească diferite lămuriri cu privire la felul cum s-a înfăptuit Unirea aceasta şi la temeiurile care îi garantează trăinicia.
Nu erau însa şi nu sunt toate lămuririle izvorâte dintr-o cunoştinţă deplina a împrejurărilor, nici dintr-o neprihănită iubire a adevărului istoric. Unii din cei ce le dau, mai ales străinii care nu au văzut din capul locului cu ochi buni întregirea României, urmăresc scopul de a înfăţişa Unirea aceasta în aşa fel încât să trezească în sufletul celor slabi de înger îndoială, spunând că ea nu ar putea să fie trainică sau că nu ar fi izbânda neîndoielnică a vredniciei neamului românesc........." . 1 decembrie 1918, proclamarea marii uniri na?ionale adun?rii na?ionale de alba, iulia, ferdinand i, unirea, 1918, eminescu, scrisoarea iii, 1914, sarajevo, sofia de chotek, gavril prinkipo, transilvania, bucovina, basarabia, sinaia, consiliu, de, coroana, 3 august 1914, 4/17 august 1916, fran?a, marea britanie, tratatul, alian??, italia, rusia, austro-ungaria, puterile aliate, cotroceni, 14/27 august 1916, ion i, c, br?tianu, 15/28 august 1916, turtucaia, sibiu, neajlov, moldova, robert de flers, germania, monkéwitz |
|
Istorie Numar pagini: 6
|
Povestea lui Harap-Alb - Ion Creanga |
|
"Este o operă epică în proză, un basm cult şi a apărut în „Convorbiri literare“, la 1 august 1877.
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi şi motive populare, în care supranaturalul este împletit cu realul personajelor ţărăneşti din Humuleşti lui Creangă. Verde Împărat îi cere fratelui său, Împăratul, să-i trimită pe cel mai viteaz dintre fii săi, ca să-i urmeze la tron. Ca să-i pună la încercare, Împăratul se îmbracă într-o piele de urs şi îi sperie pe cei doi fii mai mari, mezinul însă reuşeşte să învingă proba şi obţine încuviinţarea de a pleca spre împărăţia lui Verde Împărat. Povăţuit de Sfânta Duminică, pe care o ajutase.........." Sursele umorului în Povestea lui Harap-Alb Umorul şi oralitatea . Povestea lui, harap-alb, ion creanga, basm, cult, umor, surse, oralitate |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 6
|
Felix si Otilia - caracterizare |
| Comentariul imbina caracterizarile celor doua personaje principale cuprinzand si note referitoare la relatia celor doi. De asemea este prezenta "enigma" Otiliei. Felix, otilia, enigma otiliei, caracterizare, ion balu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
La Tiganci |
|
"Scrisă la Paris în 1959, nuvela „La ţigănci“ de Mircea Eliade a apărut pentru prima oară în anul 1962 în revista „Destin“ de la Madrid, iar la noi în 1967, în revista „Secolul XX“ fiind apoi inclusă în volumul „La ţigănci şi alte povestiri“, cu un studiu introductiv de Sorin Alexandrescu. Nuvela face parte din creaţia literară scrisă după al doilea război mondial."
Subiectul Realizarea fantasticului Secvenţa I Epicul dublu Secvenţele II,III şi IV Semnificaţiile Secevţele V,VI şi VII Ultima secvenţă Semnificaţii „Toţi visăm (…) Aşa începe. Ca într-un vis…“. . Mircea eliade, gavrilescu, la tiganci, nuvela, subiect, fantastic, secvente, epic dublu, semnificatii, toti, visam, asa, incepe, ca, intr-un vis |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Piata muncii |
|
Piaţa muncii îşi va reveni în 2011 după criza din ultimii doi ani ?
Rata somajului in anul 2011. Munca, somajul | |
|
Macroeconomie Numar pagini: 4
|
Apa in organismul uman |
|
"Nu încape nici o îdoială , că dintre toate substanţele care intră în corpul omenesc şi în cel al animalelor , apa stă pe primul loc în ceea ce priveşte cantitatea . Fiziologul Claude Bernard este primul care a încercat , încă din secolul trecut să calculeze proporţia de apă din organismul uman . Cum a procedat ? El a cântărit mumiile egiptene - care erau complet dezhidratate . Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeaşi înlţime si cu trăsături fizice cât mai asemănătoare mumiilor respective . prin acest procedeu , el a determinat că apa are o proporţie de 90 % în organismul uman . Cifra este prea ridicată . Acest lucru se explică pentru că uscarea prelungită a mumiilor a dus şi la pierdera unor substanţe solide din corpul lor alături de apa .
Ulterior s-au făcut cercetări mai precise , care au arătat nu numai câtă apă este în organismul uman , dar şi chiar câtă apă conţin ţesuturile din care este alcătuit . În medie , un om care cântăreşte 65 de kilograme poate fi sigur că aproximativ 41 de kilograme ( 63-70 % ) din organismul său este apă . Această proporţie este valabilă şi pentru alte animale : câine , pisică , iepure , în general animalele cu sânge cald au aceeaşi proporţie de apă în organism ca şi omul şi mai mult au aceeaşi proporţie de apă în ţesuturi ca şi omul ." Rolul apei în organism Introducerea şi eliminarea apei din organism Starea şi reglarea metabolismului apei . Apa, organismul uman, claude bernard, rolul, apei, introducere, eliminare, starea, reglarea, metabolism |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
George Bacovia - Lacustra |
|
Calitatea cea mai importanta a acestei capodopere a liricii bacoviene este, dincolo de sugestia de atmosfera, functiunea simbolica. Poezie mai intai de toate a unei stari de spirit, ca dealtfel intreaga opera a autorului, “Lacustra” reprezinta in miezul ei o reverie temporala in cadrele unei imprejurari banale, dupa cum in cadre relativ asemanatoare “Noaptea de decemvrie” de Macedonski este o reverie spatiala.
Sensibilitatea, activata la maximum de monotonia enervanta a ploii care nu se mai sfarseste, inregistreaza faptul, in fond inexpresiv, semnificandu-l si transformandu-l intr-un dublu simbol: in primul rand evocativ si in al doilea – existential, cel dintai revelat ca atare in continutul imaginii, celalalt sugerat cu discretie, dar indiscutabil evident daca inseram poezia in ansamblul operei bacoviene. Cadrele reveriei lirice sunt marcate in planul expresiei lingvistice si prin quasi identitatea dintre prima si ultima strofa. Celelalte doua strofe, interioare, reconstituie spatiul imaginar al evocarii. Deplasarea este de la realitate la vis, ca in genere in poezia noastra simbolista, dar spre deosebire de Macedonski, de exemplu, visul.............. George, bacovia, lacustra |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi |
| "Stefan Gheorghidiu se autoanalizeaza in doua mari ipostaze, iubirea si razboiul. Esenta lui sufleteasca este eminesciana. Intransigenta lui etica, pasiunea lui absoluta si puritatea lui, profunda neadaptare a unei „sensibilitati nazdravane" (cum o numeste una din eroine) la compromisuri, apartin psihologiei eminesciene. „Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei. Ca acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt". „Toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi", sunt franturi din marturisirile lui Stefan Gheorghidiu adresate lui Orisan. El exclude posibilitatea tradarii, ca si Eminescu care cerea „credinta pe toti vecii". „Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma" declara Gheorghidiu, proclamand unicitatea iubirii, forta ei de iluzie care ridica fiinta scumpa pe un piedestal ideal, unic. „In organizarea si ierarhia constiintei mele, femeia mea era mai vie si mai reala decat stelele distrugator de uriase". Cu atat mai grea e caderea de la asemenea inaltimi, a lui Stefan Gheorghidiu, ca si a lui Hyperion. Camil Petrescu este eminescian prin trairea unei iubiri coplesitoare cu gustul amar al mortii. El aplica absolutul la o iubire care se dovedeste fragila. Eroul lui bea „pana la fund voluptatea mortii!". Romanul realizeaza in planul lui specific povestea lui Hyperion si Catalin, ca o variatie moderna a celor doua mari teme ale liricii: iubirea si moartea.". Camil, petres, ultima noapte, de, dragoste, itaia noapte de, razboi, stefan, gheorghidiu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 6
|
Etena (Etilena) |
|
"Etena este prima hidrocarbură din seria hidrocarburilor aciclice nesaturate.
În molecula etenei, cei doi atomi de carbon sunt uniţi între ei prin două legături, care au însă energii diferite, deoarece una dintre ele se poate rupe mult mai uşor decât cealaltă. Una din legăturile dintre atomii de carbon este o legătură covalentă obişnuită, iar cealaltă, o legătură mai puţin puternică." Proprietăţi fizice. Proprietăţi chimice. Întrebuinţări. Bibliografie 1. Neniţescu, C.D.: ”Chimie Organică”, vol.1, ediţia a VII-a, EDP, Bucureşti, 1973. 2. Rişavi, I., Ionescu, I.: „Chimie şi Probleme Chimie”, ET, Bucureşti, 1971. . Etena, etilena, hidrocarbura, aciclice, nesaturate, molecula, atomi, carbon, legatura, covalenta, proprietati, fizice, chimice, intrebuintari, chimie organica, nenitescu, risavi, ionescu, chimie si probleme chimie |
|
Chimie Numar pagini: 4
|
Attention Deficit Disorder |
|
To be nobody-but-myself--in a world which is doing its best, night and day, to make
you everybody else-means to fight the hardest battle which any human being can fight, and never stop fighting. -E.E. Cummings, 1958 Attention Deficit Disorder is a long and some what mysterious sounding name that tries to describe something you probably already call Hyperactivity. But, attention Deficit Disorder (ADD) is much more that Hyperactivity. . Attention, deficit, disorder |
|
Engleza Numar pagini: 3
|
Viata si opera lui Albert Einstein |
|
"Atunci când unei persoane i se cere să numească un fizician, aproape întotdeauna numele care îi vine in gând este cel al lui Albert Einstein, cel mai celebru om de ştiinţa al secolului 20. Cunoscut pentru crearea şi dezvoltarea teoriei speciale si generalizate a relativităţii, ca şi pentru indrăzneaţa sa ipoteză cu privire la natura luminii, Einstein a fost fără îndoiala una din cele mai stralucite minţi ştiinţifice ale umanităţii."
Primele lucrari ştiinţifice Teoria specială a relativităţii Primele reacţii Teoria generalizată a relativităţii Cetăţean al lumii . Via?a, opera, einstein, albert, fizician, om de ?tiin?a, secolul, 20, natura, luminii, ipotez?, origine, german?, ulm, munchen, geometrie, euclidiana, milano, arrau, elve?ia, politehnica, zurich, biroul de patente din berna, mileva, maric, lucrari, ?tiin?ifice, doctoratul, dizerta?ie, teoretic?, dimensiunii, moleculelor, miscarea browniana, energia, radia?iei, constanta, universal?, constanta lui planck, robert andrews millikan, teoria special? a relativit??ii, electrodinamicii, corpurilor, mi?care, newton, savanti, max planck, kaiser wilhelm, relativit??ii, teoria, cuantica, dualismului, und?-particul?, hitler, germania, emigreze, statele, unite, princeton, new jersey, franklin delano, roosevelt, bombe, atomice, despre sionism, constructori ai universului, de ce r?zboi, sigmund freud, din ultimii mei ani, evolu?ia fizicii, lumea a?a cum o v?d eu |
|
Fizica Numar pagini: 4
|
Despre Enigma Otiliei- George Călinescu |
|
'Vitorul critic si romancier se naste la Bucuresti, in luna iulie 1889, urmand pe rand cursurile primare si liceale la Iasi si la Bucuresti. Debuteaza cu cateva poezii pe care I le trimite lui Eugen Lovinescu la “Cenaclul Sburatorul” (1919).
Ca publicist va semna un an mai tarziu in paginile ziarului “Dimineata”. Este profesor in diferite licee din Bucuresti, apoi la Timisoara. Colaboreza cu diferite reviste literare si ziare ale timpului unde va sustine cronici literare. In 1832 publica, “Viata lui Mihai Eminescu”, urmata doi ani mai tarziu de “Opera lui Mihai Eminescu”. Isi sustine teza de doctorat si va fi numit titularul categoriei de estetica si critica literara a Facultatii de Litere si Filozofie din Bucuresti. In anul 1938 publica, “Enigma Otiliei”, apoi “Viata lui Ion Creanga”, “Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” (1941)............" . Enigma otiliei, george, calinescu, pompiliu constantinescu, o, krohmaniceanu, balzac, parintii otiliei, costache giurgioveanu, pascalopol, aglae tulea, stanica ratiu, otilia marculescu, felix sima, cartea nuntii, tema balzaciana |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Apostol Bologa intr-o anumita interpretare |
|
"Primul nostru romancier in sensul modern al cuvantului, creatorul epic al unor opere decisive ca „Ion", „Padurea spanzuratilor" si „Ralscoala", prin care romanul romanesc a intrat in circuitul literaturii universale, omul inalt cu ochi albastri ce parea prietenilor lui o figura sculptata intr-o marmora pura, cu sufletul nobil, inaltat „aproape de puritatea stelelor", cum l-a vazut George Calinescu, — Liviu Rebreanu a fost adesea inspirat de experienta tragica a razboiului, imprumutand eroilor sai principali (ca Remus Lunceanu din povestea „Calvarul") o parte din fiinta sa sufleteasca de om tanar, ravasit de razboi.
Se stie ca „Padurea spanzuratilor" e proiectia in fictiune a dramelor absurde ale razboiului, petrecute pe fronturile hibridului si tiranicului stat austro-ungar. Geneza romanului, luminand o drama din familia scriitorului, indica realitatea concret-istorica si zbuciumul uman profund din care a izvorat seva romanului. Dar a considera romanul o copie a unui caz particular ar fi o mare eroare. Framantarile dramatice ale lui Apostol Bologa sunt ale generatiei lui Rebreanu si mai ales ale lui insusi. Romanul e o creatie in care s-au topit zbuciumarile si indoielile, visele si sperantele lui Liviu Rebreanu si ale camarazilor lui de generatie. Considerat dezertor din armata austro-ungara, Liviu Rebreanu a fost arestat din ordinul Comandamentului armatei germane ce ocupase Capitala si urma sa fie trimis sub escorta la Budapesta, unde trebuia sa fie judecat dupa regulile justitiei martiale. El s-a azvarlit cu energia disperarii asupra soldatului ce-1 pazea, a inchis usa cu cheia pe dinafara si mergand incet ca sa nu atraga atentia s-a adapostit la libraria Steinberg. Cu ajutorul unui bun prieten, pictorul Jean Steriade, odiseea lui Rebreanu [de om cu groaza con¬damnarii la moarte din anii 1916-1918, evocata in nuvela ,Calvarul" (1919)] a luat sfarsit prin fuga bine organizata spre Moldova refugiului. Biografia lui Emil Rebreanu, ca si a autorului insusi, a imprumutat numai elemente ale particularului, necesare pentru a da culoare generalului, tipizarii unui personaj ca Apostol Bologa, un tanar de 20 de ani „avand ceva din infatisarea tinerilor de la ince¬putul secolului gata sa moara pentru un dor". Emil Rebreanu, fratele marelui scriitor, fusese condamnat la moarte pentru ca.....................". Liviu, rebreanu, padurea, spanzuratilor, apostol, bologa |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Sara pe deal |
|
"Seara pe deal a apărut în Convorbiri literare, la 1 iulie 1885 şi este o idilă cu elemente de pastel, structurată pe două planuri: unul obiectiv (natura) şi altul subiectiv (iubirea). Poezia „Sara pe deal“ este o idilă – pastel, o poezie construită cu elemnte de natură şi sentimentul de dragoste, exprimat într-o viziune specific eminesciană.
Tema poeziei o constituie aspiraţia poetului pentru o dragoste ideală, o poveste de dragoste ce se imaginează într-un cadru natural rustic. Ideea poetică ilustrează intensitatea iubirii, dorinţa celor doi îndrăgostiţi de a fi fericiţi prin trăirea deplină a sentimentului, fapt ce înalţă dragostea la valori cosmice, universale, prin puternice şi profunde accente filozofice. Titlul este specific pastelului şi ilustrează locul şi timpul în care urmează să se manifeste iubirea. Poezia este o idilă cu puternice note de pastel şi ..........". Sara pe deal, mihai, eminescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
8. Vasile Conta (1845-1882) |
|
"Vasile Conta a fost primul gânditor român care a elaborat un sistem filosofic materialist. Născut într-o familie modestă, el şi-a făcut studiile elementare la Târgul Neamţ şi liceul la Iaşi, unde are o perioadă boemă, în care colindă ţara într-o trupă ambulantă de teatru ca sufleur şi actor, prilej cu care citeşte foarte multă literatură. doi ani îşi dă examenele în particular, apoi revine la viaţa de studiu sedentară, terminând liceul cu rezultate foarte bune. Urmează apoi cursurile Institutului de comerţ din Anvers şi obţine tot în străinătate titlul de doctor în ştiinţe juridice. Întors în 1872 în ţară îşi câştigă existenţa ca avocat, profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, publicist şi om politic..........."
BIBLIOGRAFIE 1. Vasile Conta, Teoria fatalismului şi Încercări de metafizică materialistă, în: Filosofie şi religie în evoluţia culturii române moderne, Vol. I, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1984, p. 188-231 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Vasile, conta, ganditor, filosofic, materialist, anvers, teoria fatalismului, teoria ondulatiunii universale, originea speciilor, incercari de metafizica, bazele metafizicii, intaile principii care alcatuiesc lumea, introducere in metafizica, ipoteza, unitati, relative, alcatuire, materie, geologice, siderale, eterice, miscarea, universala, indeterminism, psihologic, istoric, determinism, universal, statistica, fatalismul, religios, teoria ondulatiei universale, totului, principiul, ipoteticul, existenta, realitatea, relativul, absolutul, cantitatea, numarul infinit, forma, calitatea si substanta, reducerea la unitate, unitatea intelegerii, unitatea lumii, metafizica |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Pasarile de prada |
|
Pasarile de prada sunt rapitoare innascute – talentul si indarjirea lor le fac campionii necontestati ai lumii pasarilor.Stapanii aerului,inzestrati cu o acuitate vizuala deosebita,isi captureaza si devoreaza victimele cu ajutorul ghearelor indoite si al pliscurilor incovoiate.
Migrarea pasarilor de prada Urmarirea prazii Informatii utile Masa gratuita Pescuitul din aer Ritualuri de imperechere Puii . Pasarile, prada, rapitoare, soimul, migrarea, urmarirea, prazii, informatii, utile, masa, pescuitul, aer, ritualuri, imperechere, puii |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Batalia Angliei |
| "În vara anului 1940, Hitler domina Europa, de la Capul Nord până în Pirinei. Singurul inamic activ rămas în război – Anglia – sub conducerea unui nou prim-ministru, Winston Churchill, se înverşuna a continua lupta. Cu ce rezultate, acest lucru era îndoielnic. Armata britanică fusese împuţinată în urma bătăliei de la Dunkerque. Stalin nu-şi permitea încă să-l provoace pe Hitler. SUA, şocată de căderea Franţei, începea prima recrutare pe timp de pace din istorie şi creşta substanţial bugetul alocat armatei, deşi opinia publică, cu toate că simpatiza Anglia, era împotriva intrării în război.". Vara, 1940, europa, hitler, domina, capul nord, pirinei, anglia, batalia, winston churchill, armata, britanica, dunkerque, stalin, sua, franta, cadere, pace, buget, apinia, publica, razboi, germani, înfometare, iunie, batalia atlanticului, submarine, transoceanice, liniile, norvegia, invazia canalului mânecii, victorii, for?ele, aeriene, august, raiduri, septembrie, radarul, nazi?tii, royal air forces, luftwaffe, diurn, nocturn, septembrie, londra, înfrângerea |
|
Istorie Numar pagini: 2
|
Nicolai Hartmann, Simţul pentru comic şi formele lui |
|
"Comicul ca temă a esteticii are o sferă simţitor mai îngustă decât sublimul de pildă şi decât graţiosul: el este cu adevărat dominant numai într-o singură artă, în creaţia poetică. Fără îndoială, îl cunosc şi arta desenului şi pictura - să ne gândim la caricatură -, dar un rol mai mare nu joacă acolo. Muzicii şi arhitecturii, el îi este cu totul străin în esenţă; numai în muzica programatică, el se furişează uneori - prin mijlocirea cuvântului, al cărui acompaniament este muzica. Pe de altă parte, şi viaţa - fără orice artă - este plină de comic. Numai că: l-am vedea noi acolo fără ochiul poetului?
În anumite limite, da. Facem - în măsura în care avem ochi pentru el - mult haz în viaţă de comicul involuntar din conduita omului. Orice stângăcie, orice alunecare, orice mişcare nepotrivită ne poate provoca râsul. Râsul poate fi şi cu totul fără inimă, căci cel păgubos trebuie să se aştepte să fie luat în râs.............." . Nicolai, hartmann, simtul, comic, formele, tema, estetica, arta, desen, pictura, caricatura, muzica, arhitectura, amuzament, comicul, atitudine, estetica, fenomenul, umoristic, omul, artist, involuntar, umorul, poetic, gluma, ironia, sarcasmul, mutatis mutandis |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Sublimul - Generalitati |
|
"În mod tradiţional sublimul, drept categorie estetică este tratat imediat după frumos. Există, desigur, motive adânci, atât de ordin teoretic cât şi istoric pentru această anume consecuţie. În fapt, chiar analiza dihotomică a celor două categorii, atât la începuturile teoretizării cât şi, mai ales, în perioada modernă, prin Edmund Nurke, Immanuel Kant sau Schiller, spune de la sine, foarte mult despre puternica apropiere a frumosului de sublim şi a sublimului de frumos.
Într-o oarecare măsură şi apelul la etimologie este lămuritor atât pentru apropierile cât şi pentru diferenţierile (până la apoziţie) ale semnificaţiilor categoriilor amintite. Se ştie, astfel că, în Grecia antică, într-o fază târzie a acesteia, adjectivul megaloprepes a ajuns să desemneze un fel de a fi înalt, mai ales în ceea ce priveşte stilul. Forma substantivată era megaloprepeia. Termenul însă care va face carieră va fi hypsos şi el se va impune oricum prin chiar titlul faimosului tratat anonim Peri hypsous (sec. I d.chr.). Substantivul hypsos indică, mai direct, depărtarea sau înălţimea, iar prin extensie, sugera, un mod de fiinţare elevată, fie a lumii, fie a omului. Aceste semnificaţii sunt prezente şi în latină unde avem grupul înrudit de termenii: sublimus, sublimitas, sublime, sublimo, sublimus, ş.a.m.d. Pentru semnificaţia strict estetică o formă adverbială, sublimen, se va dovedi a fi extrem de importantă. Prin cei doi compuşi, sub şi limen, se sugerează, alăturarea, oarecum paradoxală, a două lucruri contradictorii; ceva aflat dedesubt (sub) cu ceva aflat deasupra (limen). Sublimen indică un efort ajuns ,,până sub pragul (de sus)" al unei uşi, iar prin extensie, a ajuns să semnifice un efort care năzuieşte să atingă pragul de sus al oricărei situaţii. Prin urmare se trece de la ceea ce este înalt, la modul propriu, la ceea ce este elevatul, măreţul, grandiosul, în sens figurat.................." . Sublimul, frumos, edmund nurke, immanuel kant, schiller, megaloprepes, stilul, megaloprepeia, hypsos, sublimus, sub, limen, sublimus, sublimitas, sublime, sublimo, sublimen, elevatul, maretul, grandiosul, lysis, platon, tatarkiewicz, menon, simposion, fedon, legile, aristotel, catharsis, cicero, de oratore si orator, quintilian, arta oratorica, atic, asianic, gust, rené hocke, manierismul in literatura, manierism si asianism, tipologic, tratat despre sublim, longinus, peri hypsous, cartea facerii, iliada, odiseea, hartmann, boileau, kant, critica facultatii de judecare, critica facultatii de judecare estetice, analitica sublimului, matematic, dinamic, critica hartmanniana, uriasul, enormul, gravul, grandiosul, zguduitorul, infricosatorul, emotionantul, tragicul |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Cate feluri de apa exista pe Pamant? |
|
"Hidrogenul prezinta urmatorii izotopi: protiu sau hidrogen usor, cu masa atomica 1, deuteriu sau hidrogen greu cu masa atomica 2 si tritiu sau hidrogen supra greu cu masa atomica 3. Dintre acestia primul si al doilea sunt izotopi stabili.
Deuteriul are simbolul sau D. se gaseste in hidrogenul obisnuit in proportie de cca. 0,017%. El se prepara din apa grea D2O prin electroliza sau prin reactie cu Na. El inlociueste hidrogenul spre a forma apa grea, acidul clorhidric greu DCl sau spre a forma amoniacul greu ND3........" . Hidrogen, deuteriu, tritiul, apa, feluri, exista, pamant, hdo, hto, dto, izotopi, protoniu, robinet, 18, specii, 100 |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Nicolai Hartmann, Estetica este un mod de cunoaştere |
|
"O estetică nu se scrie nici pentru cel care creează frumosul, nici pentru cel care-l contemplă, ci exclusiv pentru omul de cugetare, căruia atitudinea de creaţie şi de contemplare estetică îi apare ca o enigmă. Pe cel cufundat în contemplare, gândul nu poate decât să-l tulbure, pe artist îl indispune şi îl irită - cel puţin atunci când gândul caută să pătrundă ce fac ei în definitiv, şi care este obiectul lor. Pe amândoi, gândul îi smulge din atitudinea lor vizionară, deşi impresia enigmaticului nu se află departe nici de ei, ba face parte integrantă din atitudinea lor. La amândoi, atitudinea aceasta este de la sine înţeleasă; ei au conştiinţa unei necesităţi interne şi nu se înşeală în această privinţă. Dar ei o primesc cu devoţiune, ca pe un dar al cerului, şi modul acesta de a o primi este esenţial atitudinii lor.
Filosoful pleacă de acolo unde cei doi lasă minunea care îi încearcă în voia puterilor adâncului şi ale inconştientului...........". Nicolai, hartmann, estetica, mod, cunoastere, frumosul, enigma, atitudinea, vizionara, filosoful, atitudine, filosofica, romantismul, friedrich schlegel, novalis, legile, frumosului, cunoasterea, kunstwissenschaft, hegeliana, alexander baumgarten, schopenhauer, arta |
|
Estetică Numar pagini: 3
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 9. „Umanismului integral” al lui Jacques Maritain |
|
"Promovând o filosofie de inspiraţie tomistă, Jacques Maritain consideră că omul este făcut să fie o fiinţă totodată naturală şi suprana¬turală; una care, pe de o parte, moşteneşte urmările păcatului originar şi de aceea se naşte despuiată de datele graţiei, iar pe de alta este făcută pentru un scop supranatural, pentru a parveni la însăşi viaţa lui Dumnezeu.
Dezbaterea care împarte contemporanii noştri şi care ne obligă pe toţi la un act de alegere este — opinează Maritain — între două concepţii ale umanismului: una, concepţia teocentrică, sau creştină, şi alta antropocentrică, de al cărui spirit Renaşterea este cea dintîi responsabilă. Primul fel de umanism poate fi numit uma¬nism integral, al doilea umanism inuman. Cel din urmă, născut în Grecia, dar crescut în epoca modernă, punând în circulaţie antropocentrismul prin însuşi acest fapt: nefe¬ricirea umanismului clasic, s-ar fi denunţat singur şi, punând omul doar în relaţie cu sine, ar fi născut marea tragedie a umanismului şi a omului..........." BIBLIOGRAFIE 1. Gheorghe Vlăduţescu, „Jacques Maritain - eşecul umanismului teocentrist”, în: *** Confruntări despre om şi cultură, Bucureşti, Editura Academiei, 1972 . Umanismul, integral, jacques, maritain, inspiratie, tomista, antropocentrica, teocentrica, umana, renasterea, ontologic, darwin, rousseau, kant, descartes, rationalismul, freudismul, umanismul integral, centrul, universului, geneza, dumnezeu, ateismul, pur, marx, sufletul, act, divin, nemuritor, gheorghe vladutescu |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 12. Omul ca loc de deschidere a fiinţei la Martin Heidegger |
|
"Luând poziţie critică faţă de orientarea speculativă, abstractă a gândirii filosofice şi etice, existenţialismul va face din „concretul" fiinţei umane obiectul central al reflec¬ţiei filosofice. Referindu-se la natura preocupărilor şi la valoarea rezultatelor obţinute de filosofia contemporană în problema omului, unul din principalii reprezentanţi ai existenţialismului, Martin Heidegger, declara: „Nici o epocă nu a avut atâtea cunoştinţe variate despre om câte are cea actuală. Nici o epocă nu a putut obţine atât de repede şi atât de uşor aceste cunoştinţe, precum cea actuală. Şi totuşi, nici o epocă nu a ştiut atât de puţin ce este omul, ca epoca actuală. Niciodată omul nu a constituit în aşa măsură o problemă, ca în epoca noastră".
Constituie, fără îndoială, unul din meritele remarcabile ale existenţialismului faptul de a fi analizat cu atâta patos şi pregnanţă condiţia fiinţei umane şi, implicit, problema raportului dintre individ şi societate. După cum se ştie, existenţialismul s-a dezvoltat în două direcţii diferite, una atee (Sartre, Camus, Heidegger ş.a.) şi alta religioasă (Karl Jaspers, Gabriel Marcel ş.a.), comportând nuanţe particulare în tratarea unor probleme fundamenale, ca problema existenţei, aceea a libertăţii etc............." BIBLIOGRAFIE 1. Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2003 2. Ernest Stere, Din istoria doctrinelor morale, Iaşi, Ed. Polirom, 1998 . Omul, loc, deschidere, fiinta, martin, heidegger, existentialismul, constiinta, originalitate, omul, lumea, fiinta si timp, ontologie, fiintare, dasein, incertitudine, eu, neant, existent, obiect, liniste, tentatie, impotmolire, decadere, angoasa, sentiment, tragic, pesimism, existentialist, jaspers, moartea, fatalitate, ernest stere |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
Lucian Blaga - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii |
|
"Simplitatea expresiva a acestui text, considerat unanim a fi arta poetica a lui Blaga si, mai mult chiar, intuitia generatoare a intre¬gului sau sistem filozofic, se impune de la prima lectura. Ceea ce se retine numaidecat este refuzul paradoxal al cunoasterii si conser¬varea tainelor, din iubire pentru ele. Ideea se valorifica printr-o comparatie dezvoltata in maniera mai generala din „Poemele lu¬minii", in fruntea carora e asezata in chip semnificativ si poezia pe care o supunem analizei.
Ca elementul care declanseaza emotia lirica e tocmai aceasta idee nu incape nici o indoialà. In „Pietre pentru templul meu", volum publicat concomitent cu cel deja pomenit, citim urmatoarele: „Ca¬teodata datoria noastra, in fata unui adevarat mister, nu e sa-l lamurim, ci sa-l adancim asa de mult incat sa-1 prefacem intr-un mister si mai mare". Identitatea acestei afirmatii cu ideea poeziei dovedeste limpede ca ne aflam in fata unei obsesii a autorului care exprima o credinta mai adanca si o atitudine cu implicatii dintre cele mai importante. Dar prezenta ideii printre aforismele lui Blaga pune in discutie in mod automat regimul ei poetic. Nu cumva „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este versificarea unei simple observatii cu ca¬racter teoretic? Sta frumusetea, incontestabila, a poeziei numai in haina ei de imagini? Pentru a depasi dificultatea, va trebui sa cadem de acord mai curand ca ideea in sine e prin propria ei esenta mai aproape de conditia poeziei decat de aceea a gandirii logice. Caci paraldoxul e intotdeauna mai mult sau mai putin poetic prin rasturnarea pe care o impune viziunii normale a bunului simt................". Blaga, lucian, arta, poetica, eu nu strivesc corola de minuni a lumii |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Opoziţia dintre determinismul dialectic şi cel mecanicist în înţelegerea libertăţii |
| "Orice cercetare a determinismului în fizică porneşte de la caracterizarea determinismului mecanic laplacean ca teorie a necesităţii absolute, a legilor de fier, a identităţii desăvârşite dintre efect şi cauză, a explicării relaţiilor dintre obiecte şi a succesiunii stărilor printr-o liniaritate perfectă sub acţiunea unor cauze exclusiv exterioare. În evoluţia gândirii fizice, teoria electromagnetismului a întărit ideea materialităţii relaţiei cauzale prin reliefarea acţiunii din aproape în aproape, iar teoria restrânsă a relativităţii a reliefat dependenţa efectului de cauză. Ambele teorii rămân compatibile, cu tezele cauzalităţii liniare, a necesităţii în succesiune şi în repetarea fenomenelor, teze susţinute de determinismul mecanic. Ideea necesităţii absolute în desfăşurarea evenimentelor fizice a fost zdruncinată începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea de studiul fenomenelor calorice, studiu care evidenţia natura statistică a celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Este adevărat că sub influenţa gândirii predominant metafizice, din care fizica nu se smulsese încă, staticitatea fenomenelor termodinamice a fost multă vreme interpretată ca rezultat al ignoranţei umane, deci în spiritul materialismul metafizic, continuând să domine speranţa unei reductibilităţi a comportamentului statistic la cel dinamic...........". Determinism |
|
Fizica Numar pagini: 4
|
Frunza verde magheran |
|
Poporul roman a creat un adevarat tezaur artistic si acesta cuprinde:
basme, legende, snoave, doine, etc. Doina este poezia lirica specifica folclorului romanesc prin care sunt exprimate sentimente de dor, de jale, de revolta, de dragoste, etc. De obicei, ea nu se recita, ci se canta pe o melodie trista, domoala, numindu-se si “cantec”, “hora”, etc. In functie de sentimentele pe care le exprima, care sunt deosebit de intense si profunde, doinele se clasifica astfel: doine de dor, doine de jale, doine de instrainare, doine de catanie. Fiind creatii populare, doinele au caracter anonim, oral, sincretic, colectiv si expresiv.. Frunza verde magheran, doina, opera lirica, eul liric, creatie populara, epitet metaforic |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Frunza verde magheran |
|
Poporul roman a creat un adevarat tezaur artistic si acesta cuprinde:
basme, legende, snoave, doine, etc. Doina este poezia lirica specifica folclorului romanesc prin care sunt exprimate sentimente de dor, de jale, de revolta, de dragoste, etc. De obicei, ea nu se recita, ci se canta pe o melodie trista, domoala, numindu-se si “cantec”, “hora”, etc. In functie de sentimentele pe care le exprima, care sunt deosebit de intense si profunde, doinele se clasifica astfel: doine de dor, doine de jale, doine de instrainare, doine de catanie. Fiind creatii populare, doinele au caracter anonim, oral, sincretic, colectiv si expresiv.. Frunza verde magheran, doina, eul liric, opera lirica, creatie populara, epitet mataforic |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Mihai Beniuc - Marul de langa drum |
|
"In opera lui Mihai Beniuc, „Marul de langa drum" constituie fara indoiala un text sintetic reprezentativ, adunand in cele cateva strofe ale sale esenta atitudinilor lirice ale creatiei poetului de dupa 1944. Sentimentului dominant al revoltei si al amenintarilor profetice i-a luat locul in anii constructiei socialiste acela al implinirii idealurilor si al daruirii civice. Sunt nenumarate poeziile care pot ilustra acest proces mai general, dar intre ele „Marul de langa drum" reprezinta neaparat o piesa lrica de mare rezistenta, intrata pe drept cuvant in randul operelor emblematice, care identifica fundamental sensul viziunii artistice a unui creator.
Avand origini foarte indepartate, biblice si folclorice, simbolul marului semnifica cel mai adesea dragostea sau, intr-un numar apreciabil de poezii populare, instrainarea si pustiirea sufleteasca. Pastrand si amplificand prin detalii si nuante prima semnificatie, Beniuc o converteste pe a doua in contrariul ei, incat „marul de linga drum si fara gard" sa devina simbolul rodniciei si al comuniunii cu tara si cu poporul. Copacul atinge astfel proportiile grandioase ale unui sentiment social cuprinzator si adanc, sentimentul apartenentei anteice la o anume colectivitate umana ce patroneaza tutelar destinul tuturor membrilor sai. Simplitatea folclorica a motivului esential al poemului asigura o transparenta cristalina a semnificatiilor lirice mai sus indicate si, daca la acestea se pot adauga oricand note suplimentare, sensul ramane esentialmente acelasi in acord deplin cu insesi intentiile poetului. In raport cu evolutia poeziei moderne spre complexitate si bogatie semantica, imprejurarea ar putea angaja o anume insatisfactie estetica. Faptul revelator ca aceasta nu se produce se explica desigur prin perfecta coerenta artistica a textului, care, in limitele lui asumate, isi dezvaluie o ireprosabila functionalitate............." Dupa cum se stie, Mihai Beniuc a fost unul din poetii "iubiti" ai perioadei ceausiste, poezia "Marul de langa drum" este prin urmare una comunista insotita de un referat la fel de comunist. So enjoy! (a se folosi ca studiu de caz in ce priveste literatura comunista, nu luati de buna ce cititi p-aci) . Mihai, beniuc, marul de langa drum |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Efectele fumatului asupra sanatatii omului |
|
Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea razboi mondial in toate tarile lumii. S-a stabilit ca in lume la ora actuala fumatul este raspunzator pentru mai mult de 1 milion de decese anual.
In ultimii 40-50 de ani a fost dovedit tot mai clar ca tutunul contine substante nocive (canceroase si iritante) . . Fumatul, tigara, tutunul, celuloza, proteine, amidon, steroli, minerale, hidrocarburi, isoprenoizii, nicotina, gaze, aerosol, temperatura, oxidul, carbon, hemoglobina, cancerigene, cocangerigene, gudroane |
|
Biologie Numar pagini: 1
|
Basmul cult |
|
Opera scriitorului reprezintă un depozitar unic al spiritualităţii populare româneşti prin originalitatea artei povestirii, constând în oralitate, în sinteza unică a spectacolului ficţiunii şi al erudiţiei paremiologice, uneori de tip sofistic. Alături de Mihai Eminescu, I. L. Caragiale şi Ioan Slavici, Ion Creangă este un mare clasic al literaturii române, încadrat în Epoca Marilor Clasici. Scriitorul avea simţul instinctiv al limbii şi al etosului popular nealterat, deşi recunoştea că scrisul îl chinuia cumplit, tocmai pentru că ştia că e ,,treabă de gust, nu de silinţă”. Scrierile lui Creangă creează sentimentul că proza cultă românească renaşte, indiferent de modelele exterioare, fiind universală, fără să imite universalitatea.
În anul 1875 a avut loc debutul scriitorului în revista ,,Convorbiri literare” cu Soacra cu trei nurori, după care a publicat poveşti (Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Fata babei şi fata moşneagului, Ivan Turbincă, Povestea lui Stan Păţitul, Povestea lui Harap-Alb), povestiri (Moş Ion Roată, Moş Ion Roată şi Cuza-Vodă, Popa Duhu, Inul şi cămeşa, Povestea unui om leneş), nuvele (Moş Nechifor Coţcariul), Amintiri din copilărie. . Basmul cult, ion, creanga, harap-alb |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
Lumea Baltagului |
|
"Criticii literari au considerat acest roman o parafrază modernă a baladei populare Mioriţa. Într-adevăr romancierul a pornit de la cunoscuta baladă populară românească, pe care l-a apreciat ca cea mai nobilă manifestare spirituală a neamului nostru.
Mihail Sadoveanu a mai folosit elemente din alte două balade populare româneşti Dolca şi Salga. După propria mărturisire a autorului, la baza romanului stă şi un fapt real: oprindu-se la un han, a auzit o discuţie dintre doi jandarmi despre uciderea unui cioban şi despre posibilii făptaşi. Mihail Sadoveanu a sintetizat aceste elemente şi a elaborat o construcţie epică, riguroasă, plasând în centru o psihologie feminină complexă. Din baladă a reţinut ideea conflictuală: doi ciobani se înţeleg să-l omoare pe al treilea pentru a-i lua oile....." . Baltagul, mihail sadoveanu, vitoria, nechifor, lipan |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 4
|
Lacul - Mihai Eminescu |
|
"Titlul poeziei “Lacul” sugereaza la prima vedere un loc de intalnire al celor doi indragostiti. La o analiza mai atenta a continutului, observam ca versurile sunt o proiectie a dorintei, a visului de iubire al poetului. De o simplitate aparte, poezia degaja un farmec aparte; o vraja care-l cuprinde treptat pe cititor si care se naste din inegalabilul talent eminescian de a imbina cuvinte simple si felurite procedee stilistice intr-o tesatura unica, prezentand un colt din natura ca un colt din rai.
Elementele cadrului natural sunt cele indragite de poet: codrul, lacul ,stralucirea lunii si vantul. Anotimpul ales este vara cand umbrela intunericului si lumina...............". Lacul, mihai, eminescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
| | |
"doi" rezultate au fost gasite 53
