cercetari
INTERCULTURALITATE cercetari SI PERSPECTIVE ROMANESTI |
|
Minorităţi etnice, naţionale sau multiculturalism?
Totuşi, această primă distincţie între etnie şi cultură nu ne permite să evităm o a doua distincţie, stabilită de legislaţia şi de politica din România, şi anume: distincţia între o majoritate, niciodată numită ca atare, românii, şi ceilalţi cetăţeni numiţi minorităţi. Cele două criterii se conjugă deci pentru a da termenul de minoritate etnică, cu nimic mai satisfăcător, deoarece el este de două ori exclusiv. Problema aferentă acestei terminologii, politic corecte în sensul primar al termenului, adică conforme uzanţelor politice actuale, este legată de faptul că ea subliniază de la început un raport de forţă între cei mai numeroşi şi cei mai puţin numeroşi, trecând sub tăcere statutul istoric şi diversitatea minorităţilor în cauză. Dată fiind istoria constituirii României ca stat naţional, aceste apelative riscă astfel să creeze mai multă confuzie şi frustrări decât să le rezolve. Dacă ţinem cont, între altele, de noţiunea de minoritate, aşa cum este ea cel mai frecvent utilizată în Europa occidentală, în contextul imigraţiei, opunând noii veniţi cetăţenilor mai vechi, ceea ce nu este deloc cazul României, sau utilizarea sa în America de Nord şi în Australia, cuvântul îşi pierde sensul. Kymlicka (1995) a evidenţiat confuzia provocată deseori de termenul « multicultural » şi propune distingerea a două forme de pluralism în cadrul statului-naţiune. Am avea astfel de-a face cu state multinaţionale, adică state ce găzduiesc minorităţi istorice, pe care le numeşte « naţionale », şi cu state poli-etnice, adică cele ce conţin comunităţi de imigranţi mai recente ce nu au participat la construcţia naţiunii. El semnalează între altele că cele două caracteristici pot foarte bine coexista în cadrul aceleiaşi naţiuni. O soluţie ar fi deci adoptarea acestei terminologii ce distinge minorităţi etnice şi minorităţi naţionale şi, în cazul României, reţinerea celor din urmă. Nici această soluţie nu este însă mai satisfăcătoare, datorită conotaţiei termenului de minoritate care, după cum am spus, induce din start un raport de putere între grupurile în cauză. Ar trebui deci să recurgem mai degrabă la termenul « multicultural » ce are avantajul, din punct de vedere semantic cel puţin, de a rămâne neutru ? Se întâmplă însă că în dezbaterea asupra prezenţei şi coexistenţei mai multor culturi în cadrul politic al naţiunii, termenul « multicultural » să fie asociat cu ceea ce a devenit « multiculturalismul 3». Acesta din urmă face de acum referinţă la reflecţii politice precise, cărora nu li se poate ignora contextul socio-istoric particular. Este vorba în principal de multiculturalismul nord-american aşa cum este el practicat, revendicat şi discutat în Statele Unite, în Canada şi în Australia de aproximativ treizeci de ani, în opoziţie cu vechiul şi tradiţionalul mono-culturalism bine cunoscut sub numele de « melting-pot ». Or istoria şi tradiţia politică nord-americană ne interzic aplicarea unui astfel de « model » multiculturalist în Europa central-orientală fără a i se fi demonstrat în prealabil pertinenţa. Am menţionat între altele că multiculturalismul (Kymlicka: 1995), împinge spre confuzie şi că, în cazul Statelor Unite, el tinde să se intereseze doar de « poli-etnic » şi să uite « multinaţionalul », adică populaţiile autohtone colonizate. Aceasta constituie un argument în plus pentru respingerea termenului. Ar rămâne termenul « pluri-cultural » ce semnalează diferenţa fără a o cuantifica. Totuşi, exceptând descrierile statistice ale populaţiilor, acest termen nu permite abordarea relaţiilor între comunităţi. Iată de ce i-am preferat termenul de « intercultural » ce lasă să se înţeleagă, nu doar prezenţa mai multor culturi sau « naţiuni » în cadrul unui stat, ci şi o anumită relaţie între entităţile culturale distincte. Cum unul dintre scopurile demersului nostru este tocmai aprofundarea şi sistematizarea cercetărilor îm domeniul relaţiilor între comunităţile culturale din România, ni se pare legitim să recurgem la termenul de « intercultural » ceea ce ne permite 3 A se vedea pe acest subiect Ch. Taylor, Multiculturalisme, Paris 1994 6 simultan evitarea importării prea rapide – deşi comode – a unor modele inadecvate, legate atât de analiză, cât şi de practici. Se cuvine subliniat aici că, dezbaterea asupra terminologiei nu a avut loc în manieră formală între partenerii proiectului şi că nu am dorit impunerea unei terminologii celor ce au contribuit la cercetările cuprinse în acest volum. Este interesant în final de observat, în anchetele ce fac referire directă la aceste diferite « minorităţi »4, cum sunt percepute mai exact apartenenţele la naţiune şi la « minoritate ». Este evident că această reflecţie va trebui făcută în faza a doua a proiectului şi că ea va putea reprezenta un câştig pentru cercetare. . Interculturalitate cercetari si perspective romanesti, - multiculturalismul normativ, relatii interetnice, etnicitate, minoritate etnic?, valori identitare |
|
Psihologia Educatiei Numar pagini: 204
|
Culturi in vitro-curs |
|
Culturile in vitro constituie modele experimentale si cercetarile moderne de
biologie vegetala . Culturi, in vitro, in vivo | |
|
Biologie Numar pagini: 62
|
Culturi in vitro-lucrari practice |
|
Culturile in vitro constituie modele experimentale si cercetarile moderne de
biologie vegetala . Culturi, in vitro, in vivo | |
|
Biologie Numar pagini: 32
|
Protectia padurilor |
|
A. Entomologie forestiera
1. cercetari privind identificarea, biologia si ecologia speciilor de daunatori forestieri : 1. Depistarea si prognoza daunatorilor forestieri : 1. Combaterea biologica si integrata a daunatorilor forestieri : B. Fitopatologie . Protectia, padurilor, entomologie, forestiera, cercetari, identificarea, biologia, ecologia, daunatori, forestieri, prognoza, depistarea, combaterea, biologica, integrata, fitopatologie |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Neurofiziologia atentiei |
|
Principala formatiune implicata in realizarea atentiei este sistemul reticulat. Formatiunea reticulata pregateste cortexul si caile senzoriale pentru a raspunde adecvat la un stimul. Lezarea accidentala sau experimentala a acestei formatiuni duce la coma profunda. Invers, o serie de cercetari experimentale au aratat ca stimularea acestei zone duce la trezire in cazul in care animalul (ex. Pisica) sau subiectul uman ce participa la experiment se afla in stare de somn. Stimularea formatiunii reticulate atunci cand subiectul se afla in stare......
+ schema. Neurofiziologia, atentiei, lezarea, formatiuni, coma, veghe, cortexul, receptate, activare, informatie, sokolov, modelul, neurochimiei, neurobiologia |
|
Biologie Numar pagini: 4
|
HIPOFIZA ŞI HORMONII HIPOFIZARI |
|
Luliberina (LHRH, GnRH)
Controlul hipotalamic asupra eliberarii gonadotropinelor hipofizare a fost sugerat de o serie de cercetari experimentale. Astfel, distrugerea hipotalamusului bazal si a eminentei mediane provoaca, atât la om, cât si la animal, indiferent de sex, scaderea rapida a concentratiei plasmatice a LH si FSH, iar stimularea electrica a hipotalamusului anterior, a zonei nucleului arcuat si a eminentei mediane, determina descarcari de LH si FSH, care la femeie pot declansa ovulatia. Factorul hipotalamic dotat cu capacitatea de a stimula eliberarea de gonadotrofine hipofizare a fost izolat în stare aproape pura de catre colectivele conduse de Guilleminsi, respectiv, de Schally, i s-a determinat structura biochimica, si apoi a fost sinetizat . . Referat, biologie, hipofiza, hormonii hipofizari, luliberina (lhrh, gnrh), controlul descarcarilor de lhrh, componenta neurala, axa hipotalamo-hipofizo-gonadala, somatoliberina (grh, ghrh), controlul secretiei de ghrh, axa hipotalamo-hipofizo-somatotropa, somatostatina (srih, srif), controlul secretiei de srih |
|
Biologie Numar pagini: 7
|
Istoria descoperirii elementelor chmice si a substantelor compuse |
|
Multe capitole din istoria chimiei s-au dovedit foarte pasionante, dar nici unul nu are amploarea si stralucirea descoperirii elementelor chimice si a substantelor compuse.
In evolutia chimiei fiecare element nou descoperit a marcat o etapa care a deschs un nou camp de cercetari, atat prin studierea proprietatilor noului element in comparatie cu cele cunoscute cat si din punctul de vedere al aplicatiilor practice ale elementului ca atare si ale compusilor sai......................................... . Istoria, descoperirii, elementelor, chimice, substantelor, compuse, aurul, argintul, cuprul, mercurul, fierul, sulful, carbunele, diamantul, arsenul, stibiul, fosforul, zincul, gazele, azotul, oxigenul, amoniacul, gazos, acidul, clorhidric, oxizi de azot, ozonul, cobaltul, nichelul, manganul, molibdenul, telurul, tungsten, wolframul, platina, paladiul, rodiul, iridiul, litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul, varul, borul, siliciul, zirconiul, ilmenit, aluminiul, beriliul, clorul, iodul, bronzul, cesiul, rubidiu, taliu, indiu, radioactivitate |
|
Chimie Numar pagini: 9
|
Capacitatea unor boli de a se transmite ereditar |
|
Capacitatea unor boli sau trasaturi de a fi transmise ereditar a fost cunoscuta (intuita) inca de cand se practica medicina, si insusi Hippocrates stia ca unele trasaturi si boli pot avea caracter familial. Pana la inceputul secolului al douazecilea, ereditatea era considerata a fi o imbinare de continuitate si variatie de trasaturi si caractere, si se pare ca si Hippocrates stia aceasta. Momentul critic in cunoasterea legilor transmiterii ereditare este reprenzentat insa de memorabila lucrare a lui Johann Mendel, intitulata "cercetari asupra hibrizilor vegetali" aparuta in 1865. In cele cateva pagini, cat........ . Boli, ereditar, hippocrates, ereditatea, mendel, pasteur, garrod, recesiv, dominant, sindromul, down, malformatii, congenitatle, sindromologie |
|
Biologie Numar pagini: 3
|
Fosforul |
| In anul 1669, un negustor de chimicale din Hamburg, fost militar si apoi medic, pe nume Hennig Brand, era si el printre pasionatii cercetarilor alchimice cautand, ca si sutele de predecesori ai sai, \\\\\\\\\\\\\\\"piatra filozofala\\\\\\\\\\\\\\\" si \\\\\\\\\\\\\\\"elixirul vietii\\\\\\\\\\\\\\\". Astfel, el s-a gandit sa caute \\\\\\\\\\\\\\\"piatra filozofala\\\\\\\\\\\\\\\" chiar in omul insusi, realizand urmatorul experiment: a fiert urina umana in absenta aerului -o idee cu adevarat geniala- si a distilat in prezenta nisipului zeci de litri, poate sute pana ce lichidul ramas s-a concentrat, a devenit siropos, iar dupa ce l-a lasat sa se raceasca si a facut sa patrunda aer in retorta de distilare spre marea lui surpriza, a aparut o luminozitate deosebita, pe care a numit-o \\\\\\\\\\\\\\\"focul rece\\\\\\\\\\\\\\\". Aceasta descoperire a lui Brand era cea mai spectaculoasa din toata perioada alchimica. Simbolul P este atribuit fosforului dupa numele elementului in limba greaca \\\\\\\\\\\\\\\"phosphoros\\\\\\\\\\\\\\\", care inseamna purtator de lumina (o varietate a fosforului este fosforescenta, emite lumina). Etimologie: phos=lumina, pherein=a purta........................................ Fosfor |
|
Chimie Numar pagini: 2
|