aspect
"aspect" rezultate au fost gasite 38
APMIS - curs |
| Aspecte generale in identificarea si modelarea sistemelor. Identificare, sisteme, matlab, modelare, mcmmp, mvi, metoda, is, simulare | |
|
Identificare Sistemelor Numar pagini: 149
|
Java |
|
1. Introducere în limbajul de programare Java 1
1.1. Ce este Java? 1 1.2. Limbajul de programare Java 1 1.3. Java : un limbaj compilat şi interpretat 3 1.4. Istoria limbajului Java 3 1.5. Mediul Java 4 1.6. Crearea unei aplicaţii simple 4 1.7. Crearea unui applet 5 2. Programarea Orientată pe Obiecte şi Java 7 2.1. Obiecte şi clase 7 2.2. Atribute şi comportamente 8 2.2.1. Atribute 8 2.2.2. Comportament 9 2.3. Principiile OOP 9 3. Elementele de bază ale limbajului de programare Java 11 3.1. Structura lexicală a limbajului 11 3.1.1. Setul de caractere 11 3.1.2. Cuvinte cheie 11 3.1.3. Identificatori 11 3.1.4. Constante 11 3.1.5. Separatori 13 3.1.6. Operatori 13 3.1.7. Comentarii 17 3.2. Tipuri de date 17 3.3. Variabile 18 3.4. Instrucţiuni 20 3.4.1. Instrucţiunea vidă 20 3.4.2. Instrucţiuni de decizie 20 3.4.3. Instrucţiuni repetitive 24 3.5. Tablouri (vectori) 28 3.5.1. Tablouri (vectori) unidimensionale 28 3.5.2. Tablouri (vectori) cu mai multe dimensiuni 30 3.5.3. Dimensiunea unui vector 30 3.5.4. Tablouri cu dimensiuni variabile 32 3.6. Şiruri de caractere 32 4. Clase şi obiecte în Java 34 4.1. Referinţe 34 4.2. Obiecte 35 4.2.1. Noţiuni generale 35 4.2.2. Operatorul de atribuire = 36 4.2.3. Operatorul de egalitate == 37 4.3. Clase 38 4.3.1. Definirea claselor 38 4.3.2. Variabile membru 40 4.3.3. Metode 42 4.3.3.1 Definirea metodelor 42 4.3.3.2 Modificatorii metodelor 42 4.3.3.3 Tipul returnat de o metodă 43 4.3.3.4 Parametrii unei metode 44 4.3.4. Constructorii unei clase 45 4.3.5. Obiectul this 47 4.3.6. Supraîncărcarea şi supradefinirea metodelor 49 4.3.7. Modificatori de acces pentru membrii unei clase 50 4.3.8. Membrii instanţă şi membrii clasă 51 4.3.9. Argumente în linia de comandă 53 4.4. Moştenirea 56 4.4.1. Principiul moştenirii 56 4.4.2. Interfeţe 60 4.5. Probleme 63 5. Pachete 70 5.1. Importul unui pachet, al unei clase sau a unei interfeţe 71 5.2. Crearea unui pachet 72 6. Excepţii 77 6.1. Aspecte generale 77 6.2. Instrucţiunea try 78 6.3. Crearea unei excepţii 80 7. INTRĂRI ŞI IEŞIRI 83 7.1. Clasificarea fluxurilor 84 7.2. Ierarhia claselor pentru lucru cu fluxuri 85 7.2.1. Fluxuri de caractere 85 7.2.2. Fluxuri de octeţi 86 7.3. Superclasele de intrare / ieşire 87 7.4. Crearea unui flux 87 7.5. Citirea datelor de la tastatură 88 7.5.1. Obiectul System.in 88 7.5.2. Clasa InputStreamReader 89 7.5.3. Clasa BufferedReader 90 7.6. Citirea şi scrierea datelor din fişier 91 7.6.1. Clasele FileReader şi FileWriter 91 8. APPLET-URI 92 8.1. Ce este un applet? 92 8.2. Funcţiile unui applet 94 8.3. Structura generală a unui applet 94 8.4. HTML 95 8.5. Exemple 97 9. Interfeţe grafice 103 9.1. Ce este o interfaţă grafică? 103 9.2. Primele aplicaţii Swing 105 9.2.1. Exemple 105 9.2.2. Comentarea exemplelor 106 9.2.2.1 Alegerea naturii interfeţei 106 9.2.2.2 Setarea container-ului principal (din vârful ierarhiei) 107 9.2.2.3 Manipularea evenimentelor 107 9.3. Containere principale 107 9.3.1. Clasa JFrame 108 9.3.2. Ferestre secundare şi clasa JDialog 110 9.3.3. Clasa JWindow 113 9.3.4. Clasa JApplet 114 9.4. Containere intermediare 115 9.5. Folosirea gestionarilor de poziţionare (Layout Manager) 118 9.5.1. Setarea poziţionării (Layout Manager–ului) 119 9.5.1.1 BorderLayout 119 9.5.1.2 BoxLayout 120 9.5.1.3 CardLayout 121 9.5.1.4 FlowLayout 123 9.5.1.5 GridLayout 124 9.5.1.6 GridBagLayout 125 9.6. Tratarea evenimentelor 128 9.6.1. Exemplu de tratare a unui eveniment 130 9.7. Folosirea componentelor 132 9.7.1. Clasa JLabel 132 9.7.2. Clasa JButton 133 9.7.3. Clasa JTextField 133 9.7.4. Clasa JTextArea 133 9.7.5. Clasa JCheckBox 133 9.7.6. Clasa JRadioButton 133 9.7.7. Clasa JComboBox 134 9.7.8. Clasa JList 134 9.7.9. Clasa JScrollBar 134 . Java limbajul de programare java |
|
Arhitectura calculatoarelor Numar pagini: 139
|
Gestionarea activelor curente |
|
P L A N U L:
Introducere ..................................................................................................................3 Capitolul I. aspecte generale privind activele curente la întreprindere............5 1.1 Esenţa, conţinutul şi structura activelor circulante în sfera proceselor economice.........................................................................................................5 .1.1 Conţinutul activelor circulante........................................................5 1.1.2 Structura activelor circulante..........................................................6 1.1.2.1 Gestionarea mijloacelor băneşti............................................6 1.1.2.2 Gestionarea creanţelor...........................................................8 1.2 Clasificarea activelor circulante...........................................................10 1.3 Ciclul de exploatare..............................................................................11 Capitolul II. Gestiunea activelor curente.............................................................13 2.1 Stocuri şi gestiunea lor.........................................................................13 2.1.1 Metode de dimensionare a stocurilor............................................16 2.2 Surse de finanţare a activelor curente.....................................................19 2.3 Rotaţia activelor curente.........................................................................21 Capitolul III. Analiza economico – financiară la Î.S. C.I. „Inmacom Didactic”.....................................................................................................................23 3.1 Analiza generală a structurii activelor.....................................................23 3.2 Analiza generală a structurii surselor de finanţare a activelor................29 3.3 Analiza lichidităţii...................................................................................32 3.4 Analiza fluxurilor băneşti........................................................................34 3.5 Analiza rotaţiei activelor.........................................................................35 3.6 Analiza rentabilităţii................................................................................36 Concluzii.....................................................................................................................40 Bibliografie.................................................................................................................42 Anexe . Gestiune, active, mijloace banesti |
|
Bazele Contabilitatii Numar pagini: 40
|
Gestionarea activelor curente |
|
Capitolul I. aspecte generale privind activele curente la intreprindere............5
1.1 Esenta, continutul si structura activelor circulante in sfera proceselor economice.........................................................................................................5 1. Continutul activelor circulante........................................................5 1. Structura activelor circulante..........................................................6 1. Gestionarea mijloacelor banesti............................................6 1. Gestionarea creantelor...........................................................8 2. Clasificarea activelor circulante...........................................................10 1. Ciclul de exploatare..............................................................................11 Capitolul II. Gestiunea activelor curente.............................................................13 Stocuri si gestiunea lor.........................................................................13 Metode de dimensionare a stocurilor............................................16 2.2 Surse de finantare a activelor curente.....................................................19 2.3 Rotatia activelor curente.........................................................................21 Capitolul III. Analiza economico – financiara la I.S. C.I. „Inmacom Didactic”.....................................................................................................................23 Analiza generala a structurii activelor.....................................................23 1. Analiza generala a structurii surselor de finantare a activelor................29 2. Analiza lichiditatii...................................................................................32 3. Analiza fluxurilor banesti........................................................................34 4. Analiza rotatiei activelor.........................................................................35 5. Analiza rentabilitatii................................................................................36 Concluzii.....................................................................................................................40 Bibliografie.................................................................................................................42 Anexe . Active curente |
|
Economia intreprinderii Numar pagini: 34
|
Comunicarea managerialǎ în structurile administ. publice |
|
Deficienţele în comunicarea managerială cauzate în principal de mentalitatea personalului din administraţia publică sunt unele specifice tranziţiei de la climatul centralist la cel descentralizat din fostele state socialiste şi nu sunt unele care să se poată remedia prin achiziţionarea de tehnică de calcul, sau prin modificarea grilei de organizare. aspectele întâlnite sunt mult mai sensibile şi foarte greu de remediat, drept pentru care solicită timp, sacrificii profesionale şi un management laborios, pentru a aplana toate conflictele pe care o astfel de încercare le creează. Este însă singura soluţie care poate aduce o schimbare în bine în actualul climat. Condiţiile actuale, starea politică şi socială ne obligă însă să facem aceste eforturi pentru a transforma aparatul administraţiei publice în unul funcţional, adaptat la cerinţele Uniunii Europene.
Este foarte important ca în aparatul de conducere a administraţiei publice să existe oameni care să prevadă cu adevărat necesitatea acestei schimbări. Fără o deschidere pe termen lung, fără o imagine de ansamblu asupra punctelor spre care ne îndreptăm şi fără planuri concrete pe care să le aplicăm spre a atinge to ceea ce ne-am propus, nu putem ajunge la scopurile pe care le dorim îndeplinite. Indiferent de eforturile pe care le facem, de sacrificiile pe care astfel de scopuri ni le cer, dacă nu înţelegem faptul că de modul în care astăzi acţionăm depinde viitorul celor care vor veni după noi precum şi modul în care aceştia vor gândi, lipsa de perspectivă ne condamnă la dezinteres şi la rutină. Menţinerea stării de fapt reprezintă condamnarea conceptuală a generaţiilor care ne urmează şi obligarea acestora la compromisurile zilnice pe care noi astăzi le facem. . Comunicarea organiza?ional?, etic?, administra?ia public?, ameliorarea comunic?rii organiza?ionale, dezvoltarea administra?iei publice, organizatiile private, teoriei profitului, barierele de comunicare, sindromul aprob?rilor |
|
Relatii publice Numar pagini: 39
|
Circuite integrate numerice - Capitolul VII |
|
Memorii semiconductoare
7.1 Clasificari, marimi caracteristice 7.2 Organizarea unui circuit de memorie (CM) 7.3 Circuite de memorie de tip RAM 7.3.1 Circuite de memorie SRAM 7.3.2 Circuite de memorie DRAM 7.3.3 Alte tipuri de circuite RAM 7.4 Circuite de memorie de tip ROM 7.5 Arii logice programabile 7.5.1 Circuite programabile combinationale 7.5.2 circuite programabile secventiale 7.5.3 aspecte legate de utilizarea circuitelor PAL . Circuite, numerice, integrate, memorii, semiconductoare, clasificari, marimi, organizare, circuit, memorie, cm, ram, sram, dram, alte, tipuri, rom, arii, logice, programabile, combinationale, secventiale, utilizare, pal |
|
Electronica digitala Numar pagini: 31
|
Aspects of bilingualism in the Rpublic of Moldova |
| . Bilingualism, moldova, romanian language, ussr, linguistic conflict, communication through translation | |
|
Sociologie Numar pagini: 14
|
Euclid |
|
Euclid
From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to: navigation, search For other uses, see Euclid (disambiguation). Euclid (/ˈjuːklɪd/ EWK-lid; Ancient Greek: Εὐκλείδης Eukleidēs), fl. 300 BC, also known as Euclid of Alexandria, was a Greek mathematician, often referred to as the "Father of Geometry". He was active in Alexandria during the reign of Ptolemy I (323–283 BC). His Elements is one of the most influential works in the history of mathematics, serving as the main textbook for teaching mathematics (especially geometry) from the time of its publication until the late 19th or early 20th century.[1][2][3] In the Elements, Euclid deduced the principles of what is now called Euclidean geometry from a small set of axioms. Euclid also wrote works on perspective, conic sections, spherical geometry, number theory and rigor. "Euclid" is the anglicized version of the Greek name (Εὐκλείδης — Eukleídēs), meaning "Good Glory". Euclid - GEOMETRIA PLANA - PROPORTIILE - ARITMETICA - IRATIONALELE - SPATIUL - CORPURILE PLATONICE - LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE O traditie perpetuata fara intrerupere timp de patru secole pretinde ca primul matematician al epocii elenistice, Euclid, ar fi trait la inceputul secolului al III-lea. Nu exista insa nici un document autentic care sa sprijine aceasta parere general acceptata. Intr-adevar, prima referire explicita la Euclid apare abia intr-o prefata a lui Apollonios. In general vorbind, nu avem nici o dificultate in a face din Euclid un precursor al lui Arhimede. Cu toate acestea, unele pasaje din opera siracuzanului ne fac sa ne intrebam daca nu cumva Euclid a fost fie unul din precursorii imediati ai lui Arhimede, fie chiar unul dintre contemporanii acestuia. In orice caz, studiul matematicilor epocii alexandrine trebuie sa inceapa cu opera lui Euclid. GEOMETRIA PLANA. Acest ansambul foarte impunator cuprinde, in primul rand, Elementele, opera fundamentala in 13 carti, care a dominat matematica elementara pana in secolul trecut. Elementele pot fi subdivizate in cinci parti. Primele patru carti sunt consacrate geometriei plane, si anume, exclusiv studiului figurilor poligonale si circulare. In ele nu se face uz de notiunea de asemanare. Aceasta notiune este studiata in partea a doua, formata din Cartea a V-a, care trateaza, pe plan abstract, rapoartele si proportiile, si din Cartea a VI-a, care este o aplicare a cartii anterioare la geometria plana. Teoria numerelor intregi face obiectul partii a treia care cuprinde Cartile VII, VIII si IX. Cartea a X-a, cea mai extinsa dintre toate, este consacrata celor mai simple numere irationale algebrice. Partea a cincea si ultima trateaza geometria in spatiu si cuprinde Cartile XI, XII si XIII. La inceputul Cartii I, Euclid plaseaza definitiile, cinci “cerinte” sau postulate si “notiunile comune” in numar variabil in diferitele editii, dintre care cel mult cinci sunt considerate autentice. Dintre postulate, cel mai celebru este ultimul: “Daca o dreapta taind doua drepte formeaza unghiurile interne si de aceeasi parte mai mici decat doua unghiuri drepte, cele doua drepte prelungite la infinit se vor intalni in partea in care se afla unghiurile mai mici decat doua unghiuri drepte.” Acesta este celebrul postulat al lui Euclid pe care, in zilele noastre, preferam sa-l enuntam in forma pe care i-a dat-o J. Playfair, in secolul al XVIII-lea: “Printr-un punct al planului nu se poate duce decat o singura paralela la o dreapta data”. In secolul al III-lea i.e.n., el constituia conditia necesara pentru aplicarea rationamentului matematic in geometrie si a ramas ca atare pana in secolul al XVIII-lea e.n. Astazi stim ca sunt posibile multe geometrii elementare, insa pentru a formula si deci utiliza geometrii neeuclidiene trebuie sa poata fi folosite functiile circulare si functiile exponentiale. Grecii, care nu aveau la dispozitie decat algebra babiloneana, adaptata la geometrie prin intermediul tehnicii aplicatiilor ariilor, erau nevoiti sau sa admita postulatul lui Euclid, sau sa abandoneze orice cercetare in domeniul geometriei. Ceea ce este remarcabil este ca, confruntat cu aceasta necesitate imperioasa, Euclid nu s-a multumit cu o referire la evidenta, cu un apel la bunul-simt exprerimental, ci a simtit nevoia sa formuleze un postulat. Este prima marturie istorica a unei atitudini specific matematice. Continutul propriu-zis al primei carti, care incepe cu problema construirii triunghiului echilateral (de fapt, un postulat deghizat in problema) si se termina cu teorema despre patratul ipotenuzei (teorema zisa “a lui Pitagora”) este, in ansamblu, de data foarte veche. Cartea a II-a, foarte scurta, se ocupa cu bazele algebrei geometrice, instrument de lucru indispensabil al geometriei elene. Dupa ce se admite existenta sumei si a diferentei a doua segmente rectilinii, se studiaza relatiile dintre dreptunghiurile care au aceeasi inaltime si apoi patratele construite pe suma sau diferenta a doua segmente. Ea contine, in particular, intr-o terminologie azi uitata, o rezolvare a ecuatiilor de gradul al doilea. Aceasta ultima tema va fi reluata, intr-o forma mai generala, in Cartea a VI-a, in care “parabolele in elipsa” si “in hiperbola” – adica “aplicarea ariilor in lipsa” si “in exces” – echivaleaza cu un studiu complet al ecuatiei . Cartea a III-a, si ea tot foarte elementara, trateaza proprietatile cercului. In particular, in ea se stabileste – fapt remarcabil – notiunea de putere a unui punct in raport cu un cerc, fara sa se foloseasca similitudinea, prin metode de aplicare a ariilor, adica prin algebra geometrica. Studiul tangentei intr-un punct determina aparitia, pentru prima data in istorie, a notiunii capitale de unghi de contingenta. Cartea a IV-a, cu savoare pitagoreica, studiaza problema inscrierii poligoanelor regulate intr-un cerc, precum si problema circumscrierii poligoanelor. Ea nu trateaza insa decat triunghiul echilateral, patratul, pentagonul si hexagonul, pentru care problema poate fi rezolvata cu ajutorul riglei si compasului. In ea se reuseste turul de forta de a inscrie pentagonul in cerc, fara a face apel la asemanare; asemenea detalii sunt dintre cele care ne fac sa recunoastem mana unui mare artist. PROPORTIILE. Partea a doua a Elementelor este mult mai dificila. Cartea a V-a constituie una dintre culmile gandirii matematice si se poate afirma ca ea n-a fost realmente asimilata si depasita decat de abia vreo suta de ani. Ea trateaza notiunea de raport, care este inclusa in urmatoarele patru definitii abstracte: “[3] Raport este relatia dupa cantitate a doua marimi de acelasi fel. [4] Se zice ca marimile au un raport intre ele daca, inmultite, una poate intrece in marime pe cealalta. [5] Se zice ca marimile sunt in acelasi raport, intaia catre a doua si a treia catre a patra, daca multiplii egali ai celei dintai si ai celei de a treia, deodata, sau intrec in marime respectiv multiplii egali ai celei de a doua si ai celei de a patra, pentru oricare multiplu, sau sunt egali, sau mai mici, in ordinea considerata… [7] Iar daca dintre multiplii egali, multiplul celei dintai intrece in marime multiplul celei de a doua, dar multiplul celei de a treia nu intrece in marime multiplul celei de a patra, se zice ca intaia catre a doua are un raport mai mare decat a treia catre a patra.” Dintre aceste definitii, cea mai importanta este definitia [4]. Ea apare aici, in mod cu totul justificat, sub aspectul ei de definitie, insa in Cartile VI, X, XI si XII se admite, implicit, ca segmentele rectilinii, ariile plane, volumele si unghiurile rectilinii satisfac aceasta definitie. Arhimede este cel care a simtit ca este vorba aici de o cerinta, de un postulat, care ar trebui explicitat, deoarece unghiurile curbilinii, in particular, unghiul de contingenta, nu satisfac aceasta definitie. Definitiile [5] si [7], foarte abstracte, permit sa se formuleze teoria rapoartelor in toata generalitatea ei si intr-o forma de o suprema eleganta. Ea constituie echivalentul notiunii moderne de taietura introdusa in secolul trecut. Nimic nu ne autorizeaza, in afara, poate, de o scolie anonima, sa atribuim aceasta teorie inca lui Eudoxos. Cartea a VI-a este importanta, dar elementara. In ea se gasesc cazurile de asemanare a triunghiurilor, teorema numita impropriu, pana in zilele noastre, “a lui Tales”, proportionalitatea intre arcurile de cerc si unghiurile la centru sau unghiurile inscrise in cerc, rezolvarea generala a ecuatiilor de gradul al doilea prin procedee pur geometrice. In felul acesta, algebra geometrica este solid constituita, devenind un admirabil instrument de lucru pe care Arhimede si Apollonius vor sti sa-l foloseasca la maximum. ARITMETICA. Cartile de aritmetica constituie cel mai vechi tratat de teorie a numerelor care a ajuns pana la noi si totodata si cel mai riguros, daca avem in vedere perioada de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. In ele nu trebuie cautata o aritmetica practica, ci un ansamblu de studii teoretice asupra naturii numarului intreg. Cartea a VII-a dezvolta din nou, in primele propozitii, tema Cartii a V-a, teoria proportiilor, dar numai pentru cazul rapoartelor rationale si, in general vorbind, intr-o forma mai arhaica si mai putin riguroasa. Luata insa in ansamblu, Cartea studiaza intregul, pornind de la urmatoarele consideratii: fara nici o incercare de a demonstra afirmatia si fara nici un postulat explicit, se afirma ca numarul, fiind o marime, se bucura de proprietatile generale ale marimilor, si anume, in principal, de proprietatile de existenta, unicitate, comutativitate si asociativitate a sumei. Demonstratiile se vor baza pe aceste proprietati intuitive si pe caracterul discret al intregului. Acest caracter discret este exprimat prin doua axiome principale implicite: 1) unitatea este o masura (divizor) a oricarui numar si 2) inaintea unui numar dat exista doar o multime finita de numere intregi, cu alte cuvinte, orice multime de numere intregi poseda un cel mai mic element. Cea de-a doua axioma este esentiala pentru gasirea, cu ajutorul algoritmului lui Euclid, a celui mai mare divizor comun a doua numere. Acest algoritm, care este instrumentul de baza al teoriei elementare a numerelor, apare aici pentru prima data, in legatura cu simplificarea aproximativa a rapoartelor asa cum o practicau, in aceeasi epoca, Aristarh din Samos si Arhimede. El constituie si punctul de plecare al teoriei fractiilor continue, care vor incepe sa joace un rol de prim rang incepand din secolul al XVII-lea. Tot in Cartea a VII-a mai gasim o teorie a numerelor prime intre ele si a numerelor prime absolute, teorie care s-a pastrat pana azi in invatamantul elementar, intr-o forma aproape neschimbata. Urmeaza apoi o scurta teorie a celui mai mic multiplu comun. Cartea a VIII-a, mult mai omogena decat precedenta, este consacrata aproape in intregime numerelor intregi in progresie geometrica sau, intr-un alt limbaj, puterilor numere intregi ale fractiilor. Scopul ei este, in ultima analiza, sa stabileasca, intr-o forma generala, cazurile de rationalitate a radacinilor de ordinul n ale unui intreg sau ale unei fractii. Cartea a IX-a cuprinde, pe de o parte, propozitii vetuste despre par si impar, bazate pe rationamente foarte slabe, iar pe de alta parte, teoreme foarte subtile si foarte frumoase, cum este cea care stabileste existenta unei infinitati de numere prime absolute sau cea care construieste numerele perfecte euclidiene. IRATIONALELE. Cartea a X-a este cea mai ampla dintre toate: contine 114 propozitii! Lectura ei cere din partea matematicianului modern o pregatire solida si un curaj perseverent.. In schimb, studiul ei recompenseaza pe deplin efortul. Tema generala o constituie clasificarea scrupuloasa a primelor lungimi irationale, rezultate din metodele de aplicare (transformare) a ariilor, pornind de la o lungime luata drept unitate (ultimele cuvinte nu sunt insa pronuntate explicit). Un singur termen a supravietuit in limbajul nostru ca unica amintire a acestei oprere considerabile: cuvantul “binom”, dupa modelul caruia algebristii nostri au fasonat “trinomul” si “polinomul”. Unii au incercat sa atribuie aceasta carte lui Teetet, eroul Dialogului lui Platon. Dar daca mai multe dintre propozitiile cele mai simple pe care le contine pot fi atribuite secolului al IV-lea, cartea, in ansamblu, se prezinta totusi ca o opera de mare perseverenta, minutioasa, un pic greoaie, elaborata de un bun matematician. Autorul ei este o minte riguroasa, un matematician de profesie, care se inrudeste mai mult cu Apollonios decat cu Arhimede. Prima propozitie, care poate fi atribuita inca lui Eudoxos, formuleaza elementul de baza al metodelor de exhaustiune despre care vom vorbi mai tarziu. Iat-o: “Fiind date doua marimi neegale, daca din cea mai mare se scade una mai mare decat jumatatea ei, iar din cea ramasa una mai mare decat jumatatea ei, si aceasta se repeta continuu, va ramane o marime oarecare care va fi mai mica decat marimea cea mai mica considerata.” Urmatoarele trei propozitii folosesc algoritmul lui Euclid, fie pentru a gasi cea mai mare masura comuna, daca cele doua marimi sunt comensurabile, fie pentru a trage concluzia ca marimile sunt incomensurabile, daca algoritmul nu se sfarseste dupa un numar finit de pasi. Urmeaza apoi cateva propozitii generale despre marimi. Dupa aceasta parte, care este doar un fel de introducere, nu va mai fi vorba decat de segmente rectilinii. Masurile lor, pornind de la un segment unitate, ar fi reprezentate de noi prin expresii de forma , unde a si b sunt numere rationale. Euclid studiaza diferitele cazuri cand aceasta forma poate fi simplificata si deduce o clasificare a acestora. SPATIUL. O data cu Cartea a XI-a incepe geometria spatiului. Putinul care se cunoaste despre lucrarile lui Arhytas si Eudoxos lasa sa se creada ca aceasta carte rezuma cunostintele secolului al IV-lea in acest domeniu, cu cateva adaptari efectuate in secolul urmator. Dintre definitiile initiale, cele care se refera la sfera, con si cilindru fac apel la miscare. Generarea acestor corpuri se face prin rotirea, respectiv, a unui semicerc in jurul bazei, a unui triunghi dreptunghic in jurul uneia dintre laturile unghiului drept si a unui dreptunghi in jurul uneia dintre laturi. Astfel de consideratii cinematice, introduse aici, probabil, pentru a asigura continuitatea figurilor, erau evitate cu desavarsire in cartile de geometrie plana. Cele trei propozitii de la inceput, si anume: “Nu se poate ca o parte a unei linii drepte sa fie in planul de baza, iar o parte intr-unul mai ridicat”, “Daca doua drepte se taie, ele sunt intr-un plan, si orice triunghi este intr-un plan”, “Daca doua plane se taie, sectiunea lor comuna este o dreapta”, sunt demonstrate cu totul insuficient si de fapt sunt adevarate postulate. Insa cartea, in ansamblu – in care se studiaza notiunile de ortogonalitate si paralelism in cazul dreptelor si planelor, precum si volumele paralelipipedelor – este de inalta tinuta. Trebuie remarcata absenta totala a notiunii de orientare si a ideii inrudite de simetrie. Cartea a XII-a studiaza ariile cercurilor, precum si volumele piramidelor, conurilor, cilindrilor si sferelor. Aceste studii necesita folosirea procedeelor infinitezimale si, dupa marturia formala a lui Arhimede, ele vin de la Eudoxos. Propozitiile enuntate nu dau cvadratura acestor arii sau cubatura acestor solide, ei se multumesc sa dea numai rapoartele: “Cercurile sunt intre ele ca patratele diametrelor.” “Orice prisma avand baza triunghiulara se imparte in trei piramide egale intre ele avand baze triunghiulare.” “Sferele sunt intre ele in raportul cuburilor diametrelor.” Pentru a stabili echivalenta a doua volume, se arata ca primul nu este nici mai mic, nici mai mare decat cel de-al doilea. Tehnica demonstratiei se bazeaza pe ceea ce geometrii logicieni ai secolului al XVII-lea au numit exhaustiune, epuizare. Aceasta metoda, a carei utilizare este legitimata de prima propozitie a Cartii a X-a arata, in ultima analiza, ca diferenta dintre cele doua volume, daca ar exista, ar fi mai mica decat orice marime dinainte data. CORPURILE PLATONICE. Cartea a XIII-a, foarte frumoasa si foarte tehnica, este consacrata in intregime celor cinci poliedre regulate cunoscute de Platon. In secolul al II-lea i.e.n., Hipsicle a adaugat Elementelor o a XIV-a carte, care trateaza compararea dodecaedrului si icosaedrului inscrise intr-o aceeasi sfera. Dupa cum recunoaste autorul insusi in scrisoarea-prefata, tema aceasta fusese deja tratata de Aristeu si Apollonios. Bizantinii au mai adaugat o a XV-a carte, consacrata si ea tot corpurilor platonice. Ea este insa de un nivel foarte scazut. Una dintre cele doua parti care o compun pare sa fi fost scrisa in secolul al V-lea e.n., cealalta – intr-o epoca si mai recenta. LUCRARILE MINORE SAU PIERDUTE. Opera lui Euclid nu se limiteaza la Elemente. Catalogul scrierilor care ii sunt atribuite este mare. Unele dintre ele au ajuns pana la noi, altele au disparut complet sau partial. Dintre aceste scrieri cu caracter teoretic citam mai intai Datele, un fel de complement al Elementelor, dar cu o forma mai analitica. Lucrarea cuprinde 94 de propozitii. Primele stabilesc cateva proprietati ale marimilor proportionale sau “care au cresteri proportionale”, adica, in limbajul nostru, proprietatile functiilor liniare. Propozitiile urmatoare, cu caracter mai geometric, se refera la figurile asemenea, la aplicarea ariilor, adica la rezolvarea ecuatiilor de gradul al doilea, si la cerc. Lucrarea pastreaza inca un caracter foarte elementar. Nu acelasi lucru se poate afirma despre tratatul, astazi pierdut, despre porisme (Porismata). Pappus ne-a lasat o descriere destul de neclara. Pornind de la aceasta marturie, matematicienii moderni, in special Robert Simson si Chasles, au incercat reconstituiri care, ca toate lucrarile de acest gen, au un caracter foarte ipotetic. Se pare insa ca este destul de ferm stabilit ca in acest tratat pierdut, Euclid rezolva mai multe probleme care au oarecare afinitate cu geometria proiectiva si cu teoria transversalelor, asa cum le tratau matematicienii din prima jumatate a secolului trecut. In el figureaza, in particular, teorema lui Desargues cu privire la Triunghiurile omologice si teorema lui Pappus cu privire la hexagoanele inscrise intr-o conica degenerata in doua drepte. Incepand de pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, aceste doua propozitii joaca un rol esential in geometria proiectiva. Vom mai mentiona, ceva mai departe, alte doua tratate pierdute: Conica (Conicele) si De locis ad superficiam (Despre locuri pe suprafata). Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor, Teorma, Definitii, Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu Paralelism in spatiu Postulatul lui Euclid sau axioma paralelelor. Intr-un plan, printr-un punct exterior unei drepte trece o dreapta paralela cu ea si numai una. Teorema 1. Doua drepte paralele determina un plan. Definitie. O dreapta d poate sa nu aiba nici un punct comun cu planul α ( d ∩ α = Ø ). In acest caz, vom spune, ca dreapta este paralela cu planul α si notam: α || d sau d || α. 34721nss32ulz6y Teorema 2. O dreapta paralela cu o dreapta dintr-un plan α este paralela cu planul α ( sau continuta in el). Teorema 3. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α, oricare plan β care contine aceasta dreapta si intersecteaza planul α, o face dupa o dreapta b paralela cu a. Teorema 4. Daca o dreapta a este paralela cu un plan α paralela la dreapta a dusa printr-un punct A, al planului α, este continuta in α. Lema de paralelism. Daca doua drepte paralele a si b sunt situate, respectiv in doua plane α si β care se intersecteaza dupa o dreapta c atunci c este paralela si cu a si b. sl721n4332ullz Teorema 5. Daca doua drepte distincte a si b sunt paralele cu a treia dreapta c, atunci dreptele a si b sunt paralele intre ele. (Tranzitivitatea relatiei de paralelism in spatiu). Teorema 6. Daca un plan contine doua drepte concurente paralele cu un alt plan, atunci cele doua plane sunt paralele. Teorema 7. Doua unghiuri cu laturile respectiv paralele sunt congruente ( cand sunt amando-ua ascutite sau amandoua obtuze) sau suplementare ( cand unul din ele este ascutit, iar celalalt obtuz. Daca unul este drept, celalalt este asemenea drept. Teorema 8. Daca un plan intersecteaza doua plane paralele, intersectiile sunt drepte paralele. Teorema 9. Doua plane distincte paralele cu al treilea plan sunt paralele intre ele. Teorema 10. Doua plane paralele determina pe doua drepte paralele, pe care le intersecteaza, segmente congruente. Teorema 11. (Teorema lui Thales in spatiu). Mai multe plane paralele determina pe doua drepte oarecare, care le intersecteaza pe acestea in segmente respectiv proportionale. . Euclid |
|
Matematica Numar pagini: 7
|
PIATA VALUTARA |
|
Referat
ROLUL PIETEI VALUTARE Operatiunile de pe piata valutara Aspecte ale relatiilor financiar – valutare Operatiuni pe piata valutara 1. Motivatia operatiunilor pe piata valutara 2. Participantii la piata valutara Operatiuni valutare asiguratorii Operatiunile la vedere in scop speculativ PRINCIPALELE OPERATIUNI CE SE DESFASOARA PE PIATA VALUTARA Alte genuri de operatiuni valutare Operatiuni desfasurate de bancile romanesti pe pietele valutare MECANISMUL CURSULUI VALUTAR 1. Cursul valutar – raportul dintre monedele nationale si internationale . Piata, valutara, rol, operatiuni, aspecte, relatii, financiar, valutare, motivatie, participanti, asiguratorii, speculativ, scop, mecanism, curs, valutar, monede, nationale, internationale, raport |
|
M A C R O E C O N O M I E Numar pagini: 12
|
James Joyce |
| James Joyce, an Irish novelist and poet, grew up near Dublin. James Joyce is one of the most influential novelists of the 20th century. In each of his prose works he used symbols to experience what he called an "epiphany", the revelation of certain revealing qualities about himself. His early writings reveal individual moods and characters and the plight of Ireland and the Irish artist in the 1900's. Later works, reveal a man in all his complexity as an artist and in family aspects. Joyce is known for his style of writing called "stream of consciousness". Using this technique, he ignored ordinary sentence structure and attempted to reproduce the rambling's of the human mind. Many of his works were influenced by his life in Ireland as an artist. He was influenced by three main factors in his life, his childhood and parents, his homeland of Dublin, Ireland, and the Roman Catholic Church. These three aspects show up in all his works subtly, but specifically in, The Dead, A Portrait of the Artist as a Young Man, and Araby.. James, joyce |
|
Engleza Numar pagini: 3
|
Un aspect al titanismului eminescian |
|
"Importanta deosebita a temei titaniene in creatia eminesciana a fost subliniata de amploarea unor studii care i-au fost consacrate de D. Popovici, G. Calinescu si Tudor Vianu.
Un aspect mai putin important al acestei teme fundamentale il constituie nazuinta titanica, nemarginita, a recuceririi din moarte a unei finite scumpe, reluata obsedant in numeroase poeme antume si postme, ceea ce insusi marele poet numea asa de sugestiv in “Rugaciunea unui dac” “moartea mortii si invierea vietii”. Prima dezvaluirea a sentimentelor titanice, a revoltei impotriva mortii, impotriva fragilei conditii umane se stie ca apare in “Mortua est” si este legata de momentul depresionar al disparitiei iubitei de la Ipotesti, moment biographic cu largi ecouri in creatia eminesciana. In una dintre versiunile poemului “Mortua est”, datata octombrie 1866, cu titlul “Elena” si subtitlul “Meditatiune, rabufneste razvratirea, cutezanta titanului romantic care nu se poate consola cu pierderea definitiva a iubitei, cu labilitatea vietii omenesti si incearca sa modifice oranduirea nedreapta a universului." Un eseu destul de amplu pe tema titanismului eminescian, cu citate din opera lirica si epica, bazat pe studiile unor critici literari precum G. Calinescu, Tudor Vianu, Caracostea, Titu Maiorescu, Perpessicius s. a. . Eminescu, titanism, eminescian, venetia, mortua est, strigoii, popovici, calinescu, tudor vianu, revolta, moarte, viziunea, romantica, scrisoarea i, o dulce inger bland, cezara, geniu pustiu, avatarii faraonului tla, mircea eliade, zamolxis, zamolxe |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 5
|
15. Ion Petrovici |
|
"S-a născut în 1882, la Tecuci, făcându-şi studiile medii la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. În toamna lui 1899 se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, având printre profesori pe Titu Maiorescu şi pe Nicolae Iorga. În 1904 îşi ia licenţa în Filosofie în 1905 devine primul Doctor în Filosofie al unei universităţi româneşti, cu teza Paralelismul psiho-fizic. În anul universitar 1905-1906 frecventează cursuri de filozofie la Leipzig.
În noiembrie 1906 este numit conferenţiar la catedra de filozofie la Universitatea din Iaşi iar în 1912 este definitivat ca profesor. Între anii 1923-1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. La sfârşitul lui ianuarie 1932 este invitat la Sorbonna şi la Academia de Ştiinţe morale şi politice din Paris, unde prezintă comunicările La Nationalité en Philosophie şi L'Idée de néant. Stabileşte legături de colaborare cu André Lalande şi Paul Gaultier. La 28 mai 1935 este ales membru al Academiei Române..........." BIBLIOGRAFIE 1. Ion Petrovici, Introducere în metafizică, în: Antologie de filosofie românească, Vol. II, Buc., Ed. Minerva, 1988 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Tendinte spiritualiste, ion, petrovici, conferentiar, octavian goga, lucian blaga, cunoasterea, obstacole, pasiuni, individuale, colective, aspect, obiectiv, realitatate, ratiune, prejudecati, adevar, kant, stiinta, metafizica, relativ, suprasensibil, religie, metoda, empirica, pura, neant, bergson, memoria, ratiunea, forme, apriorice, cultura, arta, morala, ion ianosi, cazan, gheorghe vladutescu, bagdasar nicolae |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Cursul IV |
|
Cuprinde continuarea cursului III:
1.7 Erori de comunicaţie 1.7.1 Biţi de paritate 1.7.2 Coduri corectoare de erori 1.7.3 aspecte ale aplicării în practică . Erori, comunicatie, biti, paritate, coduri, corectoare, erori, aspecte, aplicarii, practica |
|
Arhitectura calculatoarelor Numar pagini: 8
|
Aglae Tulea - Caracterizare |
| Aparent paradoxal, adevaratul avar al romanului ramane incontestabil Aglae Tulea. De la caracterizarile celorlalte personaje: “baba absoluta, fara cusur in rau” (Weissmann), “vipera, vrajitoarea” (Stanica Ratiu), “femeie-tip…care nu poate fi ocupata decat de un sentiment deodata” (Pascalopol), pana la aspectele concrete, complexe si energice, intreprinse in absenta oricaror criterii morale, Aglae Tulea simbolizeaza femeia avar, umbra urbana a ruralei Mara, din prima parte a romanului cu acelasi nume, imaginat de Ioan Slavici.. Aglae tulea, enigma otilei, caracterizare, avar |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Le travail en équipe |
| Les situations rencontrées au quotidien par les collaborateurs de l'entreprise deviennent de plus en plus complexes. Le nombre de paramètres à prendre en compte est toujours plus grand. Le travail en équipe devient de ce fait la seule solution viable pour faire face à cette complexité, le collaborateur seul ne pouvant plus en gérer tous les aspects, faute d'avoir les compétences techniques dans tous les domaines. Le travail en équipe devient la pierre essentielle du fonctionnement de l'entreprise moderne.. Le travail en équipe, l?organisation du travail, la structure de l?équipe, le contexte, la maîtrise partagée des processus, travail en équipe et team-building |
|
Franceza Numar pagini: 3
|
Le travail en équipe |
| Les situations rencontrées au quotidien par les collaborateurs de l'entreprise deviennent de plus en plus complexes. Le nombre de paramètres à prendre en compte est toujours plus grand. Le travail en équipe devient de ce fait la seule solution viable pour faire face à cette complexité, le collaborateur seul ne pouvant plus en gérer tous les aspects, faute d'avoir les compétences techniques dans tous les domaines. Le travail en équipe devient la pierre essentielle du fonctionnement de l'entreprise moderne.. Le travail en équipe, l?organisation du travail, la structure de l?équipe, le contexte, la maîtrise partagée des processus, travail en équipe et team-building |
|
Franceza Numar pagini: 3
|
Single Men vs. Committed Men |
|
Single men lead different lifestyles compared to men that
are committed to one woman. When a guy is single, he might wish he had a girlfriend. When that same guy finds a girlfriend, he might want to be single again. This is a strange cycle that many young men go through for many years. Although there are many differences between these two lifestyles, one similarity is apparent. That is the transition from one lifestyle to the other. The transition is often very difficult. These transitions often cause many aspects of a man’s life to change. This means that there are many contrasts when you compare lifestyles of single men and men in a relationship with one woman. . Single, comitted, men |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
Problema determinismului în ştiintele contemporane ale naturii |
|
"Cercetarea categoriilor care constată şi explică caracterul determinat al proceselor reale (materiale şi spirituale sau rezultând din împletirea materialului cu spiritualul) şi mecanismele determinării ne permite să privim asupra teoriei determinismului, gândită sub două aspecte:
ca determinism universal, căruia i se înglobează determinismele parţiale ale diferitelor nivele ale existenţei din punctul de vedere ale determinismelor complexe, proprii fiecărui nivel de structurare a existenţei în parte Se poate vorbi de aceea, la nivelul actual al cercetărilor, şi de un determinism global, caracteristic fiecărui nivel de organizare a existenţei în veşnică devenire, şi apoi de corelaţiile dintre ele, semnificative mai ales pentru nivelele superioare, înglobatoare. Cele mai esenţiale verigi ale explicării deterministe le reprezintă nivelul fizic (incluzând oarecum pe cel chimic), nivelul biologic şi cel al activităţii umane, în care se desprinde raportarea omului al determinismul global, cosmic şi includerea sa în determinismul cel mai complex din câte ne-a fost dat să cunoaştem, determinismul social..........." . Determinism |
|
Fizica Numar pagini: 6
|
Clonarea de la A la Z |
|
Deoarece clonarea ne suscita din ce in ce mai mult atentia, reprezentand poate cea mai socanta dintre provocarile stiintei contemporane, este util ca in randurile de mai jos sa tratam in cateva cuvinte fiecare aspect legat de acest subiect.....
. Clonarea, dolly, adn, zavos, antinori, griffin, parkinson, alzheimer |
|
Biologie Numar pagini: 6
|
Caracterizarea lui Dionis |
|
'Opera literara a lui Mihai Eminescu (1850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”.
Titlul nuvelei are o structura subiectiva , punand in lumina pe Dionis , personajul principal.........." . Caracterizare, dionis, sarmanul, eminescu, mihai, geniu, pustiu, nuvela |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 3
|
Mikel Dufrenne, Categorii estetice - categorii afective |
| " Calităţile afective dezvăluie, într-adevăr, un aspect important care trebuie pus acum în discuţie. Ele constituie, mai întâi, a priori-urile care suntem şi, de asemenea, pe cele pe care le cunoaştem. În general, cunoaştem deja a priori-urile corporale, intelectuale sau afective şi trăim având ca temei această cunoaştere ce precede orice achiziţie. Le cunoaştem, adică, înaintea oricărei experienţe. Să precizăm însă că e vorba de o cunoaştere care poate să rămână implicită, chiar dacă acţionează, dar care, în momentul explicitării, se traduce în propoziţii care forţează asentimentul. Chiar dacă a priori-urile sunt indefinibile, aşa cum am văzut în cazul calităţilor afective, ele sunt, totuşi, cunoscute. E vorba de o cunoaştere care nu înşeală. A priori -urile prezenţei apar, mai întâi, ca insesizabile: cum să exprimăm modul singular în care un organism singular, potrivit constituţiei proprii, se raportează la un mediu, se instalează în el şi i se ajustează, trăieşte şi moare? Şi totuşi, ştim să recunoaştem imediat o fiinţă vie şi să-i înţelegem demersurile. Pe temeiul acestei cunoaşteri a priori, biologia şi psihologia comprehensivă - cărora Goldstein le-a trasat programul - pot institui o ştiinţă a comportamentului, pot arăta în ce fel fiinţa vie îşi utilizează corpul potrivit modului în care utilizează.........." . Mikel dufrenne, fenomenologia experientei estetice, perceptia estetica, calitatile, afective, a priori, stiinta, comportament, biologia, psihologia, comprehensiva, goldstein, heidegger, racine, tragicul, pateticul, beethoven, seninatatea, bach, kant, frumosul, adevarul, estetic, valori, estetice, frumos, sublim, amuzant gratios, esente, reflexive, etienne, souriau, ethosul, a posteriori, scop, victor basch, bayer, cvintetul, franck, el greco, cvartete, faure, oda funebra, mozart, fedra, rembrandt, ecce homo |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Amidonul |
|
Amidonul
Izolare. aspect Amiloza si amilopectina Structura amidonului Structura amilopectinei Structura amilozei Structura glicogenului Hidroliza enzimatica a polizaharidelor de tipul amidonului Concluzii privind structura amidonului Bibliografie . Amidonul, hidratii de carbon, grupa, polizaharidelor, hidroliza, monozaharide, hexose, pentoze, celuloza, soliditate mecanica, glicogenul, claude bernard, izolare, aspect, aspectul amidonului, amiloza, amilopectina, structura, amidonului, hidroliza, amilopectinei, amilozei, glicogenului, hidroliza, enzimatica, polizaharidelor, tipul, concluzii |
|
Chimie Numar pagini: 5
|
Sarmanul Dionis |
|
"Opera literara a lui Mihai Eminescu (!850-1889) creste cu toate radacinile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina , cu toate aspectele romantice ,a spiritului autohton . Eminescu este un povestitor fantastic , caruia i se impune nu observarea realitatii , ci recompunerea ei vizionara , grea de semnifiactii adanci . Nimeni inaintea lui Eminescu si nimeni dupa el n-a reusit mai bine in acea pictura fantastica a realitatii , care aminteste arta unui William Blake.Nuvela ‚Sarmanul Dionis” este o constructie epica cuprinzatoare, posterioara romanului Geniu Pustiu. Nuvela a fost publicata in numarul din decembrie 1872-ianuarie 1873 al „Convorbirilor literare”.
Ca nuvela exemplara , de un perfect echilibru compoziţional ,”Sărmanul Dionis” isi concentrează toate luminile asupra personajului principal.........". Sarmanul dionis, dionis, comentariu, nuvela, geniu pustiu, mihai, eminescu |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Tudor Vianu, De la sentimentul tragic al vieţii la estetica tragicului |
| "Cine a pierdut, de pildă, o fiinţă de care îl lega o mare iubire, nu poate ajunge uşor la ideea că faptul aparţine structurii totalitare a lumii, unităţii ei de stil. Căci, această din urmă recunoaştere presupune pietate faţă de aşezarea lucrurilor, pe când deocamdată, şi chiar dacă lupta este pierdută, în sufletul nostru stăruie revolta. Nu consimţim să cedăm ordinii universale fiinţa pe care am iubit-o din tot sufletul şi pe care continuăm s-o socotim răpită cu injustiţie şi brutalitate. Căci, dacă am recunoaşte în acest fapt un aspect al ordinii nezdruncinate a lucrurilor, ar trebui să tăiem şi ultimul fir care ne mai ţine de fiinţa iubită şi anume, acela al dragostei noastre în revoltă! Şi multă vreme sufletul nostru nu consimte să reteze acest fir preţios. Abia după revoltă şi luptă, după dispreţ şi deznădejde, intervine ideea destinului, care trebuie acceptat ca singura soluţie într-o luptă în care puterile noastre ameninţă să se zdrobească................" . Tudor, vianu, sentiment, tragic, vieta, estetica, tragicului, acceptarea, destinului, sufletul, revolta, lupta, dispret, deznadejde, nietzsche, iubirea, amor fati, antinomie, destin, vointa, viata omeneasca, durere, umana, metafizica, omul, starea, mistica, stoici, johannes volkelt, cerinta, esentiala, fondul, pesimist, eschil, sofocle, shakespeare, goethe, schiller, vischer, sistem de estetica, stare de spirit, pesimista, forte, salutare, funeste, oportune, inoportune, pozitive, negative, ratiune, nonratiune, rational, irational, hegel, kant |
|
Estetică Numar pagini: 5
|
An Analysis of The Lord of the Flies |
|
The novel Lord of the Flies, written by William Gerald Golding, is a
remarkable piece of literature that discusses many important topics while remaining an enjoyable read. One of the important topics that is discussed in the novel is human nature. Many aspects of human nature is depicted in the book, but one major is the development of a man\\\'s personality and character. This aspect of human idiosyncrasy is portrayed through the development of Ralph, the main character and protagonist of the novel. Ralph\\\'s development from innocent, irresponsible, playful adolescent to a tough, self-reliant man shows how the hardships and turmoil of life can greatly effect a person\\\'s character. . Lord, of, the, flies, william, golding |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
Zebrele |
|
Cu aspectul lor ciudat, singular, datorat dungilor care le brazdeaza corpul, zebrele au devenit animale simbolice pentru Africa, intens mediatizate, mai cunoscute chiar decat girafele cu silueta lor insolita. Ele sunt un element esential al peisajului african, al marilor savane acoperite de ierburi inalte, din care rasar, ici si colo, salcamii cu forma de umbrela pe care botanistii i-au botezat Acacia tortillis.
O evolutie deplin descifrata Africa, teritoriul actual al zebrelor Comportamentul social al zebrelor Reproducerea Dungile zebrelor si rolul lor . Zebrele, acacia tortillis, evolutie, africa, comportamentul, social, reproducerea, dungile, rolul |
|
Biologie Numar pagini: 4
|
Tudor Vianu, Atitudinea estetică şi estetismul |
| "Posibilitatea de a subordona oricare din aspectele realului în sfera valorii estetice, despre care am amintit mai înainte, determină aşa-numita atitudine estetică în faţa lumii şi a vieţii. Atitudinea estetică trebuie însă limpede distinsă de estetism, cu care confuzia este adeseori făcută. Estetismul este acea atitudine care reactivează în realitate numai valori de artă, rămânând într-acestea închisă celorlalte valori ale culturii sau profesând chiar o anumită ostilitate faţă de ele. Stăpâneşte un punct de vedere estetic acela care în faţa unei opere ştiinţifice, în loc să se intereseze de substanţa cercetării, de justeţea sau profunzimea adevărurilor pe care le atinge, judecă numai darul de scriitor al cercetătorului. Estetismul inspiră pe acela care apreciază în conduitele practice ale vieţii nu valoarea lor morală, binele sau răul pe care ele îl pot conţine, ci pitorescul lor, forţa plastică a unui gest sau atitudini, caracterul sugestiv al unui cuvânt exprimat într-o anumită împrejurare concretă. Dintr-un punct de vedere estetic se aşează acela care, din complexul de valori al religiei, reţine şi preţuieşte numai frumuseţea ceremoniilor şi a cadrului în care ele se desfăşoară. Nici adevărul, nici binele, nici sacrul nu au un preţ adevărat pentru estet. ,,Lumea nu este justificabilă decât ca fenomen estetic", spunea odată Fr. Nietzsche, un om care avea de altfel în sine o posibilitate mai largă de îmbrăţişare a lumii. Lupta unul Flaubert cu formele burgheze ale societăţii timpului său, fanatismul său estetic provenea poate dintr-o antipatie radicală faţă de toate valorile extraestetice care se întrunesc în cuprinsul vieţii sociale. ,,Nimic din ce se întâmplă cu adevărat n-ar o importanţă cât de mică", scria odată Oscar Wilde. Şi altădată: ,,Mulţi oameni acţionează bine, dar foarte puţini vorbesc la fel, ceea ce înseamnă că a vorbi este cu mult mai greu şi în acelaşi timp mai frumos". ..................... Tudor, vianu, atitudinea, estetica, estetismul, valori, arta, adevarul, binele, sacrul, nietzsche, flaubert, oscar wilde, j, j, weiss, umanitatea, egoismul, frumos, excentric, spranger, formele vietii, banausi, religie, omul, artistul |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
Hamlet Analyzed in Terms of Aristotle s Poetics |
| Aristotle’s Poetics is considered the guide to a well written tragedy; his methods have been used for centuries. In Aristotle’s opinion, plot is the most important aspect of the tragedy, all other parts such as character, diction, and thought stem from the plot. Aristotle defines a tragedy as “…an imitation of an action that is serious, complete, and of a certain magnitude; in language embellished with each kind of artistic ornament, the several kinds being found in separate parts of the play; in the form of action, not of narrative; through pity and fear effecting the proper purgation of these emotions”(p. 22). Shakespeare’s Hamlet follows this definition for the most part, and even though it is not always in agreement with Aristotle’s guidelines, it is still a great and effective tragedy.. Hamlet, aristotle, shakespeare |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
Riga Crypto si lapona Enigel - Ion Barbu |
|
"Poezia face parte din ciclul „Uvedenrode“ din volumul „Joc secund“ şi este subintitulată „Baladă“, deoarece este o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus de un menestrel „la spartul nunţii, în cămară“. Formula literară este aceea a unei „poveşti în poveste“ sau a unei „poveşti în ramă“, narată la rugămintea unui nuntaş: „Mult – îndărătnic menestrel, /Un cântec larg tot mai încearcă /Zi-mi pe lapona Enigel /Şi Crypto, regele ciupercă!“.
Povestea o începe menestrul prin prezentarea regelui-ciupercă: „Împărăţea peste bureţi /Crai Crypto, inima ascunsă“, înfăţişat ca un inadaptat, cu o fire ciudată, pe care supuşii îl „bârfeau“ cu dispreţ. În antiteză cu el, lapona este prezentată cu tandreţe, sugerând gingăşie şi fragilitate. Enigel plecase din ţinuturile arctice, geroase, spre sud, în căutare .........". Riga, crypto, si, lapona, enigel, ion barbu, uvedenrode, joc secund, balad?, menestrel, eminescu, luceaf?rul |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
V. Antropologia filosofica in epoca contemporana - 11. Fenomenologia franceză. M. Merleau-Ponty |
|
"Ideea pe care se concentrează concepţia lui M. Merleau-Ponty despre om şi care constiuie premisa sine qua non a conceputului său de libertate defineşte corpul uman ca unitate între aspectul fizic, biologic, obiectiv şi cel psihic, subiectiv. În istoria filosofiei întâlnim ideea amintită într-o primă formă chiar la vechii filosofi greci. Mai mult, prin hilozoismul lor, aceştia susţineau că orice corp este însufleţit.
În perioada modernă s-a impus însă punctul de vedere obiectivist, potrivit căruia corpul ar fi un obiect fizic, situat în spaţiu şi timp. Această viziune şi-a găsit cea mai netă expresie în dualismul cartezian. Gândirea mea, spunea Descartes, nu influenţează întinderea mea şi nici invers, întinderea mea nu-mi influenţează gândirea. Ce-i drept, în Meditaţii despre filosofia primă şi Pasiunile sufletului el vorbea şi despre strânsa legătură dintre corp şi suflet, dar fără a-şi anula ideea separaţiei lor de principiu, substanţiale. Or, dacă se consideră că orice parte a corpului poate fi schimbată artificial, se va nega identitatea corporală, corpul fiind conceput ca obiect care poate lipsi din definiţia omului, cum gândea şi Descartes. Bunăoară, însuşi creierul, ca purtător al sufletului, ar putea fi detaşat dintr-un corp şi ataşat altui corp. În acest caz, afirmaţia „Eu sunt corpul meu” nu ar mai fi îndreptăţită. Concepţia fizicalistă despre corpul uman este prezentă şi la sfârşitul perioadei moderne, de exemplu la Marx, care afirma în lucrarea sa Manuscrise economico-filosofice că natura anorganică reprezintă o prelungire a corpului omenesc..........." BIBLIOGRAFIE 1. Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia percepţiei, trad. Ilieş Câmpeanu şi Giorgiana Vătăşelu, Buc., Ed. Aion, 1999 2. Ioan N. Roşca, Specificul fenomenologiei franceze. Maurice Merleau-Ponty, Târgu-Mureş, editura Ardealul, 2001. Fenomenologia, francez, m, merleau-ponty, sine qua non, libertate, corpul, uman, unitate, fizic, biologic, obiectiv, psihic, subiectiv, filosofi, greci, dualism, cartezian, descartes, meditatii despre filosofia prima si pasiunile sufletului, eu sunt corpul meu, manuscrise economico-filosofice, marx, celalalt, j, piaget, husserl, libertate, prereflexiv, eul, viata, sens, individ, ioan n, rosca |
|
Antropologie Numar pagini: 5
|
5. Aspecte filosofice în cultura română din secolul al XVIII-ea şi începutul secolului al XIX-lea |
|
"Cu toată vastitatea şi importanţa ei, opera lui Dimitrie Cantemir a fost doar parţial cunoscută în sec. al XVIII-lea în Ţările Române. Dacă în Occidentul Europei a fost larg comentată Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului Otoman iar Descrierea Moldovei a făcut, la rândul ei, carieră universală, la noi au circulat doar Divanul… şi Hronicul…, iar asta numai după 1770. Deşi influenţa operei lui Cantemir va fi astfel considerabilă spre sf. sec. al XVIII-lea dar mai ales în sec. al xix-lea, inexistenţa unei continuităţi imediate a ideilor şi preocupărilor sale filosofice a întărziat cu mai bine de o jumătate de secol dezvoltarea filosofiei româneşti originale. La acest lucru au contribuit deopotrivă destinul domnului cărturar cât şi nivelul general scăzut de dezvoltare a societăţii româneşti................."
BIBLIOGRAFIE 1. Samuil Micu, Scrieri filosofice, Buc., Ed. Şt., 1996 2. *** Antologie de filosofie românească, Vol. I, Buc., Ed. Minerva, 1988 3. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 4. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 5. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 6. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 . Aspecte, filosofice, cultura, romana, secolul, xviii, xix, dimitrie cantemir, descrierea moldovei, hronicul, divanul, logica, retorica, fizica, despre cer, despre nastere si pieire, despre suflet, metafizica, academia, bucuresti, alexandru ipsilanti, iasi, teofil coridaleu, pietro pomponazzi, coridaleu, neoaristotelismul, gheorghe lazar, ion heliade radulescu, gheorghe asachi, samuil micu, scoala ardeleana, petru maior, gheorghe sincai, ion budai-deleanu, paul iorgovici, ion monorai, inochentie micu, a filosofiei cei lucratoare, Învatatura metafizicii, loghica, legile firii, etica si politica, samuil micu, bacon, locke, galiei, newton, chronica romanilor si a mai multor neamuri, iobagia, sistem, perimat, petru maior, istoria pentru inceputurile romanilor in dacia, ion budai-dealeanu, tiganiada, gheorghe lazar, montesquieu, voltaire, rousseau, wolff, fontenelle, condillac |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
10. P.P.Negulescu (1872-1951) |
|
" Născut în actombrie 1872 la Ploieşti, P.P.Negulescu face Facultatea de Filosofie la Bucureşti, unde-l are ca profesor pe Titu Miorescu şi-şi continuă studiile la Paris şi Berlin. A profesat apoi filosofia la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti.
Pentru început, P.P.Negulescu se ocupă de aşa-numita problemă gnoseologică, în lucrarea Critica apriorismului şi empirismului. Considerând formele a priori ale sensibilităţii ca temelie a criticismului kantian, el supune unui sever examen critic acest apriorism. Luând pe rând cele patru argumente pe care Kant le aduce pentru a dovedi aprioritatea şi intuitivitatea spaţiului, P.P.Negulescu încearcă să demonstreze netemeinicia acestora, evidenţiind anumite erori de logică şi contraargumentând cu aspecte ale experienţei comune sau cu dovezi ale noii ştiinţe. În plus, el pune în evidenţă contradicţia pe care o săvârşeşte Kant şi atunci când este vorba de rolul categoriei de cauzalitate, despre care spune că nu se aplică decât fenomenelor, în vreme ce, pe de altă parte, consideră că lucrul în sine este cauza senzaţiilor noastre..........." BIBLIOGRAFIE 1. P.P. Negulescu, Geneza formelor culturii, Buc., Ed. Eminescu, 1984 2. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985 3. Ion Ianoşi, O istorie a filosofiei româneşti, Cluj, Biblioteca Apostrof, 1996 4. Gh. Al. Cazan, Istoria filosofiei româneşti, E.D.P., 1984 5. Gheorghe Vlăduţescu, Neconvenţional, despre filosofia românească, Buc., Ed. Paideia, 2002 6. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988 . Negulescu, critica apriorismului si empirismului, kant, aprioritatea, intuitivitatea, spatiul, empirism, john stuart mill, idealism, problema, ontologica, stiintele, evolutia, intelectuala, destinul omenirii, religia, discernamantul, creatia, maiorescian, formatia, estetica, filosofia renasterii, scepticism, omenirea, nicolae bagdasar, antimetafizica, scientista, pozitivista, evolutionista, ion ianosi, gheorghe vladutescu, gh, al, cazan |
|
Istoria filosofiei româneşti Numar pagini: 5
|
Fabula |
| Definitie fabula,trasaturile fabulei,alte aspecte.. Demonstratie fabula \"cainele si catelul\" | |
|
Limba si literatura romana Numar pagini: 2
|
Mihai Ralea, Mecanismele de realizare a comicului |
|
2.1. aspecte ale fenomenului comic
I. Spiritul II. Umorul III. Burlescul IV. Grotescul V. Ironia . Mihai ralea, mecanismele, realizare, comicului, comic, bergson, kant, aristotel, sochopenhauer, bergeon, patologie, aspecte, fenomenului, spiritul, umorul, burlescul, grosolan, ironia, pamfletul, socrate, platon, napoleon, fondul, simulatie |
|
Estetică Numar pagini: 4
|
Freud and Marx |
|
Freud and Marx it can be argued were both, as individuals, dissatisfied with their societies. Marx more plainly than Freud, but Freud can also be seen as discontent in certain aspects such as his cynical view of human nature. Each were great thinkers and philosophers, but both seemed unhappy. Perhaps the social ills and trouble each perceived in the world
about them were only the reflections of what each of the thinkers held within themselves. Each person observes the same world, but each of us interprets that information in a different way. They both saw the world as being injust or base. Each understood the isfunctions in society as being caused by some aspect of human greed or other similar instinct. They did however, disagree on what the vehicle for these instincts' corrupting influences are. Freud claimed that tension caused by the stuggle to repress anti-social instincts eventually was released and caused the social evils he observed. Marx also............ . Freud, marx |
|
Engleza Numar pagini: 4
|
Caracterizarea compuşilor macromoleculari (polimeri) |
|
Aspecte generale
Determinarea gradului de gomflarea a cauciucului Propreietăţile adezive ale compuşilor macromoleculari . Caracterizarea, compusi, macromoleculari, polimeri, organici, anorganici, determinarea, gradul, gomflare, etansare, adezive, macromoleculari |
|
Chimie Numar pagini: 2
|
Life Of Rodin |
|
Auguste Rodin was born November 12, 1840 in Paris and attended the Ecole des Arts Decoratifs in Paris at age 14. Rodin had a special gift for modeling human figures and faces; therefore sculpting humans is all he did. Decorators and commercial sculptors exploited Rodin at a very young age. It was some 20 years before he could sculpt for himself, under the commercial sculptor Albert Carrier-Belleuse. (Auguste, 19)
Rodin sculpted ornamental figures for several major buildings in Brussels, such as the Bourse and the Palais des Academies. He then worked on the monument to Jean-Francois Loos, the former mayor of Antwerp. Rodin did not start this monument, but he work on it. Rodin acquired a sufficient amount of money to travel to Italy, which was an important step in his career. In 1877 he returned to Paris with his first major sculpture, The Age of Bronze. This piece of work showed a young man coming out of misery and depression to a state of heightened awareness. Critics and fellow artists thought and also accused Rodin of making this piece from a plaster cast taken directly from a living person. This deeply hurt Rodin. (Auguste, 19) In 1880, Rodin was contracted by the French government to make a door for the projected Musee des Arts Decortifs. Rodin worked endlessly on the sketches for the bronze door, now titled The Gates of Hell. In 1883 Rodin met Camille, this is when he had reached his “decisive stage” in preparations for The Gates of Hell. This aspect of Rodin’s work and ideas has to be borne in mind considering the beginning of his relationship with Camille Claude. (Auguste, 21-22) . Rodin |
|
Engleza Numar pagini: 2
|
Mikel Dufrenne, Atitudinile în faţa frumosului şi adevărului |
| "Respectul pe care-l impune obiectul estetic e comparabil cu atitudinea pe care o solicită adevărul? Ni se pare că, oricare ar fi apropierea dintre frumos şi adevăr, aceste două atitudini diferă sub trei aspecte. Nu stăpânim în acelaşi fel, mai întâi, adevărul şi frumosul. Evident, şi unul şi altul pot să apară ca un dat; sunt tot atât de dezarmat şi de convins prin evidenţa raţională cât şi prin evidenţa estetică, astfel încât pot spune deopotrivă: verum index sui şi pulchrum index sui. Şi dacă se pretinde că adevărul presupune, spre deosebire de frumos, o activitate care nu e deloc scutită de ambiţie sau de avariţie, ne putem aştepta la protestul apostolilor cunoaşterii dezinteresate şi care consideră cunoaşterea ca ultim scop al contemplării. Trebuie să dezvoltăm, totuşi, această diferenţă: chiar când parvine la acel punct maxim de puritate, în abdicarea puterii, cercetarea adevărului vizează o apropiere, operaţiune ce se pretează la manevre care o opun frumosului. Contemplarea adevărului rămâne întotdeauna preţul unei asceze: plăcerea pe care o încerc e aceea a unei cuceriri. Adevărul poate să mi se impună ca o graţie - ,,atenţia este o rugăciune naturală" - şi a trebuit............" . Mikel dufrenne, atitudinile, frumosul, adevarul, fenomenologia experientei estetice, perceptia estetica, obiectul, estetic, verum index sui, pulchrum index sui, experienta, estetica, judecata, universalitatea |
|
Estetică Numar pagini: 2
|
"aspect" rezultate au fost gasite 38
