Aglae Tulea - Caracterizare

Aglae Tulea – caracterizare

Aglae Tulea este sora lui mos Costache, sotia lui Simion Tulea si mama a trei copii: Olimpia, Aurica si Titi.
Odata aparut in scena personajul se misca mereu intr-o linearitate totala. De la inceput la sfarsit Aglae starneste doar dezgust. Se prezinta cititorului prin intermediul lui Felix, care o observa cu atentie: “Otilia opri pe Felix in fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru si pieptanat bine intr-o coafura japoneza. Fata ii era galbicioasa, gura si buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca. Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin, si avea dealtfel aceeasi miscare moale a ploapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele in care se vedea prinsa de un lantisor, urechea unui cesulet de aur”.
Acelasi personaj, Otilia face prezentarile:
“- E tanti Aglae, sora lui papa, explica Otilia lui Felix vazandu-l cam nedumerit.
- De unde sa ma cunoasca? intreaba Aglae. Cand a murit ma-sa era numai atat. De atuncea nu l-am mai vazut. Tu ti-l amintesti, Aurico?”.
Prima impresie urata pe care i-o provoaca lui Felix se leaga de limbajul ei, ce caracterizeaza perfect femeia crescuta la mahala si educata la periferia orasului.
Prezenta continua a Aglaei in casa lui mos Costache e motivata, la prima vedere, de gradul de rudenie si de pozitia casei familiei Tulea, aflata in imediata vecinatate a casei lui Giurgiuveanu, dar, mai ales, de dorinta apriga, chiar nestapanaita, a femeii de a pune mana pe averea batranului. Ea este convinsa ca numai banii pot aduce stabilitatea unei familii si-i doreste cu atata putere incat tot restul se estompeaza. Cu exceptia copiilor! Aglae incarneaza chipul mamei devorate de rautate si invidie fata de copiii altora, deformata in chip grotesc de un sentiment care ar fi trebuit sa o faca sa devina nobila.
E atata cheltuiala in a o inlatura pe Otilia, vesnica rivala (din perspectiva ei) pentru maritisul Auricai, incat personajull depaseste repede si, inca de la inceputul drumului narativ limitele normalului. Aglae e uscata de rautate, aproape nici nu o poti inchipui tanara, la inceputul casatoriei ei cu Simion. Personajul se misca intr-un timp inert si de aceea nici nu evolueaza, se plimba doar pe traiectorie rectilinie, definitiv trasata.
Gesturile cu care-l intampina pe Felix tind sa stabileasca repede relatia. Felix este tratat cu superioritatea izvorata doar din ura fata de inca un eventual pretendent la mostenire, de aceea “demnitatea” cu care isi ridica mana spre a-i fi sarutata se potriveste prea putin cu acel “Hm!” “artagos” rostit “cu un glas ragusit, insa forte. “Esti flacau in lege!”. Afland ca Felix va intra la Universitate, Aglae se mira sumbru. “Asezat, saumai precis uitat intr-un colt, Felix va cunoaste curand impunsaturile “matusii”, pe toti deodata ii improasca cu venin:
“- Asa?! Se mira Aglae. N-am stiut: faci azil de orfani.
- Felix are venitul lui – protesta Otilia – nu-i asa, papa?
- A-a-are! Bolborosimos Costache, privind ca un protejat in ochii Otiliei, care ii scutura un fulg de pe haina.
- Atuncea feceti pensiune, continua implacabil Aglae. O sa aiba Otilia cu cine se distra, nu-i asa, Pascalopol?
Pascalopol isi musca putin buza de sus, cam schimbat la f...