Istoria descoperirii elementelor chmice si a substantelor compuse

ISTORIA DESCOPERIRII ELEMENTELOR CHIMICE SI A SUBSTANTELOR COMPUSE


Multe capitole din istoria chimiei s-au dovedit foarte pasionante, dar nici unul nu are amploarea si stralucirea descoperirii elementelor chimice si a substantelor compuse.
In evolutia chimiei fiecare element nou descoperit a marcat o etapa care a deschs un nou camp de cercetari, atat prin studierea proprietatilor noului element in comparatie cu cele cunoscute cat si din punctul de vedere al aplicatiilor practice ale elementului ca atare si ale compusilor sai.
Antichitatea a cunoscut noua elemente chimice dintre care sapte metale: Au, Ag, Cu, Sn, Pb, Hg, Fe si doua nemetale: S si C.
Unele dintre metalele cunoscute in lumea antica erau de puritate foarte mare, aproape de cele de astazi. Nemetalele antice, S si C nu erau considerate corpuri simple ci compuse – ca si metalele acestei perioade – din patru “elemente” - aer, apa, pamant si foc – “elemente din care se considera ca ar proveni toate celelalte corpuri.
Aurul a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri fiind raspandit in stare nativa in natura el se putea obtine usor in cantitati mici. Datorita proprietatilor sale deosebite, aurul a devenit un simbol al bogatiei si puterii fiind folosit la confectionarea obiectelor de podoaba si cult.

Istoria argintului este strans legata de cea a aurului. Prin faptul ca si el se gaseste in natura sub forma nativa este cunoscut din Antichitate si folosit la confectia podoabelor si apoi la fabricarea monedelor.
Cuprul era si el cunoscut din Antichitate, aproape sigur imediat dupa Au si Ag. Aparitia cuprului, mult mai dur si mai ieftin a facut posibila utilizarea lui la fabricarea armelor si a unor ustensile realizandu-se astfel un salt important in istorie: trecerea de la epoca de piatra la epoca bronzului. Mult mai tarziu (1878) s-au descoperit si analizat doua minerale importante ale cuprului, malachitul si azuritul (carbonati bazici ai cuprului).
Mercurul face si el parte din grupa celor sapte metale cunoscute in lumea antica, dar, in vrema ce unii compusi ai Hg (HgO, HgS, HgCl2) erau cunoscuti cu aproape un mileniu i.e.n. Mercurul metalic apare cu doar 300 ani i.e.n.
 Fierul, spre deosebire de aur si argint care se gaseau in natura in stare nativa, nu era raspandit decat sub forma de combinatii – in special sulfura si oxizi. Extragerea Fe din minereurile sale a reprezentat un progres important, impunandu-se rapid si inlocuind treptat bronzul. Mult mai tarziu apare sporadic in Germania si peste un secol se dezvolta in Anglia cuptorul inalt care a transformat fundamental industria fierului, permitand obtinerea fontei si apoi a otelului.
Faptul ca sulful se cunoaste din antichitate se datoreaza gasirii lui in general sub forma nativa. Exista mentionari in literatura privind arderea sulfului pentru fumigari la dezinfectii precum si a SO2 la inalbirea unor tesaturi.
Aparitia prafului de pusca (1250) da o noua importanta sulfului. Dintre compusii sulfului, acidul sulfuric era cunoscut de catre arabi din secolul VII sau mai precis din anul 800. Treptat, utilizarile sulfului se extind – de la fabricarea H2SO4 la vulcanizarea cauciucului, la fabricarea unor medicamente si coloranti.
Carbunele de pamant era cunoscut din antichitate si folosit drept combustibil sau la prelucrarea melalelor. Insa carbunii nu trebuiesc confundati cu carbonul care se gaseste in compozitia acestora in cantitati variabile...