Fibrele sintetice

Fibrele sintetice


Una dintre necesit??ile vitale ale fiin?ei umane din toate timpurile a fost ca, pe l?ng? asigurarea hranei, s?-?i procure ?i materialele necesare confec?ion?rii ?mbr?c?mintei. ?n acest scop, ca ?i ?n alte cazuri, omul s-a adresat naturii. Prin ?ncerc?ri, timp de mii ?i mii de ani, el a reu?it s? identifice diferite materiale adecvate acestui ?el ?i s? elaboreze tehnologiile necesesare prelucr?rii lor.
Astfel au intrat ?n circuitul economic o serie de produse naturale ca bl?nurile, l?na, inul, c?nepa, bumbacul, etc. care din timpul faraonilor ?i p?n? la ?nceputul acestui veac au asigurat ?n propor?ie de sut? la sut? necesit??ile de ?mbr?c?minte ale umanit??ii. ?n toat? aceast? perioad?, progresele s-au referit la elaborarea unor tehnologii perfec?ionate de prelucrare care au permis ca din aceste materii prime naturale s? se ob?in? cantit??i tot mai mari de ?mbr?c?minte cu calit??i din ce ?n ce mai bune, precum ?i alte articole de decora?ii interioare, funii, odgoane, etc.
Un eveniment important ?n aceast? perioad? l-a constituit introducerea ?n Europa a m?tasei din China, fapt care a generat ideea de a se ?ncerca imitarea ei pe cale artificial?, idee ce a fost realizat? industrial la sf?r?itul secolului al XIX-lea de c?tre Hilaire de Chardonet. Acesta a patentat ?n 1885 procedeul de producere a m?t?sii ce-i poart? numele, prin filtrarea nitrocelulozei urmat? de denitrare.
Fibrele artificiale ?i sintetice, reunite sub numele generic de fibre chimice, au devenit astfel al?turi de fibrele naturale, o baz? important? de materii prime textile.
Dac? p?n? la ?nceputul acestui secol necesit??ile de ?mbr?c?minte erau satisf?cute ?n totalitate de produsele naturale, la sf?r?itul secolului 70% din aceste necesit??i vor fi satisf?cute de fibrele chimice.
O ramur? mai recent? a fibrelor chimice care s-a dezvoltat ?n ultimi 40 de ani ?ntr-un ritm extraordinar o reprezint? fibrele sintetice. Acest fibre sunt rodul dezvolt?ri uneia dintre cele mai moderne ramuri ale chimiei: chimia polimerilor. Sintetizarea lor a fost posibil? doar atunci c?nd cercetarea a relevat caracteristicile necesare unui polimer fiabil: s? fie filiform (adic? f?r? ramific?ri sau reticuli ai catenelor); s? aib? o mas? molecular? potrivit?, s? poat? fi orientat ?i cristalizat; s? fie solubil ?n solven?i sau s? se topeasc? f?r? descompunere.
Odat? cu apari?ia unor noi tipuri de fibre sintetice, la procedeele de filare cunoscute s-au ad?ugat altele noi: filarea din topitur? ?i, mai recent, filarea din suspensie, filarea din semitopitur? etc.
?n general, schema de ob?inere a unei fibre sintetice este:
prepararea polimerului filare etirare ?ncre?ire fixare.
Dup? metoda de preparare a polimerului se cunosc:
Fibre preparate prin policondensare;
Fibre preparate prin polimerizare radical?;
Fibre preparate prin polimerizare ionic?;
Fibre preparate prin alte procedee.
Cele mai cunoscute fibre preparate prin policondensare sunt fibrele poliamidice, fibrele poliesterice ?i fibrele poliuretanice.
Dintre fibrele poliamidice cele mai utilizate sunt Nylonul 6,6 ?i Nylonul 6. Nylonul 6,6 se nume?te a?a deoarece materiile prime – acidul adipic ?i hexametilen-diamina – au fixa?i c?te 6 atomi de carbon. Reac?ia care st? la baza prepar?rii sale este :

n NH2 – (CH2) 6 - NH2 + n HOOC – (CH2)4 - COOH
hexametilen-diamin? acid adipic
 H[NH – (CH2)6...