Este sau nu posibila o teorie cuantica a mentalului

ESTE SAU NU POSIBIL? O TEORIE CUANTIC? A MENTALULUI ?
?n ultimii ani, ?n ?tiin?a cognitiv? s-a manifestat o controvers? important? asupra ideii de a se apela la fizica cuantic? pentru explicarea fenomenelor mentale. Promotorii principali ai unui curent de g?ndire pro-cuantic sunt Roger Penrose (1989, 1994), Henry P. Stapp (1993), Stuart R. Hameroff (1994), M. Jibu si K. Yasue (1996)[1].
Au ap?rut ?ns? si reac?ii prin care se neag? natura cuantic? sau rolul fizicii cuantice ?n manifestarea si explicarea fenomenelor mentale si ale con?tiin?ei. Spre exemplu, Gregory R. Mulhauser, de la Departamentul de filosofie al Universit??ii Glasgow din Sco?ia, ?n urma analizei sale[2], consider? c? tr?s?turile mecanicii cuantice sunt extrem de nerelevante pentru producerea ?i explicarea fenomenelor mentale. El ??i intituleaz? studiul s?u, la care am f?cut referin??, “On the End of a Quantum Mechanical Romance”[2]. De asemenea, afirm? c? nu se poate acorda nici un rol con?tiin?ei ?n influen?area rezultatului unui eveniment cuantic.
Kirk Ludwig, de la Departamentul de filosofie al Universit??ii din Florida, Gainesville, SUA, nu vede de ce ?ntre fizica clasic? si fizica cuantic? ar fi o diferen?? ?n problema rela?iei dintre corp si minte[3]. El afirm?:
“Problema este generat? de un grup de propozi?ii, toate av?nd motiva?ii puternice, dar care ?mpreun? sunt inconsistente:
Unele obiecte au propriet??i mentale.
Constituen?ii fundamentali ai obiectelor (adic? obiectele ?nscrise ?n catalogul fizicii particulelor) nu au propriet??i mentale.
Propriet??ile mentale nu sunt conceptual sau defini?ional reductibile la propriet??ile non-mentale ale obiectelor.
Fiecare tr?s?tur? a fiec?rui obiect este deductibil?, ?ntr-o descriere complet? a ei, ?n func?ie de constituen?ii fundamentali ?i de propriet??ile ?i rela?iile dintre ace?tia. Problema este aceea c? din (2)-(4) deducem negarea propozi?iei (1). Aceasta este problema minte / corp”.
Cu alte cuvinte, dac? fizica cuantic? nu con?ine elemente specifice mentalului, la fel cum nu con?ine fizica clasic?, atunci prima nu este mai ?ndrept??it? dec?t a doua s? serveasc? explic?rii proceselor mentale. Vom reveni asupra acestor considera?ii.
David Chalmers, matematician la origine, profesor de filosofie la Universitatea Santa Cruz, California, ?ntr-un volum care a trezit un deosebit interes[4], arat? c? procesele mentale nu pot fi explicate de fizica actual?, inclusiv de mecanica cuantic?, nici chiar de aceea pe care Roger Penrose o propune pentru a acomoda fenomenele mentale.
De ce s-au propus teorii cuantice pentru explicarea proceselor mentale? F?r? ?ndoial?, datorit? faptului c? ?ntreaga cunoa?tere neurobiologic?, cu toate progresele mari pe care le-a cunoscut, nu a putut explica fenomenele cele mai delicate ale proceselor mentale, spre exemplu fenomenele de inten?ionalitate ?i, ?n general, fenomenele denumite qualia.
Este adev?rat, mul?i neurobiologi cred c? toate procesele mentale se vor putea explica numai prin structurile neurobiologice, dar acesta este un punct de vedere care extrapoleaz? conceptual succesele prezente ale ?tiin?ei structurale f?r? nici o certitudine sau temeinic? justificare c? aceast? ?tiin?? va explica orice, inclusiv procesele mentale ?n mod deplin.
In cele din urm?, credin?a c? totul se va explica prin ?tiin?a structural?, care se bazeaz? pe realitatea for?elor fundamentale ale naturii, excluz?nd orice ?n afara acestora, este un punct de vedere filozofic ?i nu ?tiin?ific. Recent observam :
“F?r? ?ndoial?, procesarea mental? a informa?iei sfideaz? ?tiin?a structural? de...