Frumosul - Generalitati

Frumosul - fenomen estetic de baz? ?i categorie central? a esteticii
Primul fapt teoretic care este acceptat ?n chip aproape unanim cu privire la frumos este acesta: dintre toate no?iunile estetice care au primit statutul de categorii fundamentale, deci de no?iuni av?nd un grad maxim de generalitate, este singura pur estetic?, exclusiv estetic?. Dup? cum s-a observat de nenum?rate ori, sublimului ?i este inerent ata?at? o cot? de eticitate (de unde formula devenit? aproape curent?, ,,sublimul este cea mai etic? dintre toate categoriile estetice"), iar tragicul ?i comicul, nu sunt reductibile doar la apari?ie ?i aparen??; ele sunt ?i ?n via??, prin urmare, nu sunt fenomene pur estetice ?i numai estetice.
Al doilea fapt: ceea ce este frumosul pentru noi ast?zi, elinii numeau Kalón, iar latinii - pulchrum. Acest ultim termen a disp?rut ?n latina renascentist?, l?s?nd locul unui cuv?nt nou bellum (de la ,,bonum", diminutivat ,,bonellum", abreviat - ,,bellum") devenit ?n italian? ,,bello", ?n francez? - beau, iar ?n englez? beautiful. ?n rom?n? s-a p?strat termenul frumos ?n care se recunoa?te u?or latinescul formosus. ?n orice caz, ceea ce este important este faptul c? ?i-n limbile vechi ?i-n cele actuale sunt ?i substantive ?i adjective derivate din aceea?i r?d?cin?: Kallós ?i Kalon, pulchritudo ?i pulcher, bellezza ?i bello, frumuse?e ?i frumos. De asemenea, se ?tie c? grecii utilizau adjectivul substantivat tó Kalon pentru frumuse?e, iar ,,Kallós" l-au p?strat pentru no?iunea abstract?, pentru frumos.
Al treilea fapt semnificativ: teoriile despre frumos ?n spa?iul culturii greco-latine ?i iudeo-cre?tine au ,,operat" - dup? cum afirm? ?i dezvolt? pe larg acest ra?ionament Wladyslaw Tatarkiewicz ?n Istoria celor ?ase no?iuni - nu cu o singur? no?iune, ci cu trei no?iuni diferite: 1. frumosul ?n sens larg - etic ?i estetic totodat? (Kalokagathon); 2. frumosul cu semnifica?ie exclusiv estetic?, adic? ceea ce suscit? ?i provoac? tr?iri estetice fa?? de culoare, sunet, g?ndire (aceast? no?iune despre frumos este cea care a devenit, cu timpul, no?iunea de baz? a culturii europene) ?i 3. frumosul ?n sens estetic, dar limitat doar la domeniul vizual (?n acest sens, frumoase puteau fi doar forma ?i culoarea).
?n orice caz, acest fapt este important ?i pentru c? putem distinge ?ntre o teorie cu privire la frumos ?i o defini?ie dat? frumosului. Se poate accepta astfel c?, atunci c?nd se spune c? frumosul e ,,ceea ce place c?nd e privit", noi d?m o defini?ie frumosului, iar atunci c?nd spunem, de pild?, c? ,,frumosul const? ?n alegerea propor?iilor, ?n dispunerea adev?rat? a p?r?ilor, ?n fapt, ?n m?rime, calitate ?i cantitate ?i-n raportul lor reciproc", atunci formul?m o teorie despre frumos. ?n primul caz, o defini?ie ne va spune cum se recunoa?te frumosul, iar ?n cel de-al doilea, o teorie cere explicit s? spunem cum se explic? frumosul. O atare teorie pe c?t de cuprinz?toare, pe at?t de longeviv? cu privire la frumos este numit? de acela?i estetician ,,Marea teorie". Cei ce-au ini?iat-o au fost pitagoreicii, dar ea a str?b?tut dup? aceea timpurile, r?m?n?nd aproape nemodificat? p?n? ?n secolul al XVII-lea european. Ea are, totodat?, calitatea c? se aplic? ?i plasticii ?i muzicii deopotriv?. Elementul esen?ial al acestei teorii ?l constituie ideea de propor?ie, cea de simetrie ?i cea de armonie. Astfel, frumosul apare numai ?n obiectele ?n care p?r?ile se raporteaz? unele la altele ca numere simple. Mai precis: justa alc?tuire ?i concordan?a tuturor lucrurilor compuse provin din cele cinci propor?ii cuprinse ?ntre cele patru numere simpl...