Azotul si principalii lui compusi

AZOTUL
?I PRINCIPALII LUI COMPU?I


Azotul este constituentul principal al aerului , ?n care se g?se?te ?n propor?ie de 76% de mas? sau 78% de volum . A fost descoperit ?n anul 1674 de c?tre Jean Mayow care nu i-a putut stabili individualitatea chimic? . Lavoisier ajunge la concluzia c? aerul con?ine pe l?ng? oxigen un nou element pe care l-a numit AZOT – f?r? via??.
?n natur? azotul este format din N14 ?i N15 ?n raport atomic de 272:1. El se ?nt?lne?te ?i sub form? de combina?ii cum ar fi azotatul de potasiu ?i azotatul de sodiu . Deoarece face parte din compozi?ia proteinelor , azotul este un component indispensabil organismelor.
Azotul pur se ob?ine din aer sau din substan?e care ?l con?in ?i care se pot descompune u?or , de exemplu azotitul de amoniu :
NH4NO2= N2 + 2 H2O

?n laborator se folose?te un amestec de solu?ii de azotit de sodiu ?i clorur? de amoniu , din a c?ror reac?ie rezult? par?ial azotit de amoniu, care mai departe se descompune ?n azot.
NaNO2 + NH4Cl = NH4NO2 + NaCl

Industrial, azotul se ob?ine odat? cu oxigenul prin lichefierea ?i distilarea frac?ionat? a aerului lichid . Aceasta se realizeaz? prin c?teva detente ?i condens?ri succesive , ?n decursul c?rora se produce o sc?dere de temperatur? suficient? pentru separarea componentelor aerului .
Conform procedeului G. Claude , aerul uscat ?i decarbonat ( prin trecere peste NaOH ) , comprimat ?i r?cit la -170°C ?ntr-un schimb?tor de c?ldur? , este supus unei detente de la 50atm la 5 atm . La baza coloanei se adun? aer lichefiat bogat ?n oxigen , care este constituentul mai pu?in volatil ; azotul sub form? gazoas? , se ridic? ?n coloan? , str?bate refrigerentele ?i sub form? lichid? , se colecteaz? ?n rezervorul central de la baza coloanei la -183°C , sub 5 atm . De aici , azotul este recirculat spre v?rful coloanei unde se produce din nou o detent? , de la 5 atm la 1 atm . Frac?iunea gazoas? , format? din azot practic pur , p?r?se?te coloana printr-o conduct? din v?rf . Lichidul r?mas curge prin talere , se ?mbog??e?te din ce ?n ce ?n oxigen , ?nt?lnit ?n contracurent , se adun? sub form? de oxigen lichid aproape pur ( 98% ) . Azotul r?mas dup? ?ndep?rtarea oxigenului mai con?ine ?i gaze rare existente ?n atmosfer? ?i chiar urme de
- 1 -
oxigen . Azotul se p?streaz? ?i se transport? comprimat la 150 atm ?n tuburi de o?el . ?n stare pur? , azotul se ob?ine prin descompunere termic? a azidei de sodiu sau de bariu:
2 NaN3 = 2 Na + 3 N2

Azotul este un gaz incolor , f?r? miros , mai u?or dec?t aerul . ?n ap? se dizolv? mai pu?in dec?t oxigenul . Azotul nu ?ntre?ine arderea ?i deci nici via?a ; din aceast? cauz? poart? numele de azot , de la cuv?ntul grecesc azotos = f?r? via?? . Vechea lui denumire este nitrum , adic? generator de nitru ( silitr? ) ; de aceea i se mai spune ?i nitrogen, iar simbolul, iar simbolul lui a r?mas N .
Molecula azotului este diatomic? , atomii de azot fiind lega?i ?ntre ei printr-o leg?tur? tripl? :N=N: . Distan?a dintre nuclee este 0,109 nm . Disocierea moleculei , chiar la temperaturi ?nalte , se face foarte greu : energia de disociere a moleculei de azot ?n atomi este de 944,7 kJ mol-1 .
T?ria leg?turii ?n molecul? N2 este cauza iner?iei chimice a azotului .
Dac? se trece azotul sub presiune redus? printr-un arc electric , la o tensiune mare , se formeaz? azot activ , alc?tuit din atomi de azot ?n stare fundamental? , care trec apoi ?n molecule „pre-asociate” ?i ?n final , ?n molecule stabile . Recombinarea atomilor ?n molecule este ?nso?it? de o luminescen?? galben?-verzuie .
Reactivitatea ...