Apele reziduale

APELE REZIDUALE

Apele reziduale provin din intrebuintarile casnice sau din diferite procese industriale care au loc in fabrici si uzine. Problema apelor reziduale a dobandit o importanta in crestere incepand cu anul 1970 ca urmare a ingrijorarii generale fata de poluarea mediului in care traim.

Istoric
Metodele de debarasare de reziduuri dateaza din antichitate. Au fost gasite instalatii sanitare in ruinele oraselor antice Creta si oraselor asiriene. Fantanile arteziene create de romani functioneaza si astazi. Desi primul lor rol era estetic, obiceiul romanilor de a arunca gunoaiele in strada a facut ca insemnate cantitati de materie organica sa fie transportate de apa rezultata din ploi. Spre sfarsitul Evului Mediu, in Europa s-au dezvoltat depozite subterane in care erau aruncate gunoaiele. Cand acestea se umpleau, lucratorii sanitari le goleau, pe cheltuiala detinatorului. Reziduurile erau folosite ca fertilizatori la fermele din apropiere sau erau aruncate in ape curgatoare sau pe terenuri virane.
La inceputul secolului XX, cateva orase si obiective industriale au inceput sa recunoasca ca deversarea apelor reziduale direct in apele curgatoare produce probleme de sanatate.

Transportul apelor reziduale
Apele reziduale sunt transportate de la origine pana la uzinele de tratare prin sisteme de conducte care sunt de obicei clasificate in functie de tipul apei care curge prin ele. Daca sistemele transporta atat apa de ploaie cat si reziduala, se numesc sisteme combinate, si deservesc de obicei zonele mai vechi ale oraselor. Odata cu dezvoltarea oraselor, apa de ploaie a fost separata de cea provenita din utilizarea casnica si industriala, si este transportata prin conducte separate. Acest aranjament este mai avantajos deoarece nu mai transporta volumul mare de apa de ploaie catre uzinele de tratare.

Originile si cantitatile apelor reziduale
Apele reziduale provin de obicei din consumul casnic, industrial, precipitatii, etc.
Apa provenita din consumul casnic rezulta din activitatile zilnice ale oamenilor, si are o medie de la 150 litri pentru o persoana zilnic (in Regatul Unit) pana la 950 litri (in unele parti ale SUA). Cantitatea si tipul apelor reziduale variaza foarte mult, in functie de tipul de industrie, de controlul apelor folosite in procesul industrial. Spre exemplu, o otelarie poate deversa intre 5.700 si 151.000 litri de apa pentru fiecare tona de otel fabricata. Ar fi folosita mai putina apa daca s-ar fi reciclat materialele.

Compozitia apelor reziduale:
Compozitia apelor reziduale este determinata folosind mai multe procedee chimice, fizice si biologice. Cea mai des intalnita analiza include masurarea particulelor solide, a oxigenului biochimic (BOD5), a oxigenului chimic (COD), si a PH-ului.
Reziduurile solide cuprind corpuri dizolvate sau nedizolvate. Cele dizolvate sunt acelea care pot trece printr-un filtru de hartie, iar cele nedizolvate sunt acelea care nu pot trece prin filtru.
Concentratia de materie organica este masurata de catre analizele BOD5 si COD. BOD5 este cantitatea de oxigen folosita pe o perioada de 5 zile de catre microorganisme pentru a descompune materia organica din apa la o temperatura de 20( C. Analog, COD este cantitatea de oxigen folosita pentru a oxigena materia organica.
Analiza PH-ului determina aciditatea probelor de apa. Materia organica din apele reziduale folosite in mediul casnic contine aproximativ 50% carbohidrati, 40% proteine, 10% grasimi, iar PH-ul variaza intre 6,5 si 8,0.

Tratamentul apelor reziduale:
Procesele incluse in tratamentul apelor r...