Aluminiul

Aluminiul




Aluminiul, cel mai r?sp?ndit element metalic din scoar?a p?m?ntului, a c?p?tat, ?n secolul nostru, o importan?? deosebit?. Dup? fier, a devenit metalul cu cea mai larg? ?ntrebuin?are. Datorit? propriet??ilor sale s-ar putea spune c? f?r? aluminiu progresul civiliza?iei umane ?i chiar na?terea unor noi domenii de activitate tehnico – industrial?, inclusiv zborurile cosmice, ar fi de neconceput.
Denumirea aluminiului deriv? de la sulfatul dublu de aluminiu ?i potasiu (alaun), substan?? cunoscut? la romani sub denumirea de “alumen” ?i folosit? ca mordant ?n vopsitorie.
?n natur? nu se afl? ?n stare liber?, ci numai sub form? de combina?ii chimice ca oxizi sau silico – alumina?i. Cel mai utilizat minereu pentru fabricarea aluminiului este bauxita, ?n care aluminiul se g?se?te, ?n special, sub form? de hidroxid. Aceasta a fost descoperit? pentru prima dat? ?n localitatea Les Baux (Fran?a), de unde I se trage ?i numele ?i unde se g?se?te ?n cantitate foarte mare. De asemenea rezerve importante de bauxit? se afl? ?n U.S.A., Rusia, Australia, Brazilia, India, etc.
Aluminiul a fost ob?inut pentru prima dat? de H.C. Oersted ?n 1925 ?i ?n anul 1927 de F.Wohler. ?n descrierea propriet??ilor aluminiului, Wohler sus?inea c? este unul din metalele cele mai u?or corodabile.
Saint – Claire Deville, la Ecole Normale din Paris, prepar? ?i el aluminiul pentru a–i studia propriet??ile, cu care ocazie g?se?te, dimpotriv?, c? este unul dintre metalele care se oxideaz? cel mai greu. El constat? c? ?n aer liber aluminiul se conserv? excelent, datorit? form?rii unei pojghi?e sub?iri de oxid care ap?r? restul metalului de coroziune. Este vorba deci de un fenomen cunoscut sub denumirea de pasivizare.
Propriet??ile interesante pe care le – a remarcat la aluminiu ?l determin? pe Saint – Claire Deville s? se preocupe intens pentru fabricarea acestui metal. Cu sprijinul financiar al guvernului francez al lui Napoleon al III–lea el reu?e?te s? prezinte, ?n 1855 la Expozi?ia universal? din Paris, o bar? de aluminiu, ?n greutate de c?teva zeci de kilograme, ob?inut? din bauxit?. Deville nume?te acest metal foarte u?or ?i str?lucitor (ca argintul) “argint de lut”, ?ns? metoda sa pentru ob?inerea aluminiului nu a putut fi extins? deoarece era prea scump?.
Aluminiul este un metal alb-argintiu ?i care posed? o mare plasticitate. Cristalizeaz? ?n sistemul cubic cu fe?e centrate f?r? a mai avea ?i alte forme alotropice. Din punct de vedere al propriet??ilor fizice se remarc? ?n primul r?nd faptul c? este un metal u?or, av?nd o greutate specific?, la 200 C, de 2,7 kg/dm3. Datorit? acestei propriet??i este ?ntrebuin?at, cantit??i mari, ca metal sau sub form? de aliaj ?n industria aeronautic? ?i naval?.
Dintre propriet??ile fizice deosebite pe care le mai are aluminiul trebuie men?ionate buna conductibilitate termic? ?i electric?. La temperatura de 200 C, rezistivitatea electric? are o valoare de 0,027  EMBED Equation.3 
 mm2/m, iar conductibilitatea termic? de 2,176 J/cm.s.0 C. datorit? acestor calit??i aluminiul este folosit ?n industria electrotehnic? sub form? de s?rm?, ?nlocuind conductorii electrici din cupru care sunt mai scumpi.
Este un metal maleabil ?i ductil, ale c?rui propriet??i mecanice sunt influen?ate de impurit??ile pe care le con?ine, precum ?i de procedeul de prelucrare la care a fost supus. Ca urmare, poate fi tras sub form? de s?rm? sau laminat ?n foi?e sub?iri (0,005 mm grosime), utilizate la ambalarea produselor alimentare, farmaceutice ?i ?n alte scopuri. Fiind un metal cu propriet??i diferite a...