Zebrele

Zebrele

Cu aspectul lor ciudat, singular, datorat dungilor care le brazdeaza corpul, zebrele au devenit animale simbolice pentru Africa, intens mediatizate, mai cunoscute chiar decat girafele cu silueta lor insolita. Ele sunt un element esential al peisajului african, al marilor savane acoperite de ierburi inalte, din care rasar, ici si colo, salcamii cu forma de umbrela pe care botanistii i-au botezat Acacia tortillis.

O evolutie deplin descifrata
Istoria acestor neamuri ale cailor (Equide), ai caror stramosi au aparut in urma cu 70.000.000 de ani, in Eocen, pe continentul nord-american, este nu numai interesanta, dar si plina de semnificatii.
Zebrele sunt considerate drept cei mai vechi reprezentanti ai genului Equus, care este la originea unor animale cu forme si aspecte variate, precum asinii si caii salbatici. Evolutia acestui grup de mamifere erbivore, care poseda un numar impar de degete la picioare (de aici vine si numele ordinului, Perissodactyla, din care mai fac parte rinocerii si tapirii), este destul de bine cunoscuta datorita numeroaselor resturi fosile pe care paleontologii le-au avut la dispozitie. Pe baza lor, acestia au putut sa descifreze nu numai succesiunea in timp a animalelor, dar si modificarile mediului care au impus transformarea lor.
Stramosii indepartati ai cailor si zebrelor au trait atat in Eurasia, cat si in America. Cei din Lumea Veche sunt cunoscuti sub numele de Hyracotherium, in timp ce formele americane apartineau genului Eohippus. Erau animale de dimensiunile unei vulpi actuale, avand membrele anterioare terminate cu patru degete acoperite cu copite, iar cele posterioare numai cu trei degete. Traiau in zone impadurite si se hraneau cu lastarii tufisurilor. In perioada Miocena insa, acum 29.000.000 de ani, suprafetele acoperite de paduri s-au micsorat, fiind inlocuite de stepe deschise, cu o bogata vegetatie de graminee. Hrana abundenta a inlesnit dezvoltarea si diversificarea Equidelor. Formele noi care au aparut (Mesohippus, Pliohippus), pentru a scapa mai usor de atacul animalelor de prada, s-au transformat treptat, au devenit mai inalte, datorita alungirii picioarelor care , in final, au ramas cu un singur deget functional, cel mijlociu, terminat cu o copita cornoasa. Deplasandu-se in viteza, ele migrau adesea la mari distante, in cautarea pasunilor.
Prin Stramtoarea Bering, acoperita atunci de gheturi groase si devenita astfel o punte de legatura intre America si Asia, stramosii zebrelor si cailor s-au raspandita in Asia, Europa si Africa, dar, curand, au disparut din continentul american. Se considera astazi Equidele care au colonizat savanele tropicale au dat nastere zebrelor, cele din zonele desertice – asinilor, iar in regiunile temperate ale emisferei nordice s-au stabilit caii salbatici. Cu numai un milion de ani in urma, in Pleistocen, Equidele erau raspandite pe zone foarte vaste , dupa cum arata multimea resturilor fosile. Cam in aceeasi perioada, Equus plicatus, stramosul direct al zebrei lui Grevy, ajunsese deja in sudul Africii.
La sfarsitul ultimei perioade glaciare a erei Cuaternare, mai existau inca zebre, asini si cai salbatici in Europa. Din pacate, astazi Equidele salbatice au devenit foarte rare, mai exista doar sapte specii, trei zebre si un asin – in Africa, un cal salbatic in deserturile Mongoliei (in fapt, salvat, in extremis, prin cateva exemplare crescute in gradini zoologice) si doi asini salbatici, Kiang-ul din Tibet si Onagra din Iran si India. Multi zoologi considera insa ca acestia sunt in realitate doua subspecii ale Hemionului, Equus hemionus, singurul...