Costache Giurgiuveanu - Caracterizare

Costache Giurgiuveanu- caracterizare

Romanul Enigma Otiliei este conceput pe doua plauri: destinul unui tanar care, inainte de a-si face o cariera pargcurge o criza erotica, si apoi ca “istorie a unei mosteniri” ( Al. Piru).
Mostenirea ofera ocazia unor profunde analize psihologice. Cum aceasta mostenire devine centrul demersului narativ, Costache Giurgiuveanu, la randul sau, posesorul banilor ravniti de propria familie, se contureaza ca personaj principal.
Costache are o varsta inaintata, dar spera sa poata traii mult. Este un insetat de bani, si de viata. Are multa afectiune pentru Otilia, dar practic nu intreprinde nimic pentru a-iI asigura viitorul si nici pentru a o infia.
Autorul ii lamureste biografia lui mos Costache printr-o abundentea de detalii. Aceasta biografie se impleteste cu cea a familiei Tulea, dar si cu cea a familiei lui Felix Sima. “Doctorul Iosif Sima, fost medic militar, apoi demisionat, nu mai avea de mult rude apropiate de sange. Singura lui sora, sotia lui Costache Giurgiuveanu (cel cautat), murise si ea de mult. Vaduv el insusi de vreo zece ani, doctorul isi tinuse baiatul mai mult in pensionate si internate. Dupa o lunga boala plictisitoare, se stinge si el, cu satisfactia ca copilul e mare si cu viitotul oarecum asigurat. In afara de un oarecare depozit de bani, doctorul lasa lui Felix o casa cam veche, dar solida si rentabila in strada Lapusneanu. Pentru administrarea acestor bunuri fusese indicat ca tutore “unchiul Costache”, cumnatu-sau. De un an de zile, Giurgiuveanu reprezenta pe Felix in raporturile cu scoala, platea taxele, semna in calitate de corespondent, iar Felix, la randul sau ii trimetea stiri despre el.”
Asadar, in casa “unchiului Costache vine Felix intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909; o casa din strada Antim, unul dintre imobilele pe care le poseda batranul si de pe urma carora dispunea de mari sume de bani rezultate din chirii.
Prezentarea lui Costache se face tot prin prisma lui Felix. Vedem ceea ce, sosit aici, vede el insusi. Portretul fizic fixeaza deja unele trasaturi ale personajului: “Capul ii era atins de o calvitie totala, si fata parea aproape spana, si, din cauza aceasta patrata. Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os”. Omul e capabil sa zambeasca, dar lui Felix zambetul si infatisarea batranului ii trezesc imaginea unei bufnite. Balbaiala lui mos Costache e unul dintre primele lucruri pe care le observa Felix la batran. Intrebat daca aici sade domnul Costache Giurgiuveanu acesta raspunde:
“ – Nu – nu – nu stiu… nu-nu sta nimeni aici, nu cunosc…” Baiatul se mira nespus si “iesi ametit pe usa gotica si apoi pe poarta ruginita, trecu prin fata muscalului, care sforaia mereu, si porni dezorientat inainte”.
Aspectul exterior al casei, apoi interiorul ei sunt o parte din sufletul chircit de zgarcenie al batranului. Nedumerit de primirea ce i se facuse, incurcat de imagini care, in mintea lui, nu se legau, Felix este gata sa paraseasca imobilul. Totusi, o aparitie noua, o fata subtiratica il oprestei, Reactia batranului se schimba dintr-o data si Felix este poftit inauntru”.
Drumul personajului de-a lungul romanului include fapte, intamplari, discutii la care ia parte, vorbe surprinse in treacat si gesturi care-l definesc si-l fac tot mai viu. De exemplu neacceptand ideea unei servitoare, caci aceasta ar insemna un sacrificiu banesc, mos Costache o tine pe Marina, femeie celibatara, slaba de...