Anxietatea

ANXIETATEA



Anxietatea este o permanen?? a modului de fiin?are uman,exist?nd ?n spa?iul dialogului dintre sine ?i eu, fiind incitat? de contactul de orice fel ?ntre eu ?i lume.Este la temeiul oric?rei puneri ?n act a omului, la temeiul oric?rei tr?iri, iar tr?irea aceasta vine la r?ndul ei s? o ?ntemeieze.Ambiguitatea anxiet??ii ,ca atitudine primar? ,?n prim? instan?? autosuficient?se r?sfr?nge asupra individului uman ,model?ndu-l ambiguu.Prin lipsa de obiect concret, ea devine o stare de nenumit,suportat?, totodat? intim? ?i str?in? individului,cre?nd ?i distrug?nd.
Existen?ialismul este cel care reveleaz? anxietatea ?i este ?n stare s? o asume, descoperindu-I rela?ia esen?ial? cu existen?a. Existen?a (lat. Ex-?n afar?, sistere-a sta) este faptul de a ap?rea ?i de a se manifesta ?n afar?,a te confrunta cu faptul prezen?ei ?i particip?rii la o lume schimb?toare ?i poten?ial primejdioas?. Condi?ia individului concret este una de anxietate , rezultat? din ?n?elegerea inevitabilei sale libert??i de opta ?ntre posibilit??i, din necunoa?terea viitorului, din apropierea mor?ii, din finitudinea unei existen?e care a fost precedat? de neant.
Anxietatea d? na?tere deopotriv? ?ndoielii ?i disper?rii,consider? Kierkegaard,?ns? drumul spre absolut este cel ce se confund? adesea cu disperarea anxiet??ii,disperare pentru infinit, preschimb?ndu-se ?ntr-un final ?n devorare a finitudinilor,descoperire a arbitrariului din ele.
Discursul lui Kierkegaard despre anxietate se desf??oar? pe fundalul unei etici cre?tine, suport?nd conexiuni multiple cu dogmatica, numit? de filosoful danez a doua etic? (spre deosebire de etica necre?tin?, prima , caracterizabil? prin refuzul p?catului ?i conexiunea cu metafizica). Idealitatea acestei etici const? ?n con?tiin?a penetrant? a realit??ii, iar a-?i p?stra idealitatea chiar ocup?ndu-se de relevarea p?catului implic? o dificultate deosebit? a problemelor etice. Noua etic? presupune p?catul str?mo?esc, prin care explic? p?catul ?nsu?i ?i plaseaz? identitatea drept obiectiv, ?ntr-o mi?care de jos ?n sus; cuprinde, ?n anvergura ei, realitatea p?catului.
Discursul lui Kierkegaard despre anxietate abordeaz? tangen?ial problema p?catului, av?nd ?n vedere c? anxietatea este condi?ie prealabil? a p?catului, "libertatea captiv? ?n sine ?nsu?i",mijlocitoare ?ntre posibilitatea ?i realitatea p?catului. Psihologic, Kierkegaard se va ocupa de posibilitatea real? a p?catului, iar dogmatic, de cea ideal?. Scopul scrierii va fi m?rturisit dintru ?nceput a trata conceptul de anxietate din punct de vedere psihologic , av?nd ?n vedere dogma p?catului str?mo?esc. Premisele de la care porne?te ?n abordarea p?catului, pe care le va justifica pe parcurs, sunt , c? p?catul nu este nici un fel de stare ( ca stare de potentic? nu este , ?n timp ce de fapt el este) ?, ?i c? a-l descrie ca boal?, anormalitate, lipsa de armonie ?nseamn? o falsificare a conceptului 3.
Cuv?ntul danez Angest a fost echivalat ?n limba german? cu Angst, ?n englez? cu dread , fear sau anxiety, ?n timp ce traducerile franceze s-a impus angoisse; el a cunoscut o larg? r?sp?ndire ?n filosofia existen?ialist? interbelic?, ?n special datorit? teoretiz?rilor lui Heidegger ?i Sartre. Semnifica?ia anxiet??ii lui Kierkegaard este de fior de spaim? fa?? de ceva nedefinit ?i indeterminabil ,spre deosebire de sentimentul de fric?, ?n care obiectul este concret, individual.
Kierkegaard consider? c? omul este individ, fiind, ?n felul acesta , at?t el ?nsu?i, c?t ?i tot neamul, iar ?ntregul neam particip? ?n/la individ pr...