Somajul

Somajul
Somajul este astazi unul din fenomenele cele mai putin acceptate care afecteaza economiile
tuturor tarilor.
Notiunrea de somaj provine de la cuvantul “chomage” din limba franceza, la randul sau
preluat din limba greaca “cauma” care insemna “caldura mare” din cauza careia se intrerupea
orice activitate. La origine notiunea de somaj reprezenta intreruperea lucrului din cauza
temperaturilor ridicate.
Somajul se poate caracteriza ca o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din
populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca. Someri sunt toti acei apti de
munca, dar care nu gasesc de lucru si care pot fi angajati, partial sau in intrgime, numai in
anumite momente ale dezvoltarii economice. Ei reprezinta, un surplus de forta de munca, in
raport cu numarul celor angajati,in conditii de rentabilitate impuse de economia de piata.
Somajul a devenit o problema, odata cu dezvoltarea industriala, incepand cu a doua
jumatate a secolului al XVIII-lea, in perioadele de recesiune, cand intreprinderile industriale isi
micsorau productia si, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau
someri.
Cel mai adesea, somajul contemporan este abordat si analizat ca un dezechilibru al pietei
muncii la nivel national, ca un loc de intalnire, si de confruntare intre cererea globala si oferta
globala de munca.
Somajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de forta de munca, cererea nefiind luata in
considerare. O crestere a ofertei concomitenta cu scaderea cererii determina o deteriorare a
situatiei ocuparii fortei de munca. Somajul, daca nu a existat pana la acest moment, apare, iar
daca exista, creste. Dimpotriva, cresterea cererii si scaderea ofertei de munca se traduc printr-o
diminuare a somajului.
Piata muncii nu functioneaza, ca o piata obisnuita atat din cauza restrictionarilor legislative
(patronat, sindicate) cat si a raportului de forte dintre acestia. Piata contemporana a muncii se
poate afla in situatia de echilibru, de subocupare sau supraocupare. Prin politicile sociale
promovate de guvernele tuturor tarilor, se tinde spre realizarea unui grad de ocupare a populatiei
active cat mai apropiat de ocuparea deplina. Potrivit opiniilor diferitilor economisti romani si
straini, realizarea unui grad de ocupare deplina este considerata aproape imposibila, declarand ca
este satisfacator un grad de ocupare 97-98%, respectiv de neocupare de 2-3%.
Bariere care ?mpiedic? ?nt?lnirea dintre cererea ?i oferta de pe piata muncii:
• Salariul minim impus reprezint? o limit? inferioar? a salariului impus? prin legisla?ie. ?mpiedic?
intrarea pe pia?? a locurilor de munc? pentru oamenii care sunt dispu?i s? lucreze sub aceasta
limit?, oblig?ndu-i s? r?m?n? ?omeri. Cre?terea salariului real minim impus peste cel mai mic
pre? al ofertei, are ca efect cre?terea ?omajului:
• Limitarea numarului de angajatori.Cu c?teva excep?ii, legisla?ia muncii nu permite persoanelor
fizice s? devin? angajatori ,fiind o barier? pe pia?a muncii prin faptul ca sunt blocate o
multitudine de locuri de munc?, ce ar fi intrat ?n competi?ie direct? cu cele oferite de societ??ile
comerciale, cu efecte pozitive asupra ?omerilor ?i salaria?ilor.
• Obligativitatea contribu?iilor la asigur?rile sociale. Accesul pe pia?a muncii (dreptul la munc?)
al oric?rui cet??ean este condi?ionat de cump?rarea asigurarilor sociale prin intermediul
contribu?iilor obligatorii pl?tite din salar...