Aglae Tulea - Caracterizare

Aglae Tulea
- caracterizare –


Aparent paradoxal, adevaratul avar al romanului ramane incontestabil Aglae Tulea. De la caracterizarile celorlalte personaje: “baba absoluta, fara cusur in rau” (Weissmann), “vipera, vrajitoarea” (Stanica Ratiu), “femeie-tip…care nu poate fi ocupata decat de un sentiment deodata” (Pascalopol), pana la aspectele concrete, complexe si energice, intreprinse in absenta oricaror criterii morale, Aglae Tulea simbolizeaza femeia avar, umbra urbana a ruralei Mara, din prima parte a romanului cu acelasi nume, imaginat de Ioan Slavici.
Aglae nu accepta sa-si interneze sotul intr-un sanatoriu de teama cheltuielilor inevitabile; refuza sa-i dea zestre Olimpiei, se imprumuta mereu de la Pascalopol cu sume de bani, la jocul de carti, promitand vag a-i inapoia candva. Cand afla de accidentul lui Costache, Aglae “capata deodata fizionomia aspra a unui capitan de vapor care comanda in timp de naufragiu:
-Aurica – striga ea- vino repede, ca i-a venit rau lui Costache! Cheama-l pe Titi. Treceti dincolo sa nu fure vreunul ceva. Marino! Tu alearga iute la Stanica. Sa vie si el si Olimpia.”
Dupa al doilea accident vascular, profitand de faptul ca Giurgiuveanu nu se putea misca din pat, sub comanda Aglaei, toti incep sa care lucrurile mobile in locuita lor: “Decat sa vina cineva sa le fure, mai bine le ducem dincolo…” Temerile obscure ale batranului se concretizau!
Inversarea ponderii detinute in economia romanului izvoraste din aceeasi apreciere critica ce insoteste fiecare personaj. Simpatia lui G. Calinescu se indreapta spre Costache Giurgiuveanu, in vreme ce ura lui o insoteste continuu pe Aglae Tulea. Femeia ii este realmente antipatica si resentimentele romancierului accentueaza determinismul social, coborand complexitatea comportamentului uman la reductionism schematic.
Valorile reper ce pun in miscare si motiveaza sentimentele si aspiratiile Aglaei sunt actiunile economice; ea reactioneaza exclusiv sub imboldul setei de inavutire . Patima achizitiva si instinctul feroce de proprietate declanseaza un automatism primar, o disproportionata desfasurare de forte in raport cu obiectul: o suma de bani, a carei marime nu o cunoaste cu exactitate si o cladire uzata de vechime si lipsa de ingrijire. Agresiunii acaparatoare, Costache Giurgiuveanu ii opune precara experienta ce-i sta la indemana, si tocmai actiunea lui defensiva motiveaza simpatia cu care comportamentul ii este receptat de lector.
Manifestata la nivelul grupuluim nesatioasa aviditate a Aglaei are drept consecinta imediata deterioarea sentimentelor familiale. Din eventualitatea ivirii unui potential candidat la mostenire se naste ostilitatea impotriva lui Felix: “N-am stiut: faci azil de orfani”; isi apostrofeaza Aglae fratele chiar in seara sosirii tanarului. In intonatia ei, substantivul “orfan” are sensul unei infamate situatii civile. Dar indata dupa moartea Giurgiuveanului, Aglae intuieste ca Felix nu mai reprezinta nici o premejdie si-l invita, firesc, sa-i fie chirias: “Dumneata, cum esti singur, ai nevoie de-o familie, alfel e greu. Ce plateai lui Costache poti sa-mi dai mie si stai la noi sau, daca vrei, ramai acolo, unde nu te supara nimeni…”.
Din motive identice se impotriveste infierii Otiliei: “Tanti Aglae nu mi-a luat nimic, dar ma uraste”, observa trista Otilia. Legalizarea unor firesti raporturi civile ar avea drept consecinta previzibila diminuarea succesiunii. Dar ura se hraneste si dintr-un suport afectiv, absurd interpretat: prezen...