Simbolismul

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta,ca reactie impotriva parnasianismului,a romantismului retoric si a naturalismului ,promovand conceptul de poezie moderna.Considerat din perspectiva social-istorica,simbolismul apare ca produs si expresie a starii de spirit generate de agravarea contradictiilor societatii capitaliste de la sfarsitul secolului al XIX-lea.Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moreas,care in 1886,a publicat un celebru articol-manifest,”Le symbolisme”.In acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolista”si in fruntea careia s-a gasit poetul Stephane Mallarme.Tot atunci,Rene Ghil infiinteaza scoala „simbolist-armonista”,devenita apoi „filozofico-instrumentista”.Alti poeti de orientare antiparnasiana il considerau sef de scoala pe Paul Verlaire;ei si-au luat,in semn de sfidare,numele de „decadenti”.Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud,Tristan Corbiere,Jules Laforgue.Acesti poeti si multi alti incepusera sa scrie cu mult inainte de constituirea gruparilor in care s-au incadrat. Astfel ,elemente ale curentului simbolist au luat nastere nu in 1886,ci mult mai devreme, cuprinzand pe toti poetii de orietare antiparnasiana,uniti in efortul de a descoperi esenta poeziei. d4c14ccCurentul parnasian,aparut la inceputul celei de a doua jumatati a secolului al XIX-lea,ca reactie impotriva romantismului,dusese versul la perfectiune formala,dar deliricizase poezia,golind-o de emotei.Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea si emotia,insa nu la modul direct(pe calea efuziunii spontane,prin enunturi de idei ,descriei sau naratiune),ci recurgand la aluzie,la analogie,la sugestie,utilizand un limbaj poetic inedit,comunicand indeosebi senzatii neobisnuite,stari sufletesti imprecise,vagi,vaporoase.Poezia simbolista romaneasca apare la sfarsitul secolului al XIX-lea,perioada macinata de adanci contradictii sociale.Pe fondul inapoierii industriale si al unei agriculturi ce mai pastra ramasite feudale,contradictiile dintre clase se ascut.Creatia literara de la sfarsitul secolului trecut si inceputul secolului nostru exprima o stare de spirit antiburgheza.Scriitorii devin tot mai sensibili la suferintele „dezmostenitorilor” , ei dezvaluie exploatarea si asuprirea,comunica exasperarea provocata de monotonia vietii provinciale din acea vreme.Ca si in Franta ,simbolismul este si la noi produsul orasuli,el se naste impotriva inflatiei de poezie minora a epigonilor eminescieni si a semanatorismului,cum facea abuz de teme morale,de limbaj taranesc,de „taranism sectar”(Ovid Densusianu).Reprezentatii curentului vor fi simbolisti si „decadenti”: cele doua fete ale miscarii simboliste apar,interferente,la Stefan Petica,D. Anghel,Ion Minulescu,D. Iacobescu,George Bacovia.„Simbolismul romanesc parcurge o etapa estetico-teoretica,incepand din 1880,prin Al. Macedonski,o perioada de cautari si experiente(1892-1908),una de plenitudine(1908-1914)si,in sfarsit,una de declin(1914-1920)”-Lidia BotePoezia romaneasca premergatoare simbolismului nu-si pierde lirismul asa cum s-a intamplat cu poezia parnasiana franceza,ci,dimpotriva,ea s-a inviorat sub pana lui Eminescu,Macedonski si Cosbuc.Mihai Eminescu a insemnat,istoriceste,pentru poezia romaneasca ceea ce a insemnat Baudelaire pentru poezia franceza.De aceea, s-a spus ca simbolismul romanesc deriva din Eminescu si ca,in faza lui initiala,este eminescianizat.Mihai Eminescu,desi format la scoala romantica germana,sub impulsul „spiritului epocii”vine in poezie cu o muzica apropiata de cea simbolista („Melancolie”,”Se bate miezul noptii”).Faptul e...