Argumentare

ARGUMENTAREA. TEXTUL ARGUMENTATIV
ARGUMENTAREA (a argumenta - a sus?ine - a dovedi - a ?nt?ri) este un mijloc de a sus?ine sau de a
demonstra un punct de vedere; se face ?n scopul de a-i convinge pe partenerii de comunicare de juste?ea opiniei
exprimate.
TEXTUL ARGUMENTATIV este un text ?n care se prezint? opinii ?i idei sus?inute prin argumente ?i dovezi
?i prin care se urm?re?te schimbarea opiniei sau a comportamentului interlocutorului. Punctele de vedere
exprimate se bazeaz? pe judec??i de valoare (bine/ r?u, frumos/ ur?t), care pot fi ?mp?rt??ite sau nu de
destinatari. Evalu?rile sunt implicite sau explicite. Cele explicite con?in verbe evaluative, de atitudine subiectiv?
?i chiar afectiv? (m? tem c?, m? sup?r?, m? bucur? etc.), expresii predicative impersonale (e bine, e r?u, e
frumos etc.), locu?iuni adverbiale (din p?cate, din fericire, din nenorocire) ?i ?n genere adjective ?i adverbe
calificative (bun, frumos, oribil etc.).
STRUCTURA TEXTULUI ARGUMENATATIV:
a) are ca punct de plecare o ipotez?/ teza/ premisa (ideea care trebuie sus?inut? cu argumente);
b) argumentarea propriu-zis? (cuprinsul) con?ine argumente pro ?i contra ipotezei enun?ate (exemplific?ri,
explica?ii, compara?ii care s? scoat? ?n eviden?? ideea sus?inut?);
c) concluzia reia nuan?at ipoteza ?i o ?nt?re?te;
Argumentul este suma aser?iunilor (afirma?iilor) pro/ contra, aser?iuni care produc temeiuri pentru sus?inerea
unei concluzii. ?n formularea argumentelor ?i a concluziilor se utilizeaz? diverse cuvinte persuasive: ?n mod
sigur, evident, clar, prin urmare, deci, gre?it etc. Argumentele trebuie formulate clar ?i concis, ordonate logic,
de la cele mai „slabe” spre cele mai „tari”. Argumentele pot fi de mai multe tipuri; cel mai des folosite sunt
exemplele ?i compara?iile.
a) Exemplul poate trimite la o experien?? peronal? sau, ?n cazul discut?rii unui text, la ilustr?ri care ?nt?resc
ideea prezentat?.
b) Compara?ia poate eviden?ia elementele comune sau diferen?ele, ?n scopul de a accentua aspectele pozitive
ale ideii sus?inute.
Tehnici de argumentare:
o tipuri de aser?iuni utilizate ?n textul argumentativ (fapte, opinii, m?rturii, prejudec??i, credin?e);
o tipuri de argumente;
o rolul conectorilor ?n argumentare (verbe evaluative, adverbe de mod/ predicative ca m?rci ale subiectivit??ii
evaluative, cuvinte cu rol argumentativ; structuri sintactice ?n argumentare etc.);
o demersul argumentativ inductiv, respectiv deductiv;

ATEN?IE! Trebuie ?ntrebuin?ate mijloace lingvistice adecvate unei aprecieri:
• verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc.;
• adverbe/ locu?iuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivit??ii evaluative: probabil, posibil,
desigur, f?r? ?ndoial?, cu siguran?? etc.;
• conectori exprim?nd cauzalitatea, consecu?ia ?i concluzia: pentru c?, ?ntruc?t, ?nc?t, deci, prin urmare;
• elemente corelative care indic? un ra?ionament de tipul cauz?-efect: dac?…atunci; cu c?t…cu at?t;
• conectori de ierarhizare a argumentelor: ?n primul r?nd/ mai ?nt?i, ?n al doilea r?nd etc., apoi, ?n
concluzie/ a?adar, deoarece, de exemplu, precum se ?tie (se cunoa?te);
• conectori ce indic? gruparea argumentelor ?n jurul unei teme: ?n ceea ce prive?te, din punctul de vedere
al…;
• conectori de introducere a exemplelor: de exemplu, precum, astfel;
• conectori de introducere a unei compara?ii: la fel ca..., spre deosebire de ...;
Certitudine ?i incertitudine
Vorbitorul ??i poate manifesta atitudinea fa?? de ideile pe care le exprim? sau le r...