Luceafarul

LUCEAF?RUL-comentariu literar


Luceaf?rul reprezint? momentul de maxim? eleva?ie a lirismului eminescian, capodopera geniului creator al poetului, o admirabil? sintez? a temelor ?i motivelor, a atitudinilor poetice eminesciene.
Criticii literari v?d ?n „Luceaf?rul” o „cheie de bolt?” a universului poetic eminescian.?nt?lnim toate marile teme ?i motive ale crea?iei marelui poet:geniul, dragostea,natura, filozofia, demonul, titanul, elementul neptunic, cadrul nocturn.
Poemul a fost publicat ?n aprilie 1883 ?n Almanahul Societ??ii Academice Social-Literare „Rom?nia-Jun?” din Viena.?n luna august a aceluia?i an, poemul a fost reprodus ?n revista „Convorbiri Literare” ?i ?n revista „Familia”, iar la sf?r?itul anului a ap?rut ?n prima ?i singura edi?ie antum? de „Poezii” eminesciene, ?ngrijit? de Titu Maiorescu.
GENEZA
Izvoare folclorice:
Ideea „Luceaf?rului” dateaz? de la Berlin, c?nd Eminescu a citit un jurnal de c?l?torie al lui Richard Kunisch care cuprinde ?i dou? basme culese de acesta ?n Muntenia, pe care poetul le versific? ulterior: „Fata ?n gr?dina de aur” ?i „Miron ?i frumoasa f?r? corp”.
Despre felul cum s-a n?scut marele poem romantic,a l?sat m?rturie ?nsu?i poetul, care nota pe marginea unui manuscris: „?n descrierea unui voiaj ?n ??rile Rom?ne, germanul Kunisch poveste?te legenda Luceaf?rului. Acesta este povestea [...], iar ?n?elesul alegoric ce i-am dat este c? ,dac? geniul nu cunoa?te nici moarte ?i numele lui scap? de noaptea uit?rii ,pe de alt? parte, aici, pe p?m?nt nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc”.
Faptul c? la originea poeziei se afl? un basm conduce spre concluzia c? ?i noua crea?ie ar trebui s? fie o compozi?ie epic?.Din basm, poemul a p?strat doar schema epic?, cadrul. Formula de ?nceput ?ine tot de epic.Prezen?a unui narator care poveste?te la persoana a III-a, existen?a personajelor, construc?ia gradat? a subiectului, num?rul mare de cuvinte specifice povestirii, precum ?i prezen?a dialogului cu formule specifice de adresare, toate acestea dau poemului un caracter epico-dramatic.
?i totu?i poemul „Luceaf?rul” este o crea?ie liric?. Schema epic? este doar cadrul, iar ?nt?mpl?rile ?i personajele sunt de fapt simboluri lirice, metafore prin care se sugereaz? idei filozofice, atitudini morale, st?ri suflete?ti ?i o anumit? viziune poetic?. Aceast? interferen?? de genuri este caracteristic? romantismului ?i d? poemului o mare profunzime.
? „Fata ?n gr?dina de aur” : un ?mp?rat avea o fat? de o frumuse?e f?r? pereche ?i ,pentru a o feri de ochii vreunui muritor, tat?l ei o ?nchide ?ntr-un castel ?nconjurat de o gr?din? de aur. De ea se ?ndr?goste?te un zmeu, care se metamorfozeaz? ?n stea ?i ,sub chipul unui t?n?r frumos, p?trunde ?n castel ?i o invit? pe fat? s?-l urmeze ?n nori, aproape de soare. Fata ?l refuz? fiindc? o arde c?ldura soarelui. Zmeul se metamorfozeaz? apoi ?n ploaie ?i tot sub forma unui t?n?r frumos o invit? pe fat? pe fundul m?rii. Fata ?l refuz? din nou, datorit? senza?iei de r?ceal?.Zmeul insist? , iar fata ?i cere s? devin? muritor ca ?i ea. Pentru a-i dovedi dragostea, zmeul se duce la Creator s?-l dezlege de nemurire, dar acesta ?l refuz?. ?ntors pe p?m?nt, zmeul vede c? fata se ?ndr?goste?te, ?ntre timp,de un fecior de ?mp?rat cu care fuge ?n lume.Furios, zmeul se r?zbun?, pr?v?lind peste fat? o st?nc? ,iar pe fecior ?l las? s? moar? de durere ?ntr-o vale fabuloas? a amintirii.
Eminescu nu s-a mul?umit s? versifice basmul, ci a supus materialul folcloric unei modific?ri, schimb?nd finalul. R?zbunarea ...