Vina tragica

VINA TRAGICA



Aristotel socotea ca tragedia este cu atat mai zguduitoare, cu cat distanta dintre marimea vinei si marimea pedepsei este mai mare
Adevarata vina tragica nu e numai fapta vinovata ca atare, ci si proportia pe care o capata ea in constiinta eroului tragic, iar adevarata pedeapsa pentru un astfel de vinovat este autopedeapsa, masurabila la randul sau atat prin fapte, cat si prin semnificatia lor in constiinta eroului
Andre Bonnard spune ca “orice tragedie este intr-un sens un act de revolta impotriva lumii asa cum este”, iar in alt sens,”orice tragedie este un act de credinta fata de lumea asa cum trebuie sa fie”
In tragedie nu conteaza divinitatea ca atare, ci faptul ca eroul a postulat-o ca fundament al armoniei cosmice si sociale, ca apoi sa se indoiasca de ea
Adevarata disperare si adevarata tragedie se nasc din dragoste pentru viata traita uman si din necesitatea de a gasi o ratiune de a trai in conditia in care exista suferinta nejustificata si moartea
Marea iintrebare a vinovatului tragic, precum si a omului in genre care incepe sa cunoasca si propriu misterul fragilei existente omenesti
Din chiar revolta lor fara margini impotriva suferintei nejustificate si a mortii, autorii de tragedie isi salveaza uneori eroii
Eroul de tragedie nu numai ca este ucis de catre autorul sau din motive strict legate de ideea pe care o reprezinta,dar, daca se poate spune astfel, el poate fi chiar si „sinucis” tot de catre
eroul tragic nu ptiveste insa moartea ca pe o fatalitate si nu face speculatii pe marginea ei; el nu spera la imposibila viata vesnica, ci in gasirea unei ratiuni de a trai in conditi...