Apostol Bologa intr-o anumita interpretare

Apostol Bologa intr-o anumita interpretare
Primul nostru romancier in sensul modern al cuvantului, creatorul epic al unor opere decisive ca „Ion", „Padurea spanzuratilor" si „Ralscoala", prin care romanul romanesc a intrat in circuitul literaturii universale, omul inalt cu ochi albastri ce parea prietenilor lui o figura sculptata intr-o marmora pura, cu sufletul nobil, inaltat „aproape de puritatea stelelor", cum 1-a vazut George Calinescu, — Liviu Rebreanu a fost adesea inspirat de experienta tragica a razboiului, imprumutand eroilor sai principali (ca Remus Lunceanu din povestea „Calvarul") o parte din fiinta sa sufleteasca de om tanar, ravasit de razboi.
Se stie ca „Padurea spanzuratilor" e proiectia in fictiune a dramelor absurde ale razboiului, petrecute pe fronturile hibridului si tiranicului stat austro-ungar. Geneza romanului, luminand o drama din familia scriitorului, indica realitatea concret-istorica si zbuciumul uman profund din care a izvorat seva romanului. Dar a considera romanul o copie a unui caz particular ar fi o mare eroare.
Framantarile dramatice ale lui Apostol Bologa sunt ale generatiei lui Rebreanu si mai ales ale lui insusi. Romanul e o creatie in care s-au topit zbuciumarile si indoielile, visele si sperantele lui Liviu Rebreanu si ale camarazilor lui de generatie.
Considerat dezertor din armata austro-ungara, Liviu Rebreanu a fost arestat din ordinul Comandamentului armatei germane ce ocupase Capitala si urma sa fie trimis sub escorta la Budapesta, unde trebuia sa fie judecat dupa regulile justitiei martiale. El s-a azvarlit cu energia disperarii asupra soldatului ce-1 pazea, a inchis usa cu cheia pe dinafara si mergand incet ca sa nu atraga atentia s-a adapostit la libraria Steinberg. Cu ajutorul unui bun prieten, pictorul Jean Steriade, odiseea lui Rebreanu [de om cu groaza condamnarii la moarte din anii 1916-1918, evocata in nuvela ,Calvarul" (1919)] a luat sfarsit prin fuga bine organizata spre Moldova refugiului.
Biografia lui Emil Rebreanu, ca si a autorului insusi, a imprumutat numai elemente ale particularului, necesare pentru a da culoare generalului, tipizarii unui personaj ca Apostol Bologa, un tanar de 20 de ani „avand ceva din infatisarea tinerilor de la inceputul secolului gata sa moara pentru un dor".
Emil Rebreanu, fratele marelui scriitor, fusese condamnat la moarte pentru ca, ofiter in armata austro-ungara, incercase sa treaca la romani. Miscarea lui sufleteasca, depresiunea lui de ostas care traia drama pregatita de forte superioare de a lupta impotriva armatei romane, hotararea lui de dezertare se desprind din trei scrisori adresate de tanarul cadet catre surorile lui, in zilele de 8 martie 1916 si 11 mai 1917, scrisori aflate la casa memoriala din Nasaud. „Vei vedea si veti sti voi toti intr-o zi ca eu nu mai sint”. „Nu intreba de ce-mi vreau sfirsitul, nu intreba de ce ma maninca ‘atit de mult dorul dupa voi, ori dupa moarte", iata cateva fraze ale zbuciumatuiui tanar ce-si prevestea sfarsitul, considerindu-se „fara viitor fara capatai".
Emil Rebreanu este arestat la 11 mai 1917 si dupa trei zile executat.
In cartea sa „Cu sotul meu", Fanny Liviu Rebreanu povesteste scene zguduitoare din anul 1920, cand scriitorul a plecat la Ghimes pentru a gasi mormantul eroului sublocotenent Emil Rebreanu, nascut la 17 decembrie 1891, mort la 14 mai 1917. A fost descoperit, dupa vreo 20-30 de lovituri cu tarnacopul, lemnul retezat al spanzuratorii, dupa aceea, mai adanc, mormantul. Intr-un sat apropiat, Faget, exista intr-adevar Ilona, ce i-a incredintat ultima scrisoare primi...