Mihail Sadoveanu - Fratii Jderi

MIHAIL SADOVEANU: „Fratii Jderi"


Inca de acum cateva decenii se cauta a se face o distinctie neteda intre o seama de capodopere sadoveniene si alte multe opere remarcabile sau cel putin interesante, in ansamblul unei activitati deosebit de fecunde.
Astazi, avem o perspectiva mai larga, mai distantata pentru o apreciere estetica mai valabila a unei creatii asa de bogate. Se poate spune ca, in intregimea ei, opera lui Sadoveanu este un monument impunator al literaturii romane, dar totusi cateva din operele sale — Hanu-Ancutei, Zodia Cancerului, Fratii Jderi, Creanga de aur, Tara de dincolo de neguri, Divanul persian, Nicoara Potcoava — reprezinta floarea suprema a creatiei lui Mihail Sadoveanu, in care s-a realizat, intr-o forma muzicala si plastica unica, fuziunea dintre lirism si epos, dintre observatia realista si legenda, caracteristica artei sadoveniene in esenta ei.
Propunand acest criteriu, am putea spune, cu subiectivitatea si aproximatia legate de orice judecata de valoare, ca operele de frunte apartin deopotriva marelui povestitor si poet in proza, evocatorului trecutului si al peisajului national, apartin, in paginile cele mai realizate, simbiozei dintre arta de narator si vibratia lrica.
Nu mai este posibila astazi eroarea de-a aprecia romanele lui Sadoveanu in functie de formula balzaciana, el creand, cu spargerea vechilor tipare, romane sau mai degraba ample povestiri baladesti, creatii epico-lirice ale unui mare rapsod. Sadoveanu nu poate fi considerat nici numai un poet liric in proza, el izbutind sa creeze la nivelul cel mai Inalt, mai ales cand densitatea epica se armonizeaza organic c-un lirism stapanit.
Este demn de luat in considerare ca doi dintre marii critici exegeti ai operei lui Sadoveanu s-au intilnit in aceeasi apreciere, G. Ibraileanu si E. Lovinescu. „Primul a scris despre lirismul lui obiectiv si de obiectivismul lui liric, al doilea despre materialismul lui liric".
Sadoveanu a creat in literatura noastra romanul istoric; lucrarile de mai inainte ale altora au o valoare cu totul indoielnica.
Evocare si nu reconstituire riguros stiintifica, romanul istoric al lui Sadoveanu are originalitatea celui ce sparge vechi tipare, este vizionar, dupe calificarea justa a lui Tudor Vianu: el imbina observatia realista cu avantul romantic, documentul precis cu legenda, realitatea o transforma in mit si e colorata cu mirajul poeziei.
Trilogia „Fratii Jderi" are proportii ea singura de epopee, intrucat reprezinta o gigantica, impunatoare constructie epica, lirismul sadovenian se topeste intr-o naratiune enorma, homerica. Al. Piru arata cum tehnica din epopeea clasica se uneste in „Fratii Jderi" cu tehnica romanului de aventuri de tipul „Cei trei muschetari" de Alexandru Dumas-pere. Lupte, expeditii, victoria de la Podul Inalt, evocarea unei epoci stralucite din istoria statului moldovenesc cand, intre 1469 si 1475, domnia lui Stefan cel Mare asigurase libertatea tarii sale, toate dau densitate epica unei epopei cu ampla desfasurare — Stefan cel Mare este proiectat intre realitate si legenda, e un personaj istoric proiectat in fictiune, portretul lui de conducator intelept, de strateg iscusit, cu preocupari carturaresti si artistice, dar si cu slabiciuni omenesti, este inspirat din cronici, dar si din mituri folclorice. Intre Stefan cel Mare si pastorii ce-i aduc daruri, branza in barbinte si barbacuti grasi se interpune ca element unificator natura, lumina de aur a toamnei, brandusele, florile brumei, intrucat audienta ciobanilor se petrece intr-o poiana „cu petele de aur vechi si arama" ale ciresilo...