Ion Barbu: "Isarlik"

ION BARBU : ,,Isarlik"
Ion Barbu a fost exceptional si ca matematician si ca poet. Profesor universitar, matematicianul Dan Barbilian si-a luat ca scriitor numele bunicului dinspre tata, Ion Barbu (zidar in mahalaua bucuresteana „Omul de piatra"), caruia ii datora atmosfera balcanica din o seama de poezii: „I-am luat numele, deci eram dator sa las ca glasul lui sa se faca auzit".
Interpret subtil al propriei poezii, Ion Barbu a marturisit ca, in cautarea unei Helade vesnice, locas al poeziei elevate, a poposit intr-o a doua faza a activitatii poetice, dupa ciclul parnasian, intr-un univers fabulos, definit prin „pitorescul si umorul balcanic". Cautand o imagine mai directa a vechii Grecii, el creeaza un univers halucinant, imagineaza o cetate alba a Isarlikului, ca un cuib de piatra si leguma, asezata la mijloc Intre rau si bun, intr-o atmosfera fantastica., plina de culoare, invadata de lumina puternica a soarelui, patrunsa de sunete line.

Rupta din coasta de soare!
Cu glas gales, de unsoare,
Ce te-ajunge-asa de lin
Cind un sfint de muezin
Filfiie, inalt, o ruga
Pe fuior, la ziua-n fuga.

Ca toti marii poeti, Ion Barbu e creatorul unui univers al sau, al unei viziuni inedite, al unei mitologii balcanice, inrudindu-se din acest punct de vedere cu Anton Pann, Matei Caragiale, astazi cu un Eugen Barbu.
Temperamentul lui artistic plin de seva 1-a dus la crearea ciclului „Isarlik", dupa cum vocatia lui pentru matematica quintesentelor de gandire, precum si estetica lui Mallarmé la ermetism, la lirica abstracta din „Joc secund".
Intr-adevar, fata de elementul livresc destul de coplesitor din poeziile ciclului parnasian, inspiratia din ciclul folcloric si balcanic reprezinta o traire autentica. E. Lovinescu, care Ii publicase in revista „Sburatorul" poemele parnasiene, simtind, totusi, cum „se framinta un suflet inflacarat", a stabilit o schimbare clara de ideologie si de atitudine. Inspiratia lui Ion Barbu a parasit mitologia clasica, poezia franceza, pe un Leconte de Lisle, pe un Heredia, sonetistul virtuos, filozofia germana, de exemplu pe un Nietzsche, pentru a se putea innoi prin explorarea filonului autohton al folclorului. Se fixa si sensul acestei modificari: de la occident la orient, de la influente livresti indepartate la realitati, la „stratul balcanic al campiei dunarene", a carui expresie a fost Anton Pann.
Dezvaluind un substrat oriental al trecutului nostru, Ion Barbu dadea o solutie poetica originala, o creatoare replica traditionalistilor programatici si retorici din epoca interbelica. Poema „Isarlik" are ca moto: „pentru mai dreapta cinstire a lumii lui Anton Pann", pe care-1 numea „geniul impersonal si fermecator al intelepciunii tirgovete".
Cu umor, dar si cu nostalgie, el se adreseaza cetatii create de lirismul lui vizionar, in afara de spatiu si timp:
Isarlik, inima mea,
Data-n alb ca o raia,
Intr-o zi cu var si ciuma,
Cuib de piatra si leguma,
Raiul meu, ramii asa!
Isarlikul, situat undeva la mijloc intre bun si rau, e o lume ideala
un univers imaginar, e un rai care ne aminteste de „raiul beteag" al lui Arghezi. Cei doi mari poeti, Ion Barbu in „Isarlik" si Arghezi in „Flori de mucigai", evoca un amestec de puritate, degradare, de suavitate si perversiune. Sunt constructii ale unui taram de dincolo de lucruri, asigurand conditia metafizica a poeziei.
In acest climat oriental, pitoresc, de un farmec singular, apare figura lui Nastratin Hogea, personaj fabulos ca si decorul himeric in care se misca. Folosind un limbaj poetic specific, incarcat cu turcisme, poetul creeaza o atmosf...