Brecht

Rela?ia direct? a spectatorului cu teatrul este o constant? estetic? a preocup?rilor despre spectacol ?i punctul de intersec?ie a doua fenomene aparent separate, dar incapabile s? existe unul f?r? cel?lalt. Catarsisul, pl?cerea estetic?, divertismentul, surpriza – indiferent care a fost scopul sau efectul acestei rela?ii, ?n func?ie de contextul social, cultural ?i psihologic, arta actorului este puternic influen?at? sau chiar dependent? de ea. Opera este o totalitate din care actorul face parte ?i pe care o direc?ioneaz?. Scopul final este publicul, punctul de confluen?? ?ntre tr?irea direct? ?i tr?irea indirect? a imaginii artistice. Exist? ?ns? riscul de a se confunda actul de exprimare al emo?iilor ?n teatru cu evocarea lor, comunicarea direct? specific? vie?ii reale cu comunicarea mijlocit?, specific? artei. Actorul ?i arta sa  reprezint? m?sura ce trebuie s? duc? la evitarea acestui dezechilibru. Obiectivitatea tragediei antice sau Supramarioneta lui Craig ofer? o solu?ie ideal? de rezolvare a acestui conflict. Totu?i, ?n ceea ce prive?te constan?a formei, riscul nu este exclus. Teatrul este o „oper? de art? vie”. Prezen?a vie a actorului ?i confer? aceast? calitate, ?ns? f?r? posibilitatea controlului sau a autocontrolului. Toate aceste c?ut?ri converg spre aprofundarea marelui paradox despre teatru ?i actor. R?spunsul l-a dat Diderot ?nc? din 1777, tocmai prin recunoa?terea acestui paradox. Unde se termin? reprezentarea ?i ?ncepe tr?irea, c?t este talent, inspira?ie, me?te?ug sau geniu – tem? permanent? de g?ndire din Antichitate p?n? la noi, ?i dup? noi. Dac? ?n ceea ce prive?te teatrul, prin forma lui unic? de comunicare – spectacolul - receptarea este mijlocit? de un factor at?t de instabil ?i necontrolabil –prezen?a vie a actorului, distan?area brechtian? ?i implicit controlul ei direc?ionat devin necesare. Curajul lui Brecht de a minimaliza tr?irea stanislavskian?, unanim acceptat?, este doar exagerarea unei tendin?e fire?ti. Stanislavski ?nsu?i afirm? ?n „Munca actorului cu sine ?nsu?i” c? „…?n fiecare moment ?n care v? afla?i pe scen?, ?n fiecare moment al desf??ur?rii piesei ?i a ac?iunii interioare ?i exterioare, artistul trebuie s? vad? sau ceea ce se petrece ?n afar? de el, pe scen? (adic? situa?iile propuse, exterioare, realizate de regizor, de pictorul scenograf ?i de ceilal?i creatori ai spectacolului), sau ceea ce se petrece ?nl?untrul lui, ?n propria lui imagina?ie…un ?ir nesf?r?it de momente vizuale interioare ?i exterioare, ca un film de cinematograf”. Controlul ?i evitarea ?nt?mpl?rii ?nseamn? cunoa?tere. La Brecht, ca ?i la Diderot, acest lucru presupune conven?ionalizarea absolut? a jocului. Unitatea de conven?ie este format? din cel pu?in doi. „Cea mai mic? unitate social? nu este omul, ci doi oameni. ?i ?n via?? ne construim reciproc”(B.Brecht „Scrieri despre teatru”). Conform conven?iei brechtiene, spectatorul nu trebuie ?n?elat. Este preluat? semnifica?ia de „mimesis” din teatrul asiatic, unde actorul nu caut? s? se metamorfozeze, jocul s?u reduc?ndu-se la a-?i cita personajul. „Este greu pentru actor, scrie Brecht ?n Micul Organon, s? suscite regulat anumite emo?ii ?i st?ri de suflet, e mai u?or s? prezinte semnele exterioare care le reveleaz? ?i le ?nso?esc (…). Se asist? astfel la un proces de crea?ie de o esen?? superioar?, pentru c? e adus la ?n?l?imea con?tiin?ei clare”. Tocmai prin „con?tiin?a clar?” se realizeaz? procesul de distan?are.Artistul se autoprive?te, dar acest mecanism nu are inten?ia de a spulbera iluzia. Publicul f?r? a fii v?zut, vede. Are nevoie doar de datele exterioare ale unor...