Culorile in literatura

Culorile in literatura




Simbolistica culorilor-scurta introducere in universul cromatic

In urma cu cativa zeci de ani, culoarea reprezenta o simpla noutate, fiind destinata doar pentru proiectele de anvergura, sau pentru designul ambalajelor. Insa culorile au o semnificatie primordiala inca din Antichitate, cand vechii egipteni considerau ca verdele era culoarea naturii si a lui Osiris, acesta fiind motivul pentru care hieroglifele din textele piramidelor erau colorate in acest fel.
In Evul Mediu, aceasta culoare era considerata ca fiind semnul diavolului, iar femeile care aveau ochii verzi, sau purtau o vestimentatie in aceasta culoare, erau considerate vrajitoare si arse pe rug.
Semnificatia simbolica a culorilor contine elemente universal-umane, dar si trasaturi diferentiatoare, conotatii de ordin cultural-religios.Fiecare popor, fiecare cultura, are anumite crezuri cu privire la semnificatia culorilor.Astfel, la populatiile maya, patru culori desemneaza geniile celor patru puncte cardinale care domina pamantul si inspira sentimentele omului.Albului, ii corespunde nordul, primul arbore, primul om, fagaduinta si speranta, negrului ii corespunde vestul, centrul ascuns si invizibil, noaptea nenorocirea, rosului, estul, mierea, pofta de averi si putere, iar galbenului, sudul, porumbul, glia care hraneste.La azteci, culorile contrarii precum albul si negrul, simbolizeaza dualismul fiintei umane, conflicte ale unor forte care se manifesta la toate nivelele existentei, de la universul cosmic, la lumea intima:negrul reprezinta fortele nocturne, negative, albul-fortele diurne, pozitive, in timp ce la egipteni, negrul este simbolul renasterii postume si al dainuirii vesnice, culoare zeitei Anubis, calauzitoarea mortilor pe lumea cealalta.
Dat diind faptul ca puterea de simbolizare a culorilor cuprinde o arie foarte larga, este lesne de inteles faptul ca universul cromatic a exercitat o influenta coplesitoare asupra artelor si, indeosebi a literaturii, care nu este decat o expresie a omului de a se elibera de sentimente, de trairi, de traditii, de cunostiinte sau de crezuri.
Culoarea, in literatura, reprezinta o forma de a transfigura realitatea, de a-I schimba forma, de a o reduce la o forma nepalpabila.Alaturi de culori, in literatura unloc aparte il mai ocupa simbolurile, acesta fiind motivul pentru care utilizarea culorii pentru exprimarea starilor sufletesti este mult mai frecventa la scriitorii apartinant curentului simbolist.Primul scriitor care a descoperit o legatura intre culori, simboluri si univers, a fost Charles Baudelaire, care, in poezia sa, ‘’Correspndences’’, are ca punct de plecare credinta ca exista o unitate a lumii in temeiul careia senzatiile de ordin diferit comunica intre ele:’’Parfum, culoare, sunet se-ngana si-si raspund’’. Rimbaud, in sonetul ‘’Vocalele’’-text fundamental pentru estetica simbolistilor, dezvolta ideea de corespondenta intre culori si sunet: ’’A negru, E alb, I rosu, U verde, O de-azur/Latentele obarsii vi le voi spune-odata:/A, golf de umbra, chinga paroasa-ntunecata/A mustelor lipite de-un hoit, jur-imprejur’’.Observam astfel, ca exista o osmoza intre poet si lumea culorilor.
Federico Garcia Lorca, ‘’Privighetoarea Spaniei’’, cum a fost numit, a scris, de asemenea o poezie, in centrul careia se afla universul unei culori, al culorii verde.’’Balada somnambula’’, sau’’Romanta somnambula’’, culme a lirismului spaniol, armonie de trairi grave, enigmatice, abordeaza dragostea si moartea.Proiectia ideilor e realizata dramatic de poet intr-un univers verde, cu accente mitice.Intr-un plan...