Tudor Vianu, Tezele unei filosofii a operei

Tudor Vianu, Tezele unei filosofii a operei
Munca ?i opera
Prima lumin? pe care o putem ob?ine asupra esen?ei operei o dob?ndim actualiz?nd reprezent?rile implicate de cuv?ntul care o denume?te, mai cu seam? dac? al?tur?m acest cuv?nt de termeni apropia?i ?i pe care vorbirea curent? ?i asociaz? adeseori. Desigur, opera este produsul muncii, un rezultat al ei. Nu orice munc? produce ?ns? opere. Exist? munci inproductive, activit??i care se desf??oar? ?n van: opera nu le ?ncunun?. Dar, chiar muncile productive, ca, de pild?, acele cu rol pozitiv ?n economia unei societ??i, nu se concretizeaz?, p?n? la urm?, ?ntr-o oper?. Munca unui salahor, a unui muncitor care controleaz? ?i face s? func?ioneze o ma?in?, nu produce o oper?. Opera este produsul singurelor munci capabile s? sf?r?easc? ?ntr-un rezultat concret ?i relativ durabil. Vorbim, apoi, de munca organismului, dar nu de opera lui. Inima munce?te din greu ?n timpul ascensiunilor laborioase. Vorbim apoi, printr-o metafor? abia sim?it?, ?i de munca unei ma?ini. Dac? vorbim de munca organismului ?i de aceea a ma?inilor, dar nu de opera lor, ?mprejurarea provine nu numai din lipsa rezultatului concret ?i durabil, dar ?i din aceea a finalit??ii sau a agentului moral sau a valorii. Nu asociem cu munca unei ma?ini sau a unui organ, ideea unei cauze finale, adic? a reprezent?rii unui scop care ar c?l?uzi-o ?n timpul efortului s?u. Fiziologii vorbesc de mecanismul inimii; ipoteza finalist? le este inutil? pentru a explica modul ?n care mu?chiul cardiac absoarbe ?i respinge lichidul sanguin. Desigur, activitatea inimii face parte din unitatea func?ional? a unui agent fizic ?i ma?ina nu lucreaz? dec?t supravegheat? de un lucr?tor. Agentul fizic nu este ?ns? ?i unul moral, ?i lucr?torul, cu ?nsu?irile lui de aten?ie, con?tiinciozitate ?i abilitate, r?m?ne exterior muncii ?ns??i a ma?inii. C?nd vorbim de munca ma?inii, iar nu de aceea a lucr?torului care o conduce, nu ne reprezent?m ?n ea o prezent? uman?, calitatea moral? a unei persoane. De?i, din ma?in? pot ie?i obiecte concrete, durabile ?i valoroase, lipsa calit??ii, ei de persoan?, de agent moral, ne ?mpiedic? a vorbi despre operele ei. Tot astfel, cu toate c? ?i organismul, prin produsele lui, poate produce unele obiecte concrete ?i de o oarecare durabilitate, lipsa de valoare a acestora ne opre?te a vorbi despre opera lui. Lipsa unuia singur din atributele amintite, produs concret ?i durabil, finalist, al unui agent moral, posed?nd o valoare, retrage rezultatului unei munci calitatea unei opere. Opera ?ntrune?te, ?ns?, toate aceste atribute. Prelungind aceste prime indica?ii, furnizate de analiza vorbirii, putem ob?ine o defini?ie a operei.
Munca sau opera naturii?
C?t de indispensabil? este gruparea tuturor atributelor semnalate mai sus, pentru a distinge ?ntre simpla munc? ?i aceea care se ?ncunun? printr-o oper?, ne d?m seama atunci c?nd ne oprim ?n fa?a activit??ilor naturii. Un naturalist, c?ruia ?i este suficient? ipoteza material? ?i mecanicist?, va vorbi cel mult de munca naturii. Un filosof spiritualist sau un panteist vor vorbi despre opera ei. Cine admir? opera naturii, cu prilejul ?nfloririlor ei periodice sau a spe?elor vegetale ?i animale care s-au diferen?iat treptat ?i st?p?nesc azi p?m?ntul, sau cu ocazia proceselor geologice care au conformat peisajul planetei noastre, g?nditorii ?i poe?ii care ??i m?rturisesc entuziasmul lor cu privire la miracolul armoniei ?n organizarea materiei vii ?i chiar la frumuse?ea aspectelor luate de materia moart?, introduc neap?rat, ?n chipul lor de a considera natura, ideea finalit??...