Ion Ianoşi, Tragicul ca ,,frumuseţe inversată"

Ion Iano?i, Tragicul ca ,,frumuse?e inversat?"
S? pornim de la premisa simpl?: tragicul presupune pieirea unor valori umane. Ini?iativele nobile se pr?bu?esc, posibilit??i (abstract) reale nu se pot (concret) realiza, idealurile se ?mplinesc prin imense jertfe sau - ?n ciuda acestora - nu se ?mplinesc, este ?nfr?nt cel sortit victoriei, dreptatea e nedrept??it?, ??i pierde locul sub soare tocmai omul (pentru familie, pentru clas?, pentru na?iune, pentru umanitate) de ne?nlocuit!
Cu c?t fuseser? mai viguroase calit??ile ?i pr?bu?irea lor mai ineluctabil?, cu at?t mai aprig? ne va fi durerea, cu at?t mai puternic? ne va fi revolta fa?? de puterile nemiloase, vinovate de catastrof?. Vom fi cuprin?i de un protest vehement fa?? de o ?nt?mplare pe care va trebui ?n cele din urm? s-o recunoa?tem ne?nt?mpl?toare, fa?? de inexplicabil prin numero?i factori explicat. Te strive?te g?ndul c? nenorocirea ar fi putut s? nu se petreac?, de?i e?ti con?tient c? trebuia s? se fi produs: accidentul nu e accidental, hazardul exprim? legea! Aceast? dialectic? a ?nt?mpl?rii ?i a necesit??ii, mai voalat? ?n existen?a cotidian?, arti?tii o scot la lumin? ?i o fac p?n? la cap?t sim?it?.
Tragicul ilustreaz? sub multiple aspecte ?nl?n?uirea contrariilor. Sensul lui se bizuie pe un nonsens: firesc ar fi ca valorile s? supravie?uiasc? ?i doar nonvalorile s? dispar?. Dar, se produce tocmai unirea ,,nefireasc?" a celor dou? componente antitetice. M?re?ia e ?njosit?, noble?ea e ?ntinat?, energiile par irosite ?n zadar. Orice antinomie e ?ns? ireversibil? ?i dac? pozitivul ajunge negat, ?nseamn? c?, la r?ndul ei, negarea ??i dezv?luie plenar virtu?ile afirmatoare! Cu c?t mai mare e tensiunea intern? dintre valoare ?i nimicirea ei, cu c?t mai viguroas? opozi?ia dintre polul pozitiv ?i cel negativ, cu at?t mai orbitoare apare ,,sc?nteia tragic?", declan?at? de aceast? ciocnire ?i cu at?t mai cutremura?i vor fi martorii acestui ?nfrico??tor ?i ?n?l??tor spectacol. Durerea ne strive?te ?i nepurific? totodat?, ?ntov?r??it? fiind de certitudinea unui ideal. De aceea, ?n tragedie valoarea piere ?i rena?te cu o for?? nou?. Pierderea treze?te visul reg?sirii, pr?bu?irea na?te dorin?a reconstruc?iei.
Tragicul este indisolubil legat de frumos nu doar pentru c? presupune prezen?a unei valori etice ?i estetice, dar ?i pentru c? dispari?ia acestora insufl? cu necesitate voin?a de a f?uri alte frumuse?i, de a l?rgi ?i ?mplini sfera axiologicului. Nimic mai fals dec?t prejudecata cu privire la caracterul negativ ?i negator al tragicului. ?n realitate, tragedia se num?r? printre cele mai viguroase forme de afirmare a omului. Afirmarea se produse, ce-i drept, prin intermediul unui dezastru, care ar fi trebuit evitat, dar care, odat? produs reliefeaz? cu vigoare imperativul de a ap?ra ?i ?nmul?i pe viitor, pe c?t posibil calit??ile acum distruse. Tragicul este doar formal o manifestare indirect? a frumosului, ?n con?inut el exteriorizeaz? esteticul nemijlocit ?i puternic. Prezen?? voalat? sau de subtext ?n arta comic?, idealul este afirmat de tragedian, ?ndeob?te ?n planul nemijlocit al ac?iunii, ?n chiar ,,textul" ?nfrunt?rii.
Dialecticianul nu pierde din vedere, a?adar, cei doi poli ai situa?iei tragice, lega?i ?ntre ei ?i opu?i unul celuilalt, ca ?ntr-o demonstra?ie vie a principiului unit??ii ?i luptei contrariilor. O atare situa?ie caracteristic? a surprins ?i definit Hegel prin ,,coliziunea tragic? dintre postulatul istorice?te necesar ?i imposibilitatea ?nf?ptuirii sale practice". Metafizicianul este, dimpotriv?, dispus s? sparg? unitatea laturilor contradictorii, s? i...