"În mod tradiţional sublimul, drept categorie estetică este tratat imediat după frumos. Există, desigur, motive adânci, atât de ordin teoretic cât şi istoric pentru această anume consecuţie. În fapt, chiar analiza dihotomică a celor două categorii, atât la începuturile teoretizării cât şi, mai ales, în perioada modernă, prin Edmund Nurke, Immanuel Kant sau Schiller, spune de la sine, foarte mult despre puternica apropiere a frumosului de sublim şi a sublimului de frumos.
Într-o oarecare măsură şi apelul la etimologie este lămuritor atât pentru apropierile cât şi pentru diferenţierile (până la apoziţie) ale semnificaţiilor categoriilor amintite. Se ştie, astfel că, în Grecia antică, într-o fază târzie a acesteia, adjectivul megaloprepes a ajuns să desemneze un fel de a fi înalt, mai ales în ceea ce priveşte stilul. Forma substantivată era megaloprepeia. Termenul însă care va face carieră va fi hypsos şi el se va impune oricum prin chiar titlul faimosului tratat anonim Peri hypsous (sec. I d.chr.). Substantivul hypsos indică, mai direct, depărtarea sau înălţimea, iar prin extensie, sugera, un mod de fiinţare elevată, fie a lumii, fie a omului. Aceste semnificaţii sunt prezente şi în latină unde avem grupul înrudit de termenii: sublimus, sublimitas, sublime, sublimo, sublimus, ş.a.m.d. Pentru semnificaţia strict estetică o formă adverbială, sublimen, se va dovedi a fi extrem de importantă. Prin cei doi compuşi, sub şi limen, se sugerează, alăturarea, oarecum paradoxală, a două lucruri contradictorii; ceva aflat dedesubt (sub) cu ceva aflat deasupra (limen). Sublimen indică un efort ajuns ,,până sub pragul (de sus)" al unei uşi, iar prin extensie, a ajuns să semnifice un efort care năzuieşte să atingă pragul de sus al oricărei situaţii. Prin urmare se trece de la ceea ce este înalt, la modul propriu, la ceea ce este elevatul, măreţul, grandiosul, în sens figurat.................."
Extras din material:
Într-o oarecare măsură şi apelul la etimologie este lămuritor atât pentru apropierile cât şi pentru diferenţierile (până la apoziţie) ale semnificaţiilor categoriilor amintite. Se ştie, astfel că, în Grecia antică, într-o fază târzie a acesteia, adjectivul megaloprepes a ajuns să desemneze un fel de a fi înalt, mai ales în ceea ce priveşte stilul. Forma substantivată era megaloprepeia. Termenul însă care va face carieră va fi hypsos şi el se va impune oricum prin chiar titlul faimosului tratat anonim Peri hypsous (sec. I d.chr.). Substantivul hypsos indică, mai direct, depărtarea sau înălţimea, iar prin extensie, sugera, un mod de fiinţare elevată, fie a lumii, fie a omului. Aceste semnificaţii sunt prezente şi în latină unde avem grupul înrudit de termenii: sublimus, sublimitas, sublime, sublimo, sublimus, ş.a.m.d. Pentru semnificaţia strict estetică o formă adverbială, sublimen, se va dovedi a fi extrem de importantă. Prin cei doi compuşi, sub şi limen, se sugerează, alăturarea, oarecum paradoxală, a două lucruri contradictorii; ceva aflat dedesubt (sub) cu ceva aflat deasupra (limen). Sublimen indică un efort ajuns ,,până sub pragul (de sus)" al unei uşi, iar prin extensie, a ajuns să semnifice un efort care năzuieşte să atingă pragul de sus al oricărei situaţii. Prin urmare se trece de la ceea ce este înalt, la modul propriu, la ceea ce este elevatul, măreţul, grandiosul, în sens figurat.................."
Sublimul
?n mod tradi?ional sublimul, drept categorie estetic? este tratat imediat dup? frumos. Exist?, desigur, motive ad?nci, at?t de ordin teoretic c?t ?i istoric pentru aceast? anume consecu?ie. ?n fapt, chiar analiza dihotomic? a celor dou? categorii, at?t la ?nceputurile teoretiz?rii c?t ?i, mai ales, ?n perioada modern?, prin Edmund Nurke, Immanuel Kant sau Schiller, spune de la sine, foarte mult despre puternica apropiere a frumosului de sublim ?i a sublimului de frumos.
?ntr-o oarecare m?sur? ?i apelul la etimologie este l?muritor at?t pentru apropierile c?t ?i pentru diferen?ierile (p?n? la apozi?ie) ale semnifica?iilor categoriilor amintite. Se ?tie, astfel c?, ?n Grecia antic?, ?ntr-o faz? t?rzie a acesteia, adjectivul megaloprepes a ajuns s? desemneze un fel de a fi ?nalt, mai ales ?n ceea ce prive?te stilul. Forma substantivat? era megaloprepeia. Termenul ?ns? care va face carier? va fi hypsos ?i el se va impune oricum prin chiar titlul faimosului tratat anonim Peri hypsous (sec. I d.chr.). Substantivul hypsos indic?, mai direct, dep?rtarea sau ?n?l?imea, iar prin extensie, sugera, un mod de fiin?are elevat?, fie a lumii, fie a omului. Aceste semnifica?ii sunt prezente ?i ?n latin? unde avem grupul ?nrudit de termenii: sublimus, sublimitas, sublime, sublimo, sublimus, ?.a.m.d. Pentru semnifica?ia strict estetic? o form? adverbial?, sublimen, se va dovedi a fi extrem de important?. Prin cei doi compu?i, sub ?i limen, se sugereaz?, al?turarea, oarecum paradoxal?, a dou? lucruri contradictorii; ceva aflat dedesubt (sub) cu ceva aflat deasupra (limen). Sublimen indic? un efort ajuns ,,p?n? sub pragul (de sus)" al unei u?i, iar prin extensie, a ajuns s? semnifice un efort care n?zuie?te s? ating? pragul de sus al oric?rei situa?ii. Prin urmare se trece de la ceea ce este ?nalt, la modul propriu, la ceea ce este elevatul, m?re?ul, grandiosul, ?n sens figurat.
De asemenea, o cercetare istoric?, chiar sumar?, ne va eviden?ia str?nsa leg?tura a celor dou? categorii. Astfel, majoritatea istoricilor esteticii (K. E. Gilbert, H. Kuhn, dar ?i W. Tatarkiewicz) sus?in c? exist? temeiuri pentru a-l considera pe Platon drept cel care ?n Lysis, Simposion, Menon sau Fedon ar fi redeschis frumosul spre sublim, ?n fapt, spre un frumos mai mult dec?t frumos, ?i demn de-a fi numit cu timpul, altfel". Astfel, Lysis aproximeaz? frumosul ca ,,alunecos", ca ceva care ,,ne scap? ?i fuge de noi". De asemenea, ?n Simposion treptele ini?ierii, frumuse?ea fizic?, cea moral?, cea a cunoa?terii ?i cea absolut? presupun n?zuin?a c?tre ?n?elepciune care, la r?ndul ei implic? prezen?a unor ,,g?nduri ?i vorbe frumoase, m?re?e". ?n acela?i context este citat? mereu, nota?ia din Fedon despre Socrate, cel din ajunul mor?ii, care na?te ?n sufletele celor din preajm? ,,un amestec cu totul neobi?nuit de pl?cere ?i ?n acela?i timp de durere". Sau, tot aici, elogiaz?, la antipodul corpului trec?tor, a sufletului nev?zut, nemuritor ?i ?n?elept, ,,o esen?? mult mai divin? dec?t o armonie". ?n fine, Legile disting ?ntre un frumos u?or, o art? moderat?, mai degrab? feminin?, ?i, un frumos grav, o art? mare, ce ?ine prin m?re?ie (to megaloprepes) de ,,firea b?rb?teasc?".
La Aristotel, implicite considera?ii, despre ceea ce, cu timpul, avea s? semnifice sublimul ?i sublimitatea, avem ?n descrierea ?ns??i a st?rii de catharsis, ca purificare, ca sublimare ?i ?nnobilare a pasiunilor prin intermediul sentimentului de mil?. De asemenea, ?n considera?iile sale retorice, el analizeaz? implicit sublimul atunci c?nd pare a sugera c? exist? cel pu?in dou? stiluri ?i c?nd o...
?n mod tradi?ional sublimul, drept categorie estetic? este tratat imediat dup? frumos. Exist?, desigur, motive ad?nci, at?t de ordin teoretic c?t ?i istoric pentru aceast? anume consecu?ie. ?n fapt, chiar analiza dihotomic? a celor dou? categorii, at?t la ?nceputurile teoretiz?rii c?t ?i, mai ales, ?n perioada modern?, prin Edmund Nurke, Immanuel Kant sau Schiller, spune de la sine, foarte mult despre puternica apropiere a frumosului de sublim ?i a sublimului de frumos.
?ntr-o oarecare m?sur? ?i apelul la etimologie este l?muritor at?t pentru apropierile c?t ?i pentru diferen?ierile (p?n? la apozi?ie) ale semnifica?iilor categoriilor amintite. Se ?tie, astfel c?, ?n Grecia antic?, ?ntr-o faz? t?rzie a acesteia, adjectivul megaloprepes a ajuns s? desemneze un fel de a fi ?nalt, mai ales ?n ceea ce prive?te stilul. Forma substantivat? era megaloprepeia. Termenul ?ns? care va face carier? va fi hypsos ?i el se va impune oricum prin chiar titlul faimosului tratat anonim Peri hypsous (sec. I d.chr.). Substantivul hypsos indic?, mai direct, dep?rtarea sau ?n?l?imea, iar prin extensie, sugera, un mod de fiin?are elevat?, fie a lumii, fie a omului. Aceste semnifica?ii sunt prezente ?i ?n latin? unde avem grupul ?nrudit de termenii: sublimus, sublimitas, sublime, sublimo, sublimus, ?.a.m.d. Pentru semnifica?ia strict estetic? o form? adverbial?, sublimen, se va dovedi a fi extrem de important?. Prin cei doi compu?i, sub ?i limen, se sugereaz?, al?turarea, oarecum paradoxal?, a dou? lucruri contradictorii; ceva aflat dedesubt (sub) cu ceva aflat deasupra (limen). Sublimen indic? un efort ajuns ,,p?n? sub pragul (de sus)" al unei u?i, iar prin extensie, a ajuns s? semnifice un efort care n?zuie?te s? ating? pragul de sus al oric?rei situa?ii. Prin urmare se trece de la ceea ce este ?nalt, la modul propriu, la ceea ce este elevatul, m?re?ul, grandiosul, ?n sens figurat.
De asemenea, o cercetare istoric?, chiar sumar?, ne va eviden?ia str?nsa leg?tura a celor dou? categorii. Astfel, majoritatea istoricilor esteticii (K. E. Gilbert, H. Kuhn, dar ?i W. Tatarkiewicz) sus?in c? exist? temeiuri pentru a-l considera pe Platon drept cel care ?n Lysis, Simposion, Menon sau Fedon ar fi redeschis frumosul spre sublim, ?n fapt, spre un frumos mai mult dec?t frumos, ?i demn de-a fi numit cu timpul, altfel". Astfel, Lysis aproximeaz? frumosul ca ,,alunecos", ca ceva care ,,ne scap? ?i fuge de noi". De asemenea, ?n Simposion treptele ini?ierii, frumuse?ea fizic?, cea moral?, cea a cunoa?terii ?i cea absolut? presupun n?zuin?a c?tre ?n?elepciune care, la r?ndul ei implic? prezen?a unor ,,g?nduri ?i vorbe frumoase, m?re?e". ?n acela?i context este citat? mereu, nota?ia din Fedon despre Socrate, cel din ajunul mor?ii, care na?te ?n sufletele celor din preajm? ,,un amestec cu totul neobi?nuit de pl?cere ?i ?n acela?i timp de durere". Sau, tot aici, elogiaz?, la antipodul corpului trec?tor, a sufletului nev?zut, nemuritor ?i ?n?elept, ,,o esen?? mult mai divin? dec?t o armonie". ?n fine, Legile disting ?ntre un frumos u?or, o art? moderat?, mai degrab? feminin?, ?i, un frumos grav, o art? mare, ce ?ine prin m?re?ie (to megaloprepes) de ,,firea b?rb?teasc?".
La Aristotel, implicite considera?ii, despre ceea ce, cu timpul, avea s? semnifice sublimul ?i sublimitatea, avem ?n descrierea ?ns??i a st?rii de catharsis, ca purificare, ca sublimare ?i ?nnobilare a pasiunilor prin intermediul sentimentului de mil?. De asemenea, ?n considera?iile sale retorice, el analizeaz? implicit sublimul atunci c?nd pare a sugera c? exist? cel pu?in dou? stiluri ?i c?nd o...
Materiale similare
| Nume: | Frumosul - Generalitati |
| Extras din material: | ...lui, ci ceea ce lumineaz? simetria, adic? forma intern?, sufletul. Pentru Plotin, frumosul nu depinde de simetrie ?i pentru c?, dac? ar fi a?a, atunci ar rezulta c? frumoase sunt doar obiectele complexe. Or, arat? el, frumosul este prezent ?i-n lucruri simple, precum culoarea, un sunet izolat, fulgerul, aurul sau soarele. De asemenea, dac? frumosul ar depinde de propor?ii, atunci fa?a ar fi ?ntotdeauna frumoas? la cei mai mul?i oameni. Frumoas? ?ns? este expresia, iar expresia nu-i neap?rat prod... |
| Nume: | Frumosul, completare texte |
| Extras din material: | ...? la grele ?ncerc?ri. Totu?i, ea reu?e?te pe deplin: pe c?t de puternic? este devenirea, pe at?t de puternic? este ?i tendin?a formativ?, a?a ?nc?t ea ajunge s? z?g?duiasc? puhoiul. ?ns? din cauza rezisten?ei ?nver?unate pe care o ?nt?lne?te trebuie s? se afirme ?i ea cu ?nver?unare, din care motiv unitatea care se desprinde este str?b?tut? de o tensiune cu mult mai ?ncordat?. Din cauza vehemen?ei tendin?ei impulsive, tendin?a formativ? nu apare a?a de dominant?, nu duce la un joc de forme, cum ... |
| Nume: | Atitudinile în faţa agreabilului şi frumosului |
| Extras din material: | ...u nedes?v?r?ite se opereaz? aceast? cunoa?tere, ea ?ns??i ?ntotdeauna ne?ncheiat?. Acesta ar fi, dealtfel, punctul ?n care apare diferen?a ?ntre cele dou? tipuri de experien??: dragostea solicit? o uniune pe care obiectul estetic n-o cere, ?ntruc?t, ac?ion?nd asupra mea, m? ?ine la distan??. ?n dragoste, am con?tiin?a de a fi indispensabil altuia: orice dragoste este dragoste de bun?voin??, act prin care substitui voin?a altuia voin?ei mele pentru a-l ajuta s? fie el ?nsu?i. ?n timp ce, ?n fa?... |
| Nume: | Frumosul |
| Extras din material: | ... o veselie nesf?r?it?, care ne provoac? r?sul. Ur?tul se elibereaz? ?n acest proces de natura sa hibrid?, egosist?. ??i recunoa?te neputin?a ?i devine comic. Tot ceea ce este comic include ?n sine un moment ce se comport? negativ fa?? de idealul simplu ?i pur, dar aceast? nega?ie devine ?n el aparen?? ?i este anulat?. Idealul pozitiv poate fi recunoscut ?n comic pentru c? ?i ?n m?sura ?n care aspectul s?u negativ se estompeaz?. Considerarea ur?tului este astfel precis limitat? prin ?nse?i esen... |
| Nume: | Evanghelos Moutsopolous, Prolegomene la un sistem al categoriilor estetice |
| Extras din material: | ...p mai des?v?r?it c?te un gen, din ?irul finit de genuri estetice pe care se ?ntemeia respectivul sistem. De la Platon, principal?, dac? nu ?i unic?, este considerat? categoria frumosului, ?n opozi?ie, cu aceea a dulcelui ?i a pl?cutului. Kant, doar, a valorificat doctrina despre sublim ?i a lui pseudo-Longin ?i teoria cu tendin?e preromantice a lui Burke, construind un sistem polar de opozi?ii estetice, bazate pe antiteza categorial? ?ntre frumos ?i sublim. ?n felul acesta se exprim? un oareca... |
| Nume: | Gabriel Liiceanu, Determinarea tragicului în limitele geografiei fiinţei |
| Extras din material: | ...ocial? ?i relativizeaz? o limit? a istoriei, fie prin aceea care are o rezonan?? cultural? ?i for?eaz? o limit? a naturii (opera). § 15 Relativizarea oric?rei limite atinse se realizeaz? prin integrarea acestei limite ?n scenariul tragic-existen?ial al eroului istoriei. ?n limitele peratologiei, propozi?ia ,,victimele tragice se nasc la grani?a unei epoci", vrea s? spun? c? eroul tragic al istoriei tenteaz? o limit? care este absolut? ?n raport cu con?tiin?a sa ?i relativ? ?n raport cu omen... |
Comentarii asupra materialului "Sublimul - Generalitati"
Nimeni nu a verificat inca acest material. Fi primul care isi publica opinia
Publica-ti opinia
Logheaza-te pentru a posta un comentariu
