Statutul esteticii

Statutul esteticii
De?i sim?ul comun ne spune c? Estetica are o vechime considerabil?, totu?i, oricine este somat s? r?spund? la ?ntrebarea: c?nd s-a n?scut Estetica, drept disciplin? teoretic? av?nd un obiect propriu de cercetare, metode specifice de analiz?, un sistem categorial aparte ?i o problematic? anumit?, va r?spunde aproape f?r? s? ezite c? actul de na?tere ?i botez este dat de apari?ia ?n 1750 a c?r?ii lui Alexander Gottlieb Baumgarten (1714-1762) intitulat? Aesthetica. Urm?torul citat este semnificativ: Estetica, arat? autorul german, pe urmele lui Leibniz ?i Wolff, ca teorie a artelor libere, ca logic? a capacit??ii de cunoa?tere, ca art? a g?ndirii frumoase ?i ca art? a cunoa?terii intuitive, analog? cu cea ra?ional? este ?tiin?a cunoa?terii senzoriale (s.n). Se admite, de asemenea, c? Baumgarten este cel ce a conferit, demnitate domeniului, calificat de ordin ,,inferior" al cunoa?terii senzoriale. Con?tient, el ?nsu?i, de acest fapt, Baumgarten remarca: ..,"?tiin?ei noastre [Estetica] i se poate obiecta c? e sub demnitatea filosofilor, ?i, c? produsele sim?urilor, fanteziile, fabulele ?i agita?iile pasiunilor sunt sub orizontul filosofic. R?spund: Filosoful e un om printre oameni, ?ntr-adev?r, el nu consider? a-i fi str?in? o parte at?t de ?ntins? a cunoa?terii omene?ti". ?n fapt, ?n ra?ionalistul secol al XVIII-lea, Baumgarten era dup? cum semnaleaz? K. E. Gilbert ?i H. Kuhn ?n A. History of Esthetics, (1953, ed. rom. 1972) un adept al proceselor lente ale ra?iunii. Ra?iunea ?i arat? c? exist? un tip de ordine ?i perfec?iune specifice ?i vrednic de respect, ?i, de asemenea, un c?mp separat, ?n poezie ?i cele de aceea?i factur?; c? aceast? ordine ?i perfec?iune sunt poate mai pu?in str?lucite dec?t virtu?ile ra?iunii, dar c? sunt sui generis, c? ele impun a fi interpretate de c?tre o disciplin? independent?, c? ele pot fi legate metodic ?ntr-un tot logic care e ?ndrept??it s? aib? un domeniu independent ?n cadrul comunit??ii generale a filosofiei. ?n acest context, disting?nd ?ntre ,,cunoa?terea superioar?" adic?, facultatea g?ndirii clare ?i distincte ?i ,,cunoa?terea inferioar?", adic?, ,,t?r?mul imagina?iei care se refer? la lucrurile individuale, unice, Baumgarten define?te frumosul ca fiind perfec?iunea fenomenal?. Este o defini?ie demn? de a fi remarcat? ?i aceasta cu at?t mai mult cu c?t ea este ?nso?it? de dou? observa?ii extrem de pertinente: a) artele au un material unic, non intelectual ?i b) artele au o perfec?iune ireductibil?, de?i paralel?, la perfec?iunea ra?ional?.
Pentru a scoate c?t mai pregnant ?n eviden?? principalele pozi?ii formulate, ?n ultimele dou? secole, cu privire la statutul esteticii ca disciplin? filosofic? matur?, ne vom opri asupra urm?torilor autori: Hegel, Nicolai Hartmann, Tudor Vianu, Roman Ingarden, G. C?linescu ?i Ion Iano?i.
Semnal?m doar ideile principale, r?m?n?nd ca, analiza ad?ncit? a acestor texte s? fie f?cut? la seminarii. Hegel a fost ales, ?n primul r?nd pentru c? a exprimat foarte clar op?iunea sa pentru Frumos ca obiect al esteticii ?n binecunoscu?ii termeni: obiectul [Esteticii] este ?ntinsa ?mp?r??ire a frumosului; mai exact: domeniul ei este arta ?i anume artele frumoase. De asemenea, Hegel a fost cel ce a propus dou? expresii care pot da nume esteticii.
Acestea sunt: ,,filosofia artei" ?i, mai precis, ,,filosofia artelor frumoase". ?n al doilea r?nd, Hegel, este cel care a ?i dat nu numai o defini?ie ,,?ntinsei ?mp?r??ii a frumosului" (Frumosul este reprezentarea sensibil? a Ideii) dar a ?i concretizat-o pe aceasta ?n formele de evolu?ie ale artei: Simbolicu...