"Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonanţă tematică şi, până la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit şi filosofie; în plus, datorită deosebitei sale familiarităţi cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut să o şi ilstreze apelând la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-şi expune punctul de vedere, Eliade porneşte şi el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea trăirilor lui, care este o caracteristică a omului de oriunde şi de oricând. Numai că Eliade ştie să facă diferenţe în cadrul acestei trăsături general umane, descoperindu-ne faptul că există deosebiri radicale între omul modern, nereligios, şi omul religios al societăţilor primitive – în ceea ce priveşte trăirea discontinuă a timpului. Desigur, şi omul nereligios contemporan „cunoaşte o oarecare discontinuitate şi eterogenitate a Timpului. Există şi pentru el, în afara timpului monoton al muncii, timpul răgazului şi al spectacolelor, «timpul festiv»; şi el trăieşte conform unor ritmuri temporale diferite şi cunoaşte timpuri de intensitate variabilă; atunci când ascultă muzica preferată sau, îndrăgostit, aşteaptă ori întâlneşte persoana iubită, el simte, evident, un alt ritm temporal decât acela în care munceşte sau se plictiseşte.” Totuşi, pentru el timpul nu prezintă denivelări radicale în interiorul propriei esenţe ci are o singură natură, în armonie cu structura fiinţei sale şi de aceea „constituie cea mai profundă dimensiune existenţială, este legat de însăşi existenţa umană, are deci un început şi un sfârşit, care este moartea, stingerea existenţei. În pofida multiplicităţii ritmurilor temporale pe care le simte şi a intensităţii lor diferite, omul nereligios ştie că este vorba mereu de o experienţă umană în care nu se poate insera nici o prezenţă divină.”
BIBLIOGRAFIE
1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992
2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992
3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990
4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991
5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946
8. Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general㸠Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
Extras din material:
BIBLIOGRAFIE
1. Mircea Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Rodica Chira, Humanitas, Bucureşti, 1992
2. Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, traducere de Mariana Noica, Humanitas, Bucureşti, 1992
3. Mircea Eliade, Încercarea labirintului, traducere de Doina Cornea, Dacia, Cluj-Napoca, 1990
4. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Vol. I-III, traducere de Cezar Baltag, Editura Ştiinţifică,1991
5. Filosofia greacă până la Platon, Vol. I, partea a 2-a, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979
6. Platon, Timaios, traducere de Cătălin Partenie, în Platon, Opere, Vol. VII, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
7. Wilhelm Dilthey, Théorie des conceptions du monde. Essai d’une philosophie de la philosophie, trad. par Louis Sauzin, P.U.F., Paris, 1946
8. Vasile Tonoiu, Ontologii arhaice în actualitate, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
9. Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie general㸠Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
28. Mircea Eliade (1907-1986)
Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonan?? tematic? ?i, p?n? la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit ?i filosofie; ?n plus, datorit? deosebitei sale familiarit??i cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut s? o ?i ilstreze apel?nd la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-?i expune punctul de vedere, Eliade porne?te ?i el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea tr?irilor lui, care este o caracteristic? a omului de oriunde ?i de oric?nd. Numai c? Eliade ?tie s? fac? diferen?e ?n cadrul acestei tr?s?turi general umane, descoperindu-ne faptul c? exist? deosebiri radicale ?ntre omul modern, nereligios, ?i omul religios al societ??ilor primitive ?n ceea ce prive?te tr?irea discontinu? a timpului. Desigur, ?i omul nereligios contemporan cunoa?te o oarecare discontinuitate ?i eterogenitate a Timpului. Exist? ?i pentru el, ?n afara timpului monoton al muncii, timpul r?gazului ?i al spectacolelor, «timpul festiv»; ?i el tr?ie?te conform unor ritmuri temporale diferite ?i cunoa?te timpuri de intensitate variabil?; atunci c?nd ascult? muzica preferat? sau, ?ndr?gostit, a?teapt? ori ?nt?lne?te persoana iubit?, el simte, evident, un alt ritm temporal dec?t acela ?n care munce?te sau se plictise?te. Totu?i, pentru el timpul nu prezint? denivel?ri radicale ?n interiorul propriei esen?e ci are o singur? natur?, ?n armonie cu structura fiin?ei sale ?i de aceea constituie cea mai profund? dimensiune existen?ial?, este legat de ?ns??i existen?a uman?, are deci un ?nceput ?i un sf?r?it, care este moartea, stingerea existen?ei. ?n pofida multiplicit??ii ritmurilor temporale pe care le simte ?i a intensit??ii lor diferite, omul nereligios ?tie c? este vorba mereu de o experien?? uman? ?n care nu se poate insera nici o prezen?? divin?.
Spre deosebire de omul modern, care ?i-a sl?bit enorm leg?turile afective, directe, cu temeiurile propriei existen?e ?i nu mai simte dec?t rareori misterioasa comuniune cu ?ntregul lumii, omul primitiv, a c?rui via?? se desf??ura ?ntr-o atmosfer? ?mbibat? de de sacru, pentru care miturile exprimau realit??i mai autentice dec?t simplul cotidian, instituie o radical? dihotomie ?n ceea ce prive?te perceperea timpului. Practic, acesta lucreaz? simultan cu dou? concepte opuse ale timpului, fiecare din ele fiind r?spunz?tor de o anumit? dimensiune existen?ial? a lumii ?i a omului. Mai ?nt?i exist?, bine?n?eles, timpul profan, timpul activit??ilor zilnice, ?n care omul ??i organizeaz? via?a, timp ?n?eles ?n mod obi?nuit ca durat?, ca succesiune de clipe, care atrage dup? sine devenirea lucrurilor, cre?terea, ?mb?tr?nirea ?i moartea. Acesta este un timp f?r? semnifica?ie special? ?i, de?i reprezint? mediul familiar al existen?ei, din punctul de vedere al omului primitiv este un timp inferior, creat, incapabil s? se sus?in? prin el ?nsu?i ?i care, prin simpla sa curgere, nu face dec?t s? degradeze lumea ?i pe sine. Lipsit de o autentic? dimensiune de fiin??, ?n cadrul lui nu se poate ?nt?mpla nimic cu adev?rat important, astfel ?nc?t el este lipsit de istoricitate. C?ci pentru omul din zorii civiliz?iei adev?rata istorie nu o reprezint? derularea ?nt?mpl?rilor laice din cadrul colectivit??ii ci faptele exemplare, gesturile originare, paradigmatice, institutive de realitate. La r?ndul s?u, timpul acesta desacralizat este perceput ?n varii forme de c?tre societ??ile primitive, care, ?n func?ie de ritmurile naturii, de modul de...
Ca filosof al culturii, Mircea Eliade a sesizat cu acuitate profunda consonan?? tematic? ?i, p?n? la un punct, de abordare a problematicii, dintre mit ?i filosofie; ?n plus, datorit? deosebitei sale familiarit??i cu ambele domenii ale spiritului uman, a putut s? o ?i ilstreze apel?nd la cazuri concrete revelatoare. «Enigma» timpului este tocmai unul dintre acestea. Pentru a-?i expune punctul de vedere, Eliade porne?te ?i el de la eterogenitatea timpului, de la diversitatea tr?irilor lui, care este o caracteristic? a omului de oriunde ?i de oric?nd. Numai c? Eliade ?tie s? fac? diferen?e ?n cadrul acestei tr?s?turi general umane, descoperindu-ne faptul c? exist? deosebiri radicale ?ntre omul modern, nereligios, ?i omul religios al societ??ilor primitive ?n ceea ce prive?te tr?irea discontinu? a timpului. Desigur, ?i omul nereligios contemporan cunoa?te o oarecare discontinuitate ?i eterogenitate a Timpului. Exist? ?i pentru el, ?n afara timpului monoton al muncii, timpul r?gazului ?i al spectacolelor, «timpul festiv»; ?i el tr?ie?te conform unor ritmuri temporale diferite ?i cunoa?te timpuri de intensitate variabil?; atunci c?nd ascult? muzica preferat? sau, ?ndr?gostit, a?teapt? ori ?nt?lne?te persoana iubit?, el simte, evident, un alt ritm temporal dec?t acela ?n care munce?te sau se plictise?te. Totu?i, pentru el timpul nu prezint? denivel?ri radicale ?n interiorul propriei esen?e ci are o singur? natur?, ?n armonie cu structura fiin?ei sale ?i de aceea constituie cea mai profund? dimensiune existen?ial?, este legat de ?ns??i existen?a uman?, are deci un ?nceput ?i un sf?r?it, care este moartea, stingerea existen?ei. ?n pofida multiplicit??ii ritmurilor temporale pe care le simte ?i a intensit??ii lor diferite, omul nereligios ?tie c? este vorba mereu de o experien?? uman? ?n care nu se poate insera nici o prezen?? divin?.
Spre deosebire de omul modern, care ?i-a sl?bit enorm leg?turile afective, directe, cu temeiurile propriei existen?e ?i nu mai simte dec?t rareori misterioasa comuniune cu ?ntregul lumii, omul primitiv, a c?rui via?? se desf??ura ?ntr-o atmosfer? ?mbibat? de de sacru, pentru care miturile exprimau realit??i mai autentice dec?t simplul cotidian, instituie o radical? dihotomie ?n ceea ce prive?te perceperea timpului. Practic, acesta lucreaz? simultan cu dou? concepte opuse ale timpului, fiecare din ele fiind r?spunz?tor de o anumit? dimensiune existen?ial? a lumii ?i a omului. Mai ?nt?i exist?, bine?n?eles, timpul profan, timpul activit??ilor zilnice, ?n care omul ??i organizeaz? via?a, timp ?n?eles ?n mod obi?nuit ca durat?, ca succesiune de clipe, care atrage dup? sine devenirea lucrurilor, cre?terea, ?mb?tr?nirea ?i moartea. Acesta este un timp f?r? semnifica?ie special? ?i, de?i reprezint? mediul familiar al existen?ei, din punctul de vedere al omului primitiv este un timp inferior, creat, incapabil s? se sus?in? prin el ?nsu?i ?i care, prin simpla sa curgere, nu face dec?t s? degradeze lumea ?i pe sine. Lipsit de o autentic? dimensiune de fiin??, ?n cadrul lui nu se poate ?nt?mpla nimic cu adev?rat important, astfel ?nc?t el este lipsit de istoricitate. C?ci pentru omul din zorii civiliz?iei adev?rata istorie nu o reprezint? derularea ?nt?mpl?rilor laice din cadrul colectivit??ii ci faptele exemplare, gesturile originare, paradigmatice, institutive de realitate. La r?ndul s?u, timpul acesta desacralizat este perceput ?n varii forme de c?tre societ??ile primitive, care, ?n func?ie de ritmurile naturii, de modul de...
Materiale similare
| Nume: | 8. Vasile Conta (1845-1882) |
| Extras din material: | ...?i succesiunea lor constituie o ?nl?n?uire necesar?. Statistica, pe de alt? parte, ne procur? dovezile cele mai puternice despre existen?a fatalit??ii ?n domeniul faptelor sociale. Dintre aceste dovezi Conta s-a oprit asupra raportului dintre nu m?rul na?terilor ?i al c?s?toriilor ?i asupra influen?ei ?mprejur?rile naturale sau so ciale privind producerea ciclic? a crizelor economice. Astfel, socotea el, crizele comerciale, pentru existen?a c?rora lumea are obicei s? arunce vina asupra diversel... |
| Nume: | 1. Valenţe filosofice ale culturii române de tip popular |
| Extras din material: | ...afa??. A treia oar? ia p?m?nt at?t ?n numelel s?u c?t ?i ?n cel al Domnului, astfel ?nc?t acum ?i mai r?m?ne ceva p?m?nt sub unghii, din care Domnul face p?m?ntul: mic, exact c?t o turt?, pe care se ?ntinde s? se odihneasc?. Al doilea moment, cel al complet?rii crea?iei ni-l arat? pe Diavol care, vr?nd s?-l ?nece pe Dumnezeu, ?l rostogole?te ?n toate p?r?ile dar nu face astfel dec?t s? ?ntind? p?m?ntul p?n? c?nd aproape c? nu mai ?nc?pea ?n ape. La trezire, Dumnezeu nu ?tie s?-l mic?oreze dar, ... |
| Nume: | 7. Titu Maiorescu (1840-1917) |
| Extras din material: | ... lipsite de unitate, nici simple cuno?tin?e fragmentare, ci leg?tura vie dintre ele. Cum Ananke" (necesitatea) este ve?nic una ?i pretutindeni aceea?i, rezult? c? ?tiin?a nu poate fi dec?t universal?. ?ntemeiat? pe ideea realit??ii ordinii proceselor psihice ?i a legit??ii acestora, viziunea lui Maiorescu despre ?tiin?? ca ansamblu logic al cu no?tin?elor s-a obiectivat ?n con?tientizarea importan?ei ?tiin?ei pentru via?a practic? pe care o reducea, deocamdat?, la comportarea intelectului c?c... |
| Nume: | 9. C. Dobrogeanu Gherea şi curentul marxist |
| Extras din material: | ...?i succesiunea lor constituie o ?nl?n?uire necesar?. Statistica, pe de alt? parte, ne procur? dovezile cele mai puternice despre existen?a fatalit??ii ?n domeniul faptelor sociale. Dintre aceste dovezi Conta s-a oprit asupra raportului dintre nu m?rul na?terilor ?i al c?s?toriilor ?i asupra influen?ei ?mprejur?rile naturale sau so ciale privind producerea ciclic? a crizelor economice. Astfel, socotea el, crizele comerciale, pentru existen?a c?rora lumea are obicei s? arunce vina asupra diversel... |
| Nume: | 3. Reflecţii de tip filosofic în primele scrieri ale literaturii culte române |
| Extras din material: | ...tului. Prin concep?ia sa general? despre lume Neagoe Basarab apar?ine spiritualit??ii feudale, dar prin concep?ia despre om el anun?? zorii umanismului rom?nesc, c?tre care face trecerea. Acest umanism se dezvolt? ?ncep?nd cu sec. XVI dar mai ales ?n secolele XVII-XVIII, ceva mai t?rziu dec?t ?n restul Europei. Un prim reprezentant al acestuia a fost Nicolaus Olahus (Rom?nul) (1493-1568). N?scut la Sibiu, ?ntr-o familie de urma?i ai domnitorilor din ?ara Rom?neasc?, era rud? apropiat? a Huniaz... |
| Nume: | 2. Circulaţia literaturii filosofice universale în mediile culturale de pe teritoriul României |
| Extras din material: | ...ofizit?, pe care le rezum? ?ntr-o manier? etrem de concis? ?i de inteligibil?. Dintre cele dou?, ultima i se pare cu mult mai periculoas?, ceea ce arat? c? nestorianismul, datorit? ra?ionalismului s?u, a avut oarecare for?? de atrac?ie pentru daco-romani. Oricum Ioan de Tomis le respinge deopotriv? iar interven?ia sa a c?nt?rit puternic ?n cadrul sinodului din Calcedon, din 451, ?n care monofizitismul a fost condamnat. Aceea?i orientare antimonofizit? reiese ?i din scrisoarea din 458 a lui Teot... |
Comentarii asupra materialului "28. Mircea Eliade"
Nimeni nu a verificat inca acest material. Fi primul care isi publica opinia
Publica-ti opinia
Logheaza-te pentru a posta un comentariu
