"Vasile Pârvan s-a născut în 1882 în comuna Hurueşu, jud. Tecuci. Şcoala primară o urmează la Bereşti şi în parte la Bârlad. Tot aici urmează liceul, sec¬ţia clasică. Se înscrie apoi la Universi¬tatea din Bucureşti, urmând istoria şi luându-şi licenţa în 1904. Tot în 1904 obţine din partea Academiei Române o bursă de studii pen¬tru străinătate, pleacă în Germania unde stă patru ani, dându-şi doc¬toratul la universitatea din Breslau în 1908. Întors în ţară, este numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche şi epigrafie de pe lingă Universitatea din Bucureşti pe care o ocupă ca titular în 1913. Ajuns profesor la o vîrsta foarte tînără, Pârvan are timpul să se consacre problemelor ştiinţifice ce-1 preocupă şi să se impună nu numai în ţară, ci şi peste hotare. El este ales, rând pe rând, membru al Academiei Române şi în diferite institute de specialitate româneşti şi străine. El dobândeşte un enorm prestigiu şi, ca profesor, ştie să descopere o întreagă serie de elemente bine dotate şi să le pregătească serios în specialitatea lui. În 1927 se îmbolnăveşte şi, cu toate străduinţele doctorilor din ţară şi din străi¬nătate, după ce este supus unei operaţii chirurgicale, moare în acelaşi an............."
"O preocupare specială pentru filosofia socială găsim la Dumitru Drăghicescu (1870-1945). Acesta s-a născut în comuna Zăvoieni din judeţul Vâlcea; după ce face şcoala primară în satul natal, iar cursul secun¬dar la Liceul Carol din Craiova, se înscrie la Universitatea din Bucureşti, ca student la drept şi filosofie. În ianuarie 1901 pleacă pen¬tru studii la Paris, unde rămâne patru ani. Aici a lucrat la Universi¬tate cu Espinas, H. Michel, Boutroux şi Durkheim, iar la „College de France” a audiat pe Ribot, Tarde şi Bergson. În acest timp a călătorit şi în Germania unde, la Berlin, a audiat cursurile lui Simmel şi Paulsen, Schmoller şi A. Wagner, iar unele din vacante petrecîndu-le în Anglia şi Italia. Întors în ţară, D. Drăghicescu este numit, în 1905, conferen¬ţiar de sociologie la Universitatea din Bucureşti, dar nu deţine această demnitate în învăţămîntul superior decît pînă în 1913, când îşi dă demisia.
De la plecarea din învăţământ, adică aproape trei decenii, D. Drăghi¬cescu a dus o viaţă închinată cercetării ştiinţifice şi filosofice destul de variate, abordând, cu pregătirea şi compe¬tenţa lui de sociolog, atât probleme de filosofia religiei cât şi probleme de filosofia istoriei.................."
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru Drăghicescu, Ontologia umană, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1987
2. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988
3. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
4. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997
Extras din material:
"O preocupare specială pentru filosofia socială găsim la Dumitru Drăghicescu (1870-1945). Acesta s-a născut în comuna Zăvoieni din judeţul Vâlcea; după ce face şcoala primară în satul natal, iar cursul secun¬dar la Liceul Carol din Craiova, se înscrie la Universitatea din Bucureşti, ca student la drept şi filosofie. În ianuarie 1901 pleacă pen¬tru studii la Paris, unde rămâne patru ani. Aici a lucrat la Universi¬tate cu Espinas, H. Michel, Boutroux şi Durkheim, iar la „College de France” a audiat pe Ribot, Tarde şi Bergson. În acest timp a călătorit şi în Germania unde, la Berlin, a audiat cursurile lui Simmel şi Paulsen, Schmoller şi A. Wagner, iar unele din vacante petrecîndu-le în Anglia şi Italia. Întors în ţară, D. Drăghicescu este numit, în 1905, conferen¬ţiar de sociologie la Universitatea din Bucureşti, dar nu deţine această demnitate în învăţămîntul superior decît pînă în 1913, când îşi dă demisia.
De la plecarea din învăţământ, adică aproape trei decenii, D. Drăghi¬cescu a dus o viaţă închinată cercetării ştiinţifice şi filosofice destul de variate, abordând, cu pregătirea şi compe¬tenţa lui de sociolog, atât probleme de filosofia religiei cât şi probleme de filosofia istoriei.................."
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru Drăghicescu, Ontologia umană, Buc., Ed. Şt. şi Encicl., 1987
2. Bagdasar Nicolae, Scrieri, Buc., Ed. Eminescu, 1988
3. *** Istoria filosofiei româneşti, Buc., Ed. Academiei, Vol. I, ediţia a II-a, 1985
4. *** Dicţionarul operelor filozofice româneşti, Buc., Ed. Humanitas, 1997
Vasile P?rvan ?i Dumitru Dr?ghicescu
Vasile P?rvan s-a n?scut ?n 1882 ?n comuna Hurue?u, jud. Tecuci. ?coala primar? o urmeaz? la Bere?ti ?i ?n parte la B?rlad. Tot aici urmeaz? liceul, sec ?ia clasic?. Se ?nscrie apoi la Universi tatea din Bucure?ti, urm?nd istoria ?i lu?ndu-?i licen?a ?n 1904. Tot ?n 1904 ob?ine din partea Academiei Rom?ne o burs? de studii pen tru str?in?tate, pleac? ?n Germania unde st? patru ani, d?ndu-?i doc toratul la universitatea din Breslau ?n 1908. ?ntors ?n ?ar?, este numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche ?i epigrafie de pe ling? Universitatea din Bucure?ti pe care o ocup? ca titular ?n 1913. Ajuns profesor la o v?rsta foarte t?n?r?, P?rvan are timpul s? se consacre problemelor ?tiin?ifice ce-1 preocup? ?i s? se impun? nu numai ?n ?ar?, ci ?i peste hotare. El este ales, r?nd pe r?nd, membru al Academiei Rom?ne ?i ?n diferite institute de specialitate rom?ne?ti ?i str?ine. El dob?nde?te un enorm prestigiu ?i, ca profesor, ?tie s? descopere o ?ntreag? serie de elemente bine dotate ?i s? le preg?teasc? serios ?n specialitatea lui. ?n 1927 se ?mboln?ve?te ?i, cu toate str?duin?ele doctorilor din ?ar? ?i din str?i n?tate, dup? ce este supus unei opera?ii chirurgicale, moare ?n acela?i an.
P?rvan a ajuns la filosofie, pornind, ca ?i Xenopol ?i Iorga, ce la istorie. Spre deosebire ?ns? de ace?tia, care se men?in ?n cadrele logice ?i epistemologice, P?rvan reprezint? ?n filosofia istoriei o ati tudine net metafizic?. Faptele istorice nu sunt dup? el izolate de ce lelalte fenomene din univers, ci s?nt legate cu ele ?i formeaz? o uni tate. Prin urmare, trebuie sa pornim de la ?ntreg, ca s? cunoa?tem partea, de la cosmos ca s? ?n?elegem istoria.
Nu este ?ns? suficient s? spunem c? pornind de la cosmos ?i ajung?nd la isiorie am determinat atitudinea istoric?. Fiindc? ?n acela?i mod procedeaz? ?i alte discipline, de pild? filosofia. Ceea ce caracterizeaz? atitudinea istoric? este, dup? P?rvan, ?nainte de toate plasarea perspectivic? a fenomenului ?n acea fic?iune spa?ial? pe care o numim timp. Nu este istorie dec?t acolo unde este devenire. De aceea, istoricul tre buie s? procead? de la entitatea metafizic? a devenirii infinite, de la devenirea cosmic?, pentru a cobor? la devenirea istoric? ?i a privi fenomenele vie?ii omene?ti nu ca fragmente izolate, ci ca p?r?i integrante ale devenirii totale, c?ci orice fenomen istoric este un tact al ritmului etern.
Ceea ce este precump?nitor ?n devenire este, dup? P?rvan, spiritul. Avem o devenire istoric? nu mai acolo unde se constat? o continu? preocupare de ?mbun?t??ire a vie?ii, de lupt? cu natura. Altfel avem numai un simplu fapt etnogra fic. Avem istorie unde avem devenire a vie?ii umane, devenire a vie?ii umane intense, iar via?a omeneasc? intens? nu poate fi dec?t prin spirit. Via?a spiritual? e privit? at?t ?n aspectele ei colective c?t ?i ?n aspectele ei individuale. Iar ea e cu totul altceva dec?t via?a orga nic?. Via?a spirituala e totuna cu cultura.
Dup? P?rvan, devenirea spiritual? nu are legi specifice de dezvoltare deosebite de acelea ale devenirii cosmice, ci ritmul devenirii spiri tuale nu e dec?t unul ?i acela?i cu eternul ritm cosmic: maxima inten sitate a vibra?iilor d?nd maxima intensitate a vie?ii ?i maxima influ en?are ?n timp ?i spa?iu a mediului ?n care se produce vibra?ia. Obiec tul cercet?rii istorice nu poate fi, prin urmare, determinat dec?t ?in?nd seama de ?ntreaga devenire cosmic?.
Introducerea considera?iilor de geografie uman?, de antropologie, economie politic?, sociologie ?i politic? ?n cercet?rile istorice con temp...
Vasile P?rvan s-a n?scut ?n 1882 ?n comuna Hurue?u, jud. Tecuci. ?coala primar? o urmeaz? la Bere?ti ?i ?n parte la B?rlad. Tot aici urmeaz? liceul, sec ?ia clasic?. Se ?nscrie apoi la Universi tatea din Bucure?ti, urm?nd istoria ?i lu?ndu-?i licen?a ?n 1904. Tot ?n 1904 ob?ine din partea Academiei Rom?ne o burs? de studii pen tru str?in?tate, pleac? ?n Germania unde st? patru ani, d?ndu-?i doc toratul la universitatea din Breslau ?n 1908. ?ntors ?n ?ar?, este numit profesor suplinitor la Catedra de Istorie veche ?i epigrafie de pe ling? Universitatea din Bucure?ti pe care o ocup? ca titular ?n 1913. Ajuns profesor la o v?rsta foarte t?n?r?, P?rvan are timpul s? se consacre problemelor ?tiin?ifice ce-1 preocup? ?i s? se impun? nu numai ?n ?ar?, ci ?i peste hotare. El este ales, r?nd pe r?nd, membru al Academiei Rom?ne ?i ?n diferite institute de specialitate rom?ne?ti ?i str?ine. El dob?nde?te un enorm prestigiu ?i, ca profesor, ?tie s? descopere o ?ntreag? serie de elemente bine dotate ?i s? le preg?teasc? serios ?n specialitatea lui. ?n 1927 se ?mboln?ve?te ?i, cu toate str?duin?ele doctorilor din ?ar? ?i din str?i n?tate, dup? ce este supus unei opera?ii chirurgicale, moare ?n acela?i an.
P?rvan a ajuns la filosofie, pornind, ca ?i Xenopol ?i Iorga, ce la istorie. Spre deosebire ?ns? de ace?tia, care se men?in ?n cadrele logice ?i epistemologice, P?rvan reprezint? ?n filosofia istoriei o ati tudine net metafizic?. Faptele istorice nu sunt dup? el izolate de ce lelalte fenomene din univers, ci s?nt legate cu ele ?i formeaz? o uni tate. Prin urmare, trebuie sa pornim de la ?ntreg, ca s? cunoa?tem partea, de la cosmos ca s? ?n?elegem istoria.
Nu este ?ns? suficient s? spunem c? pornind de la cosmos ?i ajung?nd la isiorie am determinat atitudinea istoric?. Fiindc? ?n acela?i mod procedeaz? ?i alte discipline, de pild? filosofia. Ceea ce caracterizeaz? atitudinea istoric? este, dup? P?rvan, ?nainte de toate plasarea perspectivic? a fenomenului ?n acea fic?iune spa?ial? pe care o numim timp. Nu este istorie dec?t acolo unde este devenire. De aceea, istoricul tre buie s? procead? de la entitatea metafizic? a devenirii infinite, de la devenirea cosmic?, pentru a cobor? la devenirea istoric? ?i a privi fenomenele vie?ii omene?ti nu ca fragmente izolate, ci ca p?r?i integrante ale devenirii totale, c?ci orice fenomen istoric este un tact al ritmului etern.
Ceea ce este precump?nitor ?n devenire este, dup? P?rvan, spiritul. Avem o devenire istoric? nu mai acolo unde se constat? o continu? preocupare de ?mbun?t??ire a vie?ii, de lupt? cu natura. Altfel avem numai un simplu fapt etnogra fic. Avem istorie unde avem devenire a vie?ii umane, devenire a vie?ii umane intense, iar via?a omeneasc? intens? nu poate fi dec?t prin spirit. Via?a spiritual? e privit? at?t ?n aspectele ei colective c?t ?i ?n aspectele ei individuale. Iar ea e cu totul altceva dec?t via?a orga nic?. Via?a spirituala e totuna cu cultura.
Dup? P?rvan, devenirea spiritual? nu are legi specifice de dezvoltare deosebite de acelea ale devenirii cosmice, ci ritmul devenirii spiri tuale nu e dec?t unul ?i acela?i cu eternul ritm cosmic: maxima inten sitate a vibra?iilor d?nd maxima intensitate a vie?ii ?i maxima influ en?are ?n timp ?i spa?iu a mediului ?n care se produce vibra?ia. Obiec tul cercet?rii istorice nu poate fi, prin urmare, determinat dec?t ?in?nd seama de ?ntreaga devenire cosmic?.
Introducerea considera?iilor de geografie uman?, de antropologie, economie politic?, sociologie ?i politic? ?n cercet?rile istorice con temp...
Materiale similare
| Nume: | 7. Titu Maiorescu (1840-1917) |
| Extras din material: | ... lipsite de unitate, nici simple cuno?tin?e fragmentare, ci leg?tura vie dintre ele. Cum Ananke" (necesitatea) este ve?nic una ?i pretutindeni aceea?i, rezult? c? ?tiin?a nu poate fi dec?t universal?. ?ntemeiat? pe ideea realit??ii ordinii proceselor psihice ?i a legit??ii acestora, viziunea lui Maiorescu despre ?tiin?? ca ansamblu logic al cu no?tin?elor s-a obiectivat ?n con?tientizarea importan?ei ?tiin?ei pentru via?a practic? pe care o reducea, deocamdat?, la comportarea intelectului c?c... |
| Nume: | 4. Dimitrie Cantemir |
| Extras din material: | ...ntermediul sim?urilor ?i intelectului, ceea ce este un semn de dec?dere, c?ci niciodat? astfel el nu va putea atinge adev?rul. De aici ?i vehemen?a criticii la adresa a ceea ce el nume?te antropolatrie, teologie profan?, ?tiin?? senzitiv?, atomism, ceea ce pentru el echivaleaz? cu ateism. Dintre filosofi, ?inta atacurilor lui Cantemir este mai ales Aristotel, fiul ?ntunericului ?i p?rintele obscurit??ii p?m?nte?ti. El combate tezele acestuia expuse ?n Fizica, dar mai ale... |
| Nume: | 8. Vasile Conta (1845-1882) |
| Extras din material: | ...?i succesiunea lor constituie o ?nl?n?uire necesar?. Statistica, pe de alt? parte, ne procur? dovezile cele mai puternice despre existen?a fatalit??ii ?n domeniul faptelor sociale. Dintre aceste dovezi Conta s-a oprit asupra raportului dintre nu m?rul na?terilor ?i al c?s?toriilor ?i asupra influen?ei ?mprejur?rile naturale sau so ciale privind producerea ciclic? a crizelor economice. Astfel, socotea el, crizele comerciale, pentru existen?a c?rora lumea are obicei s? arunce vina asupra diversel... |
| Nume: | 5. Aspecte filosofice în cultura română din secolul al XVIII-ea şi începutul secolului al XIX-lea |
| Extras din material: | ...nt de seam? al luminismului transilvan ?i cel care a ar?tat cea mai mare ?nclina?ie pentru filosofie a fost Samuil Micu (1745-1806), nepot al lui Inochentie Micu. Cunosc?tor al limbilor clasice, cu o bogat? cultur?, el a tradus ?n limba rom?n? o serie de lucr?ri ale filosofului Friedrich Christian Baumeister, de orientare wolffian?. Alegera lui Micu se ?ndreapt? astfel c?tre o filosofie sistematizat?, ceea ce arat? c? voia s? instituie filosofia ca domeniu distinct al culturii ?i ca disciplin? d... |
| Nume: | 9. C. Dobrogeanu Gherea şi curentul marxist |
| Extras din material: | ...?i succesiunea lor constituie o ?nl?n?uire necesar?. Statistica, pe de alt? parte, ne procur? dovezile cele mai puternice despre existen?a fatalit??ii ?n domeniul faptelor sociale. Dintre aceste dovezi Conta s-a oprit asupra raportului dintre nu m?rul na?terilor ?i al c?s?toriilor ?i asupra influen?ei ?mprejur?rile naturale sau so ciale privind producerea ciclic? a crizelor economice. Astfel, socotea el, crizele comerciale, pentru existen?a c?rora lumea are obicei s? arunce vina asupra diversel... |
| Nume: | 1. Valenţe filosofice ale culturii române de tip popular |
| Extras din material: | ...afa??. A treia oar? ia p?m?nt at?t ?n numelel s?u c?t ?i ?n cel al Domnului, astfel ?nc?t acum ?i mai r?m?ne ceva p?m?nt sub unghii, din care Domnul face p?m?ntul: mic, exact c?t o turt?, pe care se ?ntinde s? se odihneasc?. Al doilea moment, cel al complet?rii crea?iei ni-l arat? pe Diavol care, vr?nd s?-l ?nece pe Dumnezeu, ?l rostogole?te ?n toate p?r?ile dar nu face astfel dec?t s? ?ntind? p?m?ntul p?n? c?nd aproape c? nu mai ?nc?pea ?n ape. La trezire, Dumnezeu nu ?tie s?-l mic?oreze dar, ... |
Comentarii asupra materialului "26. Vasile Pârvan şi Dumitru Drăghicescu"
Nimeni nu a verificat inca acest material. Fi primul care isi publica opinia
Publica-ti opinia
Logheaza-te pentru a posta un comentariu
