22.Constantin Noica (1909-1987)

22.Constantin Noica (1909-1987)


Constantin Noica s-a n?scut ?n localitatea Vit?ne?ti, jude?ul Teleorman. Urmeaz? cursuri la liceele Dimitrie Cantemir ?i Spiru Haret din Bucure?ti, apoi, ?ntre 1928 ?i 1931 este student la Facultatea de Litere ?i Filosofie din Bucure?ti. A urmat studii pentru specializare ?n Fran?a 1938-1939. ??i ia doctoratul ?n filosofie la Universitatea din Bucure?ti, cu teza Schi?? pentru istoria lui cum e cu putin?? ceva nou (publicat? ?n acela?i an, 1940). ?n anii r?zboiului este referent pentru filosofie ?n cadrul Institutului Rom?no-German de la Berlin. ?ntre anii 1949 ?i 1958 are domiciliu for?at la C?mpulung-Muscel, iar ?ntre decembrie 1958 ?i august 1964 este de?inut politic. Din 1965 este cercetator principal la Centrul de Logic? al Academiei Rom?ne, de unde se va pensiona ?n 1975. ?n 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar ?n 1990 a fost primit membru post-mortem al Academiei Rom?ne.
O preocupare constant? a lui Noica a fost de a pune ?n discu?ie statutul filosofiei. Astfel, ?n ?ncercare asupra filosofiei tradi?ionale el socote?te c? filosofia se opune ?tiin?ei. ?tiin?a e teoretic?, obiectiv?, un univers ?nchis. Filosofia reac?ioneaz? ?mpotriva teoreticului pur, se ?ntoarce spre concret, coboar? pe p?m?nt, ??i asum? un univers deschis. Certitudinile ?tiin?ei sunt incertitudinile filosofiei. Mai important este ?ns? reversul. Filosofia ob?ine din incertitudinile sale trei tipuri de certitudine: 1) ?nt?lnirea cu sinele (nu cu lucrul) con?tiin?a existen?ei omului. 2) ?nt?lnirea cu ?ngr?direa omului – con?tiin?a existen?ei ?ngi?ciite, 3) ?nt?lnirea cu un dincolo de sine – con?tiin?a posibilit??ii de a dep??i ?ngr?direa.
Criza omului na?te filosofia, care ??i asum? dialogul, dezacordul, cearta, ?ncle?tarea, „r?zboiul heracliteian”. Problema e cum s? revin? de la Heraclt la Parmenide. Prin sistem, se ?n?elege. Sistemul are ?ase componente, structurale dar ?i cresc?toare. 1. Obiectivitatea, sensurile impersonale, ne?n?elegerea ?ntre oameni ofer? un prim impuls pentru vorbire ?i dialog, forma ra?iunii ?i materia argumentativ?. 2. Ra?iunea organizeaz? sensurile, produce un organism logic ?i spiritul de consecven??. 3. Libertatea face ca fiecare organism logic s? tind? a se afirma nestingherit.
P?n? aici prin obiectivitate, ra?iune, libertate am parcurs cariera con?tiin?ei individuale. 4. Urmeaz? intrarea omului ?n supunere, necesitatea filosofiei ?n fa?a crizei omului, amintitele trei trepte ale con?tiin?ei (sinelui, ?ngr?dirii ?i dep??irii ei). 5. Adev?rul rezult?, ?n ordine, din confundarea a ceea ce este cu ceea ce trebuie s? fie. 6. Dar, ?n adev?r, omul mai ?i tinde c?tre adev?r, c?tre infinitatea lui, dup? cum ?n lume ceea ce este tinde spre ceea ce trebuie s? fie.
Cu aceast? schem? introductiv?, fenomenologic? ?n sens hegelian, ne sunt date premisele pentru schi?a propriu-zis? a ?ncerc?rii de a grefa un sistem propriu pe „filosofia tradi?ional?”.
Astfel, spune Noica, au existat dou? mari filosofii, cea greac? ?i cea german?. Platon ?l ?mpline?te pe Parmenide (prin Parmenide). Hegel ?l des?v?r?e?te pe Kant. Grecii au promovat filosofia fiin?ei, transcendent?, germanii - filosofia spiritului, transcendental?, adic? filosofia devenirii. De la tradi?ia filosofic? ne parvin dou? solu?ii ?i o contradic?ie ?ntre ele: sau fiin?a, sau devenirea. A fost o contradic?ie logic?, pe care a ?nceput s-o surclaseze dialectica, f?r? s? o ?i solu?ioneze. Menirea filosofului e s? g?seasc?, ?n fine, solu?ia. Solu?ia global?, ?n cadrul haosului contemporan, a crizei istorice, e redescoperirea filosofiei, ca av?nd fa?? d...